Dreptul asigurarilor

Dreptul asigurarilor

I. Contractul de asigurare

Notiunea si consideratii introductive privind contractele aleatorii

Definitie Contractele aleatorii au urmatoarele caracteristici:

-sunt contracte cu totlu oneros,in care partile au in vedere un iteres material, reciproc ;

-intinderea sau chiar si existenta obligatiei pentru una dintre parti ori pentru ambele parti contractante nu se cunoaste in momentul incheierii contractului ,deoarece depinde de uneveniment viitor si incert.Incertitudinea se refera la indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului (conditie) ori numai la momentul indeplinirii (termen incert).

Astfel ca ,in contractele aleatorii exista sanse castig-pierdere pentru ambele(toate )partile contractante .Fiecare parte urmareste sa realizeze uncistig si sa evite suportarea unei pierderi .

In contractele aleatorii intinderea sau chiar existenta obligatiei( prestatiei ) poate fi incerta pentru una dintre parti sau pentru ambele parti contractante.

In contractul aleatoriu ,,echivalentul ,,(in sens de prestatie )depinde fie pentru una dintre parti ,fie pentru toate partile ,de un eveniment incert (art.947 alin.2 Cod civil ).

Elementul alea[2] .In contractele aleatorii sansa,definita ca circumstanta favorabila,implica si nesansa -riscul pierderii,in functie de indeplinirea sa neindeplinirea evenimentului prevazut in contract.Evenimentul care profita uneia dintre parti determina o pierdere pentru cealalta parte .Alea vizeza nu prestatiile datorate ,ci rezultatul final al contractului.

In contractele aleatorii sansele de cistig -perdere nu numai ca trebuie sa existe pentru ambele parti si deci sa fie corelative ( contractul neputand fi aleatoriu pentru una dintre parti si comutativ[3] pentru cealalta ),dar aceste sanse trebuie sa fie avute in vedere ,urmarite la incheierea contractului.Partile incheie contractul in conditiile in care stiu ca vor pierde sau vor castiga ,sansa de de castig-pierdere fiind de seta contractului.

Consecinte ale caracterului aleatoriu.In materia contractelor de joc si prinsoare ,daca una dintre parti a intrebuintat dol,inselaciune sau amagire -inlaturind sansa castigului pentru cealalta parte (caracterul bilateral al sanselor)-cel care pierde poate repeti plata facuta.Actiunea in anulare pntru leziune ,numita actiune in resciziune ,nu este in principiu aplicabila in materiacontractelor aleatorii .

Caracterul aleatoriu al unor contracte.In literatura de specialitate ,exista autori care conesta caracterul aleatoriu al contractului de asigurare ,pe motiv ca asiguratul -care plateste primele de asigurare -primeste de indata o contraprestatie si anume asigurarea ,adica siguranta ca va primi,el sau altul ,o suma de bani daca se intampla evenimentul asigurat.Pe de alta parte ,si asiguratul are o certitudine asupra posibilitatilor de a platiindemnizatia de asigurare ,deoarece a calculat primele in asa fel incat sa poata acoperi toate aceste posibilitati.

Contractul de asigurare este ,in realitate ,un contract aleatoriu ,deoarece -la incheierea contractului -nu se stie daca se va intampla evenimentul pagubitor sau,cel putin ,data la care se va intampla .Este o eventualitate ca asiguratul va primi o suma de bani, deoarece acest lucru se va realiza daca va avea loc evenimentul numit de Legea 403/2004, catastrofa.

Contractul de asigurare este aleatoriu chiar si in cazul asigurarilor mixte de persoane ,in care asiguratorul in mod sigur plateste suma sigurata -fie in caz de invaliditate ,fie in caz de deces ,fie la expirarea termenului prevazut in contract -deoarece decesul poate surveni la un moment atit de apropiat de incheierea contractului ,incat primele platite nu acopera inca,nici pe departe,indemnizatia ce se plateste de asigurator .-

Daca luam totalitatea contractelor incheiate de asigurator -portofoliul asigurarilor -desigur ca exista o certitudine statistica , stiintifica ( rezultata din calculul probabilitatilor ), dar aceasta nu se refera la fiecare contract in parte.

S-a afirmat ca unele contracte de loterie sunt aleatorii numai pentru participantii la joc; pentru organizator nu exista risc deoarece plateste castigurile din sumele avansate ,dupa ce in prealabil el isi retine cota de cheltuieli si profitul.

Contrar acestei opiniiizolate ,contractele de joc sunt prin excelenta aleatorii pentru ambele parti deoarece raporturile juridice trebuie analizate in mod izolat ,pe fiecare contract in parte la fe ca si in materie de asigurari .Echivalentul banesc depinde de alea,pentru ca ,in caz de realizare a evenimentului organizatorul plateste o suma cu totul disproportionata fata de suma incasata de la el ,in caz contrar nu plateste nimic[5] .Deci fiecare contract este aleatoriupentru ambele parti ,in sensul ca acelasi eveniment determina castig sau pierdere pentru fiecare parte .

Contractul de asigurare

Pentru intelegerea actelor normative in materie de asigurari[6] este necesar sa prezentam semnificatia juridica a notiunilor speciale intrebuintate in acest domeniu.

Asiguratorul este societatea comerciala obligata a plati anumite sume de bani (indemnizatia de asigurare) la realizarea evenimentului prevazut in contractul de asigurare.

Activitatea de asigurare in Romania poate fi exercitata de societati (de asigurare, de reasigurare sau de broker de asigurare) numai cu autorizatia prealabila emisa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor³ care verifica indeplinirea conditiilor legale speciale de infiintare si functionare⁴ .

In vederea protejarii asiguratilor, Legea nr. 136/1995 a prevazut constituirea, prin contributia societatilor de asigurare, a Fondului de protejare a asiguratilor destinat platilor de despagabiri si sume asigurate in caz de faliment (de lichidare judiciara potrivit terminologiei din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare) al acestor societati. Fondul se constituie si se administreaza de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, care stabileste cota din primele brute incasate de societatile de asigurare si reasigurare cu care se alimenteaza fondul si normele privind utilizarea acestuia (art. 60)⁵.

Precizam ca, potrivit pct. 3 din cap. II lit. b din Normele aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 1998/1996, in caz de faliment al societatii de asigurare, platile din Fondul special pentru protejarea asiguratilor se fac,

in limita disponibilului, numai pentru asiguratii din asigurarea directa (inclusiv asiguratii din coasigurarea directa - infra nr. 21.1.), nu si pentru asiguratorul (direct) reasigurat (infra nr. 22).

7. Asiguratul este persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si calitatea de parte contractanta si este titularul interesului asigurat ori persoana asupra careia poarta asigurarea (riscurile vizand patrimoniul sau sau persoana sa) si totodata titularul indemnizatiei de asigurare in ipoteza survenirii cazului asigurat.

Daca evenimentul care provoaca pentru asigurator obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare priveste persoana sau patrimoniul unei alte persoane decat aceea a contractantului, se numeste asigurat (persoana asigurata) titularul interesului asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea, iar persoana care incheie contractul si se obliga sa plateasca primele de asigurare se numeste in astfel de cazuri contractant.

In raporturile de asigurare mai poate interveni si o alta persoana: beneficiarul asigurarii. Se numeste beneficiar terta persoana careia - in virtutea contractului sau a legii - asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat). Daca contractul este incheiat in favoarea beneficiarului, contractantul (asiguratul se mai numeste stipulantul asigurarii. De exemplu, un tata se asigura pentru caz de moarte in favoarea copilului sau. In acest exemplu, tatal este contractant, asigurat si stipulantul asigurarii, iar copilul beneficiarul asigurarii. In virtutea legii beneficiar al asigurarii poate fi, de exemplu, terta persoana pagubita in cazul asigurarii de raspundere civila sau creditorul cu garantie reala asupra bunului asigurat.

Articolele citate in acest capitol fara alte indicatii, se refera la articolele din Legea nr. 136/1995, act normativ de baza in materie de asigurari.

In materia asigurarii de raspundere civila mai putem mentiona persoana cuprinsa in asigurare - a carei responsabilitate civila fata de tertii pagubiti este acoperita prin asigurare - desi nu are calitatea de asigurat, contractant sau tert beneficiar si care nu are nici obligatia de a plati prime de asigurare. De exemplu, conducatorul autovehiculului (care nu este detinatorul lui) a carui responsabilitate este acoperita prin asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru paguba cauzata prin accidentul de autovehicul contractata de detinatorul lui.

8. Riscul (pericolul) asigurat (avand o semnificatie proprie, diferita de notiunea de risc din dreptul comun)¹ este un eveniment viitor, posibil dar incert - prevazut in contract - la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viata ori sanatatea unei persoane (de exemplu, incendiu, inundatie, moartea, despagubirile datorate tertilor etc.). Asigurarea se face tocmai impotriva urmarilor acestor pericole². Incertitudinea poate privi indeplinirea ori neindeplinirea evenimentului - incertus an, incertus quando - deci reprezinta o conditie (de exemplu, incendiu) sau numai data indeplinirii - certus an sed incertus quando - reprezentand un termen incert (de exemplu, decesul este un fapt inevitabil, dar momentul cand va surveni nu este cunoscut). In acest sens se spune ca in asigurarile de deces riscul asigurat consta nu in decesul asiguratului - eveniment cert - ci in durata incerta a vietii lui, astfel incat in cazul mortii premature a asiguratului asiguratorul va plati o indemnizatie mult mai mare decat primele incasate.

Intrucat riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil si incert, nu exista risc (si deci contractul nu produce efecte, fiind reziliat, iar nu lovit de nulitate - art. 14) daca evenimentul s-a produs inainte de inceputul asigurarii sau producerea lui este imposibila (de exemplu, asigurare de supravietuire pana la varsta de 200 de ani). Iar daca evenimentul se realizeaza prin fapta intentionata a asiguratului nu mai are caracter incert, intamplator, nelasand loc hazardului si deci, de regula, nu constituie un risc asigurat. Rezulta ca riscul este un element obligatoriu, esential, in

Cu privire la diferitele semnificatii ale notiunii de risc, vz. V. Babiuc, Riscurile contractuale in vanzarea comerciala internaftonala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 10-12.

In cazul producerii riscului prevazut in contract (furtul autoturismului), asiguratorul este obligat la plata despagubirilor (vz. infra nr.14), chiar daca a fost parcat intr-un alt loc decat in garaj, daca in conventia partilor nu a fost prevazuta expres o asemenea clauza. CSJ, s.com., dec.nr.955/1996, in Jurisprudenta CSJ 1996, p.265-267.

materie de asigurari; fara acest element nu poate exista raport de asigurare valabil.

9. Cazul asigurat (se mai numeste sinistru) este evenimentul asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s-a facut asigurarea si care intr-adevar s-a produs (de exemplu, in cazul asigurarii contra incendiului, incendiu survenit). Rezulta ca, spre deosebire de risc care este un eveniment care se poate ivi, cazul asigurat este un eveniment care s-a produs. Notiunea cazului asigurat are o insemnatate deosebita in materie fiindca din momentul producerii lui asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare (despagubiri sau suma asigurata).

10. Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat; anumite bunuri, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa se plateasca) sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc.), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.

Obiectul asigurarii nu trebuie confundat cu obiectul contractului (raportului) de asigurare. De exemplu, viata si sanatatea pot forma obiectul asigurarii, dar - fiind scoase din circuitul civil - nu formeaza obiectul contractului (raportului) de asigurare; acesta consta din obligatiile partilor privind plata primei de asigurare si a indemnizatiei de asigurare¹ (art. 962 C. civ.), prima si indemnizatia de asigurare constituind obiectul prestatiilor la care se obliga partile (obiectul indirect al contractului).

11. Prin interesul asigurarii - in cazul asigurarii de bunuri - se intelege dauna efectiva, evaluabila in bani, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat. In materia asigurarilor de bunuri asigurata poate fi numai persoana care are un interes legitim patrimonial in conservarea bunului respectiv, persoana care in cazul pieirii sau deteriorarii acestui bun poate suferi un prejudiciu (art. 25).

Interes la asigurare pot avea - in afara de proprietate - uzufructuarul, creditorul cu garantii reale, depozitarul, persoanele din familia proprietarului etc. Unii dinte ei pot avea si simultan interes la asigurare. De exemplu, proprietarul si uzufructuarul. In astfel de situatii fiecare dintre persoanele interesate poate asigura bunul in limitele interesului

Pentru discutii vz. D. Popescu, I. Matei, op. cit., p. 108 si urm.

In toate cazurile, interesul asigurat (si obiectul asigurarii) trebuie sa fie licit (ocrotit legal) si sa nu contravina legilor care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri (art. 5 C.civ.). De ex. nu poate fi contractata o asigurare pentru reusita unei operatiuni de contrabanda.

propriu. In orice caz, incetarea interesului atrage dupa sine incetarea asigurarii pentru acea persoana, daca nu s-a prevazut altfel in contract (art; 30).

In asigurarea de raspundere civila legea nu mentioneaza expres necesitatea interesului asigurat, dar el se subintelege si consta in evitarea micsorarii patrimoniului asiguratului (si/sau altei persoane cuprinse in asigurare) ca urmare a angajarii raspunderii lor civile fata de terte persoane pagubite prin fapte ilicite.

In cazul asigurarilor de persoane interesul asigurat (dauna evaluabila in bani) nu prezinta importanta intrucat indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unor daune. De aceea asiguratul sau tertul beneficiar (inclusiv mostenitorii asiguratului) nu trebuie sa dovedeasca vreun interes pentru a putea exercita contra asiguratorului drepturile izvorate din contract in urma cazului asigurat. In schimb, asigurarea in vederea unui eveniment privind o alta persoana decat aceea care a incheiat contractul este permisa numai in conditiile prevazute in contract (art.31 alin.2), de regula numai daca persoana in cauza consimte la incheierea contractului. Restrictia se justifica pe considerentul ca asigurarea pentru cazul mortii altuia ar putea trezi dorinta decesului (yotum mortis).

12. Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat. Determinarea sumei asigurate este necesara si pentru calcularea primei deoarece intre cele doua elemente exista o corelatie necesara; cuantumul sumei asigurate influenteaza in mod corespunzator cuantumul primei (un anumit procent aplicat la suma asigurata).

In cazul asigurarilor de bunuri suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii (valoarea de asigurare) . Supraasigurarea nu este admisa deoarece ar putea trezi interesul asiguratului in producerea cazului asigurat . In schimb, suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a bunului (subasigurare). In acest limite suma asigurata se stabileste de catre parti in contract.

In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucat nu exista o valoare de asigurare (cuantumul pagubei tertului fiind incerta), suma asigurata se

In mod exceptional, in conditiile prevazute in contractul de asigurare, se admite asigurarea valorii de procurare a unui lucru nou ('valoarea din nou') sau de reconstruire a bunului asigurat (art. 27).

Cu privire la inadmisibilitatea supraasigurarii in caz de coasigurare vz. infra nr. 21.1.

stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii obligatorii prirn hotarare a, Guvernului (art. 53).

In cazul asigurarii de persoane suma asigurata nu este limitata. Fiind vorba de viata si sanatatea omului nu se poate stabili o limita. - fie minima, fie maxima - de valoare. Astfel fiind, nofiunile de supraasigurare sau subasigurare sunt inaplicabile si suma asigurata se stabileste, potrivit intelegerii dintre parti, in mod liber.

13. Prima¹ de asigurare este suma de bani (remuneratia) pe care o plateste asiguratul (contractantul) asiguratorului pentru asumarea riscului (pretul asigurarii).

Prima platita de asigurat, numita si prima bruta (tarifara), se compune din prima neta (pura, teoretica) destinata formarii fondului necesar platii indemnizatiilor de asigurare (despagubiri sau sume asigurate) si prima adaos (incarcatura primei) destinata acoperirii cheltuielilor (inclusiv finantarea unor eventuale masuri de prevenire a daunelor) si profitului asiguratorului.

Prima se stabileste pe categorii de riscuri asumate si in functie de suma asigurata. Tarifele de prime astfel stabilite trebuie sa asigure o justa corelatie intre riscurile asumate de asigurator si primele pe care le incaseaza de la asigurati. Contractul de asigurare, fiecare in parte, fiind un contract aleatoriu, nu se confunda cu jocurile de noroc, presupunand o echivalenta intre riscurile asumate de asigurator si primele incasate (principiul proportionalitatii primei cu riscul), stabilite dupa date statistice si calcule matematice (calculul probabilitatilor, aplicarea legii numerelor mari etc.), jocul hazardului fiind redus la raporturi concrete de asigurare, privite ut singuli.

Primele de asigurare se stabilesc pe unitati de timp, de regula un an, chiar daca prima astfel calculata poate fi platita in rate subanuale. In cadrul acestei unitati de timp opereaza principiul indivizibilitatii primei²; cuantumul ei nu se recalculeaza chiar daca asigurarea inceteaza (pentru asigurat) inainte de expirarea intervalului de timp avut in vedere la stabilirea ei. De exemplu, in situatia in care cazul asigurat se iveste in prima jumatate a anului, nu se restituie jumatate din prima platita,

De la adv. lat. primum, mai intai, de la inceput, in primul rand; in sensul ca se plateste mai intai, cand plata indemnizatiei de asigurare este inca incerta, nu se stie cand sau daca se va plati. Prin definitie, in cazul asigurarilor nu se poate aplica regula executarii simultane a obligatiilor reciproce. In cazul asigurarilor mutuale prima se numeste si cotizatie.   

Vz. si D. Popescu, I. Macovei, op, cit; p. 82-84.

respectiv partea de prima neplatita pentru a doua jumatate a anului se retine (se compenseaza) cu indemnizatia datorata de asigurator (art. 18).

In cazul in care contractul de asigurare se modifica, este denuntat ori reziliat, primele de asigurare pentru perioada ulterioara se platesc, respectiv se restituie, potrivit clauzelor contractuale sau hotararii judecatoresti (art. 21).

Mentionam ca unitatea de timp avuta in vedere la calculul primei nu trebuie sa fie confundata cu durata asigurarii, adica cu intervalul de timp in decursul caruia asiguratorul suporta riscul asigurarii (perioada intre inceputul si sfarsitul asigurarii, de exemplu, asigurarea asupra vietii pe 10 ani)¹.

14. Prin indemnizatie de asigurare (despagubire sau suma asigurata art. 9) se intelege suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului (beneficiarului) la survenirea cazului asigurat.

In cazul asigurarilor contra pagubelor (de daune), daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare, indemnizatia de asigurare - numita despagubire - se plateste in limita sumei asigurate, dar numai pana la concurenta daunei de asigurare si nu poate depasi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat (art. 27 si 41).

La asigurarile de persoane - intrucat indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire si nu depinde de paguba suferita, ci numai de suma asigurata - indemnizatia de asigurare, numita din aceasta cauza suma asigurata, coincide cu suma asigurata², respectiv o parte din aceasta suma in caz de invaliditate permanenta partiala (procentul corespunzator gradului de invaliditate permanenta).

15. Dauna (paguba) de asigurare se numeste prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat³. Se au in vedere numai

Pentru amanunte in legatura cu regimul juridic al primei de asigurare vz. si C. Surdu, Plata primei - obligatie fundamentala ce rezulta din contractul de asigurare, Studia Napocensia, seria drept, 1, Ed. Academiei, 1974, p. 189 si urm.

In conditiile prevazute in contract, indemnizatia de asigurare poate depasi suma asigurata (chiar de mai multe ori). lar in caz de devalorizare a monedei nationale, se practica o indexare (majorare cu procentul stabilit periodic, numit cota de excedent) a sumei asigurate de platit in caz de expirare sau de deces, in functie de timpul cat s-au platit primele.

Daca autovehiculul avariat nu se mai poate repara cuantumul daunei se stabileste prin luarea in considerare si a valorii pieselor rezultate din dezafectarea lui si care raman in proprietatea celui pagubit, neputand fi atribuit autorului accidentului sau asiguratorului (vz. TS, s.civ., dec. nr.252/1980, in RRD nr. 11,1980 p. 61),afara numai daca partea responsabila plateste despagubiri integrale si consimte sa-1 preia in vederea unei valorificari mai avantajoase (TS, s.pen., dec.nr. 1188/1982, in CD, 1982; p.301-302; Pentru discutii vz. si M. Bugeanu, Calitatea procesuala a Administratiei Asigurarilor de Stat in

prejudiciile efective suferite de asigurat (damnum emergens), nu si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). In cazul asigurarii de raspundere civila beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta pentru asigurat o paguba efectiva, deoarece se include in despagubirile datorate (reparare integrala) si deci se suporta de asigurator, daca prin contractul de asigurare (normele aplicabile) nu s-a prevazut altfel.

Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile contra pagubelor (asigurari de daune). In materia asigurarilor de persoane dauna (paguba) nu intereseaza, deoarece indemnizatia de asigurare se plateste indiferent de aceasta si nu are caractere de despagubire, fiind datorat independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului asigurarii din asigurarile sociale si independent de repararea pagubei de catre cei raspunzatori de procedura ei sau de indemnizatia primita de la asiguratorul de raspundere civila a acestora (art. 38 alin. 1).

16. Prin sisteme de acoperire in asigurare se intelege modul in care se stabileste nivelul despagubirii si deci raportul dintre dauna (paguba) de asigurare si indemnizatia (despagubirea) de asigurare (volumul despagubirii).

Problema sistemului de acoperire in asigurare se pune numai in cazul asigurarii contra pagubelor (de daune), deci numai in cazul asigurarii de bunuri si de raspundere civila. In asigurarile de persoane aceasta problema nu se pune deoarece indemnizatia se plateste, independent de dauna, in functie de un singur element; suma asigurata (in raport de care s-a calculat si prima de asigurare). Astfel fiind, in caz de moarte sau invaliditate permanenta totala se plateste intreaga suma asigurata. Chiar si in caz de invaliditate permanenta partiala plata proportional redusa a sumei asigurate nu este consecinta aplicarii vreunui sistem de acoperire in asigurare, ci a faptului ca evenimentul s-a realizat numai partial; calculul nu se face in functie de elemente ca dauna (suferita de asigurat ori beneficiarul asigurarii) sau valoarea de asigurare, ci numai in functie de gradul invaliditatii.

Sistemul acoperirii proportional (regula proportionalitatii - art. 28); esenta lui consta in aceea ca indemnizatia de asigurare reprezinta litigiile - civile sau penale - generate de accidente de autovehicule, Tn RRD nr. 5, 1982, p. 37-38). Pentru amanunte privind stabilirea despagubirilor vz. si Normele aprobate prin HG nr. 1054/1999.

Se mai numeste si 'sistemul raspunderii proportionale'. Insa notiunea de 'raspundere' in materie de asigurari - desi se foloseste atat in legislatie, cat si in literatura de specialitate - este improprie, caci asiguratorul nu savarseste o fapta ilicita pentru care

aceeasi parte de dauna, pe care o reprezinta suma asigurata fata de valoarea de asigurare. De exemplu, un bun in valoare de 10 milioane a fost asigurat (suma asigurata) la 8 mil. lei (deci in proportie de 80%) daca bunul piere partial (de exemplu, 50%), deci valoarea pagubei este de 5 mil. lei, asiguratorul nu va plati decat 4 mil. lei (80% din paguba). Cu alte cuvinte, despagubirea va fi egala cu paguba numai daca suma asigurata este egala cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului. Astfel fiind, daca asiguratul doreste o acoperire integrala a pagubei, in caz de marire a valorii bunului in cursul perioadei de asigurare - indiferent de cauza (inflatie, imbunatatiri aduse bunului etc.) -trebuie sa ceara modificarea sumei asigurate, bineinteles cu modificarea corespunzatoare a primei de asigurare. Daca bunul nu este asigurat la intreaga valoare (subasigurare¹, indiferent ca ea a fost voluntara sau involuntara, initiala sau posterioara nasterii raportului de asigurare) se considera ca diferenta dintre suma asigurata si valoarea bunului din momentul ivirii cazului asigurat a fost asigurata de insusi asiguratul si drept consecinta dauna va fi suportata in mod proportional de asigurator si de asigurat, ca si cum ar fi doi asiguratori (coasigurare²)³.

Mai precizam ca regula propoitionalitatii, aplicabila in principiu in materia asigurarii facultative de bunuri, prezinta importanta numai in caz de pieire partiala a bunului asigurat. In caz de pieire totala asiguratorul suporta integral paguba, bineinteles in limita sumei asigurate, iar materia asigurarii de raspundere civila, cu toate ca si ea este o asigurare de daune (contra pagubelor), sistemul acoperirii proportionale nu poate fi aplicat daca obiectul asigurarii (despagubirile datorate tertului) este nedeterminat si nedeterminabil pana in momentul realizarii riscului (nu exista o valoare asigurabila anterioara). Astfel fiind, in asigurarea de raspundere civila se aplica, de regula, sistemul primului risc.

16.2. Sistemul primului risc. In cadrul acestui sistem asiguratorul suporta dauna in intregime in limitele sumei asigurate. Deci, raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu are importanta. De exemplu, un bun in valoare de 10 mil. lei a fost asigurat la 5 mil. lei (50% din valoare), iar paguba este de 4 mil.lei. Asiguratorul va plati nu 50% din sa raspunda, ci suporta - potrivit contractului - anumite consecinte patrimoniale (plata indemnizatiei de asigurare) la ivirea cazului asigurat.¹ In caz de supraasigurare asigurarea nu produce efecte decat in limita valorii bunului si calculul indemnizatiei (despagubirilor) se face raportat la aceasta valoare.

Vz.infra nr. 21.1.³ Regula proportionalitatii poate fi prevazuta in contract si cu derogare partiala (numai daca si in masura in care paguba depaseste un anumit procent din suma asigurata).

paguba, ci 4 mil. lei, fiindca nu depaseste suma asigurata. Daca insa paguba ar fi de 7 mil. lei, asiguratorul ar plati numai 5 mil. lei (in limita sumei asigurate).

Sistemul primului risc se practica, de exemplu, in asigurarea bunurilor din gospodaria casnica etc. lar in materia asigurarii de raspundere civila, dupa cum am vazut, aplicarea acestui sistem se impune daca obiectul asigurarii este nedeterminat.

Mentionam ca sistemul primului risc, mai avantajos pentru asigurati, influenteaza in mod corespunzator si nivelul primelor de asigurare.

Atat sistemul acoperirii proportionale, cat si sistemul primului risc poate fi combinat cu sistemul acoperirii limitate potrivit caruia asiguratorul suporta paguba numai peste o anumita limita, numita fransiza¹, determinata in cifre absolute si/sau procentual (de exemplu, 5% din paguba). In limita fransizei asiguratul este propriul sau asigurator (art. 27 alin. 3)'.

Fransiza poate fi deductibila (absoluta), care se deduce din orice paguba (de exemplu, fransiza determinata in procente din paguba), sau nedeductibila (simpla), care nu se deduce din paguba daca cuantumul ei depaseste valoarea fransizei. De exemplu, in materie de asigurare obligatorie de raspundere civila fransiza prevazuta de lege de 600.000 lei este nedeductibila; daca paguba tertului este de pana la 600.000 lei asiguratorul nu plateste despagubiri, dar daca paguba este mai mare despagubirea platita de asigurator va fi integrala, in limita sumei asigurate (art. 10 din HG nr. 1054/1999 si art. 4 alin 4 din Normele, aprobate prin aceasta hotarare). Rezulta ca, in cazul fransizei nedeductibile, asiguratul este propriul sau asigurator numai daca paguba nu depaseste valoarea fransizei.

Sistemul fransizei nedeductibile contribuie la decongestionarea asiguratului prin eliminarea pagubelor marunte, iar fransiza deductibila la cointeresarea asiguratului in prevenirea producerii cazului asigurat. In ambele cazuri fransiza atrage si reducerea primelor de asigurare³.

De la vb. fr. franchir, a trece peste.

Legiuitorul nu a tinut seama de faptul ca notiunea de fransiza este aplicabila si in cazul in care cuantumul ei este o suma determinata. Din text se intelege ca notiunea de fransiza presupune o determinare procentuala.

Vz. si D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 197-198.

Sectiunea a II-a

Clasificarea asigurarilor

Asigurari comerciale si mixte.

Asigurari facultative si asigurari obligatorii.

Asigurari de bunuri, de raspundere civila si de persoane.

17. Asigurari comerciale si comercial-civile. In functie de natura juridica a raporturilor de asigurare, ele se impart in asigurari comerciale (pentru ambele parti) si asigurari mixte (fapta de comert pentru una dintre parti si civila pentru cealalta parte), deci comercial-civile.

Astfel, potrivit art.3 pct.17-18 C.com., asigurarile sunt fapte obiective de comert. Pentru asigurator asigurarile sunt si subiectiv fapte de comert, intrucat el este comerciant (societatile comerciale)¹, iar raportul juridic pe care il incheie nu are, potrivit naturii lui sau potrivit legii, caracter civil (art. 4 C. com). Prin urmare, pentru societatea de asigurari operatiunile de asigurare sunt intotdeauna - obiectiv si subiectiv - fapte de comert, guvenate de legile comerciale.

In schimb, pentru asigurat raportul de asigurare poate avea caracter civil. Astfel, potrivit art. 6 alin.l C. com., 'asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai in ce priveste pe asigurator'.

