MODELAREA FENOMENELOR ECONOMICE

MODELAREA FENOMENELOR ECONOMICE

1.1. CONTINUTUL MODELELOR ECONOMICE

In procesul cunoasterii dispunem de o multitudine de metode, de cai, de mijloace care fac posibila identificarea, determinarea stiintifica a fenomenelor din natura si societate. O foarte larga utilizare o are in prezent modelarea fenomenelor cercetate.

Metoda modelelor sau a modelarii, despre semnificatia careia ofera marturie atatea rezultate din cercetarile stiintifice, nu constituie o descoperire noua in stiinta. Doar denumirea de 'model' sau 'modelare' pentru un anumit fel de reprezentare a unor fenomene sau teorii este de data relativ recenta.

Metoda modelarii, vorbind la un mod foarte general, se foloseste de un anumit tip particular de analogii, modele care reproduc anumite laturi ale obiectului studiat pentru usurarea cercetarii sale stiintifice.

Dezvoltarea spectaculoasa a stiintei are printre trasaturile sale cele mai semnificative, tocmai aplicarea modelarii, a metodelor statistico-matematice si a tehnicii moderne de calcul in valorificarea informatiei. Procesul de 'matematizare' inceput in domeniul stiintelor naturii si al celor tehnice s-a extins treptat la stiintele sociale, pe masura atestarii eficientei practice a metodelor statistico-matematice noi in analiza si proiectarea economica.

Astazi este cu neputinta de conceput o disciplina economica sau sociala care sa nu foloseasca in procesul sau de cunostere metode de cuantificare, de exprimare numerica, a legitatilor, a interdependentelor, de masurare a tendintelor.

Este caracteristic faptul ca insasi economia politica in generalizarile sale teoretice, in deducerea unor teze de maxima generalitate, in analizele sale, de multe ori abstracte, recurge la metode statistico-matematice, la elaborarea de modele economico-matematice, la exprimarea numerica, riguroasa a unor procese si fenomene.

Cu atat mai mult, disciplinele economice de 'ramura' specifice sunt obligate sa recurga la acest instrument modern care garanteaza nu numai precizia formularii concluziilor, dar si eficienta deciziilor ce se iau, pe aceasta baza, in activitatea economica concreta.

Inainte de a arata obiectivele concrete care stau in atentia aplicarii modelarii, vom incerca sa subliniem cateva probleme ce s-au ivit odata cu introducerea metodelor matematice de cercetare in stiintele sociale si in special in economie.

O prima problema este aceea ca sunt inca autori care pun sub semnul intrebarii masuratorile care sunt efectuate de stiinta economica, pe fenomene neprovocate intentionat.

In stiintele naturii modelele sunt rezultatul a numeroase experiente, prin intermediul carora se tinde spre sesizarea si reproducerea unor procese care au loc in natura. Ele urmaresc de regula, verificarea unor ipoteze sau teorii prin descrierea cantitativa, numerica a fenomenelor la care se refera.

Dar masurarea poate fi efectuata pe diverse cai, intre care experienta organizata de laborator, in cadrul caruia sunt provocate anumite fenomene, este numai una din caile posibile.

Stiinta economica, care nu are practic posibilitati de a efectua experiente, poate efectua constient anumite masuratori pe fenomene neprovocate in vederea verificarii unui model teoretic.

Valoarea unui experiment, a unui fenomen este data insa nu de intentia, de hotararea cercetatorului de a savarsi experimentul, ci de faptul ca obiectiv, independent de vointa cuiva, fenomenul s-a produs 'ca si cum', ar fi fost provocat in conditii experimentale, adica intr-o izolare relativa a procesului observat, ceilalti factori fiind considerati relativ constanti.

Anumitele ramaneri in urma a economistilor fata de dezvoltarea tehnica nu se datoreste numai absentei posibilitatilor experimentale, ci si insuficientei folosirii tehnicilor avansate de masurare si caracterului inadecvat si nesatisfacator al modelarii tezelor, ipotezelor, teoriilor etc., dezbatute uneori fara metoda.

