Nevoia de audit si servicii de asigurare

Nevoia de audit si servicii de asigurare

Auditorii ofera un fel de asigurare in ceea ce priveste informatiile continute in situatiile financiare sau nefinanciare, inclusiv prin realizarea de audite ale situatiilor financiare istorice. Auditorii sint apreciati pentru cunostintele tehnice de care dispun si pentru independenta lor, precum si pentru sprijinul pe care il pot oferi companiilor in sensul ameliorarii operatiunilor si controalelor lor interne. Deseori, auditorii fac sugestii care permit cresterea profitabilitatii prin reducerea costurilor, inclusiv diminuarea numarului de erori si fraude, precum si imbunatatirea eficientei operationale.

Aceasta carte abordeaza oferta de servicii cu caracter de asigurare, in special auditul, in contextul economic actual. Capitolul de fata incepe cu definirea serviciilor cu caracter de asigurare si prezentarea legaturilor dintre serviciile de audit si alte servicii cu sau fara caracter de asigurare, prestate de expertii contabili.

Serviciile cu caracter de asigurare reprezinta servicii profesionale independente, care permit imbunatatirea calitatii informatiilor oferite factorilor de decizie. Persoanele care poarta raspunderea luarii deciziilor economice fac apel la serviciile cu caracter de asigurare pentru a imbunatati fiabilitatea si relevanta informatiilor pe care le utilizeaza ca baza in procesul de luare a deciziilor. Serviciile cu caracter de asigurare sint valoroase deoarece persoana care ofera asigurarea respectiva este independenta si este perceputa ca fiind nepartinitoare fata de informatiile pe care le examineaza.

Serviciile cu caracter de asigurare pot fi prestate de expertii contabili, auditorii sau de o intreaga serie de alti specialisti. De exemplu, Asociatia Consumatorilor² este o organizatie nonprofit, care testeaza o gama larga de produse utilizate de consumatori si publica rezultatele evaluarii calitatii produselor respective in Caietele consumatorului⁵. Informatiile continute in Caietele consumatorului sint destinate sa ajute consumatorii sa ia decizii inteligente in legatura cu produsele pe care le cumpara. Informatiile din Caietele consumatorului sint considerate de numerosi consumatori a fi mult mai fiabile decit cele oferite de producatorii bunurilor in cauza, deoarece Asociatia Consumatorilor este un organism independent de fabricantii produselor respective. Printre alte exemple de asigurari oferite de alte firme decit cele de expertiza contabila se numara clasamentul programelor de televiziune intocmit de CNA

Nevoia de asigurari nu este noua. Auditorii ofera de ani de zile numeroase servicii cu caracter de asigurare, in special asigurari privind informatiile continute in situatiile financiare istorice. De asemenea, firmele de expertiza contabila ofera deja de ceva timp servicii cu caracter de asigurare diverselor loterii si concursuri, garantind ca alegerea cistigatorilor s-a facut de maniera nepartinitoare si in conformitate cu regulile concursului. in ultimul timp, Auditorii au inceput sa extinda gama de servicii cu caracter de asigurare pe care le presteaza, incluzind angajamente prin care se ofera o asigurare privind alte tipuri de informatii, cum ar fi previziunile financiare ale unei companii sau mecanismele de control din cadrul unui web site. Se estimeaza ca cererea pentru serviciile cu caracter de asigurare va creste pe masura ce se va dezvolta cererea de informatii anticipative, precum si datorita cresterii cantitatii de informatii puse la dispozitia publicului in timp real prin intermediul Internet-ului

Una dintre categoriile de servicii cu caracter de asigurare oferite de expertii contabili o reprezinta serviciile de certificare. Serviciul de certificare este un tip de serviciu cu caracter de asigurare, prin care firma de expertiza contabila emite un comunicat in forma scrisa, in care exprima o concluzie privind fiabilitatea unei declaratii scrise a unei terte parti. Exista trei categorii de servicii de certificare: auditul situatiilor financiare istorice, revizuirea situatiilor financiare istorice si alte servicii de certificare.

Auditul situatiilor financiare istorice. Auditul situatiilor financiare istorice este o forma de serviciu de certificare, prin care auditorul emite un raport in forma scrisa, exprimind o opinie privind conformitatea aspectelor semnificative ale situatiilor financiare cu principiile contabile general acceptate IAS-uri. Auditele reprezinta forma predominanta de servicii cu caracter de asigurare oferite de firmele de expertiza contabila.

