CLASIFICAREA ASIGURARILOR

CLASIFICAREA ASIGURARILOR

Dupa regimul juridic sau forma de realizare, se disting:

a.       asigurari prin efectul legii - se caracterizeaza prin faptul ca relatiile de asigurari dintre asigurati si asiguratori sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.

Astfel de asigurari se practica in toate tarile lumii, cu diferite nuante. La noi, in perioada 1949 - 1990, asigurarea prin efectul legii a avut o sfera de cuprindere extinsa (asigurari de raspundere civila auto, asigurari agricole, asigurari de accidente a calatorilor). Dupa 1991, sfera asigurarilor prin efectul legii s-a restrans:

prin Legea Asigurarilor s-a instituit excluderea obligativitatii asigurarii cladirilor si a constructiilor, a animalelor, a cladirilor agricole etc.

s-a legiferat mentinerea caracterului obligatoriu a asigurarii de raspundere civila auto.

b.        asigurari facultative (contractuale) - se caracterizeaza prin faptul ca relatiile dintre asigurati si asigurator se stabilesc prin liberul consimtamant al partilor, pe baza unui contract de asigurare.

Dupa obiectul asigurarii, exista

a.       asigurari de bunuri - au ca obiect valorile materiale, animale, bunuri de tot felul, susceptibile a fi distruse sau vatamate de accidente, calamitati naturale, indiferent de forma lor de proprietate. Principalele forme de asigurare in cadrul acestei ramuri sunt

asigurarea animalelor

asigurarea culturilor agricole

asigurarea cladirilor, constructiilor si a continutului acestora

asigurarea de transport terestru, aerian si maritim

asigurarea autovehiculelor

asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice etc.

b.        asigurari de persoane - au ca obiect persoanele fizice pentru cazuri de deces, invaliditate permanenta din accident etc. Acestea pot fi

asigurari de viata sau

asigurari pentru cazurile de accidente.

c.        asigurari de raspundere civila - au ca obiect raspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate si vatamarea unor terti. Se disting

asigurarea de raspundere civila auto (obligatorie);

asigurarea de raspundere civila legala sau contractuala (facultativa);

asigurarea raspunderii constructorului.

Prin asigurarea de raspundere civila se realizeaza, de fapt, protectia patrimoniului asiguratului, pentru ca, in cazul in care el ar produce un prejudiciu unui tert, asiguratorul si-a asumat raspunderea si intervine in acordarea despagubirii persoanei fizice sau juridice.

In raport cu cadrul national in care opereaza diferite forme ale asigurarii, se disting

a.       asigurari interne - opereaza pe plan national, in cadrul fiecarei tari, fiind promovate prin intermediul societatilor de asigurare care actioneaza pe piata asigurarilor din tara respectiva;

b.        asigurari externe sau internationale - s-au dezvoltat pe masura amplificarii schimburilor de marfuri intre partenerii din diferite tari si se caracterizeaza prin luarea in considerare a unor riscuri care pot afecta bunuri si persoane aflate in parcurs international (ex.: cartea verde - pentru automobile, asigurarea pentru riscuri financiare si politice etc.)

Dupa natura relatiilor dintre partile implicate in asigurare, exista

a.       asigurari directe sau propriu-zise - in care sunt implicati, nemijlocit, asiguratul si asiguratorul si intervine, dupa caz, contractul sau polita de asigurare. Acestea sunt asigurari traditionale si au o sfera larga de cuprindere, vizand toate ramurile;

b.        coasigurari - sunt o forma de asigurare directa in care asiguratul incheie contractul de asigurare, pentru masa bunurilor asigurate, cu mai multe societati de asigurari in acelasi timp, dar in cota parte, riscurile vizate fiind greu de avizat de catre o singura societate de asigurari;

c.        reasigurari - sunt asigurari indirecte, fiind o forma de asigurare a asiguratorului. Aparitia reasigurarilor este motivata de cresterea valorii bunurilor aduse in asigurare de catre asigurati si de cerinta impusa asiguratorului de a face fata unor riscuri grele. Prin reasigurare, asiguratorul cedeaza unui reasigurator (societate de asigurari - reasigurari) o parte, mai mare sau mai mica, din riscurile preluate de la asiguratii sai si primele aferente.

