Contract de asigurare. Partile contractului de asigurare.

Contract de asigurare. Partile contractului de asigurare.

Asigurarile reprezinta cea mai buna forma de constituire anticipata a unor resurse pentru eventualele nevoi viitoare. Contractul de asigurare este actul juridic care sta la baza tuturor formelor de asigurare.

Contractul de asigurare a fost definit si in Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, si in literatura de specialitate. Pornind de la prevederile art. 9 din lege autorii romani au definit contractul de asigurare ca fiind "acel contract prin care o parte, numita asigurat, se obliga sa plateasca periodic celeilalte parti, numita asigurator, o anumita suma de bani, numita prima de asigurare, in schimbul obligatiei asiguratorului ca, in ipoteza survenirii cazului asigurat, sa plateasca o suma de bani numita indemnizatie, in limitele si in termenele convenite."[1]

Din definitia contractului de asigurare se pot deduce partile contractului. Astfel, acestea sunt asiguratorul, asiguratul, si contractantul (acesta poate sa nu fie intotdeauna si beneficiarul asigurarii).

Asiguratorul este acea parte din contractul de asigurare care, in schimbul unei prime de asigurare incasate de la asigurat sau contractant, isi asuma obligatia de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate impotriva unor calamitati naturale sau accidentale, de a plati suma asigurata in cazul survenirii evenimentului asigurat in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde, in temeiul legii, fata de alte persoane[2].

Asiguratorul este intotdeauna persoana juridica (o societate de asigurare care are un obiect de activitate strict delimitat) romana sau straina, ori societatea mutuala (societate civila ai carei asociati sunt, deopotriva, asigurati si asiguratori) legal autorizata sa indeplineasca activitatile specifice prestabilite prin contractele de asigurare[3].

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care incheie contractul de asigurare, asumandu-si obligatia de plata a primei, cu scopul punerii la adapost (a garantarii valorii) a bunurilor care ii apartin si asupra carora poate plana un risc ori pentru a se proteja impotriva evenimentelor care ar putea sa apara in viata sa[4].

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica care incheie contractul in vederea acoperirii, la nevoie, a riscului care poate privi o alta persoana decat semnatarul politei. Contractantul, desi este parte in contractul de asigurare, nu are calitatea de asigurat decat atunci cand semneaza polita pentru sine. El poate sa indice o persoana terta care sa fie protejata prin asigurare (acesta este beneficiarul asigurarii). In acest caz contractantul nu se va bucura de acoperirea pe care asiguratorul o va acorda la producerea cazului asigurat.

Deci, in raporturile de asigurare pot sa intervina si alte persoane, beneficiarul asigurarii, care este o terta persoana careia, in virtutea contractului sau a legii, asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract, si persoana cuprinsa in asigurare (in materia asigurarii de raspundere civila), a carei responsabilitate civila fata de tertii pagubiti este acoperita prin asigurare, desi nu are calitatea de asigurat, contractant sau tert beneficiar, si care nu are obligatia de a plati primele de asigurare[5].