O alta sursa a controverselor este confuzia ca folosirea calculatoarelor electronice la rezolvarea unor probleme economice este identica cu aplicarea matematicilor in economie. Se pierde din vedere faptul ca acesta - respectiv calculul numeric - este doar o etapa in folosirea matematicilor pentru rezolvarea problemelor economice.

Calculatoarele moderne de mare capacitate si viteza servesc intr-adevar la solutionarea unor probleme economice formulate in termeni matematici, dar problema principala este tocmai formularea matematica, modelarea, fapt de insemnatate teoretica, absolut independent de existenta sau inexistenta masinilor moderne de calcul.

Aceasta, parere gresita de altfel, se intemeiaza pe ideea ca matematica poate servi numai la studierea aspectului cantitativ al proceselor si fenomenelor economice si nu si la cel calitativ.

Acest lucru nu este adevarat, deoarece aspectele cantitative dau si calitatea fenomenului studiat.

Astfel, legile economice se definesc nu numai prin obiective ci si sub aspectul cantitativ referitor la procesele la care se refera: cantitatea de munca, proportia dintre ramuri, ritmul si masura cresterii productiei si productivitatii muncii etc.

Economistul care se indoieste de posibilitatea 'vorbirii' matematice in economie poate sa-si examineze propriile metode de lucru, si se va convinge de contrariu. Va vedea ca de fiecare data, cand va expune o teza, ipoteza sau teorie economica, careia ii atribuie 'calitate', va cauta s-o intemeieze cantitativ prin anumite date statistice, raportari cantitative, grupari comparative, etc.

O alta problema in privinta utilizarii matematicilor in stiintele economice provine din interpretarea optimului economic calculat matematic si 'optimul' aplicat in practica economica.

Ori, intre unele 'optime' economice, obtinute matematic si politica economica realizabila practic exista diferente, ce sunt uneori, dar nu neaparat calitative.

De exemplu cand este formulat un obiectiv de plan, stabilindu-i-se criteriul de optim si gasindu-i-se modelul matematic pentru rezolvarea sa, nu este intotdeauna sigur ca solutia acestui program matematic va putea fi realizata in practica. In viata reala pot interveni factori, variabile necuantificabile, care nu se pot include in modelul optimizat.

In practica, politica economica, care procedeaza la modificarea optimului (calculat matematic) in raport cu restrictii necuantificabile, poate avea rezultate diferite de optimul matematic, tocmai din acest motiv.

Asadar, trebuie sa facem deosebire intre aplicarea matematicii in stiinta economica si in politica economica. Aplicarea matematicii in stiinta economica nu numai ca nu este limitata, ci dimpotriva, neaplicarea ei limiteaza progresul acestei stiinte.

Folosirea matematicii ca instrument de politica economica este, in schimb, limitata de variabile necuantificabile sau de necesitatea luarii in considerare a unor factori politici si sociali specifici perioadei pentru care este intocmit modelul matematic.

Este o problema stiintifica de prima importanta de a se stabili:

- decalajul existent intre optimul economic, calculat matematic si politica obiectiv necesara, pentru a sti ce parghii trebuie puse in miscare in vederea influentarii factorilor neeconomici, astfel ca acestia sa se adapteze economicului;

- multimea solutiilor posibile, pentru a se cunoaste limitele intre care sa se incadreze politica economica in scopul de a o ajuta sa aleaga Intre alternative corect calculate, chiar daca varianta aleasa nu este cea matematic optima.

Departe de a considera modelele economice retete pentru solutii miraculoase, ele ofera o serie de avantaje si anume:

- o reprezentare intuitiva si totusi riguroasa a fenomenului analizat;

- permite verificarea, prin analogie, a consistentei logice a teoriei;

-faciliteaza descoperirea prin experimentarea pe model a unor legaturi si legitati la care nu am fi ajuns usor pe alte cai;

- contribuie la verificarea corectitudinii procesului de gandire, care duce la luarea unor decizii mai riguroase stiintific.

1.2. INSTRUMENTARUL MATEMATIC FOLOSIT

In modelarea si simularea proceselor tehnico-economice instrumentarul matematic ramane pentru majoritatea celor care ar fi interesati de acest subiect, un fetis datorita slabelor cunostinte de matematica aplicata. Astfel probleme de calcul a mediei, a abaterii medii patratice, a functiilor de productie, a calcului integral, a MDC (metodei drumului critic), a programarii liniare si a calcului probabilistic de apreciere a semnificatiei acestor calcule sunt cu greutate acceptate chiar numai pentru a fi citite. Daca prin generalizarea folosirii calculatoarelor PC problemele matematice sunt in cea mai mare parte rezolvate totusi cele legate de intelegerea fenomenului in sine. Astfel spre exemplu daca se constata ca din ce in ce mai putini stiu sa extraga radacina patrata, raman totusi destul de multi cei care stiu ca numarul caruia dorim sa-i aflam radacina provine dintru-un numar inmultit prin el insusi. Aceasta functie este acum peste tot incepand cu cele mai simple calculatoare si terminand cu telefoanele mobile. Acum totul este foarte simplu pentru un asemenea calcul: cautam tasta, inscriem numarul si ni se afiseaza radacina patrata a numarului.

Problema de calcul poate fi insa mai complicata. Astfel pentru a efectua calculul coeficientilor unei ecuatii, de gradul al II-lea, care reda legatura dintre ingrasamintele de azot si productia de grau matematic trebuie sa cunoastem metoda celor mai mici patrate de ajustare a datelor care ne ajuta sa intocmim sistemul de ecuatii, dupa care sa rezolvam acest sistem cu ajutorul metodei determinantilor (Sarus). Acum este suficient sa introducem datele intr-un fisier si aproape instantaneu toate aceste calcule sunt efectuate, chiar mai ni se ofera si reprezentarea grafica.

Daca folosirea acuala a metodelor matematice este rezolvata aceasta nu insamna ca aceste facilitati de care am vorbit sunt mai utilizate in analizele tehnico economice.

Nu, nu sunt utilizate cat ar trebui sa fie din doua motive care poate au o aceeasi importanta si anume:

- primul este calcul in sine care fiind efectuat cu ajutorul calculaorului nu se mai intege importanta rezultatelor;

- al doilea este ca procesul de invatamant nu-i ofera elevului, studentului exemple simple care sa elimine etapele care pana acum erau esentiale in intelegerea unor fenomene.

Putem afirma ca in multe explicatii procesul de invatamant a ramas in urma progresului stiintific, ca intelegerea realizarilor tehnologice este din ce in ce mai grea pentru utilizatori. Nu facem referire la apectele constructive ale aparatelor ci la intelegerea fenomenelor concrete de care ne folosim: incalzirea in cuptorul cu micro unde, ceasul cu baterie, imprimanta lasser, aparatele digitale de toate tipurile etc. Devenim din ce in ce mai mult utilizatori. Uneori chiar si pentru a deveni utiizatori este necesar depunem eforturi cu totul deosebite, cum este cazul folosirii unor produse -program pentru modelarea si simularea proceselor tehnico-economice.

In modelarea intreprinderii, in afara regresiilor si a calcululi semnificatiilor, este folosit si un instrumentar matematic mai comlpex caruia ca utilizatori trebuie sa-i cunoastem semificatia, deoarece rezolvarile sunt facute de calculator, cum ar fi:

1. Calculul integratal si diferential, a constituit disciplina care a furnizat aparatul tehnic si conceptul principal pentru intocmirea unor modele matematico-economice, pana in jurul anului 1930, cand incepe sa se aplice.

2. Balantele input - output si programarea liniara.

Aceste metode de modelare economica au o insuficienta si anume: ele presupun ca in orice imprejurare cel care intocmeste modelul are si controlul obiectiv asupra tuturor variabilelor din model, sau presupun ca anumiti factori au o confruntare probabilistica (modele stochastice).

