Conceptul de asigurare

Conceptul de asigurare

1.1 Componente generale

Activitatea de asigurare desemneaza,in principal,conform art.2,pct.1 din Legea nr.31/2000:

-oferirea,intermedierea,negocierea si incheierea de contracte de asigurare si reasigurare

-incasarea de prime

-lichidarea de daune

-activitatea de regres si de recuperare

-investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata.

Legea nr. 32/2000,la art. 3,consacra gruparea activitatii de asigurare in asigurari de viata si asigurari generale,instituind in sarcina institutiei care supravegheaza piata asigurarilor din Romania,stabilirea claselor de asigurari aferente acestor categorii.

Ca operatiune(art. 2,pct. 3 din Legea nr. 32/2000),asigurarea reprezinta constituirea,pe principiul mutualitatii,de catre un asigurator,a unui fond de asigurare,prin contributia unui numar de asigurati,expusi la producerea anumitor riscuri si indemnizarea celor care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate,precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.

Dobandirea calitatii de asigurat este conditionata,in unele cazuri,de prezenta anumitor caracteristici,cum ar fi:

-capacitatea de a face acte de conservare,in cazul persoanelor fizice care doresc sa incheie asigurari de bunuri

-existenta unui interes patrimonial pentru conservarea bunului asigurat,atat pentru persoanele fizice,cat si pentru cele juridice

-varsta,in cazul asigurarilor de personae

-detinerea autovehiculelor supuse inmatricularii in Romania,pentru care legea prevede obligatia incheierii asigurarii de raspundere civila obligatorie pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

In conceptia legiuitorului roman,asiguratul este persoana care are un contract de asigurare incheiat cu asiguratorul.

Daca persoana care incheie contractul de asigurare si se oblige sa plateasca primele de asigurare nu este titularul indemnizatiei de asigurare,notiunea folosita pentru a desemna o astfel de persoana este

aceea de contractant.In acest caz,asiguratul este titularul interesului asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea(riscurile vizeaza patrimoniul sau persoana sa),avand statut de titular al indemnizatiei de asigurare.Persoana careia,in temeiul contractului de asigurare sau a legii,asiguratorul urmeaza sa-I plateasca indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat se numeste beneficiar al asigurarii.Daca contractul de asigurare este incheiat in favoarea beneficiarului,contractantul

(asiguratul) se mai numeste stipulantul asigurarii.

Astfel,in cazul unei asigurari de deces, incheiata de un parinte care se asigura pentru caz de moarte in favoarea copilului sau, parintele este contractant, asigurat si stipulant al asigurarii, iar calitatea de beneficiar al asigurarii revine copilului sau.De asemenea, terta persoana pagubita in cazul asigurarii de raspundere civila este, in baza legii, beneficiar al asigurarii.

Ofertantii produsului asigurare sunt personae juridice specializate sau societati mutuale, numiti generic asiguratori care se constituie si isi defasoara activitatea pe baza unor reglementari specifice, fiind supusi unei proceduri de autorizare si supraveghere stabilite prin lege.

Raporturile dintre asigurat si asigurator se nasc fie in baza legii, in cazul asigurarilor prin efectul legii, fie prin contractul de asigurare pentru asigurarile contractuale.

Incepand cu 1 februarie 1996,data ce corespunde intrarii in vigoare a Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania,asigurarile prin efectul legii au incetat sa produca efecte, ca urmare a abrogarii actului normative ce le instituia- Decretul nr.

Asigurarile contractuale in care raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare se numesc asigurari facultative(art. 2, Legea nr. 136/1995).

Asiguratorii sunt organizati,de regula,ca societati comerciale,activitatea desfasurata avand ca scop obtinerea de profit.Potrivit art. 3, pct. 17-18 din Codul Comercial,asigurarile se inscriu in categoria faptelor obiective de comert.

Principala obligatie de natura financiara a asiguratului o reprezinta plata primei de asigurare.Acordarea indemnizatiei de asigurare de catre asigurator are loc numai daca sunt intrunite conditiile in care se angajeaza raspunderea acestuia.

Contractul de asigurare

Contractul de asigurare,ca act juridic care constata acordul de vointa al partilor cu privire la incheierea asigurarii,se incheie in forma scrisa si cuprinde:

-numele sau denumirea,domiciliul sau sediul partilor contractante

-obiectul asigurarii: bunuri,personae si raspundere civila

-riscurile ce se asigura

-momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului

-primele de asigurare

-sumele asigurate

-alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.

In materie de asigurari,ca domeniu distinct de activitate,se folosesc o serie de notiuni specifice a caror cunoastere este foarte importanta:

-Suma asigurata este definita ca partea din valoarea asigurata pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului.Conform unei alte definitii,suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat.

-Prima de asigurare reprezinta suma de bani sau remuneratia pe care asiguratul o plateste asiguratorului pentru asumarea riscului(pretul asigurarii).

In cazul asigurarilor mutuale suma platita de asigurat se numeste cotizatie.Prima platita de asigurat,numita prima bruta sau tarifara,se compune din doua elemente:

●prima neta care sta la baza constituirii fondului de asigurare din care urmeaza sa se plateasca indemnizatiile de asigurare

●prima adios care serveste pentru:►acoperirea cheltuielilor de

functionare ale societatilor de asigurari

►finantarea masurilor de prevenire a

Riscului

►atingerea scopului asiguratorului:

obtinerea de profit

-Paguba(dauna) reprezinta prejudicial suferit de asigurat in urma producerii riscului asigurat.Prin asigurare se acopera numai prejudicial efectiv,nu si beneficial nerealizat.

Termenul de paguba sau de dauna este aplicabil asigurarilor de daune(respective asigurarilor de raspundere civila si asigurarilor de bunuri).Paguba poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea reala a bunului.

-Indemnizatia de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o plateste asiguratului sau beneficiarului asigurarii la survenirea cazului asigurat.

-Despagubirea reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat.Marimea despagubirii respecta urmatoarele conditii:

■Despagubirea nu poate depasi suma asigurata

■Despagubirea nu poate depasi valoarea pagubei

■Despagubirea nu poate depasi valoarea reala a bunului in momentul producerii evenimentului.

Aceste conditii sunt prevazute de Legea nr. 136/1995 la art. 27 aliniatul 2-"Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat,cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurare,daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare."

-Marja de siguranta este procentul care se utilizeaza in calculul excedentului de dobanda care se aloca politei de asigurare.

Marja de siguranta este calculate de catre asigurator astfel incat sa acopere cheltuielile de gestionare si administrare aferente fondului asigurarilor de viata.

Legea 136/1995 prezinta drepturile si obligatiile partilor contractului de asigurare,formulate expres.Acestea sunt: