Aparitia si evolutia asigurarilor pe plan intern si international

Aparitia si evolutia asigurarilor pe plan intern si international

Originea si evolutia asigurarilor pe plan international

Inca din antichitate au aparut institutii apropiate de cele care asigurau protectia individului si a bunurilor sale din zilele noastre. Este vorba de existenta societatilor de intrajutorare naturala a cioplitorilor in piatra din Egiptul antic, de organizare a transporturilor in caravane, de organizare de asociatii a caror activitate consta in a acorda ajutor membrilor lor si familiilor acestora in caz de incendiu, deces, boala.

O forma de dispersie a riscului dar nu si de protectie o reprezenta cea practicata de negustorii chinezi care isi distribuiau marfurile pe mai multe vase ce urmau sa o transporte reducand astfel riscul ca intreaga cantitate de marfuri sa fie supusa pierderii.

In Evul mediu odata cu dezvoltarea schimburilor comerciale, cu amplificarea acordarii de imprumuturi au aparut regulile principale care au stat la baza asigurarii moderne.

Evolutia asigurarilor este strans legata de dezvoltarea comertului pe mare si a asigurarilor maritime care au infl in mare masura toate celelalte tipuri de asig., in special pe cele de transport.

Primele polite de asigurare maritima sunt scrise in limba italiana si reprezinta modelul de baza caruia s-au dezvoltat ulterior contractele de asigurari inclusiv politele Lloyd's din Anglia. Cel mai vechi contract de asigurare care s-a pastrat a fost subscris la Genova in 1347, iar prima companie de asigurari maritime dateaza din 1424 tot la Genova. Intr-o polita din 1385 se acopereau urmatoarele categorii de riscuri: calamitati naturale, riscurile marii, incediul, aruncarea marfurilor peste bordul navei, confiscarea de catre autoritatile locale.

Termenul "polita" care deserveste astazi desemnarii contractului de asigurare provine de la cuvantul italian "poliz" care inseamna certificat sau atestat.

Cuvantul "prima" inseamna in limba italiana "prima" care desemneaza suma platita inainte, mijlocind transferul riscului asiguratului asupra asiguratorului.

Secolul XIX desemneaza inceputul asigurarilor moderne. Dupa aparitia asigurarilor maritime au urmat asigurarile de viata a caror baza a fost pusa de finantistul italian Tonti care a creat in Franta primele "tontine". Tontinele sunt asociatii constituite pe o perioada determinata de timp in decursul careia membrii asociatiei varsau la fondul comun o cotizatie anuala in functie de varsta. La expirarea termenului pentru care a fost constituita asociatia sumele capitalizate se imparteau intre membrii supravietuitori.

La Londra dupa marele incendiu din 1666 au fost create primele asigurari contra incendiilor.

Ulterior au aparut si alte ramuri ale asigurarilor si anume: asigurari impotriva accidentelor, asigurari impotriva mortalitatii animalelor, asigurarea cailor de cursa, asigurari impotriva furtului, asigurare de raspundere civila.

Timp indelungat, insa, reticentele de ordin moral au incetinit dezvoltarea anumitor categorii de asigurari, este cazul asigurarilor de viata, fata de care anumiti juristi considerau ca era imoral sa inchei pacturi asupra vietii umane. Asigurarea de raspundere civila era criticata intru-cat s-a crezut ca daca o persoana sau o intreprindere se asigura impotriva consecintelor, greselii, sau neglijentei sale ar determina o conduita expusa riscurilor si ar multiplica pagubele. (existenta riscului moral).

In cz, factorii determinanti care au condus la aparitia asigurarilor sunt de natura ec si sociala.

Dintre factorii economici se pot enumera:

a) schimbarea conditiilor economice generale, trecerea de la o economie exclusiv agricola la una diversificata (industrie, breasla, comert) care a condus la cresterea si adancirea raporturilor dintre oameni si a cauzelor generatoare de pagube. Importanta banilor in relatiile comerciale a favorizat ideea compensatiei banesti a pagubelor.

b) dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor targuri, inmultirea expeditiilor pe mare au atras necesitatea asigurarii marfurilor si a navelor impotriva riscurilor pe timpul transportului.

Dintre factorii sociali amintim:

a) accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populatiei in orase si aparitia noilor tipuri de locuinte care au incurajat si aparitia fenomenelor producatoare de pagube.

b) organizarea breslelor care au favorizat solidaritatea acestor grupuri in care membrii isi acordau ajutoare reciproce in caz de pagube. Aparitia asigurarilor moderne pe plan international a fost determinata de dezvoltarea calculului actuarial ale carui etape principale sunt:

- logaritmul numerelor mari (Blaise Pascal 1654);

- primul tabel de mortalitate (Christian Huyghens 1657);

- primul calcul de rente viagere (Yean de Witt 1670);

- primul tratat de actuariat (Richard Price mijlocul sec. XVIII).