ELEMENTELE ASIGURARILOR

Continutul complex si formele in care se perfecteaza asigurarile sunt foarte variate. Cu toate acestea, ele au anumite elemente comune:

Subiectul asigurarii - asigurarea implica o serie de parti sau subiecte, pesoane fizice sau juridice, intre care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Acesti subiecti sunt

a.   asiguratorul - este persoana juridica (societatea de asigurari) care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asuma raspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanei respective sau de a plati despagubiri pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde, in baza legii, fata de alte persoane;

b.    asiguratul - poate fi:

persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori

persoana fizica care se asigura impotriva unor evenimente care pot sa apara in viata sa, precum si

persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejuduciul pe care il poate produce unor terte persoane.

La asigurarile de bunuri apare ca asigurat atat persoana fizica, cat si persoana juridica, in timp ce la asigurarile de persoane pot fi asigurate doar persoanele fizice.

c.    contractantul asigurarii - persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea, fara a obtine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate sa incheie asigurarea pentru salariatiii sai - transportati la si de la locul de munca).

In general, notiunile de contractant si beneficiar se intalnesc numai in asigurarile de persoane. La asigurarile de bunuri, asiguratul indeplineste, simultan, rolul de contractant si de beneficiar al asigurarii. La asigurarile de raspundere civila, beneficiarul asigurarii este terta persoana care a suferit paguba.

d.   beneficiarul asigurarii - este persoana care are dreptul sa incaseze asigurarea sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte in contractul de asigurare. Exista situatii in care beneficiarul poate fi desemnat explicit in contractul de asigurare sau acest lucru se face in cursul executarii contractului, prin declaratie scrisa comunicata societatii de asigurare sau prin testament. In alte situatii, beneficiarul este desemnat prin conditiile contractului de asigurare. De asemenea, pot exista mai multi beneficiari, cu drepturi egale asupra sumei asigurate sau cu drepturi diferentiate, daca s-a dispus astfel.

Obiectul asigurarii - poate fi reprezentat de:

a.   bunuri - asigurarile de bunuri implica plata unor despagubiri de catre asigurator in favoarea asiguratului, in cazul in care, datorita unor calamitati, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate;

b.    persoane - acestea pot constitui obiect in asigurare prin faptul ca asiguratorul garanteaza persoanei fizice - ca asigurat - sau unei terte persoane - ca beneficiar in asigurare - plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului in functie de care s-a perfectat asigurarea;

c.    raspunderea civila - asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana fizica sau juridica, careia asiguratul i-a produs un prejudiciu.

Interesul in asigurare - reflecta manifestarea de vointa favorabila promovarii raporturilor de asigurare intre parti. Interesul in asigurare este motivat de risc, intr-un context social, tehnico-economic, de mediu, etc., dar poate constitui si efectul unui act educational, a fortei financiare a persoanei fizice sau juridice in mediul de referinta.

In asigurarea de bunuri interesul asiguratului se naste dn raporturile persoanei cu privire la un anumit bun asigurabil, pe care il detine sau il poseda.

Interesul reflecta valoarea pecuniara, expusa pierderii, a bunului asigurat sau valoarea patrimoniala ce poate fi pierduta de asigurat ca urmare a sinistrului. Reiese ca, interesul asiguratului trebuie sa aiba un caracter economic si sa fie evaluabil in bani.

In asigurarea de persoane, interesul este in stransa legatura cu evenimentele sau riscurile sub incidenta carora se afla persoanele. Interesul asigurabil apare ca o optiune pentru o masura de prevedere si ca un mijloc de economie pe termen lung.

In asigurarile de raspundere civila, interesul se refera la patrimoniul celui responsabil, amenintat a fi micsorat in caz de sinistru, cu sumele datorate de asigurat tertului pagubit sau vatamat pentru acoperirea prejudiciului de care este raspunzator.

4. Riscul - notiunea de risc este esentiala si caracteristica in ansamblul elementelor generale ale asigurarilor. Riscul are semnificatii multiple: pericol sau primejdie posibila sau eveniment incert, posibil si viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, sanatatea, viata, etc.

Riscurile pot fi provocate de fortele naturii, acestea putand actiona cu caracter accidental (forta majora, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de forte umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influentelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfectiunile comportamentului uman.

Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odata produs, datorita efectelor sale, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Notiunea de risc asigurabil are, de regula, mai multe sensuri:

- risc asigurabil folosit in sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cat acest eveniment are o frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.

- un alt sens este posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindina, incendiu, seism etc.).

In cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevazut, dar posibil de realizat, care, odata produs, conduce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului.

Fenomenul care a fost deja produs se numeste caz asigurat sau sinistru.

- Riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de marime, dimensiune a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei asigurari.

In asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

producerea fenomenelor, pentru care se incheie asigurarea, sa fie posibila, cu o anumita regularitate in producere si un grad de dispersie teritoriala cat mai mare, pentru ca altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare;

fenomenul trebuie sa aiba, in toate cazurile, caracter intamplator;

inregistrarea fenomenului sa se poata realiza in evidenta statistica. Existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada cat mai indelungata, permite stabilirea, cu un grad de precizie sporit, a raspunderii asiguratorului si, implicit, a primei de asigurare

producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

Un bun poate fi asigurat impotriva unuia sau mai multor riscuri

Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatia prin care se stabileste valoarea bunurilor, in vederea cuprinderii lor in asigurare. Aceasta valoare este necesar sa fie stabilita in deplina concordanta cu valoarea reala a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, intr-un sens sau in altul, poate avea consecinte negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slabirea preocuparii asiguratilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, in caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa-si poata acoperi intreaga pierdere.

Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrata in evidenta contabila sau stabilita la pretul de vanzare-cumparare practicat pentru acel bun pe piata, in momentul incheierii asigurarii.

Valoarea in asigurare este un element pe care il intalnim numai in asigurarile de bunuri.

Suma asigurata - conform contractului de asigurare, este partea din valoarea asigurarii pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea, in cazul producerii fenomenului pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata este limita maxima a raspunderii asiguratorului si ea nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat.

In asigurarile obligatorii, asiguratul nu-si poate stabili suma asigurata, aceasta fiind prevazuta de lege, restrictiv sau alternativ, purtand denumirea de norma de asigurare. La cele facultative, aceasta se stabileste in functie de propunerea asiguratului, cu conditia ca asiguratorul sa fie de acord. La asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste in functie de intelegerea dintre asigurator si asigurat.

Prima de asigurare - suma de bani pe care o plateste asiguratorul pentru ca acesta sa constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor in cazul producerii riscului asigurat.

Societatea de asigurare are obligatia sa mai constituie si alte rezerve sau fonduri prevazute prin dispozitiile legale.

Valoarea primei de asigurare se stabileste inmultind suma asigurata cu cota-prima, stabilita la 100 u.m. suma asigurata (sau 1000 u.m.).

6. Durata asigurarii - perioada de timp cat exista raportul de asigurare intre asigurat si asigurator, asa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurarii este specifica asigurarilor facultative: la asigurarile de bunri, contractele de asigurari dureaza intre cateva luni si un an; la asigurarile de viata - durata este mai extinsa (5-30 ani). Durata asigurarii exercita o influenta deosebita asupra marimii primei de asigurare.

Paguba sau dauna - reprezinta pierderea, exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen impotriva caruia s-a incheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi decat mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi

totala - bunul a fost distrus in intregime

partiala - pierderea este mai mica decat valoarea bunului asigurat.

7. Despagubirea de asigurare - suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o plateasca, cu scopul de a compensa paguba produsa de riscul asigurat. Despagubirea nu poate depasi suma asigurata si este mai mica sau egala cu valoarea pagubelor, in functie de princpiul de raspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

In practica curenta se utilizeaza trei principii valabile la acordarea despagubirii

principiul raspunderii proportionale - despagubirea este stabilita in aceeasi proportie fata de paguba in care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat. In cazul in care suma asigurata este egala cu valoarea reala a bunului asigurat, atunci despagubirea este si ea egala cu paguba suferita de bunul respectiv.

principiul primului risc - se aplica mai des, la bunurile la care riscul de producere a pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea cladirilor). Valoarea sumei asigurate este considerata ca reprezentand maximum de paguba previzibila pentru bunul respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu mai influenteaza nivelul despagubirii, aceasta depinzand numai de valoarea pagubei si a sumei asigurate.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decat principiul raspunderii proportionale, pentru ca pagubele sunt compensate intr-o masura mai mare, dar si nivelul primelor de asigurare este mai mare.

principiul raspunderii limitate (clauza cu franchiza) - se caracterizeaza prin faptul ca despagubirea se acorda numai daca paguba depaseste o anumita valoare prestabilita. Astfel, o parte din paguba va cadea in raspunderea asiguratului, numita franchiza. Aceasta poate fi:

atinsa sau simpla - asiguratorul acopera in intregime paguba, pana la nivelul sumei asigurate, daca aceasta este mai mare decat franchiza;

deductibila sau absoluta - aceasta se scade, in toate cazurile, din paguba, indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigura numai partea din paguba care depasesete franchiza.

Indiferent de tipul de franchiza, nu se acorda despagubire daca valoarea pagubei se incadreaza in limitele franchizei.