Rezulta ca asigurarile de persoane (nu numai asupra vietii - pentru caz de deces si pentru caz de supravietuire - dar si pentru caz de accidente corporale) sunt intotdeauna de natura civila pentru asigurat, chiar daca el are calitatea de comerciant, deoarece asigurarea de persoane vizeaza per-soana asiguratului ca persoana fizica si este straina de activitatea profesionala a comerciantului. Tot astfel, si asigurarile contra pagubelor (de daune) au natura civila pentru asigurat, daca asigurarea nu are ca obiect bunuri sau stabilimente comerciale, inclusiv raspunderea comerciantului, in aceasta calitate. De exemplu, asigurarea are ca obiect bunurile gospodariei casnice (indiferent ca asiguratul este sau nu comerciant).

In cazurile in care asigurarea are caracter comercial numai pentru asigurator si caracter civil pentru asigurat, raportul de asigurare are caracter mixt, reprezentand fapta de comert numai unilateral (pentru asigurator) si natura civila pentru asigurat,

Cu privire la asigurari 'mutuale', guvernate de anumite reguli speciale, vz. infra nr. 21.2.

Cat priveste regimul juridic al asigurarilor, se aplica cu prioritate legislatia speciala in materie, indiferent ca raportul de asigurare este comercial pentru ambele parti sau numai pentru una dintre ele. Se pune insa intrebarea ce legislatie (civila sau comerciala) se aplica in completarea legislatiei asigurarilor? In masura in care legea speciala nu dispune, in completare se aplica legea comerciala daca asigurarea este fapta de comert pentru ambele parti.

Daca raportul de asigurare are natura juridica mixta (fapt comercial unilateral), in principiu va fi supus tot legii comerciale pentru ambele parti (jurisdictie comerciala¹, prescriptie etc.), desi pentru una dintre ele raportul de asigurare are caracter civil. Art. 56 din C. Com. precizeaza insa, ca in cazul asigurarilor (faptelor de cornert) mixte legile comerciale sunt incidente numai in privinta raportului juridic de asigurare (nu si in ce priveste statutul personal al comerciantilor, aplicabil numai partii care este comerciant), si numai daca legea comerciala nu dispune altfel. De exemplu, prezumtia de solidaritate a debitorilor 'nu se aplica la necomercianti pentru operatiuni care, incat ii priveste, nu sunt fapte de comert " (art. 42 alin.3 C. com.). Tot astfel, partea pentru care raportul de asigurare are caracter civil datoreaza dobanzi la obligatiile banesti nu de drept de la data exigibilitatii creantei (art. 43 C. com. fiind aplicabil numai in cazul 'datoriilor comerciale'), ci din 'ziua cererii in judecata' (dies non interpellat pro homine) potrivit legii civile (art. 1088 C.civ.) , daca legislatia speciala a asigurarilor nu prevede altfel (curgerea de drept a majorarilor de intarziere de la data exigibilitatii datoriei).

In sfarsit, precizam ca - desi raporturile de asigurare sunt cel putin unilateral comerciale - potrivit programei de invatamant, asigurarile terestre (care constituie dreptul comun in materie de asigurari) se studiaza in cadrul disciplinei de drept civil (la materia contractelor aleatorii)³, urmand ca regulile particulare privind anumite asigurari (in special, maritime, aeriene, asigurari internationale etc.) sa se studieze in cadrul altor discipline (dreptul transporturilor, dreptul comertului international etc.).

Litigiile izvorand din raporturile de asigurare nu sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, neavand ca obiect un contencios administrativ reglementat de L. nr. 29/1990. CSJ, s.cont.adm. nr.68/1992, in Deciziile CSJ 1990-1992, p. 604-606. Aceste litigii sunt de competenta instantei comerciale, chiar daca actul este comercial numai pentru una dintre parti. CSJ, s.civ., dec. nr. 1395/1999, in Dreptul nr. 6/2000, p. 162.

Pentru amanunte vz. si St. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All, Bucuresti, 1998, p.47, 56-58, 352-353, 357-359. I.L. Georgescu, Drept comercial roman, lucrare revazuta, completata si adusa la zi de I. Bacanu, Edit. Lumina lex, Bucuresti, 1994, p.46-54.

Vz. in acest sens si Mazeaud, vol. Ill, p. 1202 si urm.

18. Asigurari facultative si asigurari obligatorii. Potrivit Legii nr. 136/1995 raporturile de asigurare se nasc in baza contractului incheiat intre asigurator si asigurat (contractant). Asigurarile prin efectui legii, care se realizau de plin drept in conditiile prevazute de lege (Decr. nr. 471/1971 abrogat in prezent), au incetat sa produca efecte de la 1 februarie 1996, data intrarii in vigoare a noii legi a asigurarilor. De la aceasta data toate asigurarile au devenit contractuale, societatile de asigurare fiind obligate sa plateasca indemnizatie de asigurare (despagubiri sau suma asigurata) numai daca creditorul indemnizatiei dovedeste existenta contractului de asigurare, in vigoare in momentul realizarii cazului asigurat¹.

Asigurarile contractuale pot fi de doua feluri : asigurari facultative si asigurari obligatorii.

In asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare (art. 2). Prin urmare, in asigurarile facultative incheierea contractului are loc numai daca partile, prin libera lor vointa, se inteleg sa dea nastere raporturilor de asigurare, ele stabilind, tot prin acordul lor de vointa, conditiile contractului (riscuri, suma asigurata, beneficiarul asigurarii etc.) .

Tot facultativa este si asigurarea bunurilor cu care se garanteaza creditele acordate ori a bunurilor procurate din credite sau cu plata pretului in rate. In aceste cazuri creditorul poate obliga pe debitor la contractarea

' Cu toate ca Decr. nr. 471/1971 a fost abrogat cu multi ani in urma, exista autori care clasifica asigurarile in 'asigurari prin efectul legii (sau obligatorii)' si 'asigurari facultative (sau contractuale)'. (M.N. Costin, D. Tataru, Aspecte generale privind asigurarile, in RDC nr. 12, 1999, p. 35-36). O asemenea clasificare este gresita pentru ca asigurarile obligatorii nu se realizeaza prin efectul legii, ci in baza contractului incheiat intre asigurator si asigurat, astfel incat si aceste asigurari, iar nu numai cele facultative, sunt contractuale, contractarea asigurarii fiind obligatorie in primul caz (incalcarea obligatiei se sanctioneaza potrivit legii) si facultativa in cel de-al doilea. In ambele cazuri, asiguratul isi alege liber societatea de asigurare autorizata cu care contracteaza asigurarea.

Desi in privinta asigurarilor facultative legea nu prevede caracterul imperativ al normelor (vz. an. 2 si 8 comparativ cu art. 3) - nefiind reprodus nici art. 54 alin. 2 din Decr. nr. 471/1971, potrivit caruia ' prin conditiile de asigurare nu se poate deroga de la dispozitiile ce reglementeaza contractul de asigurare decat in cazurile anume prevazute in acele dispozitii, iar in alte cazuri numai in favoarea asiguratului sau a beneficiarului' -consideram ca normele care guverneaza contractul de asigurare au caracter imperativ, daca contrariul nu rezulta din dispozitia in cauza. Vz. in acest sens si legislatia franceza a asigurarilor; art. 111-2 din Codul asigurarilor in care se precizeaza ca nu pot fi modificate prin contract dispozitiile prevazute de lege, cu exceptia celor care prevad pentru parti o simpla facultate, indicandu-se concret articolele in cauza. Vz. si Mazeaud, op. cit., vol. Ill, p. 1207 nr.1534.

de asigurari drept garantie a executarii obligatiilor, in caz contrar refuzand incheierea contractului. In raport cu unitatea care acorda creditul sau vinde bunul cu plata pretului in rate, beneficiarul-debitor este obligat la incheierea unui contract de asigurare (asigurare, obligatie de asigurare contractuala impusa), dar relatiile dintre ei nu influenteaza natura raporturilor de asigurare dintre asigurator si asigurat, care se nasc numai dupa incheierea contractului de asigurare facultativa¹

In asigurarea obligatorie raporturile de asigurare se stabilesc tot prin contractul incheiat intre asigurator si asigurat, numai ca ambele parti contractul incheiat intre asigurator si asigurat, numai ca ambele parti au obligatia legala de a incheia contractul, iar drepturile si obligatiile partilor rezultand din contractul incheiat sunt stabilite de lege (art. 3).

Potrivit noii legi a asigurarilor singura varietate de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere civila pentru pagube cauzate prin accidente de autovehicule (art. 4). In acest sens, legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii sau folosite pe teritoriul Romaniei de a le asigura pentru cazurile

' Dispozitiile referitoare la asigurari facultative prevazute de Legea nr. 136/1995 sunt aplicabile chiar daca incheierea contractului de asigurare este obligatorie potrivit legii. De ex., potrivit Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, 'imprumutatuI va incheia un contract de asigurare privind bunurile ipotecate, valabil pe toata durata creditului ipotecar' (art. 16 si urm.), indemnizatia de asigurare datorata de asigurator in caz de pieire a imobilului ipotecat servind drept garantie pentru rambursarea imprumutului si a celorlalte sume datorate imprumutatorului. Prin urmare, contractarea asigurarii facultative de bunuri este obligatorie. In practica unitatilor bancare din Occident, in cazul imprumuturilor pe termen lung acordate persoanelor fizice, imprumutatul este obligat sa incheie chiar si asigurare de persoana pentru caz de deces sau invaliditate.

Potrivit art. 80 din Legea protectiei mediului nr. 137/1995, mai este obligatorie 'asigurarea pentru daune'. In concret, este vorba de asigurarea facultativa de raspundere civila in vederea platii despagubirilor datorate pentru daune asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului, cauzate de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre (vz. Anexa nr. 1), in cazul activitatilor generatoare de risc major.

Amintim si 'obligatia asigurarii bunului' prevazuta de OG nr. 51/1997 (republicata in 2000) privind operatiunile de leasing si societatile de leasing (art. 6 lit. f), fiind vizata -evident si corect - asigurarea facultativa de bunuri potrivit Legii nr. 136/1995. In schimb, este greu de explicat din ce cauza obligatia asigurarii bunului care formeaza obiectul contractului de leasing revine locatorului/finantatorului (art. 9 lit f) desi riscul pieirii fortuite a bunului utilizat revine, de regula, utilizatorului (art. 10 lit. f). Deci interesul asigurarii (vz. supra nr. 11) pentru cazul pieirii bunului este al utilizatorului.

de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei (art.48 si 56). Dar incheierea contractului de asigurare de raspundere civila pentru pagube cauzate prin accidente de autovehicule este obligatorie nu numai pentru detinatorii de autovehicule, dar si pentru societatile de asigurare autorizate sa faca astfel de asigurari care sunt obligate 'sa realizeze asigurarea' (art.5). Incalcarea obligatiei de a contracta asigurarea de catre detinatorii de autovehicule sau de catre asiguratorii autorizati se sanctioneaza potrivit legii (art. 63-64)¹.

19. Asigurari de bunuri, de raspundere civila si de persoane. Dupa obiectul asigurarii, asigurarile se impart in asigurari de bunuri, asigurari de raspundere civila si asigurari de persoane (art. 10)².

In cazul asigurarii de bunuri obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (o constructie, autovehicule, bunuri ale gospodariei casnice, animale etc.) pentru caz de pieire, furt sau alte evenimente.

In cazul asigurarii de raspundere civila (asigurare de responsabilitate) obiectul asigurarii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu despagubirile ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii civile. De exemplu, despagubirile datorate tertilor pagubiti prin accidente de autovehicule ca urmare a vatamarii sanatatii sau cauzarea mortii ori distrugerii sau deteriorarii de bunuri.

Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor (asigurari de daune), avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului, fie prin pieirea - totala sau partiala - a bunului asigurat, fie prin plata despagubirilor civile datorate tertilor ca urmare a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii ce angajeaza raspunderea asiguratului. Drept urmare, aceste asigurari au caracter de despagubire (indemnitar).

Rezulta ca, in asigurarea de bunuri interesul asigurat consta in dauna efectiva, evaluabila in lei, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pieire sau degradare a bunului asigurat, iar in asigurarea de raspundere civila in

' Pentru amanunte vz. infra nr. 44.

Art. 45 din Legea nr. 136/1995 care face referire la 'cazul incheierii altor asigurari' (vizand asigurarile maritime, de aviatie etc., pentru care exista anumite reglementari speciale), nu are semnificatia existentei unor 'alte asigurari', in afara de cele de bunuri, de persoane si de raspundere civila. Toate asigurarile se incadreaza in aceste trei categorii (nihil est alterum). Insa dispozitiile Legii nr. 136/1995 se aplica in cazul acestor asigurari cu caracter special numai in masura in care, prin lege sau prin acorduri intemationale la care Romania este parte, nu se prevede altfel (art. 45).

dorinta de a evita plata despagubirilor datorate tertilor. In ambele cazuri, asigurarea este contra pagubelor (de daune) numai ca, in primul caz paguba se produce, ca urmare a cazului asigurat, nemijlocit in patrimoniul asiguratului, iar in al doilea caz, in patrimoniul unei terte persoane, dar - ca urmare a raspunderii civile - aceasta paguba ar urma sa fie suportata din patrimoniul persoanei responsabile asigurate.

Obiectul asigurarii de persoane il constituie un anumit atribut al persoanei fizice (viata, integritatea corporala etc.). In aceste asigurari asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul - la survenirea cazului asigurat - sa primeasca indemnizatia de asigurare fara relatie cu prejudiciul suferit si chiar daca nu ar fi incercat vreo paguba. Asigurarea de persoane nu are caracter de despagubire, reprezentand o masura de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani.

2.Asigurari directe, coasigurari, asigurari mutuale si reasigurari¹

In functie de subiectele raporturilor de asigurare se disting asigurari directe si reasigurari. Daca in raportul de asigurare apar mai multi asiguratori, distingem coasigurarea si asigurarea mutuala.

A. Asigurarea directa. Coasigurarea si asigurarea mutuala.

21. La asigurarea directa raportul de asigurare ia nastere intre asigurator si o alta persoana, fizica sau juridica, care are calitatea de asigurat. De exemplu, intre societatea de asigurare si proprietarul casei asigurate.

Tot asigurare directa este si coasigurarea in care exista mai multi asiguratori , in vederea asigurarii sau reasigurarii unor riscuri deosebite, care nu pot fi preluate de o singura societate. In acest caz asiguratul contracteaza cu doi sau mai multi asiguratori intre care obligatia platii indemnizatiei de asigurare se divide, fiecare asumand numai o cota-parte de risc³, in cazul coasigurarii raporturile de asigurare sunt

Analizam mai pe larg aceasta clasificare a asigurarilor deoarece - dupa desfiintarea monopolului ADAS in domeniul asigurarilor si infiintarea mai multor societati comerciale de asigurare - problemeic privind coasigurarea si, mai ales, reasigurarea capata o importanta deosebita. Nu intamplator noua lege in materie poarta denumirea de 'Lege privind asigurarile si reasigurarile in Romania'.

Cu privire la coasigurarea in materie de reasigurari vz. infra nr. 24

.³ Daca asiguratul incheie mai multe contracte de asigurare, avand acelasi obiect, cu un singur asigurator (de ex., initial a asigurat bunul, valorand 20 milioane, numai pentru 10 milioane si ulterior incheie contract cu asiguratorul initial pentru restui valorii), nu avem coasigurare si raporturile dintre parti vor fi guvernate de regulile aplicabile asigurarii

distincte, chiar daca aceste raporturi dintre asigurat si asiguratori s-au stabilit printr-un singur contract (polita) de asigurare (instrumentum)¹. Avand in vedere ratiunea (scopul) coasigurarii, nu se practica nici solidaritatea conventionala', deoarece este vorba de riscuri mari (raspunderea civila a utilizatorului de instalatii nucleare, riscul pieirii unor bunuri de valoare deosebita etc.) si nici unul dintre asiguratori nu se poate obliga, singur sau in solidar cu alti asiguratori, la plata integrala a despagubirilor, cu toate ca - potrivit principiilor solidaritatii - ar putea recupera in regres, de la codebitor, o parte din indemnizatia platita. Daca un singur asigurator are posibilitatea sa-si asume obligatia platii integrale a indemnizatiei, dar doreste o mai mare dispersare (pulverizare) a riscurilor asumate, este preferabil sa incheie contract de reasigurare³.

In cazul asigurarii de bunuri si de raspundere civila coasigurarea nu trebuie sa conduca la o supraasigurare, deoarece aceste asigurari sunt asigurari de daune (contra pagubelor), avand caracter de despagubire (indemnitar) si nu pot fi incheiate, respectiv produc efecte, in principiu⁴, numai in limita valorii bunului asigurat sau a raspunderii civile a asiguratului⁵, indemnizatia de asigurare neputand depasi aceasta valoare si nici nu poate fi incasata de mai multe ori, astfel incat sa reprezinte o sursa de imbogatire, un contract de joc sau prinsoare. Din ansamblul textelor care guverneaza materia se desprinde concluzia ca, pentru acelasi obiect (bun sau raspundere civila) si pentru aceeasi perioada de asigurare, coasigurarea este permisa - chiar daca contractele sunt incheiate in calitate de asigurati de persoane diferite - numai pentru riscuri sau interese deosebite (de exemplu, proprietar si uzufructuar) ori parti deosebite din valoarea de asigurare.

In ceea ce priveste masura suportarii de catre coasiguratori a daunei produse (impartirea intre ei a despagubirilor), pentru ipoteza coasigurarii de bunuri, legea precizeaza: 'In cazul existentei mai multor asigurari pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata

directe cu un singur asigurator. ¹ Vz. si J.-J. Stryckn-ians, Droit des assurances, vol. I, Bruxelles. 1991-1992. p. 8

.² In sensul admiterii solidaritatii conventionale vz. Mazeaud, op. cit., vol. Ill, p. 1239 nr.

Vz. infra nr.

Pentru exceptii (asigurarea valorii de procurare a unui lucru nou sau de reconstruire) vz.supra nr.

In materia asigurarii de raspundere civila coasigurarea nu trebuie sa deschida posibilitatea incasarii repetate (de catre asigurat sau tertul pagubit) a indemnizatiei de asigurare.

proportional cu suma asigurata si pana la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decat prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului' (art.29 alin.l). De exemplu, daca un bun a fost asigurat la un asigurator pentru 10 mil. lei, iar la un alt asigurator pentru 20 mil. lei, si se produce o paguba de 15 mil. lei, primul va suporta 1/3 (5 mil. lei), iar cel de al doilea 2/3 (10 mil. lei) din paguba.

In aplicarea dispozitiei legale citate, desi nu se prevede expres, in caz de paguba partiala trebuie sa se tina seama si de sistemul de acoperire in asigurare aplicabil in cauza¹. Astfel, in exemplul dat, paguba va fi suportata de asiguratori potrivit celor aratate numai daca bunul a fost asigurat - prin cele doua asigurari - la intreaga valoare sau, in cazul dat, se aplica sistemul primului risc. In schimb, daca bunul ar fi avut o valoare de 60 mil. lei (subasigurare la 1/2 din valoare) si, potrivit regulii in materie de asigurare de bunuri (art. 28), ar fi aplicabil sistemul acoperirii proportionate, asiguratul ar suporta el insusi 1/2 din paguba (deci 7,5 mil. lei, in aceasta proportie fiind propriul sau asigurator), iar cealalta jumatate din paguba s-ar imparti intre cei doi asiguratori in proportie de 1/3 la 2/3, deci 2,5 mil. lei, respectiv 5 mil. lei.

Daca in contractele de asigurare partile au prevazut o fransiza², la stabilirea masurii in care asiguratorii urmeaza sa suporte paguba se va tine seama si de cuantumul fransizei, mai ales a celei deductibile, cea nedeductibila avand importanta numai daca cuantumul pagubei este mai mic decat valoarea fransizei (caz in care asiguratorii nu vor plati despagubiri).

Legea mai precizeaza ca asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun la asiguratori diferiti, atat la incheierea contractului de asigurare, cat si pe parcursul executarii acestuia (art. 29 alin.2). Declararea este necesara pentru ca, prin metoda coasigurarii, asiguratul sa nu faca o supraasigurare si sa incaseze despagubiri peste valoarea pagubei sau mai multe despagubiri pentru aceeasi paguba.

Legea nu prevede insa sanctiunea aplicabila pentru nerespectarea acestei obligatii de informare. Astfel fiind, daca prin incheierea mai multor contracte de asigurare nu s-a ajuns la o supraasigurare, consideram ca asigurarile vor produce efecte potrivit celor aratate. In schimb, daca prin coasigurare s-a depasit valoarea bunului, despagubirile vor fi platite

In caz de pieire totala problema sistemului de acoperire in asigurare nu se pune (vz. supra nr. 16.1), ambii asiguratori platind despagubiri in limita sumelor asigurate (10, respectiv 20 mil. lei).

Vz. supra nr. 16.3.

numai in limita valorii bunului, respectiv a pagubei (art.27 alin.2). Legea nu prevede nici dreptul asiguratului la restituirea diferentei de prime platite in plus pentru supraasigurare'.

Mai precizam ca, desi art. 29 din lege vizeaza existenta 'mai multor asigurari incheiate pentru acelasi bun', impartirea proportionala a despagubirilor intre coasiguratori se va produce numai daca este vorba - nu numai de 'acelasi bun' - dar si de aceleasi riscuri. Daca coasigurarea are ca obiect acelasi bun, dar pentru riscuri sau interese deosebite (de exemplu, autovehicul asigurat pentru avarii la un asigurator si pentru furt la alt asigurator) despagubirea va fi platita de asiguratorul care si-a asumat riscul producator al daunei (de exemplu, furtul).

Intrucat contractarea mai multor asigurari este posibila nu numai in materia asigurarii de bunuri, dar si in cazul asigurarii de raspundere civila si de persoane, urmeaza sa analizam in continuare solutiile aplicabile in aceste cazuri.

Cu privire la impartirea despagubirilor in materia asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, legea consacra regula egalitatii: 'in cazul in care, pentru acelasi delator de autovehicul, la data producerii accidentului exista mai multe asigurari valabile, despagubirea se suporta in parti egale de catre toti asiguratorii' (art.52 alin.l).

Regula impartirii in mod egal a despagubirii intre doi sau mai multi asiguratori se explica prin faptul ca, in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile partilor sunt stabilite de lege (art.3), deci exista o egalitate perfecta intre coasiguratori, inclusiv sub raportul sumei asigurate care se stabileste, potrivit legii (art. 53), prin hotarare a Guvernului. Astfel fiind, 'suportarea in parti egale' a despagubirilor in cazul asigurarii obligatorii inseamna, in fond, o impartire proportionala cu suma asigurata (regula prevazuta pentru coasigurare de bunuri - art. 29 alin. 1).

Cat priveste obligatia de informare (art.52 alin.2), cu toate ca redactarea textelor este diferita (vz. art. 29 alin. 2), nu exista deosebiri de fond.

In materia asigurarii facultative de raspundere civila legea nu reglementeaza modul de impartire intre coasiguratori a despagubirilor datorate. Cu toate acestea, daca sumele asigurate sunt identice, nu sunt

Potrivit art. 21 restituirea primelor poate fi dispusa in caz de modificare, denuntare sau reziliere a contractului. Daca supraasigurarea nu este frauduloasa (fraus omnia corrumpit) nu excludem posibilitatea restituirii primelor platite in plus in temeiul art. 21 sau in conditiile prevazute in contract.

probleme, pentru ca - asa cum am vazut - repartizarea 'in mod egal' a despagubirilor conduce la aceeasi solutie ca si repartizarea 'proportional cu suma asigurata'.

Insa, in asigurarea facultativa de raspundere civila, sumele asigurate pot fi si diferite, ele stabilindu-se in contract potrivit intelegerii dintre parti (art. 2). In acest caz ce regula vom aplica: regula egalitatii (art. 52) sau regula proportionalitatii (art.29). De exemplu, asigurarea de raspundere civila pentru pagubele cauzate de functionarea (nefunctionarea) ascensorului contractata cu un asigurator la suma asigurata de 100 mil. lei, iar cu altul la 200 mil. lei. in cazul producerii unei pagube de 60 mil. lei asiguratorii vor plati in mod egal (cate 30 mil. lei) sau proportional cu suma asigurata (20 mil. lei, respectiv 40 mil. lei)? In mod neindoielnic, repartizarea despagubirilor urmeaza a se face proportional cu sumele asigurate, in raport de care asiguratorii au calculat si incasat si primele de asigurare. De altfel, cele doua reguli prevazute de lege pentru cele doua ipoteze consacra, in fond, dupa cum am vazut, aceeasi solutie: repartizarea despagubirilor proportional cu suma asigurata¹.

In materia asigurarilor de persoane problema analizata nu se pune, pentru ca indemnizatia de asigurare nu are caractere de despagubire. Nici problema supraasigurarii prin coasigurare nu se pune deoarece viata si sanatatea oamenilor nu au limita de valoare. Astfel fiind, nici posibilitatea contractarii de asigurari de persoane la mai multi asiguratori nu cunoaste limitari (in afara posibilitatii asiguratului de a plati primele de asigurare).

In consecinta, daca asiguratul a contractat mai multe asigurari de persoane si se produce cazul asigurat (de exemplu, moartea), beneficiarul va avea dreptul sa incaseze de la fiecare asigurator intreaga suma asigurata. Chiar daca aceasta solutie nu este consacrata expres in art. 38, care prevede independenta dreptului la suma asigurata in raport de alte sume cuvenite asiguratului sau beneficiarului din aceeasi cauza, ea

Teoretic, nu excludem posibilitatea ca un detinator de autovehicul, pe langa asigurarea obligatorie, sa incheie si un al doilea contract de asigurare facultativa de raspundere civila pentru o suma asigurata mai mare sau mai mica decat suma asigurata m cadrul asigurarii obligatorii. Daca legea prevede pentru detinatorii de autovehicule obligatia contractarii unei asigurari de raspundere civila, care se incheie si produce efecte in conditiile prevazute imperativ de lege, nimic nu se opune ca detinatorul sa contracteze si o asigurare facultaliva de raspundere civila, in conditiile stabilite prin vointa partilor contractante. Consideram ca, si in acest caz, repartizarea intre asiguratori a despagubirilor urmeaza a se face potrivit cu regula proportionalitatii.

rezulta, neindoielnic, din principiile care guverneaza materia asigurarii de persoane.

Coasigurarea nu trebuie sa fie confundata cu asigurarea mutuala. Asigurarea mutuala se realizeaza intre mai multe persoane expuse unor riscuri similare, toate partile contractante (asociatii) obligandu-se la plata primei de asigurare - numita in aceasta materie cotizatie - in vederea constituirii unui fond comun, din care urmeaza sa se plateasca, la survenirea cazului asigurat, indemnizatia de asigurare asociatului in cauza sau altor persoane indreptatite.

Spre deosebire de celelalte asigurari directe (si reasigurari) in care asiguratul si asiguratorul (reasiguratorul) sunt persoane distincte si cu interese deosebite, asigurarea mutuala se caracterizeaza prin faptul ca fiecare parte contractanta are dubla calitate de asigurator si asigurat, iar prin incheierea contractului de societate nu se urmareste realizarea de beneficii (profit), ci numai partajarea riscurilor intre asociati. In toate celelalte contracte de asigurare (reasigurare) asiguratorul urmareste realizarea de beneficii, care se impart intre societari¹ . Pe buna dreptate L. nr. 32/2000 califica societatea mutuala de asigurari drept 'persoana juridica civila ai carei asociati sunt deopotriva asigurati si asiguratori' (art.2 pet. 19).

Dovada contractului de asigurare mutuala se face prin act scris (art. 258 alin. 1), proba testimoniala putand fi admisa numai in cazul in care ea este admisa si de Codul civil (art. 55 C. com.).

Referitor la efectele contractului de asigurare mutuala, se precizeaza ca asociatii sunt obligati sa contribuie (la constituirea fondului de asigurare) numai cu partea determinata] prin contract (art. 261 C. corn.). Astfel fiind, daca daunele de asigurare nu pot fi acoperite prin fondul acumulat (si partile nu s-au obligat, pentru aceasta ipoteza, la majorarea cotizatiei), indemnizatiile de asigurare se reduc in mod proportional. Iar

Cu toate ca in asigurarile mutuale nu se regasesc elementele care caracterizeaza activitatea comerciala, Codul comercial le include printre faptele obiective dc comert (art. 3), chiar daca partile contractante nu au calitatea de comercianti (art. 4) si contractul nu se refera la lucruri sau stabilimente obiect al comertului (art.6). Pentru o alta solutie, vz. G. Horsmans, Cours de droit comercial. Generalites, Universite Catolique de Louvain, 1990-1991, in care - referitor la intreprinderile de asigurare - se arata ca 'asigurarile mutuale in care asiguratii au, unii fata de altii, calitatea de asiguratori nu sunt considerate comerciale' (p. 155).

Dupa cum s-a aratat, operatiunile de asigurare sunt fapte de comert numai daca se realizeaza in conditiile unei intreprinderi, in caz contrar operatiunea de asigurare este un act juridic civil. St. Carpenaru, op. cil., p.47.

fata de terti fiecare asociat raspunde numai in proportie cu contributia adusa in asociatie (art. 261 C.com.).

