NOTIUNI GENERALE FRAUDA IN ASIGURARI

NOTIUNI GENERALE FRAUDA IN ASIGURARI

Un procent insemnat din plata despagubirilor pentru riscurile asigurate il reprezinta evenimentele produse cu intentie sau prin inscenare, cunoscute generic sub denumirea de fraude in asigurari.

Potrivit Dictionarului explicativ al Limbii Romane, frauda este definita ca fiind "actul de rea credinta savarsit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altora".

Frauda in asigurari cuprinde toate infractiunile savarsite intr-o perioada determinata in sistemul de asigurari, pe teritoriul national. Prin savarsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora, ca autor, instigator sau complice.

In continutul conceptului de frauda in asigurari, inclusa de altfel in notiunea de criminalitate economico-financiara, sunt cuprinse toate comportamentele umane interzise de legea penala, adica totalitatea faptelor prevazute de lege pentru a fi calificate infractiuni, prin care se aduce atingere sistemului de asigurari.

Criminalitatea in general, ca de altfel si frauda in asigurari, este reala, aparenta si legala. Prin frauda reala se intelege totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu, intr-o perioada de timp determinata. Frauda aparenta cuprinde totalitatea infractiunilor din sistemul de asigurari semnalate sistemului justitiei penale si inregistrate ca atare, in timp ce frauda legala reprezinta totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronuntat hotarari de condamnare ramase definitive.

Diferenta dintre frauda reala si frauda aparenta este denumita "cifra neagra a fraudei" si reprezinta faptele antisociale care, din diferite motive, raman necunoscute organelor din sistemul justitiei penale.

In prezent, in legislatia noastra, din pacate nici in noua lege a asigurarilor, nu se stipuleaza exact ce reprezinta frauda, in ce consta aceasta si ce fapte specifice din domeniul asigurarilor constituie infractiuni.

Faptele privind producerea intentionata a riscurilor asigurate ori inscenarea unor evenimente (furturi, incendii, accidente de circulatie, prezentarea unor documente false, etc) sunt reglementate generic de Codul Penal si pedepsite ca atare.

Fapta de a face afirmatii neadevarate cu privire la conditiile, incheierea contractelor de asigurare si realitatea producerii evenimentelor asigurate, de a prezenta date nereale privind riscul asigurat, precum si de a acorda despagubiri necuvenite, de a "umfla" despagubirile, de a prezenta documente false cu privire la procurarea unor piese auto sau de alta natura, ori de a intocmi devize de reparatii neconforme cu realitatea, etc., imbraca, de cele mai multe ori, formele infractionale de inselaciune, fals, uz de fals sau abuz in serviciu, atunci cand sunt comise de angajatii societatilor de asigurare sau organele de constatare.

Potrivit Codului Penal infractiunile nominalizate sunt definite astfel:

Inselaciunea (art.215): Inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba. Se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani.

Inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract,, savarsit in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.

Inselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Abuzul in serviciu contra intereselor publice (art.248): Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art.145, sau o paguba patrimoniului acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Falsul material in inscrisuri oficiale (art.288): Falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Falsul prevazut in alineatul precedent, savarsit de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Falsul intelectual (art.289): Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Falsul in inscrisuri sub semnatura privata (art.290): Falsificarea unui inscris sub semnatura privata, prin vreunul din modurile aratate la art.288, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Uzul de fals (art.291): Folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani cand inscrisul este oficial, si cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani, sau cu amenda cand inscrisul este sub semnatura privata.

Frauda a inceput sa se manifeste in asigurari inca de la inceputurile existentei acestei activitati, dar din teama da a nu fi date in judecata de clienti, pentru hartuire, societatile de asigurari au evitat sa dea in vileag si sa depuna eforturi consistente pentru eradicarea acestui flagel.

Si in prezent unele societati de asigurare ignora cazurile de acordare nejustificata a unor despagubiri, desi exista suspiciuni cu privire la acestea, datorita temerilor ca un scandal determinat de un eventual proces ar putea sa aduca ulterior prejudicii propriului portofoliu de asigurari.

