Potasiul in planta

Potasiul in planta

In general potasiul se afla in cantitate mai mare in tesuturile cu activitate biologica ridicata, fiind localizat predominant in interiorul celulelor. Raportul dintre continutul potasiului intracelular si cel extracelular este de 25:1. Potasiul se gaseste in plante aproape exclusiv sub forma de ion, fapt ce ii mareste puterea osmotica. Continutul mediu al potasiului in plante este de 10 mg/g ( Neamtu si Campeanu, 1995).

Continutul in potasiu depinde de specie, varsta, organ si de unii factori de mediu (pH, intensitate luminoasa, absenta sau prezenta altor ioni, aprovizionarea cu apa). In frunzele plantelor superioare, continutul mediu de potasiu este intre 1,66 - 2,75 % K(s.u.),putand ajunge pana la 8 % (Merle, 1968).

Potasiul este un cation care insoteste un numar mare de substante organice, ce se sintetizeaza sau se acumuleaza in plante. Tesuturile in crestere sunt mai bogate in potasiu. In organele in care se formeaza aminoacizi si glucide solubile exista o cantitate mai mare de potasiu.

In urma cercetarilor realizate de Fleming si de Brereton (1971) asupra parti aeriene la cinci specii de graminee rezulta ca in tija se acumuleaza 70 % din potasiul total. Coic (1971) a aratat ca in organele unde are loc reducerea NO ^-₃ in planta, radacini sau frunze, se constata o mobilitate mai mare si abundenta a potasiului.

Distributia potasiului in diferite organe, comparativ cu alti cationi, este in medie: 82% in fructe, 62% in radacini, 35% in frunze si 49% in tulpini ( Mengel, 1971).

Potasiul are un rol insemnat in biosinteza, transportul si depozitarea glucidelor, in mod deosebit a oligoglucidelor si a poliglucidelor de rezerva ( amidon, glicogen, etc); in reglarea presiunii osmotice, deschiderea stomatelor si circulatia apei in tesuturile plantei. Este un agent catalitic si un activator a peste 46 sisteme enzimatice, mentinand un mediu ionic favorabil activitatii optime a enzimelor.

Potasiul este unul din elementele principale care micsoreaza transpiratia, mareste rezistenta plantelor la ger si seceta, la atacul unor boli si daunatori. Imbunatateste calitatea produselor vegetale si durata lor de pastrare. Influenteaza pozitiv formarea clorofilei. Contribuie la mentinerea starii coloidale a protoplasmei si la hidratarea sa. Stimuleaza fotosinteza si biosinteza substantelor proteice, respiratia, reactiile de fosforilare.

Potasiul are un rol multiplu si complex in mentinerea functiunilor normale a celulelor, in reglarea permeabilitatii membranei citoplasmatice, in metabolismul azotului

Potasiul este absorbit in plante cu viteza mare, in parte si in mod activ impotriva gradientului de concentratie, strabatand in mare masura membranele biologice. Aceasta insusire este de o importanta exceptionala pentru regimul hidric al plantelor. Celulele radacinii plantelor bine asigurate cu potasiu absorb usor apa din sol si o transfera spre cilindrul central al radacinii. Regland deschiderea stomatelor de pe frunze, potasiul asigura diminuarea coeficientului de transpiratie, ceea ce este echivalent cu o mai buna utilizare a apei. Plantele bine asigurate cu potasiu sunt mai rezistente la ofilire, depasesc cu bine perioadele de seceta si au o asimilare neta mai ridicata pe vreme calda si uscata. Turgescenta tesuturilor vegetale si presiunea interna din celule este strans legata de regimul hidric. Presiunea intracelulara si starea de turgescenta din plantele bine aprovizionate cu potasiu sunt esentiale pentru alungirea celulelor si nemijlocit pentru cresterea plantelor.

Dintre nutrientii principali ai plantelor, potasiul este cunoscut in ceea ce priveste influenta sa asupra productiei in general si asupra calitatii recoltei in special. Influenta potasiului asupra calitatii produselor vegetale    este mai puternica decat a oricarui alt nutrient.

In general fructele si legumele bine aprovizionate cu potasiu au un aspect, colorit si gust mai placut, de asemenea proprietatile organoleptice sunt imbunatatite si este marita rezistenta la boli. Proprietatile de depozitare si rezistenta la manevrare sunt imbunatatite.

Caracteristica principala a carentei de potasiu la plante se manifesta prin brunisura marginala pe frunze care inainteaza spre nervura principala si de la varf spre baza frunzei.

In cazul monocotiledonatelor ( porumb, cereale paioase) brunisura marginala continua cu necroza portiunilor de frunza afectate, conturul acestora pastrandu-se putin modificat. La dicotiledonate ( floarea soarelui, cartof, fasole, pomi fructiferi, vita de vie) carenta de potasiu se manifesta dinspre frunzele mature spre varfurile de crestere, prin declorofilare si necroze inaintand dinspre margini spre nervura principala si spre baza frunzelor. Declorofilarea poate fi insotita de antocianizari si inrosiri ale parenchinului acestora. La vita de vie carenta de potasiu se manifesta si prin fenomenul numit " frunza neagra" si in acest caz declorofilarea frunzelor are loc centripet si prin colorarea parenchinului in brun inchis fara desprinderea din frunza a portiunii necrozate.