In afara de aceste reguli prevazute in Codul comercial - spre deosebire de asigurarile nemutuale (cu prime), reglementate prin acte normative speciale (care contin norme, de regula, cu caracter imperativ) - asigurarile mutuale sunt guvemate de conventia partilor (art. 258 alin. 2 C. com.), completata cu regulile de drept comun, reglementarile din materia asigurarilor fiind aplicabile numai daca nu sunt incompatibile cu natura speciala a asigurarilor mutuale¹.

B. Reasigurarea si variantele ei

22. Notiune si feluri. Spre deosebire de asigurarea directa (inclusiv coasigurarea directa si asigurarea mutuala), reasigurarea reprezinta o asigurare a asiguratorului direct, ambele parti fiind societati comerciale de asigurare. In baza contractului de reasigurare, reasiguratorul, in schimbul primei de reasigurare, contribuie, corespunzator cu riscurile preluate, la suportarea indemnizatiilor de asigurare pe care reasiguratul le plateste la producerea evenimentului care a facut obiectul reasigurarii (art. 46-47). Reasigurarea contribuie deci la o mai mare dispersare a riscurilor².

Cu toate ca reasigurarea, ca si coasigurarea, contribuie la o mai mare dispersare a riscurilor, ele nu trebuie sa fie confundate; coasigurarea, dupa cum am vazut, presupune consimtamantul asiguratului la divizarea riscurilor intre mai multi asiguratori (directi), in schimb, reasigurarea se realizeaza independent de vointa asiguratului, dreptul asiguratorului la reasigurare fiind prevazut de lege si nu afecteaza cu nimic drepturile asiguratului.

Cu privire la constituirea 51 functionarea societatilor de asigurare mutuala vz. art. 257, 259-260 si 262-263 C.com. si art. 1, art. 2 pct. 19, art. 11 lit. a si art. 44 alin. 3 din L. nr. 32/2000. Societatile de asigurare mutuala nu pot fi infiintate in conditiile Decretului-lege nr.54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati pe baza liberei initiative (si HG nr. 201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a D-l nr. 54/1990). Este adevarat ca asigurarea (mutuala) nu figureaza printre categoriile de activitati care nu pot fi organizate in conditiile acestor acte normative, dar nu figureaza nici printre categoriile orientative de activitati care se pot organiza in aceste conditii (vz. anexa 1 la HG nr. 201/1990). Aceste reglementari vizeaza numai productia si comercializarea bunurilor si prestarea unor servicii, asigurarile mutuale neincadrandu-se in randul celor avute in vedere de legiuitor.

Vz. si V.V. Longhin, op. cit., p.50-52; I. Zinveliu, Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p.259; D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p.35-38.

Reasigurarea poate fi de mai multe feluri.

In cazul reasigurarii de cota fixa (cota-parte) reasiguratorul preia o anumita fractiune (25%, 50% etc.) din riscurile de acelasi fel contractate de reasigurat, suportand cota-parte corespunzatoare din indemnizatiile de asigurare platite de asiguratorul direct asiguratilor'. De exemplu, in cazul asigurarii de bunuri avand ca obiect aeronava (casco) sau raspunderea civila a societatii de transporturi aeriene fata de pasageri si terti.

In cazul reasigurarii de excedent (sau prisos) reasiguratorul preia partea din riscurile care determina plata unei indemnizatii peste limita (suma determinata) prevazuta in contractul de reasigurare. Prin urmare, in cadrul fiecarui contract (polita) de asigurare cuprinsa in reasigurare, asiguratorul direct suporta definitiv si singur indemnizatia de asigurare pana la limita sumei prevazute in contractul de reasigurare (pana la 'plin' sau 'retinere proprie'), iar diferenta (excedentul) platit asiguratului (in limita sumei asigurate) se recupereaza de la reasigurator. De exemplu, asiguratorul direct a contractat cu asiguratul marfurile transportate (cargo) in limita sumei asigurate de 100 milioane lei, iar cu reasiguratorul pentru excedentul  care depaseste 50 milioane lei. Daca in urma cazului asigurat se produce o paguba de 80 milioane lei platita de asiguratorul direct asiguratului, el recupereaza de la reasigurator 30 milioane lei².

Prima de reasigurare se stabileste prin contractul de reasigurare si reprezinta, de regula, partea corespunzatoare din primele incasate de reasigurat (proportionala cu cota-parte de riscuri sau de sume asigurate

Teoretic, reasigurarea ar putea fi si totala (100%), in care caz asiguratorul direct - in raporturile cu reasiguratorul - ar avea numai rolul de contractant si de administrator al asigurarilor directe, pentru serviciile sale avand dreptul numai la un 'comision de reasigurare'. Reglementand contractul de reasigurare, Legea nr. 136/1995, vizeaza, se pare, numai reasigurarea partiala ('contribuie, corespunzator'. Vz. si art. 12 din Legea nr. 47/1991, care se refera, in cadrul operatiilor de cedare in reasigurare, numai 'a unor parti din obligatiile asumate prin contractele incheiate cu asigurati si reasigurati'). Precizam ca agentia 'Carom S.A.', ca agentie de prestari de servicii in domeniul asigurarilor (infiintata prin HG nr. 1279/1990) nu are calitatea de asigurator direct, intrucat nu incheie contracte de asigurare, iar raporturile pe care le are cu societatile de asigurare (reasigurare) nu sunt raporturi de reasigurare, ci de prestari de servicii. Ca varianta de reasigurare, nu se exclude nici posibilitatea unei reasigurari (totale sau partiale) pentru un anume risc (unele riscuri) determinate (de ex., explozie).

Este posibila si combinarea celor doua feluri de reasigurari (reasigurare mixta, de cota fixa-excedent), caz in care reasiguratorul preia o anumita fractiune din 'plin' (restul de 'plin' fiind suportat de reasigurat) si integral 'excedentul' (diferenta pana la suma asigurata platita asiguratului). Pentru alte variante posibile de reasigurare vz. D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p.39; J.-J. Stryckmans, op. cit., p. 82.

ori riscuri preluate de reasigurator)¹, mai putin asa-numitul 'comision de reasigurare', care reprezinta contributia reasiguratorului la cheltuielile reasiguratului (de contractare a asigurarilor si de lichidare a daunelor).

In legatura cu contractul de reasigurare si efectele pe care le produce se mai impun unele precizari (textele legale in materie fiind laconice).

23. Obiectul reasigurarii. Contractul de reasigurare poate avea ca obiect riscuri asumate de reasigurat prin asigurari de bunuri si de raspundere civila (asigurari de daune) sau prin asigurari de persoane (care nu au caracter de despagubire). Legea nu prevede nici o limitare in acest sens. In toate cazurile insa, contractul de reasigurare este o asigurare de daune (nu de persoane), si anume, o asigurare a patrimoniului reasiguratului care urmeaza sa fie reintregit cu o parte a indemnizatiei platita de el asiguratului (asiguratilor). Din acest punct de vedere, reasigurarea este o asigurare de raspundere civila, dar cu particularitati fata de asigurarea directa de raspundere civila (vizeaza obligatia reasiguratului rezultand din raporturile de asigurare, iar nu din faptele ilicite cauzatoare de prejudicii savarsite; indemnizatia de asigurare datorata in baza reasigurarii se plateste intotdeauna si numai reasiguratului si niciodata asiguratului pagubit etc.).    ,-

24. Variante. Deoarece contribute la o mai mare dispersare a riscurilor, reasigurarea nu este incompatibila cu coasigurarea si nici cu reasigurarea insasi, putand fi unilaterala sau reciproca.

Astfel, reasigurarea se poate realiza sub forma coasigurarii (coreasi-gurare), caz in care doua sau mai multe societati de reasigurare preiau cate o cota-parte din riscurile asumate de asiguratorul direct si cedate in reasigurare. Pe de alta parte, si coasiguratorul direct (unul sau mai multi) are posibilitatea sa cedeze in reasigurare o parte din riscurile asumate fata de asigurati.

Tot astfel, reasiguratorul, la randul lui, poate incheia contract de reasigurare (reasigurarea reasiguratorului), prin cedarea unei parti din riscurile preluate de la asiguratorul direct, acesta din urma neparticipand la incheierea acestui contract.

In sfarsit, reasigurarea este unilaterala cand numai una din partile contractante preia o parte din riscurile asumate prin contracte de asigurare de catre cealalta parte, si reciproca, cand fiecare dintre parti cedeaza-preia in reasigurare - prin acelasi contract sau contracte distincte - o parte

In functie de felul reasigurarii partile pot stabili prima de reasigurare si intr-o suma fixa, independenta de primele incasate de reasigurat. Textele in materie nu exclud aceasta posibilitate.   

din riscurile asumate de cealalta parte prin contracte de asigurare sau de reasigurare.

25. Efecte. In toate cazurile si in toate variantele, contractul de reasigurare produce efecte numai intre partile contractante (reasigurat si reasigurator), fiind o res inter alios acta fata de asigurati si fata de alti teri. In acest sens, legea precizeaza (referindu-se numai la aspectele principale - nu toate - ale problemei), ca 'reasigurarea nu stinge obiigatiile asiguratorului si nu stabileste nici un raport juridic intre asigurat si reasigurator' (art, 47).

25.1. Calitatea de tert a asiguratului (din asigurarea directa). Cedarea in reasigurare a unei parti din riscuri nu stinge obligatia asiguratorului direct de a plati asiguratului - integral - indemnizatia de asigurare datorata la survenirea cazului asigurat si de a executa alte obligatii pe care le are fata de asigurat (asigurati). Pe de alta parte, - desi legea nu precizeaza, art. 47 vizand numai obligatiile asiguratorului - reasigurarea nu stinge nici drepturile asiguratorului fata de asigurat (dreptul la primele de asigurare, la actiunea in regres, daca este cazul etc.). inseamna ca reasigurarea nu creeaza nici un raport juridic intre asigurat (care este tert fata de contractul de reasigurare) si reasigurator. Astfel fiind, asiguratul nu poate cere plata indemnizatiei de asigurare (sau alte drepturi)¹ de la reasigurator. Prin reasigurare riscurile sunt preluate nu de la asigurat, ci de la asiguratorul direct. Asiguratul nu are actiune impotriva reasiguratorului chiar daca asiguratorul direct ar fi tost declarat in stare de faliment, valorificarea creantei urmand a avea loc potrivit regulilor procedurii reorganizarii si lichidarii judiciare (Legea nr. 64/1995), tinand seama si de existenta Fondului de protejare a asiguratilor destinat platilor de indemnizatii in caz de faliment al asiguratorului (art. 60)². Bineinteles, nici reasiguratorul nu are drepturi impotriva asiguratului³.

25.2. Calitatea de tert a persoanei responsabile de producerea pagubei. Calitatea de tert fata de contractul de reasigurare o are nu numai

Reasiguratorul suporta, in schimbul primei de reasigurare, numai partea corespunzatoare din indemnizatia de asigurare platita de reasigurat asiguratului (''sumele pe care reasiguratul le plateste la producerea evenimentului' art. 46-47). Celelalte drepturi ale asiguratului (de ex., in materia asigurarilor de persoane dreptul la suma de rascumparare, la acordarea unui imprumut etc.) nici nu formeaza obiectul reasigurarii.

Vz. supra nr. 6.

Dupa cum am vazut, potrivit art. 47 din Legea nr. 136/1995, reasigurarea 'nu stabileste nici un raport juridic intre asigurat si reasigurator'. (Vz. si V.V. Longhin, op.cit., p.51; Mazeaud, op.cit., p.1205; J.-J. Stryckmans, op. cit., p.81).

asiguratul din contractul de asigurare directa, dar si alte persoane interesate in desfasurarea raporturilor de asigurare.

Astfel, in limitele indemnizatiei platite in asigurarea de daune (contra pagubelor) asiguratorul direct se subroga in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei (art. 22)¹. Daca in temeiul acestei subrogatii legale asiguratorul direct actioneaza impotriva persoanei responsabile de paguba, cerand restituirea indemnizatiei platite, aceasta nu ar putea refuza (in parte, in limita reasigurarii) plata despagubirilor invocand restituirea partiala a indemnizatiei de catre reasigurator, deoarece ea este tert fata de contractul de reasigurare care, ca atare, nu-i poate fi de folos (aliis non prodesse potest)². Tertul responsabil nu ar putea invoca nici principiul imbogatirii fara justa cauza, sustinand ca asiguratorul recupereaza o parte din indemnizatie de doua ori (de la el si de la reasigurator), nefiind indeplinite conditiile imbogatirii fara justa cauza³. Astfel, micsorarea patrimoniului tertului si marirea corelativa a patrimoniului asiguratorului direct nu sunt efectul unei cauze unice si, mai ales, nu sunt lipsite de temei legitim; micsorarea este consecinta faptei ilicite savarsite care declanseaza, potrivit legii, raspunderea civila a tertului in conditiile in care ea ar fi angajata si in lipsa raporturilor de reasigurare (sau de asigurare directa), aceste raporturi nefiindu-i, cum am vazut, folositoare, dar nici daunatoare (aliis neque nocere potest). Iar asiguratorul direct actioneaza impotriva persoanei responsabile in temeiul subrogatiei legale in drepturile asiguratului despagubit⁴ si impotriva reasiguratorului in temeiul si in conditiile contractului de reasigurare.

In orice caz, reasiguratorul nu are actiune din subrogatie impotriva persoanei responsabile; efectele contractului de reasigurare se marginesc,

Vz. pentru amanunte infra nr. 36, 37.5, 53.2.

'In cazul reasigurarii, raportul juridic se creeaza numai intre asiguratorul reasigurat si reasigurator, iar nu si intre acesta din urma si persoana vinovata de producerea pagubei. Ca atare, persoana vinovata de producerea pagubei nu poate opune asiguratorului plata efectuata de reasigurator, iar asiguratorul este indreptatit sa o urmareasca pentru incasarea, prin subrogare, a sumei ce a platit cu titlu de despagubire'. TS, s.civ., dec.nr. 638/1979, in CD, 1979, p.59.

Cu privire la aceste conditii vz. C. StStescu, C. Birsan, op.cit., 1992, p.112-114. Mentionam ca institutia imbogatirii fara temei este tratata in literatura de specialitate ca izvor de obligatii civile, cu sanctiunea actiunii in restituire (actio de in rem verso). Dar ea poate fi invocata, evident, si pe cale de exceptie, in cazul in care, prin admiterea actiunii intentate, patrimoniul reclamantului s-ar mari fara justa cauza pe seama patrimoniului paratului.

In art. 46-47 'nu s-a prevazut ca in caz de reasigurare asiguratorul nu ar mai avea dreptul sa se subroge in drepturile asiguratului'. TS, s.civ., dec.nr.638/1979, cit., supra.

in lipsa unei dispozitii legale sau stipulatii contractuale, la raporturile dintre parti.

Calitatea de tert a beneficiarului asigurari si a persoanei pagubite. Contractul de reasigurare nu produce efecte nici fata de tertele persoane beneficiare ale asigurarii directe. Astfel, daca in asigurarile de bunuri sau de persoane a fost desemnat un beneficiar de catre asigurat sau, in lipsa unei asemenea clauze contractuale, de catre lege (mostenitorul asiguratului, art. 32), acesta nu are nici un drept impotriva reasiguratorului, contractul de reasigurare fiind pentru el o res inter alios acta

Tot astfel, in cazul asigurarii de raspundere civila asiguratorul direct plateste indemnizatia de asigurare (despagubire) nemijlocit persoanei pagubite, de regula ea avand si actiune directa impotriva asiguratorului (art. 44 si 55). Daca asiguratorul direct s-a reasigurat, aceste drepturi ale tertilor pagubiti nu pot fi exercitate impotriva reasiguratorului. Daca raporturile directe de asigurare de raspundere civila produc anumite efecte (benefice) pentru tertul pagubit, contractul de¹ reasigurare nu-i dauneaza, dar nici nu-i foloseste; se aplica intocmai principiul res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest.

Sectiunea a III-a

Asigurarile facultative

1. Reguli generale.

26. Notiune si domeniu de aplicare. Prin contractul de asigurare una dintre parti numita asigurat (sau contractant) se obliga sa plateasca celeilalte parti, numita asigurator, o anumita suma de bani (prima de asigurare), iar asiguratorul se obliga ca, in ipoteza survenirii cazului asigurat, sa plateasca asiguratului (sau contractantului) ori tertului beneficiar indemnizatia de asigurare - despagubire sau suma asigurata - in conditiile stabilite in contract (art. 9).

Se pot incheia contracte pentru asigurare de bunuri, de raspundere civila si de persoane (art. 10). Insa pentru bunuri si raspundere civila asigurate nu se pot incheia contracte avand acelasi obiect, decat pentru riscurile sau partea din valoare neacoperite prin asigurare, asiguratul avand obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun sau raspundere civila (art.29 si 52). Regula se explica prin faptul ca ambele aceste asigurari sunt asigurari contra pagubelor si cuantumul despagubirilor (indemnizatiei de asigurare), oricum, nu poate depasi cuantumul pagubei. In materia asigurarilor de persoane aceasta problema nu se pune, intrucat asigurarea nu are, in acest caz, caracter de despagubire si, pe de alta parte, viata si sanatatea oamenilor nu au limita de valoare. De exemplu, indemi izatia de asigurare primita de o persoane in cadrul asigurarii de persoane pentru invaliditate permanenta, nu-i rapeste dreptui de a incasa indemnizatia de asigurare ce i se cuvine pentru aceeasi invaliditate, in baza unei alte asigurari facultative de persoane. Tot astfel, persoana asigurata pentru caz de invaliditate are dreptui la suma asigurata in temeiul asigurarii facultative de persoane, chiar daca invaliditatea a fost cauzata printr-un accident de autovehicul si a primit despagubiri pentru paguba suferita (cheltuieli de spitalizare, pierderea capacitatii de munca etc.) de la asigurator (acelasi sau altul) in temeiul asigurarii obligatorii de raspundere civila a detinatorului autovehiculului care a produs accidentui (an. 38);

27. Incheierea contractului. Contractul de asigurare trebuie sa fie incheiat in forma scrisa. El nu se poate dovedi prin martori chiar daca exista inceput de dovada scrisa (art. 10). Forma scrisa este ceruta de lege indiferent de valoarea contractului, insa numai ad probationem, asigurarea nefiind un contract solemn. De aceea, consimtamantul asiguratorului poate fi dovedit nu numai cu inscrisul constatator al contractului, dar si cu alte inscrisuri, cum ar fi cererea de plata a primei, cu inscrisul prin care se constata primirea acestei plati sau cu orice alt inscris din care reiese vointa asiguratorului de a incheia contractul, numit de lege document de asigurare (art. 11).

In vederea incheierii contractului de asigurare, persoana care doreste sa incheie un astfel de contract trebuie sa faca o oferta de contract, numita declaratie de asigurare, prin care trebuie sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator (art 13). Daca, fata de raspunsuri, asiguratorul este de acord cu incheierea contractului, redacteaza contractul in forma scrisa si inmaneaza un exemplar asiguratului. Inscrisul constatator al contractului se numeste polita de asigurare (in cazul asigurarilor de persoane) sau certificat de asigurare (in cazul asigurarilor de daune). Mentionam ca in cazul incheierii contractului intre prezenti nu intotdeauna este necesara facerea ofertei (declaratiei de asigurare), ci se poate trece direct la redactarea contractului.

Contractul se considera incheiat, intre prezenti, din momentui redactarii lui in forma scrisa, iar intre absenti, din momentui in care ofertantul a luat cunostinfa despre acceptare (teoria informatiunii consacrata in art. 35 C.com.), prezumandu-se ca a luat cunostinta de acceptare pe data cand a sosit la adresa lui (sistemul receptiei acceptarii)¹.

Momentul incheierii contractului nu trebuie confundat cu data de la care icepe suportarea riscurilor de cdtre asigurator (inceputul asigurarii), intrucat aceste momente nu coincid. Astfel, ca regula generala, asiguratorul nu suporta riscurile inainte de plata cel putin a primei rate de prima, regula ce se exprima prin formula 'nu exista risc fara plata anticipata a primei'. In principiu asigurarile nu se fac pe credit².

Principiul in cazul asigurarilor facultative de bunuri si de raspundere civila este ca primele de asigurare se achita anticipat pentru perioada de asigurare (daca nu s-a prevazut altfel in mod expres in contract), iar la expirarea termenului pentru care s-a platit prima inceteaza asigurarea, daca nu a fost reinnoita pe un nou termen³ sau contractul nu prevede un termen de pasuire.

Si in cazul asigurarilor de persoane contractul se considera incheiat prin emiterea de catre asigurator o politei de asigurare. In ceea ce priveste prima, o data cu semnarea declaratiei de asigurare ofertantul achita drept anticipatie o suma egala cu valoarea celei dintai rate de prima, inclusiv taxa de polita⁴. In acest caz, in practica societatilor de asigurare, asiguratorul suporta riscul de deces, chiar inainte de incheierea contractului, dupa un numar de zile de la plata anticipatiei.

Rezulta ca momentul incheierii contractului nu coincide obligatoriu cu momentul de la care incepe suportarea riscurilor de catre asigurator. Momentui inceperii (ca si cel al incetarii) suportarii riscurilor de catre asigurator se precizeaza in contractul de asigurare (art. 10).

Referitor la incheierea contractului de asigurare Legea nr. 32/2000 mai precizeaza: 'Nici o fapta sau omisiune a asiguratorului ori a agentului sau, constand in inlaturarea oricarei prevederi a prezentei legi, a legii contractului de asigurare, a conditiilor sau primelor de asigurare, precum si a altor elemente privind incheierea contractului de asigurare,

' Vz. C. Statescu, C. BIrsan, op. cit;p. 51-53; D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 130.

Asiguratorul nu suporta riscurile (desi contractui s-a mcheiat) daca dispozi(ia de plata pentru achitarea primei emisa de asigurat nu a putut fi onorata din cauza lipsei de disponibil (TS, col.civ., dec.nr.2264/1956, in CD, 1956, p. 139-141).

Reinnoirea contractului se poate dovcdi in conditiile in care se dovedeste si incheierea contractului, de ex. cu inscrisul prin care se constaia primirea p!atii primei de asigurare dupa expirarea termenului pentru care a fost incheiat. CSJ, s.civ., dec.nr. 486/1990, in RRD nr.2-3, 1991, p.72.

Anticipa{ia se restituie daca asiguratorul nu accepta tncheierea contractului, putand fi retinuta numai taxa de polita la asigurarile cu examen medical.

nu poate fi invocata. de asigurator pentru anularea unui contract de asigurare' (art. 37). in schimb, exceptiile care sunt opozabile contractului initial, pot fi opuse si titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului, care invoca drepturi derivand din acesta (art. 23 din Legea nr. 136/1995), de exemplu, tertul pagubit in cazul asigurarii de raspundere civila, beneficiarul in asigurari de persoane, creditorul asiguratului etc.

28. Prima de asigurare. Asiguratul (contractantui) este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite in contract, asiguratorul nefiind obligat sa reaminteasca asiguratului scadenta ratelor de prime. Insa, daca plata primei rate de prima afecteaza inceputui asigurarii, neplata ratelor ulterioare, in cazurile prevazute in contract nu atrage dupa sine incetarea imediata a asigurarii. In caz de neplata la scadenta a unei rate de prima, asiguratul are dreptul sa o plateasca in cadrul termenului de pasuire, situatia contractului de asigurare ramanand neschimbata pana la expirarea acestui termen.

Daca nu s-a convenit un termen de pasuire, contractul de asigurare se reziliaza in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite in termenul prevazut in contract (art. 17). Numai in cazul asigurarilor de persoane la care se constitute rezerva de prime, dupa cum vom vedea¹, asiguratul poate inceta plata primelor, cu dreptul de a mentine totusi contractui in vigoare la o suma asigurata redusa (art.36) stabilita in raport cu marimea rezervei de prime acumulate (daca nu opteaza pentru rezilierea contractului cu restituirea rezervei constituite).

Plata primelor este portabila; se face la sediul asiguratorului sau al Imputernicitilor sai, daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 15).

Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, inscrisul constatator fiind contractul sau polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii (art. 16). Prin urmare, proba cu martori sau cu prezumtii nu este admisibila.

Legea mai prevede ca asiguratorul are dreptul sa compenseze primele ce i se mai datoreaza pana la sfarsitui anului de asigurare in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului (art. 18). Dispozitia poate primi aplicare, de exemplu, in ipoteza survenirii cazului asigurat in termenul de pasuire sau daca ratele de prime se platesc pe perioade mai scurte de un an.

' Vz. infra nr. 42. 478

29. Riscul asigurat¹. Pentru ca riscul sa fie asigurabil trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

a) Riscul trebuie sa fie determinat cu precizie in contract (art. 10) caci numai in posesia datelor necesare asiguratorul poate aprecia posibilitatea acoperirii riscului si, in caz afirmativ, cuantumul primei. De aceea, asiguratul este obligat sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator, cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc, pe care le cunoaste. Sunt esentiale imprejurarile hotaratoare pentru incheierea contractului sau pentru conditiile in care acesta se incheie. Asiguratul este obligat si in cursul executarii contractului, sa comunice in scris asiguratorului schimbarea imprejurarilor esentiale privind riscul (art. 13)².

Spre deosebire de reglementarea anterioara in materie (art.61 din Decr.nr.471/1971), Legea nr. 136/1995 nu precizeaza consecintele juridice pentru ipoteza in care asiguratul a facut declaratii inexacte (false) sau incomplete (reticenta frauduloasa) cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc pe care le cunoaste sau daca nu comunica modificarea acestor imprejurari intervenite in cursul executarii contractului.

Intrucat asiguratui este in culpa, consideram ca - in baza principiilor generale - asiguratorul are dreptul (daca nu s-a prevazut altfel in contract):

- inainte de producerea cazului asigurat, sa denunte contractul sau, cu acordul asiguratului, sa procedeze la modificarea lui corespunzatoare;

- dupa intervenirea cazului asigurat, sa refuze plata indemnizatiei daca dovedeste ca fata de imprejurarile reale nu ar fi incheiat contractui (putand fi obligat, cel mult, la restituirea primelor incasate - art. 21) sau sa reduca in mod corespunzator indemnizatia de asigurare (proportional cu acoperirea riscului marit prin primele de asigurare platite).

b) Riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil dar incert. De aceea contractul se reziliaza de drept daca, inainte de a incepe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs ori daca, inainte sau dupa aceasta data, producerea lui a devenit imposibila (art. 14). Din punct de vedere teoretic, inexistenta sau imposibilitatea producerii riscului din chiar momentui mcheierii contractului ar justifica nulitatea contractului.

MentionSm ca riscurile, in toate varieta(ile de asigurare, sunt de stricta interpretare, deoarece $i primele sunt calculate Tn raport cu riscurile pa baze statistico-matematice (legea numerelor 'man). Vz. in acest sens, de ex., TS, col.civ., dec.nr.1384/1958, in CD, 1958, p. 114-117;s.civ.,dec.nr.742/1970,mRRDnr. 12/1970, p. 172.

Aceleasi obligajii revin asiguratului si cu ocazia reactivarii contractului (TS, col.civ., dec.nr. 440/1957, Tn CD, 1957, p. 83-85).

Vz. si supra nr. 8.

Pentru unificare, legiuitorul a prevazut pentru toate cazurile solutia rezilierii. Primele de asigurare platite pentru perioada ulterioara rezilierii urmeaza sa fie restituite (art. 21).

c) Riscul trebuie sa fie independent de fapta intentionala a asiguratului sau a altor persoane determinate. De aceea, in cazurile stabilite in contract, in asigurarile contra pagubelor asiguratorul nu datoreaza indemnizatia daca dovedeste ca evenimentul a fost produs cu intentie de catre asigurat sau beneficiar, respectiv de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, lucrand in aceasta calitate, ori de catre persoane prevazute in contractul de asigurare (art. 20)¹. Prin urmare, faptele culpabile (dar neintentionale) ale asiguratului sau ale persoanelor prevazute in contractul de asigurare sau faptele - fie si intentionale - ale persoanelor neprevazute in contractul de asigurare nu indreptatesc pe asigurator sa refuze plata indemnizatiei de asigurare.

In asigurarile de persoane numai sinuciderea asiguratului in termen de doi ani de la incheierea contractului ori comiterea cu intentie de catre asigurat ori beneficiar a unor faple grave prevazute in contractul de asigurare indreptatesc pe asigurator sa refuze plata indemnizatiei de asigurare (art. 35). Sarcina probei revine asiguratorului.

Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.

d) Precizam ca noua lege nu exclude de la asigurare riscul de razboi (spre deosebire de art. 69 alin.l din Deer. nr. 471/1971 abrogat). In contractele de asigurare insa, de regula, se prevede neplata indemnizatiei in aceste cazuri (operatiuni militare in timp de razboi, invazie, razboi civil, revolutie, rebeliune, insurectie etc.). Daca nu s-a prevazut o asemenea clauza (direct sau indirect prin aratarea riscurilor cuprinse in asigurare) asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia (de exemplu, pentru caz de deces) si in astfel de imprejurari.