In realitate, pot aparea factori care sa actioneze in sens opus cu ceea ce este prezentat unilateral intr-un model matematic clasic sau bazat pe algebra liniara ca balantele input-output (intrari-iesiri) si programarea liniara. Se cere deci luarea in considerare a unor variabile necontrolabile obiective din viata economica, ceea ce a impus nevoia crearii unor metode mai adecvate.

3. Teoria jocurilor, deschide un capitol cu totul nou in istoria modelelor matematico-economice, deoarece face posibila incorporarea in model a unor factori care nu sunt obiectul judecarii initiale. Amintim si alte metode matematice folosite in problemele de optimizare precum teoria asteptarii, teoria stocurilor, teoria grafelor care s-au nascut din necesitatea rezolvarii unor probleme tehnice.

1.3. CLASIFICAREA MODELELOR ECONOMICE

Avand aceste notiuni generale despre 'modelul economic' putem afirma ca:

'modelul economic constituie o reprezentare simplificata a fenomenelor si proceselor economice (a realitatii economice) avand drept scop adancirea procesului cunoasterii, elaborarea unor masuri de ordin practic nemijlocit'.

Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstracta si simplificata a unui proces economic.Metoda modelarii este un instrument de cunoastere stiintifica si are ca obiect construirea unor reprezentari care sa permita o mai buna intelegere si o mai profunda cunoastere stiintifica a diferitelor domenii. Esenta metodei modelari consta in inlocuirea procesului real studiat printr-un model mai accesibil studiului.

Putem spune ca modelul este o reprezentare izomorfa a realitatii, care ofera o imagine intuitiva, dar riguroasa in sensul structurii logice a fenomenului studiat, si permite descoperirea unor legaturi si legitati greu de stabilit pe alte cai. Principalele criterii pe baza carora facem gruparea modelelor economico-matematice sunt urmatoarele:

In functie de sfera de reflectare a problematicii economice:

modele macroeconomice - modele de ansamblu ale economiei, modele mezoeconomice - la nivel regional, teritorial,

- modele microeconomice - la nivel de intreprindere, unitati, trust, companie, combinat.

2. In functie de domeniul de provenienta si conceptie (intre diferitele grupe de modele exista asemanari si intrepatrunderi):

- modele cibernetico-economice (relatii I/O cu evidentierea fenomenelor de reglare),

- modele econometrice (elementele numerice sunt determinate statistic) -folosesc metoda de explicitare a unei tendinte (trend) sau metode de identificare a unei periodicitati

- modele ale cercetarii operationale - permit obtinerea unei solutii optime sau apropiate de optim pentru fenomenul studiat

- modele din teoria deciziei (cu luarea in considerare a mai multor criterii, factori de risc, incertitudine)

- modele de simulare - incearca sa stabileasca modul de functionare al unui organism macro sau microeconomic prin acordarea unor combinatii de valori intamplatoare variabilelor independente care descriu procesele

-modele specifice de marketing.

3. In functie de caracterul variabilelor:

- modele deterministe (marimi cunoscute),

-modele stochastice/probabilistice (intervin marimi a caror valoare este insotita de o probabilitate/variabile aleatorii).

4. In functie de factorul timp:

- modele statice

- modele dinamice.

5. In functie de orizontul de timp considerat:

- modele discrete - secventiale,

- modele continue.

6. In functie de structura proceselor reflectate:

- modele cu profil tehnologic,

- modele informational-decizionale,

- modele ale relatiilor umane,

- modele informatice.

7. Din punct de vedere al gradului de cuprindere al realitatii economice modelele economice se pot grupa in:

1) modele economice partiale, care reflecta numai unele fenomene sau procese economice.

2) modele economice generale care reflecta fenomene si procese economice caracteristice unui ansamblu economic.

In general modelele economice se refera la cresterea economica, care poate reflecta progresul economic privit sub aspectele sale calitative.

