Notiunea de consumator de asigurare

Notiunea de consumator de asigurare

Scopul primordial al reglementarilor legislative privind reprimarea clauzelor abuzive este protectia consumatorului. Astfel, in acest context se impune definirea notiunii de consumator, respectiv al consumatorului de asigurare.

Odata cu aparitia noii ramuri de drept, dreptul consumatiei, care a "colonizat" dreptul civil, au aparut si discutii in literatura de specialitate (indeosebi franceza) cu privire la intelesul de "consumator" si posibilele extinderi ale conceptului analizat.

Aceste dispute s-au purtat in jurul urmatoarelor intrebari-cheie:

1. in raporturile cu un profesionist dintr-o anumita specialitate, profesionistul care apartine unei alte specializari poate invoca, in favoarea sa, normele dreptului consumatiei?;
2. consumatorul este, intotdeauna, o persoana fizica?;
3. daca da, persoana fizica se poate prevala de regulile speciale consumeriste in relatiile contractuale cu o alta persoana fizica (altfel spus, protectia consumatorului cunoaste si un nivel orizontal sau doar unul vertical, de tip "profesionist - profan")?;
4. persoana fizica ce contracteaza in folosul activitatii sale profesionale beneficiaza de ocrotirea legilor consumeriste?[1]

Legiuitorul roman a dat numeroase definitii termenului de consumator in cuprinsul diferitelor texte de lege de natura consumerista. Codul consumului[2] in Anexa, pct. 13, descrie consumatorul ca fiind "orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse sau servicii in afara activitatii profesionale".

Potrivit Legii nr. 65 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, prin consumator se intelege "orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii care incheie un contract in afara activitatii lor autorizate, profesionale sau comerciale"[3] ( art. 2 pct. 1 modifica, astfel, textul Legii nr. 193/2000, care se aplica initial si persoanelor juridice).

Din definitiile de mai sus se pot desprinde clar patru conditii ce trebuie sa le intruneasca o persoana ca sa poata fi calificata drept consumator, si anume:

sa fie o persoana fizica sau grup de persoane fizice constituit in asociatii (se au in vedere doar asociatiile de consumatori) ;

persoane care cumpara, dobandesc, utilizeaza ori consuma;

persoane care cumpara, dobandesc, utilizeaza ori consuma bunuri si servicii;

scopul    extraprofesional al dobandirii / utilizarii bunului sau serviciului.

In ceea ce priveste extinderea protectiei si la persoanele juridice si includerea acestora in categoria "consumator", Curtea Europeana de Justitie intr-o procedura preliminara prin decizia din 22 noiembrie 2001, a statuat, ca notiunea de consumator, cea definita de art. 2 lit. b[4], din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, vizeaza numai persoanele fizice, nu si persoanele juridice, chiar daca acestea contracteaza exclusiv in interesul salariatilor sai si in afara activitatii sale profesionale si comerciale.

In jurisprudenta franceza[5] insa, se incearca o expandare a notiunii pentru includerea aici si a persoanelor juridice, sub argumentul ca Directiva autorizeaza statele membre sa adopte masuri mai stricte pentru asigurarea unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor. Codul consumatiei francez prevede aplicarea normelor referitoare la acest tip de clauze "neprofesionistilor ori consumatorilor", fara a distinge intre persoanele fizice si cele juridice.

Este adevarat ca si persoanei juridice i se pot impune de catre partenerul contractual, cu aceeasi frecventa si in aceiasi termeni ca si persoanelor fizice, clauze exorbitante, abuzive, care creeaza un dezechilibru semnificativ intre prestatii, dar ca si persoanele fizice, si persoanele juridice trebuie sa arate ca: 1) este un contract nenegociat, de adeziune si 2) actul nu este incheiat in scop profesional, iar in practica foarte rar o persoana juridica va indeplini aceasta conditie (in dreptul roman nu este posibil din cauza principiului specialitatii persoanei juridice). Ceea ce inseamna implicit ca, din pricina neindeplinirii acestor conditii, persoanei juridice i se va refuza aplicarea legislatiei consumeriste in materia clauzelor abuzive[6].

In acest context sunt excluse aplicarii legii privind clauzele abuzive si contracte de asigurare care sunt incheiate de catre asigurati in scopurile lor profesionale.

Un alt aspect disputat in doctrina este situatia cand consumatorul este reprezentat de un mandatar profesionist, respectiv de un curtier de asigurare[7] sau un broker de asigurare . In acest caz va putea consumatorul de asigurare sa invoce normele legale privind clauzele abuzive? Este posibil ca si in acest caz mandatarul, chiar profesionist fiind, sa fie constrans sa accepte aceste clauze fara sa le poata negocia. Justitia franceza s-a pronuntat in acest caz, sustinand ca sunt inaplicabile prevederile dreptului consumatiei, deoarece mandatarul (curtierul sau brokerul de asigurare) este un specialist in domeniul in care actioneaza, iar contractul incheiat pentru clientul sau este exclus de sub protectia consumerista atat la incheierea contractului cat si pe parcursul executarii acestuia. El este, in privinta negocierii si incheierii acelei conventii, un furnizor de servicii catre consumatorul care l-a angajat si raspunde (contractual) pentru "imperfectiunile" serviciilor prestate .

Obiectul consumerismului in materie de asigurari este organizat in jurul a doi poli complementari: informarea prealabila la incheierea contractului care permite consumatorului de asigurare sa inteleaga efectele clauzelor care ii sunt propuse si contractul care se incheie, si protectia asiguratului impotriva clauzelor care manifesta un dezechilibru contractual.

In materie de asigurari beneficiaza de toate drepturile conferite de legislatia consumerista si sunt consumatori de asigurare[10]:

1. contractantul asigurarii

2. asiguratul semnatar sau beneficiar

3. beneficiarul asigurarii si persoana cuprinsa in asigurare in cazul contractelor de raspundere civila fata de tertii pagubiti.