Atunci cind prezinta informatiile sub forma de situatii financiare, clientul face o serie de asertiuni in legatura cu starea sa financiara si cu rezultatele activitatilor sale. Utilizatorii externi care se bazeaza pe aceste situatii financiare pentru a lua decizii economice fac referinta la raportul auditorului ca la un indicator al fiabilitatii situatiilor respective. Ei pretuiesc asigurarea oferita de auditor datorita independentei lui fata de client si datorita cunostintelor sale in domeniul raportarii financiare.

in Statele Unite, companiile cotate la bursele de valori (numite si companii publice) sint obligate prin legislatia federala privind titlurile de valoare sa se supuna unor audite. Rapoartele de audit pot fi gasite in raportul financiar anual al oricarei companii publice, iar situatiile financiare auditate ale majoritatii companiilor pot fi consultate pe Internet, prin accesul la baza de date EDGAR a Comisiei Valorilor si Operatiunilor Bursiere (CVOB/ SEC)⁵. Chiar si inainte de intrarea in vigoare a legislatiei federale privind titlurile de valoare, numeroase companii publice au apelat la servicii de audit fara a fi constrinse, pentru a oferi o asigurare investitorilor si pentru a-si facilita accesul la capital. Numeroase companii private se supuneau, de asemenea, unor audite anuale ale situatiilor lor financiare in vederea obtinerii de finantari de la banci si alte institutii financiare. Si entitatile guvernamentale sau nonprofit se supun deseori unui audit, ca raspuns la conditiile impuse de creditori sau de alte surse de finantare.

Revizuirea situatiilor financiare istorice. Revizuirea situatiilor financiare istorice este un alt tip de serviciu de certificare oferit de Auditorii. Numeroase companii care nu sint cotate la bursele de valori doresc sa ofere o anumita asigurare in ceea ce priveste situatiile lor financiare, fara a suporta costul unui audit. in timp ce un audit ofera un nivel inalt de asigurare, un serviciu de revizuire nu ofera decit o asigurare moderata in ceea ce priveste situatiile financiare si necesita mai putine informatii probante care sa justifice acest nivel de certificare. O simpla revizuire (trecere in revista) este deseori suficienta pentru a raspunde nevoilor utilizatorilor si poate fi realizata de firma de expertiza contabila la un tarif mult mai redus decit un audit.

Alte servicii de certificare. Expertii contabili si auditorii presteaza numeroase alte servicii de certificare. O mare parte din aceste servicii reprezinta o prelungire fireasca a auditului situatiilor financiare istorice, in masura in care utilizatorii cauta asigurari independente privind alte tipuri de informatii. De exemplu, bancile solicita deseori debitorilor lor sa angajeze un expert contabil pentru a obtine o asigurare in ceea ce priveste respectarea de catre debitor a anumitor clauze financiare din contractul de imprumut. Expertii contabili ofera si asigurari privind eficacitatea mecanismelor de control intern ale unui client vizind activitatile de raportare financiara. Informatiile privind controalele interne sint strins legate de situatiile financiare, dar au si caracter de previziune, deoarece un control intern eficace reduce probabilitatea aparitiei viitoare a unor informatii eronate in situatiile financiare. Expertii contabili pot certifica si informatiile din situatiile financiare previzionale ale unui client, situatii care sint deseori utilizate in scopul obtinerii de resurse de finantare. Serviciile de certificare sint discutate mai detaliat in capitolul 24.

Alte servicii cu caracter de asigurare

Majoritatea celorlalte tipuri de servicii cu caracter de asigurare oferite de expertii contabili nu pot fi incluse in definitia formala a serviciilor de certificare. Ele sint similare serviciilor de certificare in sensul ca un expert contabil trebuie sa fie independent si sa furnizeze o asigurare privind informatiile utilizate de factorii de decizie. Ele sint diferite in sensul ca acest expert contabil nu este obligat sa faca un raport scris, iar asigurarea pe care o va oferi nu vizeaza neaparat fiabilitatea declaratiei scrise a unei terte parti cu privire la respectarea anumitor conditii. in cazul acestor alte contracte de prestari de servicii cu caracter de asigurare, asigurarea se refera mai curind la fiabilitatea si relevanta informatiilor, caracteristici care pot fi declarate de o terta persoana sau nu. Trasatura comuna a tuturor serviciilor cu caracter de asigurare, inclusiv a serviciilor de audit si de certificare, este accentul pus pe imbunatatirea calitatii informatiilor utilizate de factorii de decizie.