8. Din punct de vedere al utilitatii practice modelele cresterii economice pot fi:

1. modele operative ale cresterii economice;

2. modele orientative ale cresterii economice.

1. Modelele operative ale cresterii economice reprezinta modelele asa numite materiale. Ele sunt o reproducere a realitatii economice In trasaturile sale esentiale, dar imbracand o forma concreta, care presupune nenumarate elemente specifice:

- In primul rand ca instrument de transformare nemijlocita a realitatii economice, ca urmare a folosirii factorilor cei mai eficienti ce contribuie la accelerarea progresului economic;

- In al doilea rand, ca o metoda de aprofundare a cunoasterii, luand ca baza analiza rezultatelor obtinute prin folosirea sa.

In Intocmirea unui model operativ de crestere economica se definesc doua momente:

a. momentul analitic, care presupune selectionarea elementelor esentiale, a trasaturilor fundamentale a factorilor care determina progresul economic si care necesita o informare sistematica completa (statistica) a evolutiei productiei si a utilizarii ei, a fortei de munca, a structurii si pregatirii profesionale, a dinamicii veniturilor si a modului de repartizare.

Referitor la informatii, sub aspectul surselor de date necesare modelarii, Leontief, care a Intocmit primul balantele 'input-output' arata ca este mai usor sa construim masini de calcul, sa elaboram teorii, decat sa cream informatii, aceasta greutate fiind In primul rand cauzata de 'perisabilitatea' acestor informatii, tocmai datorita progresului economic. In continuare arata ca stiinta economica are multe echipe cu pregatire matematica, dar nu prea multe rezultate interesante tocmai pentru ca lipseste 'materia prima' (informatia). De aceea pericolul de a se lansa In speculatii fara informatii este foarte mare.

b. momentul sintezei - constituirea modelului

Pe baza acetor date se intocmeste modelul economic, care concentreaza astfel anumite fluxuri de informatie matematica Intr-un sistem unic, transforma informatia economica Intr-un sistem de indicatori, descopera caracteristicile proceselor modelate si devine astfel un instrument tehnic de mare importanta In aprecierea proceselor respective si in adoptarea unor hotarari.

Sa nu uitam insa, ca planul si planificarea depasesc cadrul unui determinism matematic, chiar si atunci cand folosim cele mai complicate calcule, cel mai cuprinzator model si ca planul este instrumentul unei politici concrete si alege solutiile care sa asigure utilizarea cat mai eficienta a resurselor cu preocuparea centrala de a satisface In conditiile date In cea mai mare masura nevoile membrilor societatii.

2. Modelele orientative ale cresterii economice - poarta denumirea de modele ideale sau teoretice. Ele reflecta realitatea in trasaturile sale esentiale, dar facand abstractie de nenumarate verigi, legaturi intermediare. Forma lor de prezentare este abstracta, in care factorii ce determina progresul economic apar ca simboluri.

Aceste modele orientative pot fi grupate la randul lor in :

1. Modelele orientative generale ale cresterii economice

2. Modelele orientative partiale ale cresterii economice pot fi modele ale cresterii productiei sau venitului national.

Modelele orientative ale cresterii economice, indiferent ca sunt generale sau partiale sunt destinate sa serveasca adancirii cunoasterii teoretice a trasaturilor si tendintelor ce caracterizeaza progresul economic.

Valabilitatea acestor modele orientative ale cresterii economice (destinate prognozelor) se afla in raport invers proportional cu durata perioadei pentru care se elaboreaza.

Aceasta contravine insa utilizarii lor ca instrumente ale prognozei economice. Contradictia poate fi solutionata in mare masura, actionand pe doua cai:

- prin intensificarea eforturilor de cercetare stintifica a factorilor ce pot actiona in perspectiva asupra dezvoltarii economice;

- prin aprecierea cat mai corecta a perioadei optime pentru care se pot elabora modelele, pe baza masurii probabilitatii asupra cresterii anumitor factori.