30. Cazul asigurat. Asiguratui este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractui de asigurare. Nerespectarea acestei obligatii se poate sanctiona cu refuzul platii indemnizatei numai daca, din acest motiv, nu s-au putut determina cauza producerii evenimentului si intinderea pagubei (art. 19).

Este vorba de persoanele fizice majore care, in mod statornic, locuiesc $i gospodaresc impreiina cu asiguratui sau beneficiarul, respectiv de prepuii asiguratului sau ai beneficiamlui.

2. Asigurarea de bunuri

31. AsiguratuI poate fi orice persoana care are capacitate de a face acte de conservare sau o persoana juridica. In ambele cazuri, asiguratul, iar daca a fost desemnat un beneficiar, acesta, trebuie sa aiba un interes patrimonial pentru conservarea bunului asigurat.

In lipsa de prevedere contrara in contractul de asigurare, in cazul in care bunul asigurat este instrainat, contractul de asigurare se reziliaza (art. 30) cu restituirea primelor platite pentru perioada ulterioara rezilierii daca nu s-a prevazut altfel in contract¹ (art. 21 alin.l). Desigur, dobanditorul va putea icheia un nou contract de asigurare.

In caz de deces al asiguratului, drepturile si obligatiile lui trec asupra mostenitorilor conform regulilor generale².

32. ObiectuI asigurarii il constituie bunurile mentionate in contractui de asigurare. Bunurile vor putea fi asigurate prin determinarea lor individuala sau prin indicarea unui grup de bunuri (de exemplu, asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice). Se pot asigura si bunuri viitoare (de exemplu, culturile agricole sau rodul viilor).

Asiguratui este obligat sa intretina bunurile asigurate in bune conditii si in conformitate cu dispozitiile legale, in scopul prevenirii producerii riscului (art. 26). In caz de nerespectare a acestei obligatii asiguratorul are dreptul sa denunte contractul. Asigurarea va putea fi repusa in vigoare dupa inlaturarea deficientelor.

Asiguratorul are dreptul sa verifice modul in care bunul asigurat este intretinut.

Potrivit contractului, in cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul este obligat sa ia, pe seama asiguratorului si in cadrul sumei asigurate, masuri pentru limitarea pagubelor (art. 26).

33. Suma asigurata poate fi stabilita in limita valorii bunului asigurat, valoare ce nu poate fi depasita.³. Asigurarea in nici un caz nu va produce efecte decat in limitele valorii bunului din momentul producerii cazului asigurat (art.27). Supraasigurarea, fie si sub forma coasigurarii, nu se

' De ex., asigurarea 'casco' continua, de regula, pe numele noului proprietar din momentui instrainarii autovehiculului si pana la sfarsitul perioadei pentru care au fast platite sau se vor plati primele de asigurare.

La partaj (ca urmare a lichidarii comunitatii de bunuri dintre fostii soti beneficiul reducerii primei de asigurare casco (bonus) se atribuie sotului care obtine autovehiculul. TS, s.civ., dec. nr. 1464/1981. m CD, 1981, p.152-154.

Vz.siy supra nr. 12.

admite¹. Ratiunea pentru care s-a plafonat suma asigurata a fost de a nu incuraja asigurarea bunurilor peste valoarea lor, asemenea asigurare stimuland interesul asiguratului pentru ca evenimentul (riscul asigurat) sa se produca.

34. Riscurile asigurate trebuie sa fie determinate in contract (art. 10).

35. Indemnizatia de asigurare (despagubirea) se plateste in limita sumei asigurate, dar nu poate depasi valoarea bunului din momentui producerii cazului asigurat (chiar daca suma asigurata este mai mare -supraasigurare - si pieirea este totala) si nici cuantumul pagubelor efectiv suferite de asigurat daca nu s-a prevazut altfel in contractui de asigurare². Beneficiul nerealizat (lucrum cessans) nu este supus repararii.

In caz de pieire partiala indemnizatia de asigurare se plateste, de regula, dupa sistemul acoperirii proportionale (art. 28). Prin contractul de asigurare se poate prevedea insa aplicarea sistemului primului risc, mai avantajos pentru asigurat (de exemplu, in asigurarea facultativa complexa a gospodariilor persoanelor fizice).

Dupa fiecare paguba partiala, suma asigurata se micsoreaza, pentru restul perioadei asigurarii, cu suma cuvenita drept despagubire, asigurarea continuand pentru suma asigurata si cu prima redusa in mod proportional. La cererea asiguratului, suma ramasa poate fi completata printr-o asigurare suplimentara, cu plata primei corespunzatoare. Asiguratorul poate alege insa o alta cale; sa denunte contractul dupa plata despagubirii, restituind primele platite pentru perioada ulterioara denuntarii.

36. Subrogarea asiguratorului³. In cazurile in care pentru paguba cauzata este responsabila o terta persoana⁴, conform regulilor generale asiguratui ar putea pretinde repararea prejudiciilor de la acea persoana. Asiguratui are insa o actiune directa izvorand din contractul de asigurare si impotriva asiguratorului. Daca ambele aceste actiuni ar putea fi exercitate de asigurat, ar insemna ca el obtine o despagubire care depaseste valoarea reala a bunului (a prejudiciilor suferite), ceea ce este inadmisibil in cazul asigurarilor de bunuri, intrucat ar insemna o imbogatire, un beneficiu nejustificat.

Vz. si supra nr. 21.1.

Pentru suportarea pagubei de catre asigurat In limita fransizei determinata procentual sau intr-o suma fixa vz. supra nr. 16.3.

Vz. si D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 217-226.

Este indiferent daca raspunderea te-tului are natura delictuala sau contractuala (V.V. Longhin, op. cit., p. 195-196). Pe de alta parte, subrogarea intervine indiferent ca asigurarea este obligatorie sau facultativa. TJ Cluj, dec.civ, nr. 1043/1968 cu N0(13 de D. Barladeanu, In RRD nr. 9/1969, p. 137-139.

De aceea, asiguratorul, in limitele indemnizatiei platite si din momentul plati¹ in asigurarile de bunuri, este subrogat - de drept si fara nici o formalitate - in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei². Asiguratul raspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea acestui drept (art. 22 alin. 1 si 2).

Prin urmare, in masura in care asiguratul a fost despagubit de asigurator, in aceasta masura numai asiguratorul va avea actiune impotriva tertului³. Daca indemnizatia de asigurare acopera dauna numai in parte, asiguratul - pentru rest - va avea actiune impotriva tertei persoane raspunzatoare de prejudiciile cauzate⁴. Mentionam ca in asigurarea de bunuri asiguratul va putea avea actiune impotriva tertului chiar si in ipoteza cand bunul a fost asigurat la intreaga valoare si asiguratorul a platit suma asigurata integral. In aceasta ipoteza asiguratul va putea reclama da la tert, beneficiul nerealizat (daca a suferit si un astfel de prejudiciu) care nu este cuprins in asigurare, dar care este supus repararii potrivit dreptului comun.

Subliniem ca subrogarea asiguratorului in drepturile asiguratului este o subrogatie personala si deci aceste drepturi se exercita de asigurator asa

Vz. TS, s.civ., dec. nr. 4880/1971, In RRD nr. 8/1972, p. 165.

De ex., daca moartea animalelor a fost cauzata de calitatea necorespunzatoare a furajelor, impotriva unitatii furnizoare (PAS, dec. nr.919/1981, in RRD nr. 12/1981, p. 111); daca bunurile asigurate au fost delapidate, impotriva inculpatilor (TS, s.civ., dec.nr. 1712/1983, in RRD nr.6/1984, p.65). Daca autovehiculul a fost asigurat (de ex., contra furtului) si asiguratorul a platit indemnizatia (despagubirea) de asigurare, el are actiune din subrogatie nu numai impotriva persoanei care a cauzat paguba, dar si impotriva oricarei persoane responsabile (art. 22), fie si contractual (de ex., depozitarul) de producerea pagubei. Regresul poate fi si partial, daca paguba a fost cauzata din vina asiguratului (fata de care subrogatia nu opereaza) si a unei terte persoane, fata de care subrogatia se produce pro-pane. Vz. TJ Suceava, dec.civ, nr. 468/1982, RRD nr.2/1983, p.61-62. .

Asiguratorul isi exercita dreptui de regres in nume propriu, ca titulatura a creantei, iar nu ca reprezentanta a asiguratului (TS, col.civ., dec.nr.2052/1956, tn Legalitatea populara nr. 3/1957, p. 331). Dreptul de regres al asiguratorului rezultand din subrogatie poate fi valorificat in procesul penal prin constituire de parte civila (CSJ, s.civ., dee. nr. 740/1990, in RRD nr. 1/1991, p. 66. Vz. si infra nr. 53.1.).

El poate pretinde de la cel ce i-a cauzat prejudiciul diferenta dintre despagubirea primita de la asigurator si valoarea reala a pagubei suferite (TS, s.civ., dec. nr.l 156/1975, In RRD nr.12/1975, p.46 si TJ Hunedoara, dec.civ., nr. 745/1983, tn RRD nr.1/1984, p. 58).

cum ar fi putut fi exercitate de asigurat in lipsa raponurilor de asigurare¹, asiguratorul beneficiind - in limita indemnizatiei platite - de toate drepturile asiguratului impotriva tertului, dupa cum si tertul actionat poate opune asiguratorului toate apararile opozabile asiguratului. Legea mai prevede ca asiguratorul poate renunta, in totalitate sau in parte, la exercitarea dreptului rezultand din subrogatie, conform contractului de asigurare, cu exceptia cazului cand paguba a fost produsa cu intentie (art. 22 alin.3)².

In materia asigurarilor de bunuri intalnim si un caz de subrogatie reala cu titlu singular si anume, suma indemnizatiei de asigurare va lua locul bunului pierit in patrimoniul asiguratului (pretium succedit loco rei) si deci drepturile creditorilor cu garantii reale asupra bunului (de exemplu, dreptul de preferinta) se exercita asupra indemnizatiei de asigurare, daca nu va fi cheltuita pentru repararea bunului asigurat (art. 1721 C.civ.). Ceilaiti creditori (chirografari) se vor bucura de indemnizatia de asigurare numai in conditiile conferite de gajul general asupra bunurilor urmaribile din patrimoniul debitorului (patrimoniu din care debitorul a platit primele de asigurare).

3. Asigurarea de raspundere civila

37. Asigurarea facultativa de raspundere civila se incheie in

legatura cu activitatile economice, culturale, sanitare si sportive, in legatura cu detinerea de cladiri sau alte constructii, precum si in legatura cu faptele persoanelor fizice prevazute in contract³.

Actiunea in regres sejudecS dup& regulile care guverneaza raporturile dintre asigurat ^i ter(, iar nu dupa regulile aplicabile in raporturile dintre asigurator si asigurat (TS, col. civ., dec. nr.1593/1963, in CD, 1963, p. 133). Astfel, daca comitentui asigurat nu are temei sa pretinda despagubiri de la prepus, nici asiguratorul nu Ie va putea pretinde, suportand riscul propriei activita(i a asiguratului (TS, s.civ., dec. nr.2162/1976, in CD, 1976, p.137).

In dreptui francez regresul nu se exercita impotriva rudelor sau afinilor in linie directa ori impotriva prepusilor asiguratului sau a persoanelor care locuiesc cu asiguratui, cu exceptia faptelor savarsite cu rea-credin(a (art. 121-12 din Codul asigurarilor).

Deosebit de acestea, societatile de asigurare mai incheie si unele asigurari de raspundere speciale; asigurarea facultativa de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule cu valabilitate numai in afara teritoriului Romaniei;asigurarea vanatorilor sportivi pentru cazurile de raspundere civil-l; asigurarea raspunderii persoanelor fizice si juridice care defin autovehicule necuprinse 'in asigurarea obligatorie de raspundere civila etc. Broker-ul de asigurare trebuie sa aiba in vigoare, pe perioada desfasurarii activitatii in aceasta calitate, un contract de asigurare de raspundere civila profesionala (art. 35 alin. 5 lit. c din L. nr. 32/2000).

Aceasta asigurare acopera - in limita sumei asigurate stipulate in contract - despagubirile pentru prejudiciul de care asiguratui raspunde fata de terte persoane in baza legii si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil (art.41 alin.l). Asigurarea acopera nu numai raspunderea pentru fapta proprie a asiguratului, dar si raspunderea lui pentru fapta altuia (prepus, copil etc.), precum si raspunderea pentru lucrul stipulat in contract (de exemplu, raspunderea pentru ruina edificiului, pentru pagubele cauzate de ascensor etc.). Se are in vedere numai raspunderea civila delictuala a asiguratului ('in baza legii') nu si aceea contractuala (de exemplu, din inchiriere, depozit, transport, prestari de servicii etc.). Pentru acoperirea prin asigurare a raspunderii contractuale (de exemplu, a carausului) urmeaza sa se incheie alt contract (de exemplu, asigurare cargo).

Asigurarea facultativa de raspundere acopera numai raspunderea civila a asiguratului. Insa prin contractul de asigurare se poate cuprinde in asigurarea si raspunderea civila a altor persoane (art.41 alin.2), de exemplu, sotui, respectiv sotia asiguratului sau persoanele care se afla in intretinerea lui. In toate cazurile, asigurarea acopera numai raspunderea civila a persoanelor cuprinse in asigurare (indicate in contract) si constatate de organele competente, neputand fi vorba de persoane neindentificate.

37.2. Deoarece legea nu prevede limitari, terta persoana poate sa fie orice persoana (fizica sau juridica) pagubita prin atingerea adusa bunurilor ori prin vatamarea sanatatii sau cauzarea mortii. Evident, persoanele cuprinse in asigurare nu au calitatea de terti¹.

37.3. Despagubirea se stabileste, in conditiile prevazute in contractul de asigurare, pe baza conventiei (tranzactiei) dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator (art. 43)². Daca aceasta intelegere tripartita nu se realizeaza (de exemplu, exista neintelegeri privind intrunirea elementelor necesare pentru angajarea raspunderii asiguratului, privind cuantumul pagubei sau se invoca culpa concurenta a persoanei pagubite etc.) litigiul se solutioneaza, in cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul Romaniei (deci cu exceptia pagubelor cauzate pe teritoriul altui stat, de exemplu, cu autovehiculul asigurat - cartea verde), de organul de jurisdictie roman competent (art. 43 alin. 2).

Potrivit legii, drepturile (actiunea) persoanelor pagubite se exercita impotriva celui raspunzator de producerea pagubei (art. 42 alin. 1), in

' Pentru dezvoltari vz. si infra nr. 52.

2 Vz. si infra nr. 50-51.

condifiile dreptului comun. Ele beneficiaza insa de actiune directa si impotriva asiguratorului in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare (art. 42 alin. 2). Daca actiunea a fost intentata impotriva persoanei responsabile, hotararea va fi opozabila asiguratorului numai daca a fost si el introdus in proces.

In toate cazurile, asiguratorul va fi obligat sa plateasca despagubirile datorate tertului numai in conditiile si in limitele (suma asigurata) prevazute in contract. Bineinteles, drepturile persoanei pagubite impotriva persoanei responsabile raman nestirbite, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce nu se va fi platit de asigurator.

37.4. Despagubirile datorate de asigurator - indiferent ca au fost stabilite pe cale de tranzacfie sau prin hotarare judecatoreasca - se platesc nemijiocit tertului pagubit si nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului (art. 44 alin.1), deci nu intra in patrimoniul acestuia pentru a servi gajului general al creditorilor. Ei profita de plata facuta de asigurator numai indirect, prin evitarea micsorarii acestui patrimoniu cu despagubirile datorate tertului pagubit, care - in absenta asigurarii de responsabilitate -ar fi grevat acest patrimoniu.

Daca asiguratul dovedeste ca l-a despagubit pe tertul pagubit, asiguratorul este obligat sa plateasca despagubirea datorata asiguratului (art. 44 alin. 2), patrimoniul acestuia fiind reintregit cu indemnizatia de asigurare.

Pentru recuperarea despagubirilor platite, daca asiguratorul nu a fost introdus in procesul dintre persoana pagubita si cea responsabila, asiguratul are dreptul  la actiunea in justite impotriva asiguratorului in temeiul contractului de asigurare. Desi asiguratorul nu 'raspunde' pentru paguba cauzata (chiar daca uneori se vorbeste de raspunderea lui, de exemplu, art. 10), el urmeaza sa suporte, potrivit legii si contractului, pagubele cauzate de asigurat¹.

Asiguratorul poate refuza plata indemnizatiei tertului pagubit sau asiguratului numai daca paguba a fost cauzata intentionat de catre asigurat ori alte persoane prevazute in contractul de asigurare (art. 20) .

37.5. In domeniul asigurarii facultative de raspunde civila, la fel si in materia asigurarii de bunuri, asiguratorul se subroga in drepturile asiguratului platit si se poate intoarce cu actiune in regres impotriva celor

Asiguratorul nu poate fi obligat la plata despagubirilor In conditiile art. 998 i urm. C. civ., ci in conditiilc prevazute de art. 44 y 49 din Legea nr. 136/1995, CA Timi^oara, s.pen.. dec. nr. 1240/1998. cu Nota de M.S. Godea, in Studia Universitatis Babes-Bolyai, Jurisprudentia, nr. 1, 2000, p. 59-64.

Vz. si supra nr. 29 lit. c.

raspunzatori de producerea pagubei (art. 22). Daca, de pilda, paguba a fost cauzata de un prepus al asiguratului, asiguratorul va plati despa-gubirile datorate de asigurat (art. 1000 alin.3 C.civ.), insa se va subroga in drepturile lui, recuperand suma platita de la prepus conform regulilor generale (art.998-999 C.civ.), daca raspunderea civila a prepusului nu a fost cuprinsa in asigurare. Tot astfel, in caz de ruina edificiului (art. 1002 C.civ.) impotriva antreprenorului sau in cazul ascensorului impotriva intreprinderii instalatoare sau de intretinere.

4. Asigurarea de persoane

38. Feluri. Prin contractui de asigurare facultativa de persoane asiguratul (contractantul)¹ se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa plateasca cu titlu de indemnizatie de asigurare suma asigurata² in caz de deces, ajungere la o anumita varsta, invaliditatea permanenta totala sau alte evenimente. In caz de invaliditate permanenta partiala, suma asigurata se plateste, de regula, proportional cu gradul de invaliditate.

Asigurarile de persoane sunt de doua feluri: asigurari asupra vietii (art. 6 C. com., numite frecvent, dar incorect si asigurari de viata, desi viata nu poate fi asigurata) si asigurari pentru cazurile de accidente corporale (asigurari de accidente).

Asigurarile asupra vietii pot fi asigurari de deces si asigurari pentru caz de supravietuire.

a) Asigurarile de deces sunt, in principal, de doua feluri:

- asigurarea temporara de deces se caracterizeaza prin aceea ca daca asiguratui moare in perioada pentru care s-a incheiat contractul, asiguratorul plateste suma asigurata beneficiarului, iar daca asiguratul va fi in viata la expirarea termenului contractual, asiguratorul va fi liberatl de orice obligatie. Prima de asigurare se plateste, de regula, dintr-o data (prima unica) pe toata perioada de asigurare.

* Reamintim (vz. supra nr. 7 $i 11) ca, in materia asigurarilor de persoane, daca contractantui si asiguratui sunt persoane diferite (asigurare in vederea unui eveniment privind o alta persoana decat contractantui) incheierea contractului este permisa numai in condifiile prevazute in contract (art. 31 alin. 2), de regula, numai daca asiguratui consimte la incheierea contractului.

Indemnizatia de asigurare se plateste, de regula, printr-o suma globala (capital), dar poate fi stipulata si plata unei pensii (renta viagera). Pentru depasirea sumei asigurate vz. supra nr. 14 nota de subsol.

- asigurarea viagera de deces se incheie pana la sfarsitui vietii asiguratului, asiguratorul fiind obligat sa plateasca suma asigurata beneficiarului la decesul asiguratului, oricare ar fi data. Prima se plateste, de regula, in rate pana la expirarea duratei de plata a primelor stabilita in contract (asigurarea viagera de deces cu plata primelor pe timp limitat), cel mult pana la decesul asiguratului.

b) Asigurarile pentru caz de supravietuire (ajunge la o anumita varsta) se incheie pe o perioada determinata, la termenul convenit (implinirea varstei prevazuta in contract) asiguratorul fiind obligat sa plateasca suma asigurata asiguratului sau beneficiarului daca asiguratul va fi in viata. Prima se plateste, de regula, in rate in cursul duratei de asigurare. Daca asiguratul nu atinge varsta prevazuta, asiguratorul este liberat de orice obligatie.

38.2. Asigurarile de accidente corporale, se caracterizeaza prin aceea ca asiguratorul plateste suma asigurata sau un procent din ea (de regula corespunzator gradului de invaliditate permanenta) numai in caz de producere a vreunui accident¹ - in perioada asigurarii - care are drept urmare decesul sau invaliditatea permanenta (totala sau partiala) a asiguratului ori alte consecinte prevazute in contract. Prima se plateste dintr-o data pentru intreaga perioada de asigurare sau in rate, dar totdeauna anticipat.

38.3. In dreptul nostru cele mai frecvente asigurari de persoane sunt asigurarile mixte de persoane (cu diferite variante: asigurare familiala mixta de viata; asigurare mixta de viata cu pensie pentru urmasi etc.) in care asiguratorul plateste indemnizatia de asigurare: a) in cazul supravietuirii asiguratului, la termenul prevazut in contract; b) in cazul invaliditatii permanente (partiale sau totale) ca urmare a unui accident; c) in caz de deces al asiguratului, in perioada de asigurare, indiferent de cauza.

Prin urmare, in asigurarile mixte de persoane suma asigurata se plateste in mod cert pentru fiecare contract, fie la decesul survenit in cursul perioadei de asigurare, fie in caz de supravietuire la sfarsitui perioadei prevazute in contract. In afara de aceasta, suma asigurata se plateste, total sau partial, in caz de pierdere permanenta a capacitatii de munca (invaliditate permanenta, totala sau partiala) in urma unui accident, fara ca aceste plati sa influenteze plata sumei asigurate la expirarea contractului (supravietuire) sau la decesul asiguratului.

' Accidentui trebuie sa fie dovedit de asigurat, respectiv beneficiar.

Astfel, asigurarea mixta de persoane intruneste 3 feluri de asigurari: pentru caz de supravietuire, pentru caz de deces si pentru cazuri de accidente.

38.4. In asigurarile de persoane, potrivit clauzelor din contract, suma asigurata (respectiv, o parte din aceasta) se plateste si pe baza de amortizare sau in alte modalitati (art.39 - de exemplu, castiguri prin tragere la sorti). in aceste cazuri, daca plata sumei asigurate este partiala, asigurarea ramane in vigoare pentru restul sumei asigurate, cu prima redusa in mod proportional, asiguratul avand dreptui sa ceara mentinerea contractului pentru suma asigurata si prima initiala, flind obligat - in acest urmator caz - sa plateasca numai rezerva de prime¹ corespunzatoare sumei asigurate.

39. Caractere Asigurarile de persoane se caracterizeaza prin faptul ca reprezinta o masura de prevedere si, de regula, un mijioc de economisire pe termen mai indelungat. Pe de alta parte, ele nu au ca scop repararea prejudiciului cauzat si deci indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire. De aici urmatoarele consecinte:

a) suma asigurata nu este limitata la o anumita valoare pentru simplul motiv ca valoarea vietii si sanatatii omului nu poate fi limitata. Tot astfel, la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat) indemnizatia de asigurare (suma asigurata) se plateste independent de existenta sau cuantiimiil daunelor. De pilda, in caz de deces nu se poate refuza plata indemnizatiei catre beneficiar pe motiv ca intretinerea primita pana la deces era de mai mica valoare sau ca nu a existat o asemenea obligatie a defunctului asigurat. Chiar si in asigurarile de accidente suma asigurata (respectiv partea corespunzatoare invaliditatii permanente partiale) trebuie platita de asigurator, fara ca el sa poata invoca exceptia ca dauna suferita ar fi inferioara.

b) asiguratorul nu se subroga in drepturile asiguratului (beneficiarului) contra celor de al treilea, asiguratul beneficiind de toate drepturile pe care le-ar fi avut si in lipsa asigurarii de persoane². In acest sens, legea prevede ca suma asigurata se plateste independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarile sociale si independent de repararea pagubei de catre cei raspunzatori de producerea ei³.

' Pentru aceasta notiune vz. infra nr. 42.

Vz. de ex., TS, col.pen.. dec. nr.613/1964, Tn CD, 1964, p. 392-394. Potrivit art. 22 din L. nr. 136/1995 subrogarea asiguratorului intervine numai Tn cazul asigurarilor de daune (de bunuri 51 de raspundere civila).

'In materia asigurarii de persoane. suma asigurata constituie un drept propriu al beneficiarului si incasarea ei nu stinge dreptui pagubitului de a pretinde autorului infrac-(iunii repararea integrala a prejudiciului cauzat'. (TS, s.civ., dec. nr. 947/1971, Tn RRD nr.

Ea poate fi cumulata si cu sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarea obligatorie de raspundere civila (art.38), deci cu despagubirea la care are dreptul asiguratul sau beneficiarul ca urmare a unui accident de circulatie soldat cu vatamare corporala sau deces (art.48 si urm.). Legea vizeaza numai asigurarea obligatorie de raspundere civila, dar solutia este identica si in cazul asigurarii facultative de raspundere civila. Daca persoana responsabila a avut asigurare facultativa de raspundere civila si asiguratorul a platit, pe acest temei, despagubirile datorate de persoana responsabila tertului pagubit, acesta va incasa si suma asigurata ce i se cuvine in baza contractului de asigurare de persoane, netinand seama de indemnizatia (despagubirile) primite in baza asigurarii de raspundere civila a persoanei responsabile.

40. Beneficiarul asigurarii. In asigurarile de persoane suma asigurata se plateste asiguratului ori beneficiarului desemnat de acesta. In cazul decesului asiguratului, daca nu s-a desemnat un beneficiar suma asigurata se plateste mostenitorilor sai in calitate de beneficiari (art. 32). In prima ipoteza (plata indemnizafiei asiguratului) care poate avea aplicatie in cazurile de invaliditate permanenta si in asigurarea pentru caz de supravietuire (ajungere la o anumita varsta), nu se pun probleme speciale. Urmeaza sa analizam deci celelalte doua ipoteze (beneficiar desemnat sau mostenitor).

Desemnarea beneficiarului se poate face fie la icheierea contractului, fie in cursul executarii acestuia prin declaratie scrisa comunicata asiguratorului ori prin testament¹. In acelasi mod se poate face inlocuirea sau revocarea beneficiarului oricand in cursul executarii contractului (art.33). Rezulta ca asiguratul poate exercita dreptul de revocare (prin derogare de la regulile stipulatiei pentru altul) chiar daca tertul beneficiar - avand cunostinta de asigurare - ar fi acceptat stipulatia facuta in favoarea sa. Revocarea este insa posibila numai pana la

12/1971, p. 135). Pe de alt5 parte, 'persoana responsabila nu poate gasi in aceasta econo-misire o cauza exoneratoare de raspundere'. (TJ Suceava, dec.pen. nr. 162/1980, in RRD nr. 1/1981, p. 63).

' Desemnarea unui terf beneficiar, facutS animus donandl, reprezintS o dona(ie indi-recta realizat& pe calea stipula(iei pentru altui (vz. supra, cap. Ill nr. 30) sau un legat cu titlu particular, in ambele cazuri cu specificul cS suma asigurata nu provine din patrimoniul asiguratului (contractantului).

Beneficiarul trebuie sa fie o persoana determinata sau eel pu(in determinabila la survenirea cazului asigurat (de ex., descendentii), inclusiv o persoana viitoare (de ex., viitorul copil al unei persoane determinate). Daca drept beneficiar a fast desemnat sotui asiguratului, suma asiguratS va apartine persoanei care va avea aceasta calitate la exigibilitatea creantei.

Revocarea este insa posibila numai pana la producerea evenimentului asigurat si cat timp asigurarea este in vigoare. Revocarea poate avea loc si pe calea indirecta a rascumpararii¹, dar nu poate fi exercitata de mostenitorii asiguratului.

Cand sunt mai multi beneficiari desemnati si asiguratul nu a dispus altfel, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate (art.34). Daca unul dintre beneficiari nu exista la survenirea cazului asigurat ori nu poate sau nu voieste sa exercite dreptul stipulat in favoarea sa, consideram ca suma asigurata se va plati celorlaiti beneficiari. Aceasta solutie este prevazuta de legiuitor pentru ipoteza cand un beneficiar este decazut din drepturi pentru ca a produs intentional decesul asiguratului (art.35 alin. 2), dar socotim ca urmeaza a fi aplicata si in alte cazuri in care unul din beneficiari pierde aceasta calitate.

Intrucat beneficiarul asigurarii are, in principiu, pozitia unui tert beneficiar dintr-o stipulate pentru altul, el se bucura de o actiune directa impotriva asiguratorului. Deoarece suma asigurata nu provine din patrimoniul asiguratului si nu intra in acest patrimoniu nici in timpul vietii, nici dupa moartea asiguratului, 'creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita beneficiarului' (art.38 alin. 2). Pentru identitate de motive, consideram ca suma asigurata nu este supusa nici reductiunii, ca liberalitate excesiva, nici raportului, ca donatie indirecta².