Expertii contabili dispun de numeroase oportunitati de a presta si alte forme de servicii cu caracter de asigurare. Se estimeaza ca cererea pentru serviciile de asigurare a unor tipuri diferite de informatii va creste semnificativ, datorita noilor tipuri de riscuri cu care se confrunta intreprinderile si datorita cresterii numarului de surse de informatii disponibile. Totusi una dintre deosebirile importante dintre serviciile de certificare si alte servicii cu caracter de asigurare consta in potentiala concurenta cu care se confrunta firmele de expertiza contabila atunci cind ofera aceste alte servicii cu caracter de asigurare. Auditele si numeroasele forme de servicii de certificare sint limitate de reglementarile aplicabile contabililor publici licentiati, insa piata altor forme de asigurari este deschisa si concurentilor care nu au statut de expert contabil sau CPA. De exemplu, sprijinirea clientilor in elaborarea unor studii de piata si in evaluarea fiabilitatii si relevantei informatiilor rezultate din aceste studii reprezinta un potential serviciu cu caracter de asigurare care poate fi prestat de un expert contabil. Pe piata acestor servicii, expertii contabili si Auditorii se vor confrunta probabil cu o concurenta din partea firmelor care ofera servicii in domeniul studiilor de piata. Un avantaj concurential de care se bucura firmele de expertiza contabila pe piata serviciilor cu caracter de asigurare consta in reputatia lor de competenta si independenta.

Servicii de asigurare a tehnologiilor informationale. Unul dintre principalii factori care afecteaza cererea de alte tipuri de servicii cu caracter de asigurare este dezvoltarea Internet-ului si a comertului electronic. Preocuparile in ceea ce priveste confidentialitatea si securitatea informatiilor accesibile pe Internet au incetinit ritmul potential de crestere a comertului electronic. Pe linga aceasta, volumul informatiilor disponibile pe Internet in timp real determina o deplasare a nevoii de asigurari de la informatiile istorice existente la un moment dat, cum ar fi situatiile financiare, spre asigurari privind fiabilitatea proceselor generatoare de informatii in timp real. De exemplu, numeroase functii din cadrul unor intreprinderi, cum ar fi plasarea comenzilor si efectuarea platilor, sint executate prin intermediul Internet-ului, comunicarea facindu-se direct intre doua computere prin programe de schimb electronic de date. Dat fiind ca tranzactiile si informatiile sint generate si transferate "on-line' si in timp real, apare o cerere si mai mare de asigurari vizind controalele informatice exercitate asupra datelor transmise prin mijloace electronice si securitatea datelor legate de tranzactii. Expertii contabili si Auditorii pot contribui la oferirea unei asigurari in ceea ce priveste toate aceste functii. Doua exemple de servicii cu caracter de asigurare legate de tehnologiile informationale sint asigurarile privind mecanismele de control ale web site-urilor si asigurarile privind fiabilitatea sistemelor informationale.

Serviciile de asigurare a altor tipuri de informatii. Exemple de asemenea servicii cuprind: definirea indicatorilor de performanta economica, definirea si aplicarea indicatorilor de calitate pentru serviciile destinate persoanelor de virsta a treia ("El-derCare Plus'), conceperea altor indicatori de performanta pentru serviciile cu caracter medical, precum si elaborarea unor profiluri de risc atotcuprinzatoare. Mai jos veti gasi o descriere a primelor doua servicii mentionate.

Servicii de evaluare a performantelor economice. Pentru a evalua performantele unei entitati economice, investitorii, creditorii, consiliile de administratie si managerii au deseori nevoie de informatii mult mai complete decit cele oferite de situatiile financiare istorice. Acesti indicatori de performanta atotcuprinzatori sint deseori numiti "tabloul de bord' al intreprinderii. Utilizind un "tablou de bord', membrii consiliului de administratie si managerii definesc scopul si obiectivele strategice ale unei entitati, cum ar fi satisfactia mai mare a clientilor,vinzarile pe articole de produse si cresterea veniturilor, precum si cresterea patrimoniului actionarilor. Pentru a ajuta entitatea economica sa-si atinga aceste teluri, consiliul de administratie si managerii pun in functiune sisteme de eva luare a performantelor. Expertii contabili pot oferi o asigurare privind faptul ca informatiile financiare si nefinanciare raportate de sistemul de evaluare a performantelor unei entitati sint fiabile si privind faptul ca indicatorii de per formanta utilizati permit orientarea corecta a entitatii spre realizarea scopurilor si obiectivelor sale strategice.

