APARITIA IDEII DE ASIGURARE

UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU"

FACULTATE DE ECONOMIE

PROFIL E.C.T.S. ANUL-III ,GR. -II, ID

"New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor

fara asigurari, n-ar exista zgaraie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta sa lucreze la o asemenea inaltime, riscand sa faca un plonjon mortal si sa-si lase familia in mizerie; fara asigurari, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de cladiri, pe care un singur muc de tigara le-ar putea transforma in scrum; fara asigurari, nimeni nu ar circula cu automobilul pe strazi.

Chiar cu un Ford, un bun sofer este constient de faptul ca in fiecare clipa risca sa dea peste un pieton.

Henry FORD

APARITIA IDEII DE ASIGURARE

Putem spune, intr-un fel, ca asigurarea a aparut odata cu aparitia societatii umane. Avem cunostinta de doua tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzatoare: piete de schimb, bani, instrumente financiare diverse) si economiile naturale, in lipsa acestor elemente, acestea datand din timpuri mult mai vechi decat primele.

Intr-o astfel de economie naturala, putem privi conceptul de asigurare ca pe o forma de ajutorare intre indivizii din societate. De exemplu, daca o casa sufera un incendiu devastator, membrii comunitatii respective vor ajuta impreuna la reconstruirea casei; altfel, nu vor primi nici ei ajutor in viitor. Acest tip de asigurare a suprevietuit pana in zilele noastre in regiunile in care economiile de schimb moderne nu au patruns decat superficial (de exemplu in unele tari de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

APARITIA ASIGURARILOR

Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, cresterea importantei Londrei ca si centru comercial a dus, de asemenea, la aparitia unei cereri reale pentru asigurare (mai precis de asigurare maritima). La finalul anilor 1680, Edward LLOYD a deschis o cafenea care nu peste mult timp a devenit cel mai popular local printre proprietarii de nave, negutatori si capitanii de nave, si, automat, o importanta sursa de informatii in domeniu. Acesta era locul principal de intalnire dintre partile care doreau sa-si asigure navele si cele care erau dispuse sa subscrie riscurile aferente.

Astazi, LLOYD's of London reprezinta, ca structura, liderul pietei de asigurari maritime si alte tipuri specializate, insa activitatea este destul de diferita fata de segmentul asigurarilor mai comune.

Asigurarea, asa cum este perceputa in zilele noastre are ca izvor de aparitie Marele Incediu din Londra din anul 1666, cand au fost distruse 13.200 de case. In urma acestui dezastru, Nicholas BARBON a deschis primul birou pentru asigurarea cladirilor. In anul 1680, englezul a infiintat prima companie de asigurari de incendii din Anglia, denumitaThe Fire Office.

In Statele Unite, prima companie de asigurari a demarat activitatea tot prin incheierea asigurarilor pentru incendii, cu sediul in Charles Town, (orasul Charleston de astazi, Carolina de Sud), in anul 1732.

Benjamin FRANKLIN a contribuit la popularizarea si standardizarea practicilor de asigurare, in special pentru asigurarile impotriva incendiilor. In anul 1752, a fondat Philadelphia Contributionship for the Insurance of Houses from Loss by Fire, prima companie care colecta contributii in vederea prevenirii incendiilor. Aceasta organizatie nu numai ca lansa avertizari in cazul unelor incendii, dar, de asemenea, putea refuza asigurarea anumitor cladiri unde riscul de incediu era mult prea mare, ca de exemplu, in cazul caselor de lemn. re ca principale scopuri identificarea si promovarea valorilor profesionale din teritoriu din cadrul sucursalelor si agentiilor companiilor de asigurari si brokeraj.

Programul pleaca de la premisa ca succesul unui asigurator sau broker de asigurari este dat in mare masura de eficienta cu care opereaza reteaua sa teritoriala.

Buletinul 'Unde Ma Asigur?' - Transpunerea in format electronic a programului cu acelasi nume.
Asemenea acestuia, buletinul urmareste promovarea in randul cititorilor a activitatii desfasurate de companiile de asigurari si brokeraj in asigurari, prin agentiile si sucursalele din teritoriu si Bucuresti.

cum aleg fondul de pensii la care sa particip, cum urmaresc rezultatele obtinute de acesta ca sa decid daca am facut cea mai buna alegere, cum iau decizia de a schimba fondul de pensii?

In viitor criteriile de apreciere vor fi mai limpezi pentru simplul motiv ca performantele investitionale deja inregistrate de fondurile de pensii vor vorbi, in mare masura, de la sine. Acum, la momentul debutului acestei noi piete, argumentele care ar putea pleda in favoarea unuia sau altuia dintre fondurile de pensii sunt mai difuze. In principal, vor conta reputatia brand-ului si atractivitatea ofertei prezentate prin prospectul fondului de pensii.

Iata de ce aceasta pagina va prezinta cateva dintre notiunile care pot cantari in alegerea dumneavoastra.