Incepand din anii `90, fraudele in asigurari au cunoscut o amploare deosebita, escrocheriile si mai ales furturile si traficul de autoturisme furate, dublandu-se fata de perioadele anterioare, ca de altfel si pagubele provocate societatilor de asigurari.

La lucrarile celei de-a doua Conferinte internationale privind frauda in asigurari (Bulgaria, septembrie 1999), majoritatea delegatiilor tarilor participante au subliniat cresterea si amploarea deosebita a fraudelor din sistemul asigurarilor.

Reprezentantul societatii de asigurare Cosmos din Viena a aratat ca 30% din furturile comise in Austria si inregistrate la cele 140 de societati existente in tara, sunt inscenate de persoanele asigurate, prin vanzarea autoturismelor unor retele de traficanti si declararea lor ulterioara ca fiind furate de autori necunoscuti.

De altfel, la nivelul tarilor din Europa Occidentala se apreciaza ca pierderile datorate diverselor actiuni de frauda costa societatile de asigurare - reasigurare aproximativ 8 miliarde de euro anual, ceea ce reprezinta 2% din totalul incasarilor.

In Marea Britanie ca urmare a actiunilor de frauda, se estimeaza ca fiecare detinator de polita de asigurare plateste in plus 4%.

In SUA nivelul fraudelor in asigurarile de proprietate si de vatamare a atins 21 miliarde de dolari, reprezentand 10% din despagubiri.

Cat de raspandita si de costisitoare este frauda in asigurari, nimeni nu poate sti cu precizie. Un recent sondaj de opinie realizat in Marea Britanie arata ca 25% dintre proprietarii de case chestionati, cred ca nu este nimic grav sa supraevaluezi o cerere de despagubire, iar un procent de 15% din cei intervievati declara ca este acceptabil sa obtii un profit dintr-o cerere de despagubire.

Fraudele in asigurari se comit pe tot parcursul activitatii de contractare si administrare a asigurarilor, de catre diverse persoane implicate in proces, fie ca este vorba de asigurati, pagubiti, detinatori de polita, o terta persoana beneficiara sau angajati ai societatilor de asigurare.

Din studiile facute de organele de specialitate din Occident rezulta ca in aceste tari, cele mai frecvente fraude au loc in legatura cu inscenarea unor furturi, regizarea unor accidente auto sau supraevaluarea despagubirilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila auto. Potrivit acestor studii de specialitate, o mare parte a masinilor declarate ca fiind furate sunt de fapt vandute de catre proprietari sau, in schimbul unor sume de bani, lasate sa fie furate de catre grupurile de infractori.

De cele mai multe ori infractorii ii conving pe cetatenii straini, de obicei germani, austrieci, italieni, etc. sa le vanda masinile la un pret de cateva mii de dolari, in functie de tipul si marca acestora. Ei nu trebuie insa, sa le declare furate pana in momentul in care nu primesc semnal de la grupurile de infractori sau pana cand autovehiculul nu a ajuns in tara de destinatie. Fostul proprietar al masinii, dupa reclamarea la politie a asa-zisului furt, urmeaza sa recupereze valoarea acesteia de la societatea de asigurare.

Ulterior, grupurile organizate de infractori completeaza documentele de inmatriculare originale in alb, cu datele corecte ale autovehiculului, mai putin numele proprietarului, dupa care masinile sunt vandute in diverse tari.

In ceea ce priveste accidentele auto, cele mai frecvente acte de frauda sunt cele in care autoturismele neasigurate Casco sunt avariate deliberat, de catre proprii detinatori, care apeleaza in acest sens la diversi cunoscuti, posesori ai asigurarii de raspundere civila auto. In astfel de cazuri, autoturismele prezinta avarii deosebit de grave in timp ce autovehiculul asigurat pentru raspundere civila, al carui conducator este vinovat de producerea asa-zisului accident - de regula autoturisme de teren, tractoare, autocamioane - se alege cu zgarieturi sau avarii usoare.

De cele mai multe ori, cei care insceneaza astfel de accidente, reusesc sa implice si agentul de circulatie in intocmirea unor procese - verbale neconforme cu realitatea.