CONTRACTUL DE ASIGURARE

Legea asigurarilor defineste contractul de asigurare ca acel contract prin care asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului o prima, iar acesta se obliga ca, la producerea acelui risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, in limitele si la termenul convenit.

Contractul de asigurare are urmatoarele caractere juridice

caracter consensual, formandu-se prin simplul acord de vointa al partilor. Dovada incheierii contractului si existenta lui se poate face prin polita sau certificatul de asigurare, adica inscrisul prin care se manifesta vointa asiguratului de a incheia contractul

caracter sinalagmatic - partile au obligatii reciproce, interdependente una fata de cealalta, si anume: asiguratul se obliga sa faca declaratii reale, sa plateasca primele de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa acopere riscul prin despagubire;

caracter aleatoriu - pentru ca efectele acestui contract, pentru parti, depind de un eveniment viitor, nesigur, incert

caracter oneros - pentru ca partile urmaresc realizarea anumitor scopuri, a unor interese materiale, a unor contraprestatii banesti, a caror infaptuire are loc pe toata durata de valabilitate a contractului

caracter succesiv - contracul de asigurare comporta o realizare in timp variabila, in functie de forma de asigurare, de obiectul si riscurile asigurate etc.

Contractul de asigurare are valentele unui contract de aderare: formalizarea clauzelor din contract apartine societatilor de asigurare, asiguratii avand latitudinea sa le accepte sau nu, in totalitate. In cazul asigurarilor de bunuri, societatea de asigurare aduce in discutie un proiect de contract, a carui definitivare are loc cu acordul partilor. Trebuie remarcat faptul ca reglementarile in materie difera de la o tara la alta, dar, in cadrul national, organele de supraveghere a societatilor de asigurare impun incadrarea contractului de asigurare, prin continut si structura, in anumite coordonate juridice de fond si forma.

Contractul de asigurare este unic in raport cu intreaga perioada de asigurare, chiar daca plata primei de asigurare are loc prin divizare. In fapt, unicitatea contractului genereaza consecinte juridice, intre care faptul ca, contractul de asigurare este guvernat de conditiile initial stabilite, pe intreg parcursul perioadei de realizare. Stabilirea primei anuale are in vedere intreaga durata a contractului de asigurare.

Contractul de asigurare implica buna-credinta, pe de o parte, din partea asiguratului, cu ocazia perfectarii asigurarii, apoi in legatura cu realitatea pagubelor reclamate pentru stabilirea despagubirilor, iar pe de alta parte din partea asiguratorului in legatura cu: clauzele impuse, raspunderea asumata, modul de evaluare a pagubelor si stabilirea despagubirii.

Inscrisul constatator al asigurarii poarta denumiri diferite polita de asigurare, contract de asigurare, contractare. Acest document poate fi, dupa caz

nominal

la ordin sau

la purtator.

Contractul de asigurare isi defineste specificul in functie: de ramura de asigurare, de riscurile asigurate si de caracterul asigurarii.

ASIGURAREA BUNURILOR - CONSIDERATII GENERALE

In multe tari s-a consacrat ideea conform careia interesul colectivitatii impune instituirea obligativitatii unora din raporturile de asigurare, cu deosebire in sfera asigurarilor de raspundere civila.

Pana in 1990, in sfera asigurarilor de bunuri prin efectul legii s-au cuprins bunurile apartinand unitatilor cooperatiste din agricultura si bunurile cetatenilor de cea mai mare importanta pentru acestia, precum si anumite categorii de animale. Incepand cu anul 1990, sfera asigurarilor prin efectul legii s-a restrans doar la cladiri si alte constructii apartinand persoanelor fizice si animalele din gospodariile populatiei. In 1996, in Romania, asigurarile prin efectul legii ale bunurilor au fost desfiintate prin Legea nr. 136/

Elementele caracteristice ale asigurarilor prin efectul legii sunt

obiectul asigurarii, sfera de cuprindere si riscurile asumate sunt bine precizate prin lege

reprezinta asigurari automate si continue, care nu necesita perfectarea unor contracte de asigurare

elementele asigurarilor sunt impuse restrictiv, ca plafoane, nivele

raspunderea societatii de asigurare este valabila pe toata durata perioadei in care bunurile se afla in posesia sau in gospodarirea asiguratului. Drept urmare, primele de asigurare, datorate in cursul anului de catre asigurat, se platesc de acesta, chiar daca in cursul anului s-au produs modificari in categoria bunurilor asigurate prin efectul legii

ofera, in general, doar o acoperire minimala a bunurilor, prin aceasta raspunzand si capacitatii de plata a unor asigurati cu posibilitati financiare medii sau reduse.