Daca asiguratui nu a desemnat nici un beneficiar sau acesta nu exista la producerea cazului asigurat ori nu poate sau nu voieste sa exercite dreptul, suma asigurata se cuvine asiguratului, iar daca el nu mai traieste, intra in masa succesorala.

' Vz. infra nr. 42.

Reduc(iunea sau raportui s-ar putea admite eel mult in privinfa primelor platite dm patrimoniul asiguratului, cu condi(ia dovedirii ca ele constituie o donate indirecta. In acest sens, TS s.civ., dec. nr.427/1971, in CD, 1971, p. 121; vz. si M. Eliescu, Mofiemrea Si devolufiunea ei in dreptui RSR, Edit. Academiei, 1996, p.369-370; idem, Transmisiunea Si imparfeala moftenini in dreptui RSR, Edit. Academiei, 1966, p. 247; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, 1999, p.368 nr. 218 si p. 405 nr. 234. Nu excludem nici dovada deghizarii (dona(ie sau legal simulate, mai ales m cazul asigurarilor asupra viejii cu prima unica) in detrimentui mostenitorilor rezervatari, caz in care ei ar putea cere reduc(iunea liberalitatii (eel putin a primei platite). Vz. si G. Courtieu, La 'prime unique' en question (Problema primei unice), in Editions du Juris-Classeur, Resp. civ. et assur., Fevrier 1996. Potrivit art. 476 si art. 529 C. civ. elve(ian, m cazul asigurarilor pentru caz de moarte, la reductiune se (ine seama de valoarea sumei de rascumparare din momentui mortii asiguratului (pentru amanunte vz. J. Guinand, M. Stettler, Droil civil II, Successions, Edit. Univ. Fribourg, Suisse, 1999, p. 130-132), suma care este, in toate cazurile, mai mica decat totalul primelor de asigurare platite de asigurat, pana in acel moment, iar in cazul asigurarii temporare de deces - neconstituindu-se rezerva de prime -nu exista suma de rascumparare (vz. infra nr. 42).

In acest sens legea prevede ca 'in cazul decesului asiguratului, daca nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurata se plateste mostenitorilor asiguratului, in calitate de beneficiari' (art. 32).

Cu toate ca legea le atribuie si mostenitorilor calitatea de 'beneficiari' (art. 32), cat priveste repartizarea intre ei a indemnizatiei de asigurare, ea se face in mod egal numai in cazul 'beneficiarilor desemnati' (art. 34). inseamna ca in cazul mostenitorilor repartizarea intre ei a indemnizatiei se face potrivit regulilor devolufiunii succesorale. De exemplu, daca defunctui a lasat ca mostenitori legali sotui supraviefuitor si un copil, acestia vor imparti suma asigurata nu in mod egal, ci 1/4 sotui supravie-tuitor si 3/4 copilul, potrivit regulilor devolutiunii legale a mostenirii. Daca defunctul a lasat testament, se vor aplica regulile devolutiunii testamentare.

In calitate de 'beneficiari', mostenitorii vor fi si ei la adapost de urmarirea sumei asigurate de catre creditorii asiguratului (defunctului -art.38 alin.2). in plus, asa cum am aratat, nu opereaza nici regulile reductiunii si ale raportului.

In sfarsit, mentionam ca asiguratorul are dreptul sa opuna beneficiuarului (inclusiv mostenitori) toate apararile pe care le putea opune asiguratului in temeiul contractului de asigurare (art. 23).

41. Reactivarea asigurarii. La asigurarile incheiate cu plata primelor in rate, daca asiguratui nu plateste la scadenta sau in termenul de pasuire prevazut, contractui se reziliaza.

Daca insa asiguratul vrea sa revina asupra neplatii primelor, el poate sa ceara repunerea in vigoare a asigurarii la care se constitute rezerva de prime, in cazurile prevazute in contractui de asigurare (art. 37). Repunerea in vigoare (reactivarea) contractului se poate cere fie cu achitarea primelor restante, fie cu prelungirea in mod corespunzator a termenului de expirare si a duratei platii primelor.

42. Rezerva de prime (matematica) la asigurarile asupra vietii¹. In cadrul acestor asigurari, daca asiguratul se hotaraste sa inceteze plata primelor de asigurare (dupa ce le-a platit o perioada) are anumite drepturi asupra rezervei de prime (art. 36).

' Rezerva de prime se constituie la toate asigurarile asupra vie(ii, fiind exceptate numai asigurarile temporare de deces la care ea este atat de redusa incat nu ar prezenta interes. Tot astfel, deoarece pentru cazul de invaliditate permanenta din accident nu se constituie rezerva de prime (accidentui nu depinde de varsta), in cazul asigurarilor mixte de persoane dreptui la suma asigurata redusa sau alte drepturi asupra rezervei de prime se recunosc numai la asigurarea de baza (deces si supravietuire).

Mai intai, ce se intelege prin rezerva de prime¹ (matematica)? In asigurarile asupra vietii, primele incasate sunt impartite in trei parti: una este afectata cheltuielilor si profitului asiguratorului (diferenta de la prima bruta la prima neta), a doua pentru plata indemnizatiilor si a treia este rezerva de prime. Baza de calculare a rezervei de prime este simpla:

Riscul de a muri este mai mic in primii ani ai asigurarii decat in ultimii. De aceea, fata de risc, prima este prea mare in primii ani si prea mica in ultimii. Asiguratorul calculeaza in fiecare an suma platita in plus de asigurat in primii ani ai contractului care se tine in rezerva pentru a acoperi deficitui probabil din a doua perioada a contractului. Astfel se poate aplica principiul invariabilitatii primei (prima nivelata); in caz contrar prima ar trebui sa sporeasca pe masura inaintarii in varsta a asiguratilor, solutie, desigur, inacceptabila pentru orice asigurat. Totodata n-ar fi just ca - in conditiile aplicarii principiului invariabilitatii primei -rezerva de prime sa apartina asiguratorului, desi contractui nu ramane in vigoare pentru a doua perioada a contractului cand riscurile sunt sporite fata de prima si justifica diferenta in plus de prime fata de riscuri din prima perioada. De aceea asiguratului i se recunosc anumite drepturi asupra rezervei de prime.

In primul rand, asiguratul poate cere mentinerea asigurarii cu reducerea sumei asigurate si cu incetarea platii primelor (art. 36). In acest caz rezerva de prima creata se considera o prima unica, in raport cu care se stabileste marimea noii sume asigurate. Mentinerea contractului la o suma asigurata redusa, dar fara plata primelor in continuare, se produce daca asiguratul nu opteaza pentru rezilierea contractului.

In al doilea rand, asiguratui poale opta pentru rezilierea contractului prin rascumpararea lui. In acest caz, el are dreptui sa solicite restituirea rezervei constituite - numita suma de rascumparare - in conditiile prevazute in contractui de asigurare.

In sfarsit, prin contractul de asigurare se pot recunoaste in favoarea asiguratilor si alte drepturi asupra rezervei de prime. De exemplu, dreptul de a obtine un imprumut cu dobanda (suma imprumutata reprezentand o parte din suma de rascumparare), care se restituie deodata sau in rate ori se retine din suma de rascumparare sau din indemnizatia de asigurare (platita in caz de deces sau de expirare a contractului) sau - in caz de amortizare - corespunzator sumei amortizate.

' Intrucat rezerva de prime (matematica) este o notiune speciala si se constituie numai in matcria asigurarii asupra vietii, ea nu trebuie sa fie confundata cu alte rezerve tehnice ce se constituie si la alte feluri de asigurari sau reasigurari.

In ceea ce priveste asigurarea de accidente, ca reguli particulare men^ionam numai faptui ca la aceste asigurari nu se constituie rezerva de prime si ca atare asiguratui nu se bucura de drepturile prevazute in art. 36, (dreptui la reactivarea contractului, la reducerea sumei asigurate, la rascumpararea lui). De altfel, aceste eontracte se Tncheie numai pe o durata determinata, meat problemele aratate nici nu se pun.

Este Tnsa de re^inut ca in aceste asigurari, in caz de deces, suma asigurata se plateste beneficiarilor potrivit contractului de asigurare, independent de pla^ile anterioare pentru invaliditate permanenta.

Sectiunea a IV-a

Asigurarea obligatorie

44. Precizari prealabile. In conformitate cu dispozifiile Legii nr. 136/1995, este obligatorie (numai) asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule supuse inmatricularii in Romania sau care se folosesc pe teritoriul Romaniei, fiind inmatriculate in strainatate¹. Incalcarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda si cu retinerea certificatului de inmatriculare a autovehiculului, pana la prezentarea documentului privind incheierea asigurarii (art. 64)². Evident, in caz de accident, asiguratorul nu va plati despagubiri daca autovehiculul nu este asigurat (s-a pus in circulate inainte de incheierea contractului sau contractul a incetat sa produca efecte, de exemplu, pentru neplata primelor de asigurare - art. 17). In materia asigurarilor obligatorii legea - care reglementeaza raporturile dintre parti (art.3) - nu prevede termen de pasuire.

Incheierea contractului este obligatorie nu numai pentru detinatorii de autovehicule, dar si pentru asigurator.

Pana la data intrarii in vigoare a L. nr. 136/1995 (1 februarie 1996 - art. 70 alin 1) erau obligatorii (operau prin efectui legii) $i anumite asigurari de bunuri (de ex., construc(ii) ^i de persoane (a calatorilor pe cai ferate, aeriene etc.). Aceste asigurari nu mai sunt obligatorii, dar pot fi contractate facultativ. De ex. casele de locuit. Pentru nofiunea de asigurare obligatorie si de asigurare facultativa (potrivit Legii nr. 136/1995) dar care se contracteaza !n mod obligatoriu drept garan(ie pentru obligatii banesti sau Tn alte cazuri prevazute de lege ori la cererea uneia dintre par(ile unui raport juridic, vz. supra nr. 18 si notele de subsol.

in legislatia altor in (de ex., Franta, Ungaria etc.) punerea in circulate a unui autovehicul neasigurat constituie infrac(iune si se sancjioneaza ca atare (pedepse privative de libertate sau amenda penala).

Refuzul societatii comerciale autorizate de a incheia contractul de asigurare obligatorie, la cererea detinatorului de autovehicul, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda, putandu-se lua si masura suspendarii activitatii, pe o perioada de pana la un an (art. 63)¹.

Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare. Asiguratorii autorizati au obligafia sa incheie contractut de asigurare, eliberand un inscris probator al asigurarii (art. 5).

Asigurarile contractuale obligatorii de raspundere civila sunt raporturi de asigurare directa. Dar, asa cum am vazut, legea nu exclude posibilitatea pentru asigurator de a incheia contract de reasigurare in baza caruia reasiguratorul, in schimbul primei de reasigurare, sa contribuie la suportarea indemnizatiilor de asigurare pe care reasiguratul este obligat sa le plateasca, la ivirea cazului asigurat, tertelor persoane pagubite prin accidentul de autovehicul. In ceea ce priveste natura juridica a contractelor de asigurare obligatorie, ele sunt, de regula, comercial-civile (mixte), totdeauna comerciale pentru asigurator (acte de comert, atat obiectiv cat si subiectiv) si civile pentru asigurati. Asigurarea este bilateral comerciala numai daca autovehiculul formeaza obiectul comertului (de exemplu, autovehiculul firmei), respectiv raspunderea ii revine comerciantului, in aceasta calitate (art. 6 alin.l C. com.).

45. Acoperirea prin asigurare a pagubelor pentru care asiguratul nu este responsabil. Asigurarea de raspundere civila a aparut si functioneaza (in cazul asigurarilor facultative) ca o asigurare impotriva riscului de a plati despagubiri catre tertii prejudiciati prin fapta ilicita ce atrage raspunderea civila a asiguratului (asiguratilor). Intrucat prin reasigurarea obligatorie se urmareste in principal protejarea victimelor accidentelor de circulatie prin repararea prejudiciilor suferite de acestea (prin avarierea sau distrugerea bunurilor ori prin vatamarea corporala sau decesul unor persoane), actele normative in materie au largit in mod considerabil sfera cuprinderii in asigurare, prevazand obligatia asiguratorului de a plati despagubiri victimei nu numai atunci cand raspunderea civila pentru paguba cauzata revine asiguratului, dar si atunci cand:

a) cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul (art.51 alin.l), de exemplu. persoana care conducea autovehiculul cu sau fara incuviintarea detinatorului (comodatar, hot etc.). inseamna ca si aceste persoane - fara

' Nivelul amenzilor pentru neincheierea contractului (prevazute de art. 63-64) se actualizeaza prin hotarari de Guvern, In corelatie cu indicele de inflate (art. 67).

inseamna ca si aceste persoane - fara a avea calitatea de asigurati in terminologia legii - sunt persoane cuprinse in asigurare;

b) nu exista o persoana a carei responsabilitate civila sa fie angajata intrucat autorul accidentului a ramas neidentificat, dar in acest caz - dupa cum vom vedea - numai daca autovehiculul care a produs accidental este identificat si asigurat (art. 51 alin. 3), de exemplu, hotul de masina responsabil fuge de la locul accidentului si nu este identificat. inseamna ca asigurarea de raspundere civila opereaza si in absenta persoanei responsabile, producandu-se o depersonalizare a raspunderii civile. Evident, in lipsa contractului de asigurare de raspundere civila valabil nici o societate comerciala de asigurari nu poate fi obligata la plata despagubirilor. In acest din urma caz, dupa cum vom vedea, despagubirile pot fi platite, in conditiile prevazute de lege, numai din Fondul de protectie a victimelor strazii(an. 61)¹.

Rezulta ca asigurarea obligatorie de raspundere civila este o asigurare colectiva a victimelor accidentelor de autovehicule si, totodata, o asigurare a persoanelor responsabile de accident impotriva riscului de a plati despagubiri catre tertii prejudiciati prin fapta ilicita ce atrage raspunderea lor civila.

46. Domeniu de aplicare. Potrivit legii, 'persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse inmatricularii in Romania, sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei'(art. 48 alin. I)².

Nu sunt supuse asigurarii obligatorii (in afara autovehiculelor radiate definitiv din evidentele organelor de politic intrucat au devenit improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice) vehiculele (fie si cu autopropulsie) nesupuse inmatricularii. In cazul acestor vehicule, daca persoanele detinatoare nu au incheiat asigurare facultativa de raspundere civila, in caz de producere a unor accidente cauzatoare de prejudicii despagubirile vor fi platite de persoana responsabila, potrivit dreptului comun.

Persoanele care intra pe teritoriul Romaniei cu autovehicule inmatriculate in strainatate se considera asigurate, in conditiile Legii nr. 136/1995, - si deci

' Vz. infra nr. 47.4.2.

Potrivit art, 2 alin. 3 din HG nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului, inmatricularea se face pe baza dovezii ca 'vchiculul este asigurat'. Se are in vedere, evident, numai asigurarea de raspundere civila, asigurarea de avarii (casco), care este o asigurare de bunuri, nefiind obligatorie.

nu au obligatia de a contracta asigurare de raspundere civila in Romania - daca indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

a) poseda documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei (caz in care pagubele produse sunt acoperite pe baza conventiilor internationale de asigurare de raspundere civila auto - cartea verde);

b) numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale incheiate intre Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania si Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine (art. 48 alin. 2). Este vorba de acele tari in care asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule acopera raspunderea persoanelor cuprinse in asigurare si in afara teritoriului tarii de origine, motiv pentru care nu mai trebuie sa contracteze o asigurare speciala cu valabilitatea pe teritoriul altor tari (carte verde).

In cazul accidentelor produse de autovehiculele detinute de persoane asigurate in strainatate (lit.a si b) drepturile persoanelor pagubite prin accident se exercita impotriva asiguratorului (din strainatate) prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania (art. 57 alin. 2).

Persoanele care folosesc pe teritoriul Romaniei autovehicule inmatriculate in strainatate si care nu sunt asigurate in strainatate, potrivit celor aratate (lit.a si b), sau ale caror asigurari expira in timpul aflarii pe teritoriul Romaniei sunt obligate sa le asigure la punctul de control pentru trecerea frontierei, respectiv la societatea de asigurare romana, datorand primele de asigurare (pe luni), corespunzator perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilitatii asigurarii, pana la iesirea autovehiculului din tara (art. 56). Incalcarea obligatiei de asigurare se sanctioneaza potrivit legii (art. 64).

Dupa cum rezulta din dispozitiile mentionate, se au in vedere autovehiculele inmatriculate in strainatate, indiferent de cetatenia detinatorului, putand fi vorba si de un cetatean roman ( care se intoarce in tara cu un autovehicul inmatriculat in strainatate) sau de o persoana fara cetatenie.

Cu privire la domeniul de aplicare mai precizam ca asigurarea obligatorie de raspundere nu acopera riscul accidentelor produse in timpul utilizarii autovehiculului pentru cursele de intreceri, raliuri sau antrenamente pentru acestea. Pentru aceste riscuri se pot incheia asigurari facultative (art. 48 alin. 3).

47. Cazul asigurat. Potrivit legii, cazul asigurat (adica evenimentul asigurat - riscul - survenit si care da nastere obligatiei asiguratorului de a plati

indemnizatia de asigurare - despagubirile - in conditiile prevazute de lege) consta in accidentul cauzator de prejudieii tertelor persoane pentru care - potrivit legii civile - se angajeaza raspunderea asiguratului sau a persoanei care conducea autovehiculul, iar in cazul in care autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca nu exista o persoana a carei responsabilitate sa fie angajata deoarece autorul accidentului a ramas neidentificat.

Rezulta ca, pentru caracterizarea cazului asigurat - care declanseaza obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare - trebuie avute in vedere:

-accidentul de autovehicul producator de pagube unei terte persoane;

-raspunderea civila a asiguratului sau a persoanei cuprinse in asigurare;

-daca persoana responsabila de accident (autorul) a ramas neidentificat dovada existentei unei asigurari valabile a autovehiculului care a cauzat accidentul.

Numai prin intrunirea cumulativa a acestor conditii se naste obligatia de dezdaunare a asiguratorului, caci este posibil, de exemplu, ca detinatorul ori conducatorul de autovehicul sa nu fie responsabil de accident sau accidentui sa produca pagube numai in patrimoniul asiguratului sau conducatorului etc., cazuri in care, in baza asigurarii de raspundere civila, asiguratorul nu plateste despagubiri, nefiind intrunite condifiile prevazute de lege.

Potrivit legii, sunt cuprinse in asigurare accidentele de autovehicule produse pe teritoriul Romaniei (art. 48 alin. 1), indiferent de locul producerii lor (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice etc.) atat in timpul mersului cat si in timpul stationarii, indiferent daca accidentui s-a produs din cauza autovehiculului propriu-zis sau din cauza existentei ori functionarii instalatiilor montate pe autovehicul precum si din cauza remorcilor sau ataselor, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii acestora de autovehicul (art. 49 alin. 2 si 3).

In sfarsit, este indiferent daca accidentul s-a produs din cauza insusirilor proprii ale autovehiculului (de exemplu, explozia unui cauciuc, ruperea barei de directie etc.) sau din culpa celui care a condus autovehiculul. Este insa necesar ca pagubele produse sa-si aiba cauza generatoare in accidentul produs prin mijiocirea autovehiculului, caci asigurarea de raspundere civila obligatorie opereaza numai in cazul pagubelor produse prin accidente de autovehicule (an. 48 alin. 1).

In legatura cu accidentul de autovehicul legea mai prevede ca asiguratii sau reprezentantii acestora sunt obligati sa instiinteze in scris asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat in termen de 4 zile lucratoare de la data acestuia, cu exceptia cazurilor de forta majora in care termenul de 4 zile lucratoare incepe de la data incetarii acestora (art. 59). In caz de neindeplinire a acestei obligatii de instiintare asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei numai daca, din acest motiv, nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei (art. 19 alin. 2).

Asiguratorul datoreaza despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin accidentul de autovehicul in cazul in care, pentru acest accident, se poate angaja - potrivit legii - raspunderea civila a personnel asigurate.

In toate cazurile insa, asigurarea obligatorie de raspundere civila acopera numai raspunderea civila delictuala a asiguratului. Deoarece legea se refera la 'prejudiciile de care asiguratii raspund in baza legii' (subl. ns. - Fr. D.), nu poate fi invocata raspunderea contractuala a detinatorului de autovehicul, care isi are sorgintea in acordul de vointa a partilor contractante. Efectuarea transportului pe baze contractuale intre asigurat si persoana pagubita nu este cuprinsa in asigurarea de raspundere obligatorie (art. 49-50).

Cat priveste raspunderea civila delictuala a asiguratului, poate fi vorba de o raspundere pentru fapta proprie culpabila (art. 998, 999 C. civ.), dar evident, aceasta fapta trebuie sa cauzeze prejudiciul prin mijiocirea autovehiculului ori remorcilor, ataselor, dispozitivelor sau instalatiilor atasate ori montate pe autovehicul.

De asemenea, poate fi vorba de raspunderea asiguratului pentru fapta altuia (art. 1000 alin. 2-4 C. civ.). Precizam ca - pentru functionarea asigurarii de raspundere civila - nu prezinta relevanta daca, alaturi de asigurat care raspunde pentru fapta altuia, se poate angaja si raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a conducatorului de autovehicul (art. 998-999 C. civ.).

In sfarsit, raspunderea asiguratului poate fi si o raspundere obiectiva, pentru fapta lucrului (art. 1000 alin. 1 C. civ.), in acele ipoteze in care el are calitatea de pazitor juridic al autovehiculului.

Obligatia de plata a despagubirilor de catre asigurator ca urmare a ras-punderii asiguratului in baza art. 1000 alin. 1 C. civ. intervine, de regula, in acele ipoteze in care producerea accidentului se datoreaza insusirilor proprii (intrinseci) ale lucrului si in conditiile in care nu se poate retine nici o culpa in sarcina asiguratului detinator si paznic al autovehiculului (de exemplu, explozia unui cauciuc, ruperea barei de directie, defectarea sistemului de franare in timpul mersului etc., cauzarea pagubei prin intermediul altui lucru, antrenat de deplasarea autovehiculului, de exemplu, proiectarea unei pietre de la roata autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor sau produselor transportate - art. 2 din Norme). Asiguratul care are paza juridica a autovehiculului raspunde civil pentru paguba cauzata, intrucat - in aceasta materie - cazurile fortuite nu sunt exoneratoare de raspundere ^l (de exemplu, ploaie, ceata, stop cardiac la volan etc.).

In schimb, si in aceasta materie, sunt exonerate de raspundere cazurile de forta majora (lato sensu), adica fenomenele sau faptele exterioare (extrinseci) autovehiculului si actiunii lui, precum si activitatii asiguratului si a persoanelor pentru care el raspunde civil, daca aceste fenomene ori fapte cu caracter extraordinar, imprevizibil si de nebiruit, determinand in exclusivitate cauzarea prejudiciului prin intermediul autovehiculului si anume: fenomenele naturale (trasnet, cutremur de pamant, inundatie, avalanse etc.), adica forta majora (stricto sensu); fapta unei terte persoane pentru care asiguratul nu are obligatia sa raspunda; fapta victimei² (art. 4 alin.l din Norme).

Subliniem ca, in toate cazurile, forta majora (lato sensu) este exoneratoare de raspundere pentru asigurat si, drept urmare, inlatura si obligatia de plata a despagubirilor de catre asigurator pe acest temei, numai daca a determinat in exclusivitate producerea pagubei de catre autovehicul (fara relatie cu autovehiculul care a provocat accidentul). Astfel, in cazul in care fapta victimei nu este cauza exclusiva a accidentului, partea cuprinsa in asigurare va fi tinuta raspunzatoare (si deci asiguratorul va plati despagubiri) numai pentru partea din paguba pe care a produs-o (art. 3 din Norme).

47.3. Potrivit legii, despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci cand asiguratui este responsabil de accidentul auto (intelesul traditional al asigurarii de responsabilitate), dar si 'in cazul in care cel care conduce autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul (art. 51 alin. 1).Legea are in vedere acele ipoteze in care autovehiculul angajat in accident a fost condus de o alta persoana decat asiguratul (detinator al autovehiculului) si indiferent daca asiguratul raspunde ori nu pentru faptele acelei persoane. Observam ca, in terminologia legii, conducatorul de autovehicul, care nu este si 'detinatorul' lui (de exemplu, soferul profesionist, comodatarul, locatarul etc.) nu are calitatea de 'asigurat', desi asigurarea obligatorie acopera si raspunderea lui civila fata de terte persoane pagubite prin accidentut de autovehicul, fiind deci

' Vz.de ex., TS.s.civ., dec.nr.l096/1978.mRRDnr. 1. 1979, p. 55.

² Vz. de ex., TS. s.civ., dec. nr.1927/1989, m RRD nr, 8, 1990. p. 83.

persoana cuprinsa in asigurare.

Intrucat legea nu distinge, conducerea autovehiculului de catre o alta persoana decat asiguratul poate avea loc cu sau fara consimtamantul detinatorului-asigurat (de exemplu, hotul de masini), cu sau fara preluarea pazei juridice de catre conducatorul de autovehicul si indiferent daca persoana care conduce autovehiculul avea sau nu calificarea de conducator auto, in sensul legislatiei privind circulatia rutiera, adica avea sau nu permis de conducere pentru categoria din care face parte autovehiculul aflat in stare de accident. Asigurarea obligatorie de raspundere civila acopera toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzata.

47.4. Scopul final al ocrotirii victimelor accidentelor de autovehicule a capatat o expresie deosebit de elocventa in art. 51 alin. 3 si art. 61 din Legea nr. 136/1995, prin care s-au creat conditii pentru plata unor despagubiri chiar daca conditiile raspunderii civile nu ar fi intrunite.

47.4.1. Potrivit art. 51 alin. 3, 'in caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat'. Prin urmare, asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri nu numai in cazurile in care se poate stabili raspunderea civila a asiguratului sau a conducatorului de autovehicul, dar si atunci cand autorul accidentului a ramas neidentificat. Este vorba de acele ipoteze exceptionale in care -desi autovehiculul este identificat, fiind inmatriculat pe numele detinatorului - autorul responsabil de accident nu poate fi identificat. De exemplu, hotul de masini care a condus autovehiculul furat a disparut de la locul accidentului si nu a fost identificat.

Potrivit legii, asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri indiferent ca accidentul a cauzat paguba prin atingere adusa persoanei (vatamarea corporala sau decesul unor persoane) ori bunurilor (avariere sau distrugere de bunuri, inclusiv animale). Este insa necesar ca autovehiculul care a produs accidentui sa fie identificat fi asigurat. In lipsa asigurarii valabile in momentui producerii accidentului (ceea ce se poate constata si dovedi numai daca autovehiculul este identificat) nu avem asigurator obligat la plata despagubirilor, chiar daca se dovedeste ca paguba s-a produs prin accident de autovehicul.

47.4.2. Pentru ipoteza autorului neidentificat si cand acoperirea pagubelor produse prin accidente de autovehicule nu poate avea loc in conditiile aratate (art.51 alin.3), legea instituie o alta modalitate de protejare a victimelor accidentelor de circulatie. Potrivit art. 61: 'In vederea protejarii victimelor accidentelor de circulate auto, soldate cu vatamari corporale sau decese, in care autorul a ramas neidentificat si autovehiculul este neasigurat, se constituie Fondul de protectie a victimelor strazii'.

Acest fond se constituie si se administreaza de catre Biroul asiguratorilor de autovehicule, care stabileste o cota procentuala ce se aplica, asupra volumului de prime brute incasate pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, de catre societatile autorizate si elaboreaza norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finantelor.

Dupa cum rezulta din textul legii, din acest fond se pot plati despagubiri numai daca paguba a fost cauzata prin atingere adusa persoanei (vatamare corporala sau deces), nu si pentru paguba la bunuri, indiferent de cuantumul ei.

Autorul accidentului trebuie sa fi ramas neidentificat. Daca persoana responsabila, de accident a fost identificata, dar nu are asigurare valabila si este insolvabila, victima nu beneficiaza de fond, suportand riscul insolvabilitatii debitorului. Avand in vedere scopul constituirii fondului, consideram ca revizuirea solutiei prevazute de lege ar fi binevenita.

Legea mai prevede conditia ca autovehiculul sa fie 'neasigurat'. Daca autovehiculul este asigurat despagubirile urmeaza sa fie platite de asigurator, iar nu din fondul de protectie.

