Elementele contractului de asigurare

Elementele contractului de asigurare

Un contract de asigurare trebuie sa cuprinda:

1. Interesul asigurarii;
2. Obiectul si riscul asigurarii;
3. Suma asigurata (SA) si prima de asigurare (PA);
4. Paguba si despagubirea de asigurare.

Interesul asigurarii - principiu de baza al activitatii de asigurare, alaturi de principiul despagubirii si principiul bunei credinte. Interesul asigurarii consta in existenta unei relatii particulare a asiguratului cu obiectul asigurat, existand forme concrete de manifestare, in functie de specificul asigurarii (de bunuri, de persoane, de raspundere civila).

In cazul asigurarii de bunuri interesul asigurarii este dat de existenta unei relatii legitime patrimoniale cu bunul respectiv.

De regula, interes la asigurare are proprietarul bunului, membrii familiei proprietarului, chiriasul, uzufructuarul, creditorii de garantii reale.

In cazul asigurarii de raspundere civila, interesul asigurabil constain evitarea micsorarii patrimoniului asiguratului ca urmare a angajarii raspunderii lui civile fata de terte persoane.

In cazul asigurarilor de viata, interesul asigurarii nu prezinta importanta, intrucat indemnizatia de asigurare se datoreaza independent de existenta unor daune. Astfel, asiguratul sau beneficiarul asigurarii nu trebuie sa dovedeasca vreun interes pentru a incheia contractul de asigurare, intrucat interesul insoteste evenimentul legat de persoana (deces, invaliditate, atingerea unei anumite varste).

In concluzie, o persoana are interes la asigurare daca producerea unui eveniment poate cauza o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective, iar interesul asigurabil poate fi definit ca o expunere la un prejudiciu financiar.

Obiectul si riscul asigurat

Obiectul asigurat - anumite bunuri, despagubiri datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa se plateasca) sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca, integritatea fizica, etc).

Obiectul asigurarii reprezinta, deci, valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse riscurilor.

Riscul constituie elementul esential al contractului de asigurare, fara de care existenta asigurarii nu ar fi posibila.

Riscul asigurat reprezinta fenomenul sau evenimentul incert, posibil si viitor la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viata, sanatatea sau integritatea fizica a unei persoane. Pentru a incadra un eveniment in categoria riscurilor asigurabile este necesara indeplinirea anumitor conditii:

Producerea lui sa fie posibila deoarece asigurarea nu ar avea sens daca existenta unui lucru nu ar fi amenintata de producerea unui fenomen sau eveniment;

Producerea lui sa fie intamplatoare, adica asupra producerii evenimentului sa planeze incertitudinea, atat ca moment, cat si ca intensitate a actiunii lui;

Producerea evenimentului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

Fenomenul asigurat care a fost produs deja se numeste sinistru sau caz asigurat.

Suma asigurata si prima de asigurare

SA - partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii evenimentului asigurat. SA reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza determinarii PA.

In cazul asigurarii de bunuri SA nu poate sa depaseasca val reala a bunului asigurat, in momentul incheierii politei.

In cazul asigurarii de raspundere civila, nu exista o valoare de asigurare SA se stabileste pe baza acordului dintre asigurat si asigurator, iar in cazul asigurarii obligatorii, SA, mai precis, limitele de raspundere sunt stabilite prin lege.

In cazul asigurarii de persoane, SA nu este limitata, fapt pentru care aceasta se stabileste prin intelegere intre parti.

PA - este suma de bani pe care asiguratul este obligat, in baza contractului sau a legii, sa o plateasca asiguratorului in schimbul garantiei pe care acesta i-o acorda. Primele de asigurare incasate se utilizeaza pentru constituirea fondului de asigurare, a fondurilor de rezerva, pentru finantarea activitatii de prevenire si combatere a unor evenimente producatoare de pagube, pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurarilor.

Deci, primele de asigurare reprezinta pretul platit de asigurat pentru ca asiguratorul sa preia asupra sa riscul.

Prima bruta tarifara reprezinta suma pe care o plateste asiguratul. Ea este compusa din 2 elemente: prima neta si adaosul sau suplimentul la prima.

Prima neta serveste la formarea fondului de asigurari necesar achitarii despagubirilor sau sumelor asigurate. La calculul primei nete se tine seama de probabilitatea de producere a riscului si de intensitatea sau frecventa manifestarii lui. Probabilitatea producerii riscului este determinata prin calcule statistice ce au la baza principiile si metodele calculului actuarial ce au revolutionat practica asigurarilor.

In situatia in care, pe parcursul asigurarii, riscul este variabil, prima se poate modifica in aceeasi proportie.

Suplimentul sau adaosul la prima acopera cheltuielile generate de achizitii si cele de administrare ale asiguratorilor, dar si obtinerea unui profit pentru asigurator.

In decursul istoriei asigurarilor s-au folosit mai multe metode de stabilire a primei de asigurare:

acordarea garantiei de asigurare fara stabilirea si plata anticipata a primei. Acest lucru realizandu-se la finele perioadei de asigurare, in functie de despagubirile si sumele asigurate platite si de cheltuielile legate de aceasta activitate.

Aceasta metoda prezenta inconvenientul ca nu permitea asiguratului cunoasterea anticipata a costului asigurarii, iar pentru asigurator prezenta dezavantajul ca acesta trebuia sa dispuna de sume importante de bani pentru a putea face fata obligatiilor asumate pana la incasarea PA.

incasarea de la asigurati a unor avansuri asupra primelor, pe baza unor calcule provizorii, urmand ca dupa expirarea perioadei de asigurare sa se stabileasca primele definitive.

stabilirea si incasarea in prealabil a unor prime fixe, metoda care s-a generalizat in prezent.

Paguba si despagubirea de asigurare

Paguba (dauna) - pierderea exprimata valoric, suferita de un bun asigurat ca urmare a producerii unui risc asigurat. Notiunea de dauna sau paguba este aplicabila numai asigurarii de bunuri si de raspundere civila, denumite si asigurari de daune.

Intrucat paguba poate fi egala sau mai mica decat valoarea bunului asigurat, se intalnesc notiunile de paguba totala (b. este distrus in intregime) si paguba partiala (pierderea este mai mica decat valoarea bunului).

Despagubirea - suma de bani pe care asiguratorul o plateste asiguratului pentru refacerea bunului distrus de un risc asigurat sau pentru compensarea unui prejudiciu la asigurarea de raspundere civila.

Despagubirea de asigurare nu poate depasi SA si este egala sau mai mica decat valoarea pagubei, in functie de principiul de raspundere la acordarea despagubirilor:

1. principiul raspunderii proportionale;
2. principiul primului risc;
3. principiul raspunderii limitate.

1. Principiul raspunderii proportionale - despagubirea de asigurare reprezinta aceeasi parte din paguba pe care o reprezinta SA din valoarea reala (de asigurare).

De exemplu, un bun in valoare de 50.000 lei a fost asigurat pentru suma de 40.000 lei. Presupunem ca bunul a fost distrus partial, paguba ridicandu-se la 30.000 lei. Despagubirea va fi: 24.000 lei.

* daca SA este egala cu VR a bunului asigurat - despagubirea este egala cu paguba.

2. Principiul primului risc - este mai des aplicat la bunurile la care riscurile de producere a daunei totale sunt mai reduse (asigurarea cladirilor). Potrivit acestui principiu asiguratorul suporta dauna in intregime, in limitele SA, indiferent de VR a bunului asigurat.

Plecand de la ex precedent, despagubirea va fi: 30.000 lei.

3. Principiul raspunderii limitate - despagubirea de asigurare se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita, dinainte stabilita sau din valoarea pagubei se deduce o anumita valoare specificata in contractul de asigurare.

Partea din valoarea pagubei ce cade in sarcina asiguratului poarta denumirea de fransiza si poate fi:

a) atinsa (simpla) - caz in care asiguratorul acopera in intregime paguba, daca aceasta este mai mare decat limita stabilita in contract;

b) deductibila - caz in care aceasta se scade din orice paguba, indiferent de volumul pagubei.