ElderCare Plus. Pe masura ce populatia Statelor Unite imbatrineste, din ce in ce mai numeroase sint persoanele in virsta care au nevoie de asistenta pentru a putea continua sa traiasca in propriile locuinte sau fac apel la servicii de ingrijire in cadrul unei institutii. Aceste persoane si membrii familiilor lor sint din ce in ce mai preocupate de calitatea ingrijirii si a serviciilor conexe. Aceasta tendinta din ce in ce mai pronuntata ofera expertilor contabili oportunitatea de a presta servicii de asigurare acestor persoane in virsta si familiilor lor, confirmindu-le ca ingrijirea oferita se situeaza la un nivel acceptabil. Asemenea servicii pot include fie rapoarte periodice catre membrii familiei in legatura cu masura in care prestatorii serviciilor de ingrijire se incadreaza in nivelul contractual de servicii, fie supervizarea investitiilor si contabilitatii averii persoanei in virsta. Datorita diversitatii tipurilor de servicii de ingrijire oferite, ElderCare Plus constituie un exemplu de serviciu cu caracter de asigurare care ar putea impune apelul la cunostintele altor specialisti. in cadrul acestor angajamente, expertul contabil are rol de coordonator si ofera o asigurare privind calitatea serviciilor prestate persoanei in virsta.

In practica, nu exista limite pentru tipurile de asigurari pe care le poate oferi un expert contabil sau un contabil autorizat. Exemple de alte oportunitati de oferte de servicii cu caracter de asigurare pe care le pot exploata expertii contabili sint prezentate in Tabelul

Serviciile fara caracter de asigurare oferite de expertii contabili si auditori

Firmele de expertiza contabila presteaza numeroase alte servicii care, in general, nu se incadreaza in sfera serviciilor cu caracter de asigurare. Trei exemple specifice de servicii fara caracter de asigurare pe care le ofera deseori expertii contabili sint: servicii de contabilitate si tinere a registrelor, servicii fiscale si servicii de consultanta manageriala.

Exista o anumita suprapunere intre consultanta manageriala si serviciile cu caracter de asigurare. Scopul principal al unui contract de consultanta manageriala consta in a face o recomandare pentru management, in timp ce scopul fundamental al unui contract de servicii cu caracter de asigurare este de a imbunatati calitatea informatiilor. Desi calitatea informatiilor este deseori un criteriu important in contextul unui contract de consultanta, acest obiectiv nu se incadreaza, in mod normal, in scopul de baza al consultantei. De exemplu, un expert contabil poate fi angajat in cadrul unui contract de consultanta pentru a proiecta si instala un nou sistem de tehnologii informationale pentru un client. Scopul misiunii respective este instalarea noului sistem, informatiile mai calitative fiind doar un subprodus al acestui contract. Uneori, contractele de consultanta si serviciile cu caracter de asigurare se suprapun atunci cind calitatea informatiilor destinate factorilor de decizie reprezinta scopul principal al lucrarilor expertului.

Veniturile obtinute de firmele de expertiza contabila din servicii de consultanta manageriala au inregistrat o crestere semnificativa in ultimii ani. Numeroase mari firme de expertiza contabila dispun de departamente implicate in mod exclusiv in prestarea de servicii de consultanta manageriala.

Auditul, revizuirile si alte servicii de certificare sint deopotriva exemple de servicii de certificare, care se incadreaza in sfera serviciilor cu caracter de asigurare. Dimpotriva, majoritatea serviciilor de consultanta manageriala, serviciile de contabilitate si tinere a registrelor, precum si serviciile fiscale nu se incadreaza in sfera serviciilor cu caracter de asigurare, desi exista o zona comuna, de suprapunere intre serviciile de consultanta si cele cu caracter de asigurare.