Se pune insa intrebarea, daca stabilirea lipsei asigurarii valabile presupune ori nu identificarea autovehiculului care a cauzat accidentul? Avand in vedere ca art. 61 (spre deosebire de art. 51 alin. 3) nu prevede conditia ca autovehiculul sa fie identificat si pentru ca victimele strazii sa beneficieze de fondul de protectie nu numai atunci cand autovehiculul este identificat si neasigurat, dar si atunci cand autorul neidentificat paraseste locul accidentului cu autovehiculul in cauza tot neindentificat (situatie mai frecventa in practica), inclinam spre solutia acordarii de despagubiri din fond fara conditia identificarii autovehiculului, fiind suficient sa se dovedeasca faptul ca accidentarea persoanei este cauzata de un autovehicul si, nefiind identificat, obligatia platii despagubirilor nu revine unui asigurator. Cu alte cuvinte, conditia (negativa) a 'neasigurarii' poate fi considerata indeplinita si in lipsa identificarii autovehiculului care a cauzat accidentul; neidentificarea autovehiculului este echivalent& cu lipsa asigurarii, cu consecinta posibilitatii platii de despagubiri din fondul de protectie. Daca ulterior se identifica autovehiculul si se dovedeste ca a fost asigurat la data producerii accidentului, Biroul care administreaza fondul va beneficia de actiune in regres impotriva asiguratorului (plata nedatorata - art. 993 C. civ. - coroborata cu acfiunea oblica intentata in numele persoanei pagubite, obligata la restituire - art. 974 C. civ. -eventual subrogatie consimtita de persoana pagubita in momentul platii din fond - art. 1107 C. civ.

Nu excludem subrogatia conventionala pentru o creanta eventuala. Subrogatia legala nu poate avea aplicatie, fondul nefiind obligat impreuna cu altul sau pentru altul; nu este nici codebitor, nici garant).

48. Indemnizatia de asigurare¹ (despagubirile). In temeiul asigurarii de raspundere civila asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele cauzate tertilor, inclusiv cheltuielile facute de asigurati (si persoanele cuprinse in asigurare) in procesul civil (art. 49 alin. 1).

In schimb, asiguratorul nu acorda despagubiri pentru amenzile de orice fel si cheltuielile legate de procesul-penal, chiar daca o data cu actiunea penala s-a solutionat si latura civila (art. 4 alin. 6-7 din Norme).

49. Cuantumul indemnizatiei. Cat priveste limitele, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor in unul si acelasi accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagube de peste 600.000 lei si pana la 200.000.000 lei inclusiv (art. 10 lit.a din HG nr. 1054/1999). Limita minima de 600.000 lei reprezinta o 'fransiza' nedeductibila care nu se plateste daca paguba (inclusiv cheltuielile facute in procesul civil) este mai mica, dar care nu se scade daca este mai mare si se explica prin necesitatea descongestionarii asiguratorului de daune marunte.

Daca paguba produsa bunurilor in unul si acelasi accident depaseste suma de 200 mil. lei (in care se includ si cheltuielile facute in procesul civil), asiguratorul plateste despagubiri numai in limita acestei sume, indiferent de numarul persoanelor pagubite si responsabile, in caz de pluralitate de persoane pagubite indemnizatia de asigurare (despagubirile) impartindu-se proportional cu prejudiciul suferit de fiecare (art. 19 alin. 1 din Norme).

Iar in caz de vatamare corporala sau deces, in unul si acelasi accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial (daune morale), pana la 60 milioane lei pentru fieeare persoana, dar nu mai mult de 300 milioane lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate. In cazul in care, datorita numarului mare de persoane accidentate si pagube suferite, s-ar depasi limita maxima, despagubirile se platesc de asigurator in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita (deci nu in raport de numarul

' Pentru comparatie cu legisla(ia anterioara vz. Fr. Deak, Despagubirea datorata de ADAS m asigurarea de raspundere civila prin efectul; legii, inRRDnr.2, 1988,p. 3-18.

persoanelor accidentate), fara insa a se depasi limita stabilita pentru fiecare persoana vatamata (art. 19 alin. 2 din Norme).    '

Prin urmare, limitele indemnizatiei de asigurare (a despagubirilor) platita de asigurator sunt stabilite separat pentru cele doua categorii de daune:   

- o limita minima (fransiza nedeductibila) si o limita maxima m caz de distrugere a bunurilor;

- o limita dubla, dar numai maxima, in caz de vatamari corporale sau de deces, stabilita pentru fiecare persoana in parte si per total, indiferent de numarul persoanelor accidentate.

Cu privire la cuantumul despagubirilor astfel stabilite de lege, se mai impun unele precizari.

In primul rand, trebuie mentionat faptul ca in materia asigurarii obligatorii de raspundere civila, cu exceptia limitelor maxime prevazute de lege suma asigurata si, in consecinta, indemnizatia (despagubirea) de asigurare nu este determinata. Avand un obiect nedeterminat,. in aceasta materie nu poate avea aplicare regula proportionalitatii, asiguratorul platind despagubiri tertei persoane pagubite dupa sistemul primului risc.

Legea nu prevede limite nici in privinta despagubirilor la care are dreptul tertul pagubit. In consecinta, se aplica principiul repararii integrate din dreptul comun in limita sumelor maxime prevazute de lege¹.

In toate cazurile, drepturile persoanelor pagubite impotriva celor ras-punzatori de producerea pagubelor raman nestirbite, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce nu se va fi platit de asigurator². Asigurarea fiind in favoarea tertelor persoane pagubite, nu poate aduce atingere drepturilor de care ele s-ar bucura si in lipsa ei.

Intrucat in materia asigurarii de raspundere civila se aplica principiului repararii integrale din dreptul comun, inseamna ca tertul pagubit are dreptul nu numai la repararea pagubelor efective (damnum emergens) dar si la repararea beneficiului nereaizalt (lucrum cessans), inclusiv repararea daunelor morale (fara caracter patrimonial) in caz de vatamari corporale sau de deces (art. 10 din HG nr. 1054/1999). Sub acest aspect, la prima vedere, s-ar parea ca in aceasta varietate a asigurarilor contra pagubelor s-ar deroga

Despagubirea acordata in baza asigurarii de raspundere civila poate fi completata cu indemnizatia de asigurare datorata In baza asigurarii de bunuri, daca bunurile avariate sau distruse (unele dintre ele) au fast asigurate separat (de exemplu, asigurare casco).

Vz. si TS, s.civ., dec. nr.2440/1989, in RRD nr. 8, 1990, p. 81. Reamintim ca indem nizatia de asigurare (suma asigurata) datorata in baza asigurarii de persoane se plateste de asigurator independent de sumele cuvenite asi -guratului sau beneficiarului (ca tert pagubit) din asigurarea obligatorie de raspundere civila (vz. supra nr. 39 lit. b).

de la principiul acoperirii prin asigurare numai a pagubelor efective, consacrat prin texte in materia asigurarii de bunuri (art. 27). in realitate, nu este vorba de o derogare, intrucat, pentru persoana cuprinsa in asigurare, paguba tertlui, constand in beneficiul nerealizat sau daune morale, reprezinta un prejudiciu efectiv pe care - in lipsa asigurarii de raspundere civila - ea ar urma sa-l suporte din propriul patrimoniu.

50. Stabilirea despagubirilor. In legatura cu suportarea despagubirilor datorate tertului pagubit de catre asigurator - in limitele aratate - se pune intrebarea cum se stabileste cuantumul acestor despagubiri si existenta conditiilor necesare pentru angajarea raspunderii civile a persoanei cuprinse in asigurare (asigurat sau alta persoana care a condus autovehiculul angajat in accident).

In vederea lichidarii operative a daunelor, legea permite stabilirea despagubirilor (si implicit, intrunirea conditiilor raspunderii civile acoperite prin asigurare) pe baza conventiei (tranzactie) dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator¹. In cazurile in care despagubirile ce urmeaza a fi platite tertului pagubit de catre asigurator nu sunt recuperabile prin actiune in regres² de la asigurat³, conventia poate fi incheiata si de catre conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului, altui decat asiguratul(art.54 alin.l si 2), el avand si calitatea de parat in actiunea in regres, daca este cazul.

Stabilirea despagubirilor pe calea tranzactiei este posibila si in cazul in care autoriil accidentului a ramas neindentificat, dar autovehiculul este identificat

Persoana prejudiciata poate proceda la reevaluarea despagubirilor, pe cale judiciara, cerand repararea prejudiciului care nu a format obiectui injelegerii ori a sporit ulterior (CSJ, s.civ., dec. nr.1051/1990, in Dreptui nr. 1, 1991, p.66-67). tn principiu, in(elegerea vizeaza raporturile dintre asigurator, pe de o parte, si persoana pagubita si cea responsabila, pe de alta parte, iar nu si raporturile dintre acestea din urma. Semnarea tntelegerii 'nu reprezinta decat o formalitate necesarS pentru ca asiguratorul sa achite indemnizatia' (CA Bucuresti, s.civ., dec. nr. 859/1994, nepublicata), dar drepturile persoanei pagubite impotriva persoanei responsabile raman nestirbite, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce nu se va fi platit de asigurator. Textele care vizeaza raporturile cu asiguratorul, nu inlatura aplicarea dispozipilor din dreptui comun, respectiv art. 998 si urm. din C. civ. (Jud. sect. I Bucuresti, sent.civ. nr.7002/1992, nepublicata). Vz. si art. 24 din Norme, tn care se precizeazi ca 'o data cu plata despagubirii, persoana pagubita va mentiona in scris, ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite si ca nu mai are nici o preten(ie de la asigurator in legatura cu paguba respectiva' (subl. ns. - Fr.D.).

Vz. infra nr. 53.

Precizarea 'de la asigurat' lipseste din textul art. 54 alin.2, InsS necesitatea consimtamantului sau la mcheierea tranzactiei se justifica numai daca el (si el) este expus riscului recuperarii despagubirilor ce urmeaza a fi platite de asigurator persoanei pagubite.

si asigurat (art. 51 alin. 3). In acest caz, tranzactia urmeaza sa fie incheiata intre persoana pagubita si asigurator.

Daca tranzactia tripartita (bipartita in cazul autorului neindentificat) nu poate fi realizata, neintelegerea urmeaza sa fie solutionata prin hotarare judecatoreasca pronuntata in Romania (art.54 alin.l). Legea asigurarilor, care vizeaza in special raporturile cu asiguratorul, precizeaza in acest sens ca tranzactia incheiata numai intre asigurat (respectiv, conducatorul de autovehicul responsabil de accident - art. 54 alin. 2) si persoana pagubita, chiar daca este urmata de o hotarare judecatoreasca de expedient, care o consfinteste, nu-1 obliga pe asigurator la plata (art. 54 alin.3). Solutia se explica prin faptul ca invoiala partilor, care alcatuieste dispozitivul hotararii de expedient, nu este rezultatui unor dezbateri judiciare cu citarea asiguratorului; instanta nu judeca, ci numai ia act de invoiala celor doua parti, care - ca atare - nu este opozabila asiguratorului¹.

Daca nu sunt indeplinite condifiile pentru stabilirea despagubirilor pe baza tranzactiei extrajudiciare², ele urmeaza sa fie stabilite -potrivit dreptului comun in materia raspunderii civile delictuale - prin hotarare judecatoreasca pronuntata in Romania (art.54 alin.l), cu observarea unor reguli speciale prevazute de lege in materia asigurarilor obligatorii.

In acest sens, legea prevede in favoarea persoanei pagubite prin accidentul de autovehicul un drept de optiune: de a actiona fie impotriva persoanei responsabile delictual (regula de drept comun), fie direct impotriva asiguratorului obligat la plata in baza contractului de asigurare in care persoana pagubita nu este parte.

Astfel, potrivit legii, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita impotriva celor raspnnzatori de

Cu privire la contractui de tranzactie vz. V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si praclic de procedura civila, vol. II, Edit. National, Bucuresti, 1997, p. 243-245; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat. Edit. All, Bucure?ti, 1994, p. 378-382; D. Chirica, op. at., p. 291-300; infra cap. XIV. Pentru amanunte privind stabilirea despagubirilor pe baza conven(iei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator (conditii, cazuri in care despagubirile pot fi, respectiv nu pot fi stabilite pe aceasta cale, cvaluarea pagubelor etc.) vz. art. 5 si urm. din Norme. .;

Nu excludem nici posibilitatea ca tranzactia sa intervina dupa declansarea procesului* de catre persoana pagubita, caz !n care instanta va proceda potrivit regulilor aplicabile tranzactiei judiciare.

Tranzactia poate fi partiala, de exemplu, stabilirea despagubirilor pentru pagube aduse bunurilor, urmand ca despagubirile datorate pentru vatamarea sanatatii sa se stabileasca prin hotarare judecatoreasca.

producerea pagubei (art.57,alin.l). Consideram ca aceasta ipoteza este avuta in vedere atunci cand legea, intr-un alt context, prevede ca 'citarea in proces a asiguratorului este obligatorie'¹ (art. 54 alin. 4). Obligativitatea citarii se justifica prin faptul ca despagubirile stabilite de instant urmeaza sa fie suportate, in limitele prevazute de lege, de catre asigurator. Pe de alta parte, daca asiguratorul nu ar fi citat in proces, hotararea de obligare la plata despagubirilor a persoanelor responsabile nu i-ar fi opozabila, astfel incat aceasta ar trebui sa angajeze un nou proces cu asiguratorul pentru obligarea lui la plata, daca nu ar intelege sa plateasca de bunavoie.

Observam ca legea prevede 'obligativitatea citarii' asiguratorului la procesul angajat intre persoana pagubita si cea responsabila. 'Riscul' neparticiparii la proces, desi a fost citat, este suportat de asigurator, in sensul ca hotararea instantei le va fi opozabila (il va obliga), desi nu a prezentat eventualele aparari in favoarea persoanei responsabile (si indirect in favoarea sa).

Consideram ca ipoteza neparticiparii la proces a asiguratorului este avuta in vedere si atunci cand legea dispune: 'in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, asiguratii sunt obligati sa se apere in proces' (art. 54 alin. 4), (tinand seama si de eventualele idrumari scrise ale asiguratorului². Daca persoana responsabila, parata in proces, nu tine seama de indrumarile asiguratorului (de exemplu, sa invoce culpa proprie a victimei, forta majora etc.) hotararea instantei va fi totusi opozabila asiguratorului citat in proces. Insa persoana responsabila va raspunde fata de asigurator pentru nerespectarea obligatiei; rezultand din raporturile de asigurare de a se apara potrivit indicatiilor primite, asiguratorul putand

Citarea In proces a asiguratorului (obligat la suportarea despagubirilor datorate tertului pagubit) poate imbraca forma procedurala a chemarii in garantie, facuta, de parat sau reclamant (art. 60-63 C.proc.civ.). Insa, prin derogare de la regulile proeedurale aplicabile chemarii tn garantie (inadmisibilitatea obligarii chematului tn garantie direct fata de reclamant - vz. V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic deprocedura! civila, vol. I, Edit. National, Bucuresti 1996, p.336), consideram ca, tn cazul analizat, asiguratorul chemat In garantie urmeaza sa fie obligat direct fata de persoana pagubita, pentru ca aceasta are actiune directa impotriva asiguratorului (art. 57 alin. 1), iar asiguratorul -potrivit legii - este obligat sa plateasca nemijiocit persoanei pagubite (art. 55 alin. 1). Numai daca victima ar fi fost despagubita de persoana responsabila (si, prin definitie, nu suntem in aceasta ipoteza) asiguratorul ar avea dreptui sa plateasca debitorului - solvens.

In cazul analizat, nici disjungerea cererii de chemare m garanfie de cererea principala, spre a fijudecat separat (art. 63 alin. 2 C.proc.civ.), nu poate fi dispusa de'instanta.

Ultima parte a frazei, si care da sens dispozitiei citate, lipseste din textui legii, publicata in Monitorul Oficial, dar a existat in anteproiectui legii. Se pare ca s-a pierdut pe drumul anevoios de adoptare a legii!.

recupera despagubirile (partea din despagubirile) acordate de instanfa tertului pagubit datorita neprezentarii apararilor indicate de el.

Potrivit legii, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei (art. 57 alin. 1)¹. Citarea obligatorie a persoanei responsabile este necesara pentru ca ea cunoaste imprejurarile producerii accidentului. Pe de alta parte, in anumite cazuri limitativ prevazute de lege (art. 58), asiguratorul are dreptul sa recupereze de la persoana responsabila despagubirile la plata carora a lost obligat fata de tertul pagubit. Fiind citata in procesul dintre persoana pagubita si asigurator, hotararea instantei ii va fi opozabila persoanei responsabile.

Daca paguba cauzata prin accident depaseste limitele in care asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri, pentru diferenta persoana responsabila trebuie sa fie acfionata in justitie in calitate de parata, potrivit dreptului comun.

Din cele aratate rezulta ca hotararea instantei este opozabila asiguratorului fie ca actiunea a fost intentata direct impotriva lui, fie ca persoana pagubita a actionat impotriva persoanei responsabile, in acest din urma caz cu condifia ca asiguratorul sa fi fost citat in proces (indiferent ca a participat efectiv sau nu), iar persoana responsabila sa se fi aparat tinand seama si de indrumarile scrise ale asiguratorului.

In toate cazurile, hotararea il obliga pe asigurator numai in limitele prevazute de lege pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila. In cazul in care, pentru acelasi definator de autovehicul, la data producerii accidentului exista mai multe asigurari valabile (coasigurare), fiecare asigurator va suporta paguba in limita sumei asigurate, despagubirile urmand a fi impartite potrivit regulilor aratate². Evident, in acest caz, fiecare asigurator urmeaza sa fie chemat in judecata, respectiv citat in procesul dintre persoana pagubita si persoana responsabila.

Intrucat asiguratorul si persoana responsabila au interese comune si obligatiile lor au aceeasi cauza (accidentul de autovehicul pagubitor) - care este cauza directa pentru persoana responsabila si indirecta (prin intermediul contractului de asigurare) pentru asigurator - citarea in proces a persoanei responsabile Imbraca forma coparticiparii procesuale (art. 47-48 C. proc.civ.; vz. pentru aceasta forma de participare V.M. Ciobanu, op. ci(., vol. I, p. 318-319; C. Boroi, D. Radescu, op. cit., p. 105-106), cu particularitatile rezultand din dispozitiile legii speciale (coparticiparea este obligatorie; fata de tertui pagubit va fi obligat asiguratorul in limitele prevazute de lege etc.).

Vz.ropranr.21.1.2.

Daca conditiile opozabilitatii hotararii nu sunt indeplinite (de exemplu, asiguratorul nu a fost citat in proces), iar persoana responsabila a fost obligata la plata despagubirilor, exista posibilitatea platii de bunavoie a despagubirilor (stabilite prin hotarare) de catre asigurator. in caz contrar se impune angajarea unui nou proces intre persoana responsabila obligata la plata (persoana asigurata sau alta persoana cuprinsa in asigurare) si asigurator, pentru ca despagubirile datorate persoanei pagubite sa fie suportate de catre asigurator in conditiile contractului de asigurare obligatorie. In acest al doilea proces prima hotarare poate fi utilizata ca proba, paratul - asigurator avand dreptul, fireste, sa administreze probe contrare pentru a combate cele stabilite in prima hotarare (fata de el nu poate fi invocata exceptia puterii de lucru judecat).

In acest proces cu persoana cuprinsa in asigurare, asiguratorul nu ar putea valorifica dreptul de regres pe care, eventual, il are impotriva recla-mantului¹, pentru a cere respingerea actiunii, intrucat el urmeaza sa fie obligat la plata fata de persoana pagubita (art. 55), riscul insolvabilitatii debitorului fiind in sarcina sa, iar nu in sarcina persoanei pagubite. In schimb, daca victima a fost despagubita de reclamant, dreptul de regres ar putea fi valorificat in cadrul procesului angajat intre el si asigurator.

Mentionam ca, daca persoana responsabila obligata la plata ar neglija sa actioneze impotriva asiguratorului (mai ales daca ea este insolvabila si deci nu este interesata), drepturile ei contractuale ar putea fi exercitate, pe calea actiunii oblice, de catre persoana pagubita. Cu toate ca legea confera persoanei pagubite actiune directa si impotriva asiguratorului, ea nu ar putea exercita doua actiuni directe de obligare la plata despagubirilor pentru aceeasi paguba (dubla despagubire). Daca a actionat direct impotriva persoanei responsabile (care a si fost obligata prin hotarare), ea nu mai poate actiona impotriva asiguratorului decat pe cale oblica.

50.2.4. Legea mai precizeaza ca drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehiculele detinute de persoane asigurate in strainatate (care poseda documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei sau numarul de inmatriculare atesta existenta unei asemenea asigurari) se exercita impotriva asiguratorului (cu sediul in strainatate) prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania (art. 57 alin. 2). Daca autovehiculul inmatriculat in strainatate a fost asigurat in tara (documentui international de asigurare n-a existat sau valabilitatea lui a expirat), drepturile persoanei pagubite se exercita Impotriva asiguratorului

' Vz. infra nr. 53.

roman potrivit regulilor generate (art. 54 si art. 57 alin. 1).

51. Plata despagubirilor Pentru ocrotirea victimelor accidentelor de circulatie, legea prevede ca despagubirile - indiferent ca au fost stabilite pe cale de tranzactie sau prin hotarare judecatoreasca - se platesc de catre asigurator nemijiocit persoanei pagubite, in masura in care ea nu a fost despagubita de persoana responsabila (art.55 alin.l). Despagubirile se platesc persoanei responsabile numai daca aceasta dovedeste ca a despagubit pe cel pagubit. Restituirea despagubirilor achitate de persoana responsabila poate fi refuzata de asigurator numai daca suntem in prezenta cazurilor exceptionale in care ar urma ca despagubirile sa fie recuperate (daca ar fi fost platite de asigurator victimei) pe calea aciunii in regres (art. 55 alin. 3).

Legea mai precizeaza ca despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului (art.55 alin.2). Este vorba de creditorii persoanei responsabile (asigurat sau conducatorul autovehiculului responsabil de accident, altul decat asiguratul - art. 54 alin. 2 si art. 51 alin. 1) care profita de asigurare numai indirect, prin faptul ca despagubirile datorate tertului pagubit nu micsoreaza patrimoniul debitorului, care formeaza obiectui gajului lor general, flind platite de asigurator. Consideram ca despagubirile datorate de asigurator pot fi totusi urmarite de creditorii asiguratului, dar numai daca tertul a fost despagubit de persoana responsabila si asiguratorul este obligat sa restituie despagubirile platite persoanei responsabile. Creanta debitorului - solvens - impotriva asiguratorului face parte din patrimoniul lui care serveste gajului general al creditorilor chirografari (potrivit dreptului comun).

52. Notiunea de terta persoana pagubita. Potrivit art. 49 alin.l din L. nr. 136/1995 asiguratorul acopera raspunderea civila a asiguratilor 'fata de terte persoane pagubite' prin accidente de autovehicule. lar in alte articole legea foloseste termenul de 'persoane (fizice sau juridice) pagubite', fireste tot in sensul nofiunii de terte persoane pagubite, dar fara alte indicatii privind tntelesul si cuprinsul acestei notiuni,

In rezolvarea problemei trebuie sa pomim de la ideea ca - intrucat legea nu aduce limitari - terta persoana poate sa fie, in principiu, orice persoana - fizica sau juridica, cu domiciliul, resedinta sau sediul in tara sau in strainatate (art.51 alin.2) - pagubita printr-un accident de autovehicul, pagubirea putandu-se produce prin vatamare corporala sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri (art. 50) inclusiv prin cheltuieli facute in vederea limitarii pagubelor (art. 11 alin. 1 din Norme). in caz de deces calitatea de terti o au urmasii persoanei decedate care au fost pagubiti prin moartea sustinatorului si persoanele care dovedesc ca au suportat anumite cheltuieli ca urmare a accidentului (cheltuieli de transport al cadavrului, de inmormantare, de spitalizare pana la deces etc.).

Deoarece actele normative in materie nu prevad limitari in aceasta privinta, nu prezinta relevanta juridica raporturile de rudenie, casatorie¹, afinitate sau de alta natura existente intre persoana responsabila si cea pagubita si nici tmprejurarea daca persoana vatamata ori decedata ca urmare a accidentului sau bunul avariat ori distrus s-a aflat in afara sau in interiorul autovehiculului care a produs accidentui, in acest din urma caz cu conditia ca persoanele sau bunurile sa nu fi fost transportate in baza unui raport contractual (art. 50).

Pomind de la aceasta determinare larga a notiunii de terta persoana in materia asigurarii de raspundere civila, se impune precizarea cercului persoanelor care nu au aceasta calitate.

Este evident ca asiguratul detinator al autovehiculului, fiind legat prin raporturi de asigurare, nu are calitatea de tert in aceasta materie (art. 50 alin.3). Astfel fiind, asiguratorul nu datoreaza despagubiri in caz de vatamarea sanatatii sau moartea asiguratului in accident si nici pentru avarierea sau distrugerea bunurilor asiguratului, inclusiv a autovehiculului condus de el si care a provocat accidentui. Concluzia se impune si pe considerentui ca asiguratul nu poate avea raspundere civila fata de el insusi, astfel incat asigurarea de raspundere este fara obiect. Asiguratul nu are calitatea de tert si deci nu are dreptul la despagubiri chiar daca paguba a fost cauzata de un alt autovehicul ce-i apartine condus de o persoana pentru faptele careia raspunde asiguratul (art. 4 alin. 2 din Norme).

52.2. Nici conducatorul autovehiculului nu are calitatea de tert, deoarece - fara a avea calitatea de asigurat in terminologia legii (vezi, de exemplu, art. 54 alin.2) - este cuprins in raporturile de asigurare obligatorie de raspundere civila. Intr-adevar, asiguratorul datoreaza despagubiri 'si In cazul in care cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul' (art. 51 alin.l), de exemplu, conducatorul auto profesionist, comodatarul, locatarul, hotul de masini etc. si indiferent de faptui daca asiguratul raspunde sau nu pentru fapta conducatorului sau pentru fapta lucrului (art. 1000 C. civ.).   

.

' Vz. TS, s.civ., dec. nr.2833/1987si Nota redactiei la aceasta decizie, tn RRD nr. 9, 1988, p. 68-69.

Rezulta ca nofiunea de terta persoana pagubita nu este aplicabila conducatorului auto si deci el sau urmasii lui nu pot obtine de la asigurator, in temeiul asigurarii obligatorii de raspundere civila, repararea pagubelor suferite (art. 50 alin. 3).

In sfarsit, precizam ca, potrivit art. 49 alin.l, asigurarea vizeaza numai raspunderea 'in baza legii', deci raspunderea civila delictuala, (indiferent ca persoana pagubita isi valorifica dreptul la actiune in fata instantei civile sau, constituindu-se parte civila, in fata instantei penale). Astfel fiind, creditorii contractuali ai asiguratului sau persoanei responsabile cuprinse in asigurare, nu au calitatea de teri si deci nu beneficiaza de aceasta asigurare. De exemplu, expeditorul sau destinatarul marfurilor transportate, avand actiune contractuala impotriva carausului, nu are calitatea de tert (art. 50 alin. 3).

Conditiile asigurarii de raspundere nu sunt indeplinite nici in situatia in care bunurile au fost incredintate asiguratului pe temeiul unui alt contract decat cel de transport (de exemplu, contractul de depozit). In masura in care partea pagubita actioneaza pe temei contractual (neavand actiune delictuala) asigurarea obligatorie de raspundere nu opereaza.

Contractul de munca existent intre asigurat si persoana pagubita nu inlatura calitatea de tert a acesteia si obligatia asiguratorului de a plati despagubiri¹, daca asiguratul raspunde delictual pentru accident. De exemplu, daca autovehiculul condus de soferul unitatii cauzeaza paguba prin tamponarea autovehiculului unui alt salariat parcat in curtea sau in fata intreprinderii, sau prin vatamarea sanatatii ori decesul unui salariat, aflat in afara autovehiculului.

Potrivit legii, in caz de vatamare a sanatatii sau cauzare a mortii asiguratorul acorda despagubiri numai daca persoana aflata in autovehicul nu a fost transportata in baza unui raport contractual (art. 50 alin.2). Desi raspunderea pentru vatamarea persoanei este o raspundere delictuala, iar nu contractuala², legea nu obliga pe asigurator la plata indemnizatiei.

' Vz. si TS, s.civ., deer. nr. 1638/1983, m RRD nr. 3, 1984, p.48. In spefa victima a chemat in judecata, spre a raspunde solidar, atat unitatea, cat si pe prepusul ei, ceea ce presupune raspunderea lor delictuala. Potrivit art. 4 alin. 9 din Norme, si raportui contractual de munca inlatura obligatia platii despagubirilor. Art. 50 alin. 2 si 3 din lege nu justifica aceasta solutie. Numai daca paguba este consecinta unui accident de munca (risc profesional), supus unor reglementari si asigurari speciale, se justifica neaplicarea asigurarii de raspundere pentru accidente de autovehicule potrivit art. 48 y unn. din Legea nr. 136/1995.

Vz. Fr. Deak, raspunderea civila delictuala, in 'Raspunderea civila' de I.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, Edit. tiintifica, 1970, p. 197-198; C. Statescu, C. Birsan,

53. Actiuni in regres¹. In vederea ocrotirii victimelor accidentelor de circulatie asiguratorul acopera, in conditiile si in limitele prevazute de lege, paguba cauzata si, de regula, despagubirile sunt suportate definitiv de asigurator din fondurile acumulate ca urmare a incasarii primelor de asigurare.