PROFILUL DE RISC AL UNUI FOND DE PENSII

Notiunea de risc financiar trebuie inteleasa in contextul pietei pensiilor private, plasamentele fondurilor de pensii neavand acelasi grad de libertate ca cele realizate de fondurile mutuale. Gradul de risc investional este, de la bun inceput, mult mai redus si strict controlat decat pe piata fondurilor mutuale, prevederile legale impunand limite stricte atat in ceea ce priveste ponderea maxima a fiecarui tip de plasament in totalul portofoliului, cat si ponderea emitentilor pe fiecare clasa de instrumente financiare admisa. In plus, in domeniul pensiilor private nu sunt admise plasamentele intr-o serie de instrumente care sunt considerate a avea volatilitate ridicata sau un grad redus de lichiditate (de exemplu, active care nu pot fi instrainate prin lege, active a caror evaluare este incerta, precum si in antichitati, lucrari de arta, autovehicule si altele asemenea, bunuri imobiliare, actiuni, obligatiuni si alte valori mobiliare emise de administrator etc.). Asadar, un fond de pensii cu grad de risc ridicat ar putea sa fie considerat, prin comparatie cu orice fond mutual de investitii, cu grad de risc mediu.

TIPURI DE PENSII

Intre parametrii care determina dimensiunea pe care o va avea viitoarea pensie privata, dincolo de randamentul investitional obtinut de fondul de pensii si, prin urmare, de calitatea administratorului, exista doi factori care depind in totalitate de viitorul pensionar: dimensiunea contributiei si timpul. Rezultanta acestora este, in fapt, dimensiunea economiei proprii careia i se va aduga participarea la profitul investitional generat de fondul de pensii. Din pacate, daca dimensiunea contributiei poate fi marita de-a lungul vremii, timpul este o resursa limitata.

Acest fenomen este determinat, in principal, de dimensiunile prea mici ale bugetului de asigurari sociale. In conditiile in care numarul angajatilor care lucreaza si platesc contributii sociale (CAS) a scazut in ultimii 17 ani, de la 8,1 milioane in 1990 la 4,6 milioane anul trecut, iar numarul contribuabililor care sustin un pensionar (raport de dependenta) a scazut de la 3,43% in 1990, la aprox. 0,8 in 2006, bugetul de asigurari sociale este prea sarac pentru a putea oferi pensii decente, astfel incat puterea de cumparare a pensionarilor s-a redus cu mai mult de 50%.

Din pacate, tendintele demografice si fenomenul de migratie a populatiei catre alte piete de munca se vor mentine si in anii ce vin. Ce se poate face pentru a diminua dezechilibrul? In pricipal, este vorba de:

• Cresterea varstei de pensionare, astfel incat sa se evite deteriorarea raportului de dependenta (pina in 2015, varsta de pensionare va creste la 60 ani pentru femei si 65 pentru barbati);
• Marirea contributiilor colectate la bugetul de asigurari sociale - in prezent, nivelul acestora este de circa 46%, din care 29,5% pentru pensie; marirea acestor cote procentuale ar pune o povara prea mare pe cheltuielile salariale;
• Imbunatatirea ratei de colectare - nu toate persoanele care obtin venituri pentru care ar trebui sa plateasca si contributii catre bugetul asigurarilor sociale sunt inrolate in sistem, iar o buna parte a contribuabililor participa cu venituri oficiale mai mici decat cele reale.

Chiar in conditiile aplicarii cu succes a masurilor mentionate, dezechilibrul ar putea fi numai redus, nu eliminat. Prin urmare, se impune adoptarea unei solutii care sa ofere venituri suplimentare celor furnizate de sistemul asigurarilor sociale de stat.

• participarea partiala sau in etape pe piata muncii, in cadrul vietii active, care uneori limiteaza dreptul la prestatii sau confera prestatii de asigurari sociale relativ scazute;
• statutul de "persoane independente", care confera anumite prestatii corelativ platii contributiilor sociale obligatorii - potrivit unor date interne doar 7% din potentialii contribuabili independenti sunt asigurati ai sistemului public de pensii din Romania;
• sa munceasca in afara granitelor, fara a beneficia de o protectie sociala adecvata - in 2004, in Romania, desi exista posibilitatea asigurarii facultative, iar estimarile neoficiale indica un nivel ridicat al migratiei (1,5 - 2 mil pers), existau sub 1000 de contracte de asigurari sociale pentru aceasta categorie;
• statutul de persoane aflate in zona economiei informale, care conduce la diminuari masive ale masei salariale in veniturile nationale si implicit reducerea veniturilor sociale destinate regimurilor de protectie sociala. Statisticile oficiale arata ca forta de munca non-agricola care se regaseste in sfera economiei informale se situeaza la peste 50% in unele zone geografice - desi pentru Romania nu exista o comensurare oficiala a acestui fenomen informal, el este resimtit la nivel micro si macroeconomic;
• o salarizare sub nivelul de pregatire sau o salarizare sub media pentru categoria socio-profesionala - ceea ce afecteaza initial veniturile realizate, nivelul contributiilor sociale achitate si ulterior cuantumul pensiilor obtinute in sistemul public de pensii;
• o forma de angajare legala dar la un nivel minim de salarizarenivel de salarizarecompletat, in unele cazuri, printr-o forma nelegala de plata - in aceste cazuri protectia pentru pensie fiind realizata doar la nivelul minim;(devenita o practica),
• statutul de somer - care nu reprezinta un dezavantaj major pentru asigurarea in sistemul public de pensii romanesc (perioada de somaj reprezinta perioada de cotizare), dar care are ca inconvenient reducerea cuantumului pensiei.

Pentru a nu-si afecta atat drepturile prezente de asigurari sociale, cat mai ales nivelul veniturilor din perioada retragerii din activitate, tinerii ar trebui sa inteleaga si sa limiteze riscurile care deriva din acceptarea altui statut decat cel pentru care s-au pregatit. Important este ca tinerii sa nu accepte sa lucreze fara a avea si garantia acoperirii din punct de vedere al asigurarilor sociale.