Ar fi insa nedrept ca - in materia asigurarii de raspundere, care este o asigurare contra pagubelor - asiguratorul sa suporte, in toate cazurile si in mod definitiv, despagubirile platite, o asemenea solutie putand compromite si buna functionare a fondului de asigurare. De aceea asiguratorul are dreptul, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, sa recupereze despagubirile platite tertei persoane pagubite de la persoanele a caror raspundere fata de victima este acoperita prin asigurarea de raspundere civila, pe calea unei actiuni in regres.

Potrivit legii, regresul este limitat la 4 cazuri in care, fata de gravitatea culpei persoanei responsabile si a periculozitatii sociale a faptei savarsite, suportarea definitiva a despagubirilor platite de catre asigurator ar fi in contradictie cu functia preventiva si educativa a responsabilitatii civile si cu principiile de baza ale functionarii asigurarii.

Cele patru cazuri in care despagubirile platite de asigurator se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei sunt urmatoarele (art. 58)²:

a) 'Accidentul a fost produs cu intentie', ipoteza care nu se intalneste in practica, dar care, evident, nu putea lipsi din reglementarile in materie;

b) 'Accidentui a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau in timpul comiterii altor infractiuni savarsite cu intentie'.

Drept civil, Teoria generals a obligatiilor. Edit. All, Buc., 1992, p.268. In sensul ca rispunderea carausului este contractuala vz. 0. CapStinS, Gh. Stancu, Dreptui transpor-tiirilor. Parted generals, Edit. Lumina Lex, 1999, 219-222. Autorii admit raspunderea delictuala a carausului pentru integritatea persoanei calatomlui numai pentru accidentele anterioare mceperii sau ulterioare terminarii calatoriei (pe peronul sau in salile garii etc.).

Pentru amanunte, literatura de specialitate si practica judiciari in materie sub incidenta reglementarii anterioare, care. In privinta regresului, nu difera de reglementarea In vigoare, vz. Fr. Deak, Regresul ADAS impotriva conducatorilor auto ai unitatilor socialisle, in RRD nr. 4, 1988, p.23-24; idem, Regresul ADAS impotriva persoanelor care nu au calitatea de conducatori auto ai unitatilor socialiste, tn RRD nr. 6, 1988, p. 12-27.

Despagubirea platita de asigurator poate fi recuperata nu numai atunci cand cuantumul ei a fost stabilit printr-o hotarare judecatoreasca, dar si in cazul stabilirii prin intelegere dintre partfi. TS, s. militara, dec. nr. 59/1980, in CD 1980, p.324-326.

In legatura cu fapta prevazuta de art. 37 din Decretui nr. 328/1966 republicat in 1984 (imbibatie alcoolica in sange de cel putin l%o), instanta suprema a statuat ca aceasta infractiune se savarseste cu intente. Astfel fiind, regresul se justifica si atunci cand infractiunea comisa este complexa, (de exemplu, uciderea din culpa), in continutul ei intrand - ca agravanta - infractiunea de conducere a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala¹.

Fiind de acord cu solutia data de instanta suprema, precizam ca - dupa parerea noastra - regresul urmeaza sa fie admis nu numai in cazul in care infractiunea, savarsita cu intentie, prevazuta de legea circulatiei pe drumurile publice intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, in continutul infractiunii complexe (art. 41 alin. 3 C. pen.) care, in ultima instana, cauzeaza paguba, dar si in ipoteza infractiunii de punere in circulate sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat sau a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare.

Tot astfel se justifica regresul in cazul infractiunii de conducere a unui autovehicul fara permis de conducere (retras, anulat, suspendat ori retinut in vederea anularii) sau cu permis necorespunzator categoriei din care face parte autovehiculul, precum si in cazul infractiunii de incredintare a unui autovehicul pentru a fi condus de o persoana fara permis de conducere sau cu permis necorespunzator categoriei autovehiculului.

c) 'Accidentul a fost produs in timpul cand autorul infractiunii savarsite cu intentie incerca sa se sustraga de la urmarire'. In acest caz, accidentul nu este decat un episod al infractiunii, de exemplu, bunurile au fost furate, sustrase si transportate cu autovehiculul urmarit de organele de politie;

d) 'Persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara consimfamantui asiguratalui'. Este vorba, in special, de hotul de masini care - daca provoaca un accident - asiguratorul plateste despagubiri victimei, dar recupereaza de la el sumele platite prin actiune in regres, in toate cazurile.

Pe baza art. 58 lit. d regresul se justifica si in alte cazuri in care autovehiculul este condus fara consimtamantul asiguratalui, de exemplu, de copilul lui - major sau minor - care pune stapanire pe autovehicul fara stirea si consimtamantal parintelui.

Se mai pune problema - mai ales ca regresul in baza art. 58 intervine, de regula, in urma savarsirii de catre persoana responsabila a unor fapte penale-

'Vz. TS, s.civ., dec. nr. 114/1982, tn CD, 1982, p. 95-98..

daca dreptul asiguratorului la actiunea in regres poate fi valorificat in procesul penal prin constituirea de parte civila.   

Intrucat regresul are la baza in toate cazurile prevazute de lege (art. 22 si 58) subrogarea asiguratorului in toate drepturile victimei in limita despagubirilor platite, asiguratorul dobandeste - in temeiul legii - calitatea de parte civila in procesul penal, cu toate ca dauna suferita de ea nu este urmarea directa a faptei penale. Subrogandu-se in drepturile victimei, asiguratorul dobandeste nu numai dreptul material ce a aparfinut victimei, dar si facultatile procesuale legal recunoscute pentru valorificarea dreptului¹.

Precizam, de asemenea, ca regresul in baza art. 58 poate fi intentat numai impotriva persoanei 'raspunzatoare de producerea pagubei' care a savarsit faptele (intentionale) prevazute de lege. Este vorba, de regula, de persoana care conducea autovehiculul in momentui producerii accidentului, chiar daca ea nu are calitatea de asigurat, dar, in virtutea asigurarii incheiate de detinatorul autovehiculului, asiguratorul a platit despagubiri victimei, autorul fiind cuprins in asigurare.

Persoana raspunzatoare de producerea pagubei (de exemplu, soferul profesionist) nu se poate pune la adapost de regresul asiguratorului nici prin contractarea unei asigurari facultative de raspundere, fiindca faptele grave vizate de lege nu sunt si nu pot fi cuprinse in asigurare (de exemplu, producerea accidentului cu intentie, conducerea in stare de ebrietate sau folosirea autovehiculului in scopul savarsirii de infractiuni intentionale etc.).

In sfarsit, precizam ca, in principiu, regresul nu poate fi exercitat impotriva detinatorilor de autovehicule persoane juridice care, ca atare, nu pot comite faptele intentionale prevazute de art. 58 din lege. in mod exceptional, nu excludem posibilitatea regresului, daca fapta prevazuta este imputabila persoanei juridice (prin faptele organelor), de exemplu, punerea in circulate a unui autovehicul asigurat cu numar fals de inmatriculare.

Alte actiuni de regres la care poate avea dreptui asiguratorul. In capitolul consacrat asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule (art. 48-59), legea regle-

In acest sens a fast practica instantei supreme in materia regresului prevazut in legile anterioare. Vz., de exemplu, Plen. Trib. Suprem, dec. Indrumare nr. 2/1968; s.pen., dec. nr. 1712/1983, in CD, 1983, p.280-281; s.pen., dec, nr. 2386/1983 (nepublicata); CSJ, s.pen., dec. nr. 740/1990, In RRD nr. 1, 1991, p. 66. Avand la baza idee?, de subrogatie, solutia nu poate fi diferita nici in privinta regresului prevazut de art. 58.

menteaza numai cele patru cazuri in care asiguratorul se subroga in drepturile victimei despagubite, avand posibilitatea, pe acest temei, sa recupereze de la persoana responsabila sumele platite victimei.

Dar in afara de aceste ipoteze special reglementate de lege, in materia asigurarii de raspundere civila (si de bunuri) opereaza, ca regula generala, subrogarea asiguratorului 'in toate drepturile asiguratului contra celor raspunzatori de producerea pagubei' (art. 22 alin. 1).

Astfel fiind, daca alaturi de persoana asigurata sau persoana cuprinsa in asigurare (vizate de art. 58), responsabila este si o persoana straina de raporturile de asigurare, regresul asiguratorului impotriva tertului se poate exercita in conditiile dreptului comun. De exemplu, daca accidentul se produce in astfel de conditii incat se retine raspunderea persoanei cuprinse in asigurare, dar si a unei alte persoane necuprinse in asigurare (proprietar de autovehicul necuprins in asigurare ori fara asigurare valabila sau de vehicul cu tractiune animala etc.), coautorii raspund solidar fata de victima. In consecinta, persoana pagubita are dreptul la despagubiri integrate de la persoana cuprinsa in asigurare. Daca ea este despagubita, pe acest temei, de asigurator, se produce o dubla subrogare succesiva; coautorul cuprins in asigurare (in numele si pe seama caruia asiguratorul plateste despagubirile) se subroga in drepturile victimei despagubite potrivit dreptului comun (art. 1108 pet. 3, coroborat cu art. 1053 C. civ.), iar asiguratorul care a platit despagubirile datorate de coautorul cuprins in asigurare se subroga in drepturile acestuia in baza art. 22, in limita dreptului coautorului solvens impotriva codebitorului solidar necuprins in asigurare. In orice caz, regresul asiguratorului impotriva coautorului necuprins in asigurare nu poate fi intemeiat pe art. 58, nefiind vorba de cazuri asigurate.

Mentionam ca problema regresului asiguratorului impotriva persoanei pagubite nu se pune niciodata, deoarece - daca a contribuit la producerea accidentului - se reduce in mod corespunzator dreptul ei la despagubire (art. 3 din Norme).

54. Coliziunea de vehicule Legea nr. 136/1995 nu contine dispozitii speciale cu privire la functionarea asigurarii de raspundere civila in cazul coliziunii (ciocnirii) intre vehicule, astfel incat problema trebuie sa fie solutionata in lumina principiilor care guverneaza asigurarea si raspunderea civila delictuala.

Daca in urma ciocnirii intre doua sau mai multe autovehicule asigurate se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se admite unanim ca fata de tertul prejudiciat raspund solidar toti pazitorii juridici (detinatori de autovehicule) daca conditiile aplicarii art. 1000 alin.l C. civ. sunt indepli-

nite si daca nici unul dintre ei nu poate invoca fapta celuilalt drept cauza de exonerare si nici alte cauze de exonerare¹. Astfel fiind, asiguratorul va plati despagubirile cuvenite victimei, putand recupera sumele platite de la persoanele cuprinse in asigurare in conditiile art. 58 din lege, fiind posibila si o divizare a regresului in raport de gravitatea culpelor, intrucat in conceptia dominanta in practica, in caz de coliziune prezumtiile de raspundere civila se anihileaza reciproc.

Daca raspunderea se retine numai in sarcina unuia sau unora dintre detinatorii de autovehicule asigurate aflate in coliziune, asiguratorul va plati despagubirile cuvenite victimei, putandu-se intoarce cu regres, binetnteles, numai impotriva persoanei responsabile si numai in conditiile art. 58.   

In cazul in care la producerea accidentului a contribuit si fapta culpabila a victimei (care insa nu intruneste caracterele fortei majore), despagubirile datorate se vor reduce proportional (culpa comuna).

O problema speciala se pune in ipoteza in care, printre autovehiculele aflate in coliziune, unul sau mai multe nu sunt asigurate de raspundere civila (de exemplu, un autovehicul pentru care nu exista o asigurare valabila) si accidentul se produce in astfel de imprejurari, incat se retine atat raspunderea persoanelor asigurate, cat si a celor necuprinse in asigurare. Asiguratorul va plati, in astfel de cazuri, despagubiri integrale victimei sau numai proportional cu partea ce revine persoanelor asigurate? Intrucat persoana sau persoanele asigurate, in virtutea solidaritatii instituite de art. 1003 C. civ., poarta o raspundere integrala fata de victima, iar asigurarea acopera prejudiciile de care asiguratii raspund in baza legii fata de terte persoane (art. 49 alin. 1), asiguratorul va trebui sa plateasca despagubiri integrale, desigur, in limitele sumei asigurate². In acest caz insaa asiguratorul se subroga in drepturile victimei pentru a recupera partea din despagubire ce revine persoanei neasigurate si, evident, acest regres se va exercita nu in conditiile restrictive ale art. 58 din lege, ci in conditiile dreptului comun (art. 22).

In materie de coliziune, cea mai dificila problema este acoperirea prin asigurare a pagubelor suferite chiar de catre persoanele asigurate (pagube reciproce). Se stie ca in aceasta privinta exista divergente de pareri chiar sub raportui stabilirii raspunderii civile .

' Vz. de ex., Fr. Deak, Raspunderea civila delictuala, cit., supra, p.216; M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala. Edit. Academiei, Bucureti, 1972, p. 357-358.

2 bVz.wpranr.49.    : .

³ Pentru amanunte vz. Fr. Deak. op. cit., p. 213-215; M. Eliescu,. op. cit, p. 359-361.

Astfel, dupa o parere, 'in caz de ciocnire, fiecare din prezumtiile intemeiate pe art. 1000 alin.l C. civ. primeste aplicare, fiecare dintre paznicii vehiculelor care s-au ciocnit urmand ss despagubeasca integral pe celalalt pentru prejudiciul pricinuit de lucrul pe care il are in paza', astfel incat, in ordinea de idei care ne intereseaza 'ea le permite sa profite in intregime de asigurarea de care se bucura proprietarii de autovehicule'¹. Este o solutie care nu este aplicata in practica raspunderii civile delictuale, dar nu este adoptata, si nici nu credem ca va putea fi adoptata, nici in materia asigurarii de raspundere civile. Asa cum vom vedea, in caz de coliziune asiguratorul (indiferent de imprejurarile accidentului), de regula, nu repara toate pagubele suferite de asiguratii detinatori ai autovehiculelor ciocnite. Asiguratorul repara toate pagubele numai daca asigurarea obligatorie de raspundere civila este dublata de asigurarea facultativa pentru avarii (casco).

Dupa un alt sistem, creat si aplicat consecvent tn practica², in cazul coliziunii de autovehicule, prezumtiile de raspundere se anihileaza reciproc si se revine la regula generala a raspunderii pe baza de culpa, conform art. 998-999 C. civ.³. Este sistemul care a fost folosit ca punct de plecare in solutionarea asigurarii de raspundere in caz de coliziune prin instructiunile Ministerului Finantelor nr. 36/1976⁴.

Astfel, pornind de la anihilarea prezumtiilor de raspundere, Instructiunile nr. 6/1976 prevad stabilirea raspunderii si, in consecinta, a despagubirilor in functie de culpa conducatorilor (3 alin. 2 si 3). Rezulta ca detinatorul sau detinatorii nevinovati de accident vor primi despagubiri integrale de la asigurator, iar detinatorul in culpa nu va primi despagubiri (putand fi obligat chiar si la restituirea despagubirilor platite de asigurator in conditiile art.58)

M. Eliescu, op. cit., p. 360-361.

Vz., de ex., TS s.eiv., dec. nr. 1743/1974, tn CD, 1974, p. 150 i urm.; TS, s.civ., dec. nr. 1789/1970, tn RRD nr. 9/1971, p.162; Dec. PAS nr.981/1972, m AS nr. 4, 1972, p. 100-101; TS, s.civ., dec.nr. 1300/1987, in RRD nr. 4, 1988, p. 77; dec. nr. 1926/1989, in RRD nr. 8, 1990, p. 83.

Pentru am5nunte vz. Fr. Deak, op. cit; p. 214.

Potrivit art. 53 al Legii nr. 136/1995, Guvemul unneaza sa adopte, la propunerea Ministerului Finantelor, hotarare cu privire la aplicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Din pacate, HG nr. 1054/1999 i Normele aprobate prin aceasta hotarare, desi problema este importanta, nu contin reglementari referitoare la finctionarea asigurarii de raspundere civila in caz de coliziune intre autovehicule. In aceste conditii, infatisam solutiile adoptate prin Instr. nr. 6/1976, care nu contravin actelor normative in materie de asigurari si dreptului comun in materia raspunderii civile delictuale, astfel Incat pot fi avute in vedere chiar daca Deer. nr. 471/1971, in aplicarea caruia au fost date, nu mai este In vigoare. tn orice caz, aceste instructiuni pot fi avute In vedere ca material teoretic valoros.

Daca toti sunt in culpa, fiecare va avea dreptul la despagubire, 'in proportia in care nu s-a facut culpabila de accident (de exemplu, daca are o raspundere de 1/3 ea va primi 2/3 din pagubele pe care le-a suferit)'¹, caci numai in aceasta masura ar avea actiune in responsabilitate impotriva celuilalt si deci numai in aceasta masura paguba urmeaza sa fie acoperita prin asigurare. Daca gravitatea culpelor este egala, fiecare va putea pretinde despagubiri 'in proportia in care nu s-a facut culpabila de accident', deci pentru jumatate ('in cazul in care din acte nu rezulta masura raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport cu numarul partilor implicate in accident' (3 alin. 2).

Regula este deci ca, in caz de coliziune asiguratii in culpa primesc despagubiri de la asigurator pentru paguba suferita invers proportional culpei fiecaruia.

Se pune insa intrebarea, ce se intampla daca nu se dovedeste culpa niciunuia dintre conducatori, dar nici unul dintre ei nu poate dovedi imprejurari care sa fie exoneratoare de raspundere in aceasta materie? Pentru aceasta ipoteza, Instructiunile au adoptat solutia ce decurge din teoria dupa care, in caz de ciocnire, fiecare dintre pazitorii vehiculelor urmeaza sa despagubeasca integral pe celalalt²:'daca raspunderea ambilor asigurati este ca urmare a faptei lucrului (autovehiculelor) despagubirea fiecarei persoane va reprezenta paguba integral suferita' ( 3 alin. 3). Numai ca aceasta solutie, avantajoasa pentru asigurati, aproape ca nu se intalneste in practica, intrucat presupune raspunderea ambilor pentru cazul fortuit, inclusiv cauza anonima.

In cazul in care coliziunea este urmarea faptei unuia dintre lucruri, de exemplu, ruperea barei de directie la una dintre masini (caz fortuit), prin jocul regulilor asigurarii de raspundere civila, se repara de catre asigurator numai paguba suferita de detinatorul autovehiculului care nu are raspunderea coliziunii.

Rezulta ca, in ipoteza cazului fortuit la ambele autovehicule (nici unul dintre detinatori nefiind in culpa), asiguratorul suporta toate pagubele, in schimb, in cazul coliziunii ca urmare a faptei lucrului la una dintre masini (caz fortuit), proprietarul acesteia nu primeste despagubiri, desi nu este in culpa, fiindca partenerul de coliziune nu are vreo raspundere care sa fie acoperita prin asigurare. Interventia legiuitorului in favoarea asiguratilor ar fi bineve-

.¹ Instr. nr. 6/1976, 3 alin. 2.

² Vz. M. Eliescu, op. cit., p. 360-361.

nita si s-ar putea realiza prin hotarare a Guvemului (in baza art. 53 din Legea nr. 136/1995).

In sfarsit, Instructiunile mai precizeaza ce se intampla in cazul in care nu toti detinatorii de autovehicule sunt asigurati de raspundere civila:. 'Daca numai una din persoanele raspunzatoare de producerea accidentului este cuprinsa in asigurarea de raspundere civila auto, persoana, necuprinsa in aceasta asigurare va primi drept despagubire numai jumatate din paguba², intrucat pentru cealalta jumatate este raspunzatoare de producerea accidentului. Persoana care este cuprinsa in asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, in cazul pagubelor produse la autovehiculul propriu si pentru care nu are incheiata asigurare de avarii, nu va primi nici o despagubire intrucat pentru jumatate are raspundere in producerea accidentului, iar pentru cealalta jumatate raspunderea revine celeilalte persoane care nu este cuprinsa in asigurarea obligatorie de raspundere civila auto. In acelasi mod se procedeaza si in cazurile in care mai multe persoane sunt raspunzatoare de producerea accidentului' (3 alin.

Secfiunea a V-a Termenele de prescriptie in materia asigurarilor

55. Termenul special de prescriptie. Potrivit art.3 alin.2 din Decr. nr. 167/1958 - prin derogare de la termenul general de prescriptie - 'in raporturile ce izvorasc din asigurare, termenul de prescriptie este de 2 ani, in afara acelor raporturi ce izvorasc din asigurarile de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea latermen sau prin amortizare'

In legatura cu acest termen special de prescriptie precizam, in primul rand, ca este aplicabil indiferent ca asigurarea este facultativa sau obligatorie. Legea nu distinge, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

In al doilea rand, precizam ca termenul special de prescriptie are caracter imperativ, incepe sa curga, se suspenda ori se intrerupe potrivit dreptului

.¹ Poate fi si asigurare facultativa, esential este sa exists o asigurare de raspundere civila. ² Instructiunile au in vedere ipoteza cand persoanele sunt raspunzatoare in egala masura de producerea accidentului. Proportia poate sa fie si diferita (persoana necuprinsa in asigurare primind despagubiri invers proportional culpei sale, adica proportional culpei persoanei asigurate). Daca accidentui este datorat cazului fortuit, asiguratorul plateste despagubiri persoanei necuprinse in asigurare in limita raspunderii persoanei asigurate.

comun in materie, fiind aplicabile si dispozifiile referitoare la repunerea in termen etc. Derogarea vizeaza numai termenul prescriptiei.

Cu privire la domeniul de aplicare precizam ca termenul special de prescriptie vizeaza numai 'raporturile ce izvorasc din asigurare', deci 'exclusiv raporturile dintre asigurator si asigurat'¹. Dar tot raporturi ce izvorasc din asigurare sunt si raporturile asiguratorului:

. cu contractantul asigurarii (in ipoteza in care contractantul si asiguratul sunt persoane deosebite);

. cu persoana cuprinsa in asigurare si care, in terminologia legii, nu are calitatea de asigurat, de exemplu, conducatorul autovehiculului asigurat care nu este si detinatorul lui;

. cu beneficiarul asigurarii care, desi nu este parte contractanta, dupa parerea noastra nu poate fi plasat in afara raporturilor de asigurare, deoarece - prin stipulatia facuta in favoarea sa - dobandeste creanta de indemnizatie direct in temeiul contractului de asigurare. Dreptui beneficiarului isi are izvorul in acest contract, iar asiguratorul ii plateste deoarece are fata de el, direct in baza contractului, calitatea de debitor.

In schimb, termenul de prescriptie special nu este aplicabil, si deci devine aplicabil termenul general de prescriptie², in privinta tertelor persoane care au anumite drepturi sau obligatii nascute in afara raporturilor de asigurare, deci pe alt temei.

Astfel, in cazul asigurarii de raspundere civila, terta persoana pagubita care are actiune directa impotriva asiguratorului, o poate valorifica in cadrul termenului general de prescriptie³, dreptul ei la despagubiri fiind nascut din cauzarea prejudiciului in conditiile prevazute de lege, deci in afara raporturilor de asigurare.

Tot astfel, dreptul asiguratului (de exemplu, in asigurarea de bunuri) impotriva tertului responsabil pentru prejudiciul cauzat (in completarea despagubirilor primite de la asigurator sau daca nu a beneficiat de asigurare, indiferent din ce motive, de exemplu, pentru ca termenul de prescriptie special impotriva asiguratorului s-a implinit) se poate valorifica in termenul general de prescripfie potrivit regulilor care guverneaza raspunderea civila, delictuala sau contractuala.

TS, s.civ., dec. nr.2431/1973, in RRD nr. 6/1974, p.71.

Vz. $i E. Roman, Prescripfia extinctiva, tn 'Tratat de drept civil', vol. I, partea generala, de colectiv, Ed. Academiei, Bucure^ti, 1967, p. 461.   

Vz. in acest sens si Mazeaud, op. at., p. 1225 nr. 1563.

De asemenea, dreptul asiguratorului la actiunea in regres impotriva tertului responsabil, rezultand din subrogarea in drepturile asiguratului in limita indemnizatiei platite, poate fi valorificat potrivit dreptului comun¹.

In schimb, regresul asiguratorului Impotriva asiguratului sau altor persoane cuprinse in asigurare² se prescrie in 2 ani, fiind vorba de raporturi ce izvorasc din asigurare.

56. Cazuri exceptate. Actele normative in materie inlatura aplicarea termenului special de prescriptie de 2 ani³ - desi este vorba de raporturi ce izvorasc din asigurare - in urmatoarele 2 cazuri:

a) in cazul 'asigurarilor de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare' (art.3 alin.2 din Deer. nr. 167/1958) si carora, prin urmare, li se aplica termenul general de prescriptie de 3 ani.

In legatura cu aceasta exceptie (de la termenul derogatoriu de 2 ani), subliniem ca legea vizeaza nu toate asigurarile de persoane, ci numai cele in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare, dar fara alte precizari.

Daca ipoteza obligatiilor devenite scadente prin amortizare este clara ⁴, formula 'prin ajungerea la termen' este cat se poate de neclara, dat fiind ca in materia asigurarilor nu se face o asemenea clasificare.

Este evident ca in asigurarile de accidente obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare (suma asigurata) nu devine scadenta prin ajungerea la termen, ci prin realizarea conditiei prevazute (producerea accidentului in perioada asigurarii). Creanta asiguratului (beneficiarului) poate fi deci valorificata numai in cadrul termenului special de prescriptie de 2 ani.

Tot astfel poate fi valorificata creanta in cazul asigurarii temporare de deces in care obligatia asiguratorului devine scadenta nu prin ajungere la termen, ci numai daca - in perioada asigurarii - se realizeaza conditia (moartea asiguratului).

In schimb, este evident ca in asigurarile pentru caz de supravietuire obligatia asiguratorului devine scadenta prin ajungerea la termenul prevazut in contract, daca asiguratul va fi in viata. Se aplica deci termenul general de prescriptie.

' Vz. TS, s.civ., dec. nr.2432/1973, loc.cit ;i supra nr. 36 i 53.2.

Vz. de ex., supra nr. 53.1.

Se revine deci la termenul general de prescriptie de 3 ani.

Vz. supra nr. 42.

Cat private asigurarea viagera de deces, fiind incheiata pana la sfarsitui vietii asiguratului - deci termen incert, iar nu conditie -consideram ca este si ea exceptata de la termenul special de prescriptie, creanta de indemnizatie putand fi valorificata in cadrul termenului general de prescriptie.

b) Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezerva de prime ce se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente in viitor (dreptul la suma de rascumparare, la suma asigurata redusa ori alte sume prevazute a se plati ca urmare a expirarii sau la implinirea unui anumit termen) nu sunt supuse prescriptiei (art. 40 din Legeanr. 136/1995), fiind deci imprescriptibile.

Concluzii privind problema prescriptiei. Stabilirea unui termen special de prescriptie de 2 ani in materie de asigurari se justifica in acele sisteme de drept in care termenul general de prescriptie este prea mare (de exemplu, 30 de ani in Franta)¹. In dreptul nostru, diferenta intre cele doua termene fiind neinsemnata, stabilirea unui termen special de prescriptie nu are o justificare temeinica. In orice caz, nu se justifica legiferarea unor exceptii de la termenul special de prescriptie (exceptii de la exceptie) de exemplu, in materia asigurarilor de persoane. Consideram ca, de lege ferenda, ar merita sa fie retinuta numai imprescriptibilitatea dreptului asiguratilor asupra rezervei de prime. In rest s-ar putea aplica dreptui comun din materia prescriptiei si in domeniul raporturilor de asigurare.

Mazeaud, op. cit. , p. 1224-1225 nr. 1563. In Belgia termenul special de prescriptie in materie de asigurari este de 3 ani, fata de termenul general de prescriptie de 30 de ani. Vz. Stryckmans, op. cit., vol. I, p. 263 si urm., vol. II, p. 323-324.

In dreptul francez, potrivit art. 114 -1 din Codul asigurarilor, 'toate drepturile rezultand dintr-un contract de asigurare se prescriu in doi ani', legea facand anumite precizari numai cu privire la inceputui si intreruperea curgerii prescriptiei, fara sa prevada exceptii de la exceptie.

II. Societatile comerciale de asigurare

Societatile comerciale de asigurare sunt reglementate de Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea sigurarilor ,modificata prin Legea 403/2004 care prin art.III alin.1 prevede definitiile care implicastatutul de stat membru al Romaniei ce se vor aplica incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana .

Entitatile juridice din acest domeniu sunt :

-societati comerciale de asigurare ,- societati comerciale de asigurare-reasigurare,-societati comerciale de reasigurare,- societati mutuale ,numite asiguratori,respectiv,reasiguratori ;

-societati de intermediari in asigurari si in reasigurari .

Conditiile pentru constituirea societatilor din domeniul asigurarilor -

Potrivit art.11 alin1din Legea 403/2004,activitatea de asigurare in Romania poate fi exercitata numai de :

a. persoane juridice romane ,constituite ca societati pe actiuni si/sau societati mutuale ,autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

b. sucursale ale unor societati de asigurare si/sau reasigurare din statele membre care desfasoara activitate de asigurari pe teritoriul Romaniei in conformitate cu dreptul de stabilire si cu libertatea de apresta servicii

c. filiale si/sau sucursale ale unor societati de asigurare si /sau reasigurare din state terte , autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

Un asigurator inaine de a fi inmatriculat in registrul comertului este obligat sa obtina de la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor autorizatia de functionare.

Cererea de autorizare pentru desfasurarea activitatii de asigurare va fi transmisa Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in formatul si insotita de documentele prevazute de legislatia in domeniu.

Acordarea sau respingerea cererii de autorizare este decisa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in termen de 4 luni de la data depunerii documentatiei complete .

Comisia de Supraveghere acorda autorizatia daca sunt intrunite cumulativ conditiile

a. intocmirea unui studiu de fezabilitate care va cuprinde cel putin informatii privind

-natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asiguratorul isi propune sa le asigure,

-metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea tarifelor de prime ,

-principiile programului de reasigurare ,componentele fondului minim de siguranta,resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor ,si resursele de care dispune asiguratorul pentru acordarea asistentei (potrivit clasei nr.18 de la lit.B din anexa nr.1 din Legea 403/2004 )

Pentru primele trei exercitii financiare , studiul de fezabilitate cuprinde si :

1.estimarea cheltuielilor generale de administratie si cheltuielile cu comisioanele .

2.estimarea primelor si a daunelor ,

3.bugetul de venituri si cheltuieli ,

4.estimarea resurselor financiare necesare respectarii obligatiilor si a marjei de solvabilitate .

b.in cazul practicarii clasei de asigurari generale nr.18 -Asigurari de asistenta a persoanelor aflate in dificultate in cursul deplsarilor sau absentelor de la domiciliu ori de la locul de resedinta permanenta ,studiul de fezabilitate prevazut cuprinde pentru aceasta clasa urmatoarele informatii

- dovezi privind existenta personalului calificat ,

- dovezi privind dotarea cu echipamentul tehnic adecvat ,

-reteaua de asistenta ce urmeaza afi folosita pentru indeplinirea obligatiilor aferente acestei clase de asigurari.

c.din studiul de fezabilitate prezentat rezulta ca societatea dispune demarja de solvabilitate minima;

d.capitalul social varsat de catre solicitant in contul unei banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei ,sau,in cazul unei societati mutuale ,fondul de rezerva libera varsat in conformitate cu prevederile legale din domeniu;

e. numele societatii nuinduce in eroare publicul ;

f. societatea va desfasura exclusiv activitate de asigurare ;

g. in cazul unui asigurator strain ,societantul trebiue sa demonstreze ca este legal constituit in tara de origine;

h.asiguratorii care solicita autorizarea pentru clasa nr.10 lit.B din Anexa nr.1 ,exclusiv raspunderea transportatorului ,trebuie sa numeasca un reprezentant de despagubiri in fiecare stat membru ;

i. asiguratoriul detine un fond de sigurantain conformitate cu prevederile legale.

Pentru asiguratorii din statele terte se adauga urmatoarele cerinte :

- sucursalele apartinand societatilor de asigurare ,societatilor de reasigurare ,precum si societatilor mutuale cu sediul social in state terte detin,pe teritoriul Romaniei ,active in valoare de cel putin jumatate dn fondul de siguranta ,

- sucursalele apartinand societatilor de asigurare ,societatilor de reasigurare ,precum si societatilor mutuale cu sediul social in state terte detin,pe teritoriul Romaniei un depozit initial drept garantie ,in valoare de o patrime din fondul de siguranta .

Autorizatia acordata unui asigurator de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este valabila pe intreg teritoriu al Comunitatii Europene si al statelor apartinand Spatiunlui Economic European ,in conformitate cu dreptul de stabilire si cu libertatea de apresta servicii.

Autorizatia se acorda pentru o anumita clasa de asigurari ,dar asiguratorul poate obtine daca doreste si o autorizatie care sa acopere anual anumite riscuri incluse in clasa respectiva .

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va respinge cererea de autorizare daca nu sunt indeplinite conditiile legale prevazute mai sus ,precum si atunci cand constata una sau mai multe dintre urmatoarele situatii :

a.documentatia prezentata nu este intocmita in conformitate cu prevederile legale in vigoare ,

b. din documentatia prezentata rezulta ca:

-asiguratorul nu va desfasura o activitate in conformitate cu prevederile Legii nr.403/2004,

-actionarii semnificativi si persoanele semnificative nu indeplinesc criteriile stabilite prin norme,

-necesitatea asigurarii unui management prudential al asiguratorului nu este satisfacuta in raport cu calificarea actionarilor si a membrilor ,in mod direct sau indirect,

-analiza studiului de fezabilitate indica faptul ca asiguratorul nu poate asigura realizarea obiectivelor stabilite si in conditii compatibile cu reglementarile privind practica prudentiala ,care sa protejeze in mod adecvat asiguratii,

-exista forma de asociere prin intermediul caruia actionariatul ,pana la ultima persoana implicata ,nu este adus la cunostinta Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor .

Persoana implicata poate face plangere impotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor ,la Curtea de Apel Bucuresti ,in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei.

Decizia de acordare a autorizatiei este emisa de presedintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor ,care va stabili data la care asiguratorul va incepe activitatea de asigurare .

La depunerea cererii de autorizare asiguratorul care solicita autorizatia va trebui sa depuna o taxa de autorizare de 75 000 000 lei .

Aceasta taxa se poate actualiza anual ,prin decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Din momentul acordarii autorizatiei ,asiguratorul achita pe durata valabilitatii acesteia ,o taxa de functionare de maximum 0,3% din primele brute incasate in perioada pentru care sunt datorate ,stabilita anual de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.Pentru nevirarea la termen a taxei de functionare , Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va calcula dobanzi de intarziere ,potrivit reglementarilor in vigoare referitoare la corectarea creantelor fiscale .

La depunerea cererii de autorizare ,un asigurator trebuie sa achite o taxa de autorizare care sa reprezinte 75 % din 75 000 000 .

Daca ausiguratorul solicita autorizatia pentru o noua clasa de asigurare sau extinderea la unele ori la toate riscurile acoperite de aceeasi clasa de asigurari,trebuie sa achite la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare reprezentand 40% din 75 000 000 .

Daca asiguratorul sau reasiguratorul solicita o autorizare pentru un transfer de porofoliu ,inclusiv in cazul ,fuzionarii ,divizarii sau in cazul intrarii in produra de redresare financiara,reorganizare sau lichidare ,dupa caz[7]trebuie sa achite o taxa de autorizare de transfer de portofoliu ,care sa reprezinte 50%din cuantumul taxei de 75 000 000.

Daca un asigurator ,reasigurator sau un intermediar in asigurari si /sau in reasigurari solicita avizarea modificarilor intervenite in actul constitutiv ,precum si orice informatii sau certificari din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor pentru a-i servi in relatiile cu tertii va trebui sa achite o taxa de avizare sau de certificare ,dupa caz, care sa reprezinte echivalentul in lei al sumei de 35 de euro ,la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei din data platii.

De asemenea autorizatia de functionare poate fi retrasa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor,daca asiguratorul se afla in una dinurmatoarele situatii :

- nu a inceput sadesfasoare activitatea de asigurare in termen de 12 luni de la dat eliberarii autorizatiei;

- renunta la activitatea de asigurare si solicita in mod expres retragerea autorizatiei de functionare;

- inceteaza sa mai desfasoare activitatea de asigurare pe o peroada de 6 luni consecutive ;

- nu mai indeplineste conditiile pe baza carora a fost autorizat;

- nu a dus la indeplinire masurile specificate in planul de redresare financiara sau aceste masuri nu si-au atins scopul,dupa caz;

- incalca dispozitiile Legii 403/2004,si ale normelor emise in aplicarea acesteia .

Despre retragerea autorizatiei unui asigurator care desfasoara activitatea de asigurare pe teritoriul celorlalte state membre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor trebuie sa informeze autoritatile competente ale acestor state .

Decizia de retragere a autorizatiei se motiveaza si se comunica asiguratorului .Impotriva deciziei de retragere a autorizatiei asiguratorul poate face plingere la Curte de Apel Bucuresti ,in termen de 30 de zile de la comunicare .

Potrivit art.15 Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va publica cel putin o data pe an in Monitorul Oficial al Romaniei ,precum si intr-o publicatie de larga circulatie lista actualizata cuprinzand asiguratorii autorizati si orice alte informatii pe care le va considera necesare in aplicarea Legii 403/2004.

Operatorii din domeniul asigurarilor

Operatorii din domeniul asigurarilor sunt : a) asiguratorii respectiv,b) reasiguratorii si c) intermediarii in asigurari.

a)      Asiguratorii

Asiguratorii isi pot desfasura activitatea de asigurare intr-un stat membru gazda,sau in statul membru de origine.

Pentru a intelege activitatea asiguratorilor este necesar sa definim anumite notiuni asa cum sunt ele prevazute in Legea 403/2004.

Statele membre reprezinta statele membre ale Uniunii Europene si celelalte state apartinand Spatiului Economic European .

Statul membru de origine ,este statul membru in care este situat sediul social al asiguratorului sau al reasiguratorului .

Statul membru gazda ,este statul membru ,altul decat statul de origine ,in care asiguratorul sau reasiguratorul isi desfasoara activitatea .

Asiguratorul dintr-un stat tert este acel asigurator al carui sediu real se afla in afara Uniunii Europene ,ale carui filiale deschise in cadrul Uniunii Europene functioneaza pe baza unei autorizatii dela autoritatea competenta al statului membru gazda .Prin sediu real se intelege centru principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare ,chiar daca hotaririle organelor respective sunt adoptate potrivit dispozitiilor transmise de actionari sau asociati di alte state . Statul tert este acel stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European .

Autoritatea competenta ,reprezinta autoritatea nationala care ,prin lege sau alte reglementari ,sunt abilitate sa supravegheze piata asiguratorilor .

In continuare vom defini asiguratorii asa cum sunt prevazuti de Legea 403/2004:

Societatea mama este ,potrivit art 28 din Legea 403/2004 ,persoana juridica aflata fata de o entitate cu personalitate juridica denumita in continuare filiala ,in una din urmatoarele situatii :

a.detine direct si/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filiala ;

b.are dreptul sa numeasca sau sa revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducatorilor unei filiale si este in acelasi timp actionar sau asociat al acelei filiale ;

c. are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra unei filiale la care este actionar sau asociat ,in virtuteaunei clauze cuprinse in contracte incheiate cu presoana juridica respectiva sau a unor prevederi cuprinse in actul constitutiv al acelei persoane juridice ,in situatia in care legislatia care guverneaza statutul filialei permite existenta unor astfel de clauze ori prevederi ;

d.este actionar sau asociat al unei filiale si in ultimii 2ani a numit singur ,ca rezultat al exercitarii drepturilor sale de vot ,majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducatorilor filialei ;

e. este actionar sau asociat al unei filiale si controleaza singur ,inbaza unui acord incheiat cu ceilalti actionari sau asociati,majoritatea drepturilor de vot inacea filiala ,precum si orice entitate care ,in opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor ,exercita o influenta dominanta asupra unei alte entitati.

Sucursala reprezinta agentia sau sucursala unui asigurator sau reasigurator . Se caracterizeaza prin prezenta permanenta a unui asigurator sau reasigurator pe teritoriul unui stat membru ,chiar daca prezenta nu ia forma unei agentii sau sucursale ,dar consista ,in principal ,intr-o reprezentanta condusa de personalul acelei entitati ori de o persoana independenta care are un mandat permanent de actiona in numele si pentru acea entitate.

Societate participativa este fie o societate mama ,fie o alta societate care detine o participatie ,fie o entitate aflata in legatura cu o alta entitate printr-o relatie definita prin:

a. conducerea unitara asupra entitatii in cauza si una sau mai multe entitati cu care nu are legatura ,ca urmare a unui contract incheiat cu acea entitate ,ori intemeiul unei prevederi in actele constitutive ale acelei entitati;

b. prezenta majoritara a acelorasi persoane in consiliul de administratie ,conducerea executiva ori in consiliul de supraveghere ale entitatii in cauza si ale uneia sau mai multor entitati cu care nu are legatura ,incursul anului financiar si pana la intocmirea situatiilor financiare consolidate ;

Societatea afiliata este o filiala sau o alta societate incare se detine o participatie ori o entitate aflata in legatura cu o alta entitate printr-o relatie definita prin:

a. conducerea unitara asupra entitatii in cauza si una sau mai multe entitati cu care nu are legatura ,ca urmare a unui contract incheiat cu acea entitate ,ori in temeiul unei prevederi in actele constitutive ale acelei entitati;

b. prezenta majoritara a acelorasi persoane in consiliul de administratie ,conducerea executiva ori in consiliul de supraveghere ale entitatii in cauza si ale uneia sau mai multor entitati cu care nu are legatura ,incursul anului financiar si pana la intocmirea situatiilor financiare consolidate ;

Holdingul de asigurare reprezinta o societate-mama a carei activitate principala consta in achizitionarea si detinerea de paricipatii in filiale ,atunci cind aceste filiale sunt exclusiv sau in principal societati de asigurare ,societati de reasigurare ori societati de asigurare din state terte ,cel putin una dintre aceste filiale fiind o societate de asigurare.

Holdingul mixt de asigurare este o societate-mama,alta decat o societate de asiguare sau o societate de asigurare dintr-un stat tert ori o societate de reasigurare sau un holding de asigurare ,care include printre filialele sale cel putin o societate de asigurare .

Reasiguratorul este persoana juridica romana autorizata in conditiile Legii 403/2004 sa exercite activitate asigurare ,precum si sucursala unei societati ori a unui holding de asigurare sau a unui holding mixt de asigurare dintr-un stat membru care a primit o autorizatie de la autoritatea competenta a statului membru de origine,care practica in principal activitate de reasigurare.

Filiala este entitatea,persoana juridica ,aflata fata de societatea-mama in una dintre situatiile prevazute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleasi societati-mama,din punct de vedere al supravegherii consolidate.

Grupul reprezinta grupul de societati format dintr-o societate-mama,filiale acesteia si entitatile in cadrul carora societatea-mama sau filialele acesteia detin o participatie,precum si orice entitate aflata fata de societaea-mama in una dintre situatiile prevazute la pct. 32.

Conglomeratul financiar este un grup in cadrul caruia este indeplinita una dintre conditii :

a.o societate de asigurare ,o institutie de credit sau o societate de investitii se afla la conducera grupului ori cel putin o filiala a grupului este o socieate de asigurare ,o institutie de credit sau o societate de investitii;

b.atunci cand o societate de asigurare ,o institutie de credit sau o societate de investitii se afla la conducerea grupului ,acesta este fie o societate-mama a unei entitati din cadrul sectorului financiar ,a unei entitati care detine o participatie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entitati aflate fata de societatea-mama in una dintre situatiile prevazute la pct32;

c.atunci cand la conducerea grupului nu se afla o societate de asigurare,o institutie de credit sau o societare de investitii,dar activitatea grupului se desfasoara,in principal,in cadrul sectorului financiar,respectiv peste 40% din totalulbilantului grupului este aferent entitatilor din cadrul sectorului financiar ;

d.cel putin una dintre entitatile din cadrul grupului apartine sectorului asigurarilor sic cel putin una dintre entitatiledin cadrul grupului apartine sectorului bancar sau sectoruluide investitii;

e. atat activitatile consolidate din sectorul asigurarilor ale entitatilor din cadrul grupului,cat si activitatile consolidate din sectorul bancar si din sectorul de investitii ale entitatilor din cadrul grupului sunt semnificative.

Holding financiar mixt este o societate-mama,alta decat o societate de asigurare,o institutie de credit sau ,o societate de investitii care,impreuna cu filialele sale,dintre care cel putin una este o societate de asigurare ,o institutie de credit sau o societetate de investitii cu sediul social in Uniunea European,constituie un coglomerat financiar.

b. Intermediarii

Intermediarii in asigurari sunt brokeii de asigurare si agentii de asigurare (art.55 din Legea 403/2004)

Intermediarul in reasigurare este persoana juridica romana autorizata in conditiile Legii 403/2004 ,denumita in continuare brokeri de reasigurare ,care intermediaza in principal activitatea de reasigurare ,precum si intermediarii din statele membre,care desfasoara pe teritoriul Romaniei activitate de intermediere in reasigurari, conform dreptului de stabilire si libertatii de a presta servicii ,dupa caz.

Brokerul de asigurare este :

a. persoana juridica romana ori straina ,autorizata in conditiile Legii 403/2004 , care negociaza pentru clientii sai persoane fizice sau juridice ,asigurati ori potentiali asigurati incheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare ti acorda asistenta inainte si pe durata derularii contractelor ori in legatura cu regularizarea daunelor ,dupa caz

b.un intermediar dintr-un stat membru care desfasoara activitati de intermediere pe teritoriul romaniei conform dreptului de stabilire si libertatii de a presta servicii .

Agentul de asigurare este persoana fizica sau juridica imputernicita ,in baza autorizarii unui asigurator ori reasigurator sa incheie in numele si in contul asiguratorului sau reasiguratorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu tertii ,conform conditiilor stipulate in contractul de mandat incheiat ,fara sa aiba calitatea de asigurator /reasigurator ,broker de asigurare si /sau de reasigurare .

Sucursala unui intermediar in asigurari sau in reasigurari este dezmembramant fara personalitate juridica al unui intermediar in asigurari sau in reasigurari care , in baza unui mandat ,este imputernicita sa desfasoare ,partial sau total activitatea de asigurare ori de reasigurare.

Activitatea de asigurare se grupeaza in

a.       asigurari de viata ;

b.      asigurari generale.

Un asigurator poate desfasura numai una dintre cele doua categorii de asigurari .

Clasele de asigurari aferente categoriilor de asigurari prevazute mai sus sunt stabilite in a Impactul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana asupra societatilor de asigurare

III. Impactul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana asupra societatilor de asigurare

1. Precizari prealabile. Reglementare

Actul normativ care reglementeaza societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor este Legea 32/2000[8], modificata si completata prin OUG 116/2000,OG 7/2001, OUG 51/2001, Legea 414/2002, Legea 76/2003 si Legea 403/2004. Aceasta din urma reprezinta rezultatul armonizarii legislatiei romane cu legislatia Uniunii Europene in domeniul asigurarilor.

Legea 403/2004 prevede dispozitii care implica statutul de stat membru al Romaniei la Uniunea Europeana, dispozitii care vor deveni aplicabile incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

Directivele avute in vedere de Legea 403/2004 sunt:

- Prima Directiva[9] a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 - priveste coordonarea legilor, reglementarilor si prevederilor administrative privind intierea si desfasurarea activitatii de asigurare directa, alta decat cea de viata,

- Directiva 2001/17/C a Parlamentului European si a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea si falimentul societatilor de asigurari[10],

- Directiva 2002/83/C a Parlamentului European si a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viata[11],

- Directiva 2002/87/C a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentara a institutiilor de credit, a societatilor de asigurare si a firmelor de investitii intr-un conglomerat financiar[12],

- Directiva 2002/92/C a Parlamentului European si a Consiliului din 9 decembrie 2002 cu privire la intermedierea in asigurari[13],

- Directiva 92/49/CEE din 18 iunie 1992 de coordonare a dispozitiilor legale, de reglementare si administrative privind asigurarea directa, alta decat asigurarea de viata[14],

- Directiva 98/78/C din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentara a societatilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare[15],

- Directiva 83/349/CEE din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate[16],

- Directiva 2000/26/C din 16 mai 2000 privind armonizarea ledislatiilor statelor membre privind asigurarea de raspundere civila pentru daunele decurgand din circulatia autovehiculelor[17],

- Directiva 2004/39/C a Parlamentului European si a Consilului, din 21 aprilie 2004, pietele instrumentelor financiare care modifica urmatoarele directive 85/611/CEE, 93/6/CEE si 2000/12/C si care abroga Directiva 93/22/CEE.

Urmare a acestor directive, Legea 403/2004 reglementeaza in mod detaliat organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare , de asigurarare- reasigurare si de reasigurare, a societatilor mutuale, denumite in continuare asiguratori, respectiv reasiguratori, precum si a intermediarilor in asigurari, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a asigurarilor, supravegherea asiguratorilor si reasiguratorilor care desfasoara activitatea in sau din Romania, supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari, precum si a altor activitati in legatura cu acestea.

Tinand cont de structura legii, vom incerca sa prezentam sintetic cateva aspecte noi din Legea 403/2004, in lumina directivelor enumerate - transpuse in acest fel in dreptul nostru - in perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

2. Dispozitii comune

La notiunile definite de legea-cadru in domeniul asigurarilor - Legea 32/2000 : activitatea de asigurare, asigurat, asigurator, catastrofa, actionari semnificativi, coasigurare, prime etc., Legea 403/2004 adauga alte definitii sau modifica pe cele existente.

Astfel, termenii de agent de asigurare si broker de asigurare nu numai ca sunt definiti intr-un alt mod, ci sunt inclusi in alta sectiune ale legii - intermediari.

De asemenea, s-au modificat notiunile de:

asigurator, in lumina calitatii viitoare a Romaniei de stat membru al UE. Si anume, asigurator este persoana juridica romana sau filiala autorizata, in conditiile prezentei legi, sa exercite activitati de asigurare, precum si sucursala unei societati de asigurare sau a unei societati mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizatie de la autoritatea competenta a statului membru de origine;

actionar semnificativ - orice persoana care, nemijlocit si singura ori prin intermediul sau in legatura cu alte persoane fizice ori juridice exercita drepturi ce drcurg din detinerea unor actiuni care, cumulate, reprezinta cel putin 10% din capitalul social al unui asigurator/reasigurator ori ii confera acesteia cel putin 10% din totalul drepturilor de vot in Adunarea Generala a Actionarilor sau care dau posibilitatea sa exercite o influenta semnificativa asupra conducerii unui asigurator, reasigurator, broker de asigurare si/sau de reasigurare in care are pozitia semnificativa.

Se adauga notiunile de:

state membre, si anume statele membre ale UE si celelalte state apartinand Spatiului Economic European:

stat tert, adica stat care nu este stat membru al UE sau al Spatiului Economic European

unitate de cont, adica euro, asa cum este definita in art.4 din Statutul Bancii Europene de Investitii. Pentru echivalentul in lei se va utiliza cursul ROL/EUR comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru data de 31 decembrie a anului de raportare financiara.

Sectiunea asiguratori debuteaza cu notiuni care scot in evidenta spatiul european al asigurarilor - respectiv spatiul Uniunii Europene.

Spre exemplu, stat membru gazda este statul membru, altul decat statul de origine, in care asiguratorul sau reasiguratorul isi desfasoara activitatea.

Stat membru de origine este statul membru in care este situat sediul social al asiguratorului sau al reasiguratorului.

Asigurator dintr-un stat tert este acel asigurator al carui sediu real se afla in afara UE, ale carui filiale deschise in cadrul UE functioneaza pe beza unei autorizatii de la autoritatea competenta a statului membru gazda.

Prin sediu real se intelege centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organelor respective sunt adoptate potrivit dispozitiilor transmise de actionari sau asociti din alte state.

4. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este autoritatea administrativa autonoma de specialitate, cu personalitate juridica si cu sediul in Bucuresti. Isi poate deschide reprezentante in orice alta localitate de pe teritoriul Romaniei. S-a infiintat in scopul apararii drepturilor asiguratilor si al promovarii stabilitatii activitatii de asigurare in Romania.

Aceasta autoritate trebuie sa coopereaze cu Comosia Europeana in vederea furnizarii unui set de informatii necesare pentru intocmirea unui raport de specialitate prevazut de art. 40 din Directiva 92/49/EEC privind coordonarea dispozitiilor legale, de reglementare si administrative privind asigurarea directa, alta decat asigurarea de viata.

Potrivit art.25.4, autoritatea in domeniu coopereaza permanent cu Comisia Europeana in vederea imbunatatirii supravegherii activitatii de asigurare si informeaza Comisia Europeana asupra dificultatilor aparute prin aplicarea Legii 403/2004, precum si asupra oricaror bariere care pot sa apara in detrimentul activitatii asiguratorilor, reasiguratorilor, brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare autorizati sau stabiliti in Romania, in comparatie cu sucursalele aflate in afara teritoriului Romaniei.

Un aspect al colaborarii dintre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si Comisia Europeana este faptul ca impreuna analizeaza in timp util aceste dificultati, in vederea unei solutionari corespunzatoare.

Potrivit Legii 403/2004, creste rolul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si se initiaza colaborarea si cooperarea acesteia cu Comisia Uniunii Europene.

5. Autorizarea asiguratorilor

Fara a intra in detallile acestei sectiuni, precizam ca un asigurator, potrivit art.11, pct.2, Cap.III din Legea 403/2004, un asigurator nu poate fi inmatriculat in Registrul Comertului fara autorizatia emisa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Un aspect al largirii spatiului eurpean al asigurarilor este si faptul ca autorizatia acordata unui asigurator de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este valabila pe intregul teritoriu al Comunitatii Europene si al statelor apartinand Spatiului Economic European, in conformitate cu dreptul de stabilire si cu libertatea de a presta servicii.

Legea 403/2004 reglementeaza aspecte noi ale domeniului asigurarilor care sunt 0 consecinta a perspectivei aderarii tarii noastre la UE, aspecte concretizate in urmatoarele capitole din lege:

- Dreptul de stabilire si libertatea de a presta servicii ale asiguratorilor. Astfel, prin art.15, indice 1 se pevede ca asiguratorii autorizati pot sa desfasoare activitate de asigurare pe teritoriul oricarui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabila a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Amintim rolul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor de a controla si supraveghea financiar asiguratorii si reasiguratorii romani care desfasoara activitati de asigurare sau reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene, in baza dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii. In acest scop, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va informa autoritatile competente ale statului membru gazda cu privire la intentia sa de control si supraveghere. De asemenea, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are dreptul sa participe la controale, alaturi de autoritatile competente din statul membru de origine al asiguratorului, ale asiguratorului strain[18] care s-a stabilit si desfasoara activitati de asigurare, in baza dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii ( potivit art. 15 indice 13 din Legea 403 / 2004) .

- Reguli aplicabile sucursalelor stabilite pe teritoriul Romaniei care apartin asiguratorilor cu sediul social in afara UE. Oricare asigurator cu sediul social in afara UE si care doreste sa stabileasca o sucursala sau o agentie pe teritoriul Romaniei este obligat sa solicite autorizarea oficiala a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Cererea de obtinere a autorizatiei se adreseaza autoritatilor competente ale statelor membre in cauza si va trebui denumeasca autoritatea competenta a statului membru care va supraveghea in viitor marja de solvabilitate pentru intreaga activitate a agentiilor si sucursalelor stabilite in UE.

- Reguli aplicabile filialelor apartinand unor societati-mama guvernate de legi dintr-un stat tert, precum si privind dobandirea calitatii de actionar semnificativ[19] de catre o societate-mama. Astfel, Comisia Europeana are un rol hotarator deoarece ea trebuie informata de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor despre (potrivit art. 15 indice 20):

a. orice autorizatie acordata unei filiale directe ori indirecte apartinand uneia sau mai multor societati-mama dintr-un stat tert,

b. orice achizitie prin care o societate-mama dobandeste calitatea de actionar semnificativ al unui asigurator persoana juridica care il transforma pe acesta intr-o filiala a acelei societati-mama.

Cand o autorizatie este acordata unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor societati-mama dintr-un stat tert, structura acelui grup trebuie sa fie specificata intr-un document remis Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pe care aceasta il va transmite Comisiei Europene.

De asemenea, Comisia Europeana trebuie informata de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor despre dificultatile intampinate de asiguratorii romani, persoane juridice, in stabilirea sau desfasurarea activitatii lor intr-un stat tert, potrivit art. 15 indice 21.

La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va transmite acesteia informatii referitoare la

1. orice cerere de autorizare formulata de filiale directe ori indirecte ale uneia sau mai multor societati-mama din statul tert in cauza,
2. orice planuri privind dobandirea de catre un asigurator dintr-un stat tert a calitatii de actionar semnificativ al unui asigurator, persoana juridica romana, aceasta din urma devenind o filiala a acelui asigurator.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, pentru o perioada de

pana la 3 luni, care poate fi prelungita numai cu acordul expres al Comisiei Europene, poate suspenda sau limita deciziile privind:

acordarea autorizatiei pentru cererile primite pana la momentul adoptarii deciziei de suspendare, precum si pentru cererile primite in aceasta perioada,

acordarea dreptului de dobandire, in mod direct sau indirect, a calitatii de actionar semnificativ al unui asigurator persoana juridica romana de catre o societate-mama din statul tert in cauza.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate dispune incetarea masurilor de suspendere sau de limitare a deciziilor, numai ca urmare a primirii, din partea Comisiei Europene a unei notificari privind incheierea unui acord cu statul tert in cauza.

Masurile de suspendare sau limitare a deciziilor, amintite mai sus, vor fi intreprinse cu respectarea obligatiilor asumate de catre Uniunea Europena in cadrul tuturor acordurilor internationale, bilaterale sau multilaterale privind initierea si desfasurarea activitatii de asigurare.

In concluzie, Legea 403/2004 reprezinta un pas important, reglementand domeniul asigurarilor din perspectiva viitoarei aderari a Romaniei la Uniunea Europeana.