Nevoia de servicii de audit

Auditul reduce riscul informational

Cartea de fata pune accentul pe auditul situatiilor financiare istorice, realizat de firmele de expertiza contabila. Datorita nevoii pe care o au utilizatorii externi de a se baza pe si de a avea incredere in situatiile financiare, pentru auditul situatiilor financiare istorice exista un set de standarde strict definite. Mai mult decit atit, dreptul de a emite o opinie asupra situatiilor financiare ale unei intreprinderi le este rezervat in mod exclusiv persoanelor cu statut de expert contabil sau auditor si cu licenta obtinuta. O mare parte din aptitudinile si conceptele necesare pentru a executa un audit al situatiilor financiare istorice este utila si in prestarea altor tipuri de servicii cu caracter de asigurare.

Pentru a ilustra nevoia de audit, sa luam ca exemplu decizia unui manager de banca privind acordarea unui imprumut unei intreprinderi. Aceasta decizie se va baza pe factori precum: relatiile financiare anterioare ale bancii cu intreprinderea respectiva si pozitia financiara a intreprinderii, asa cum este ea reflectata de situatiile financiare. Daca banca acorda imprumutul, ea va percepe o rata a dobinzii determinata in mare de trei factori:

l.Rata dobinzii pentru plasamente fara risc. Aceasta este aproximativ egala cu rata dobinzii pe care banca ar putea-o obtine daca ar investi in obligatiuni de stat cu aceeasi scadenta ca si imprumutul solicitat de intreprindere.

Riscul economic prezentat de client. Acest risc reflecta probabilitatea ca intreprinderea sa nu fie apta sa-si ramburseze imprumutul, din cauza unor conditii economice generale sau specifice legate de activitatea intreprinderii, cum ar fi o recesiune economica, decizii manageriale gresite sau o concurenta nepreva
zuta in ramura.

Riscul informational. Riscul informational reflecta probabilitatea ca informatiile pe care s-a bazat estimarea riscului economic sa nu fie exacte. O cauza posibila a aparitiei unui risc informational este probabilitatea intocmirii de situatii financiare eronate.

Auditul nu are nici o influenta asupra ratei dobinzii pentru plasamente lipsite de risc sau asupra riscului economic, insa el poate avea un impact semnificativ asupra riscului informational. Daca managerul bancii este multumit de riscul informational minim pe care il prezinta un client, pentru ca acesta din urma a angajat un audit al situatiilor sale financiare, riscul este substantial diminuat si rata totala a dobinzii aplicata debitorului poate fi diminuata. Reducerea riscului informational poate avea un efect important si asupra capacitatii debitorului de a obtine capital la costuri rezonabile. De exemplu, sa presupunem ca o mare companie are o datorie totala purtatoare de dobinzi de aproximativ 10 miliarde de dolari. Daca rata dobinzii aplicabila acestei datorii se diminueaza cu doar 1%, economiile anuale de cheltuieli privind dobinzile vor ajunge la 100 de milioane de dolari.

Cauzele riscului informational

Pe masura ce societatea noastra devine mai complexa, factorii de decizie se confrunta cu o probabilitate tot mai mare de a primi informatii incorecte. Acest fapt se explica prin mai multe motive: distanta din ce in ce mai mare intre informatii si utilizatori, partinirea si motivele personale ale furnizorului de informatii, volumul foarte mare al datelor, precum si existenta unor tranzactii comerciale foarte complexe.

Distanta dintre informatii si utilizatori. in lumea moderna, este aproape imposibil ca un factor de decizie sa dispuna de cunostinte directe, empirice despre organizatia cu care colaboreaza. Persoana in cauza va fi nevoita sa se bazeze pe informatiile furnizate de alte persoane. Cind informatiile sint obtinute de la alte persoane, creste si probabilitatea unei dezinformari intentionate sau neintentionate.

Partinirea si motivele personale ale furnizorului de informatii. Daca informatiile sint furnizate de o persoana ale carei scopuri nu corespund celor ale factorului de decizie, atunci informatiile in cauza ar putea fi manipulate in favoarea ofertantului lor. O asemenea partinire s-ar putea explica printr-un optimism sincer in ceea ce priveste anumite evenimente viitoare sau prin accentuarea intentionata a anumitor aspecte in scopul de a influenta utilizatorii intr-o directie dorita. in ambele cazuri, rezultatul este o dezinformare. De exemplu, intr-o decizie vizind un imprumut, in care debitorul transmite creditorului situatiile sale financiare, exista o probabilitate considerabila ca debitorul sa manipuleze situatiile prezentate pentru a-si imbunatati sansele de a obtine imprumutul dorit. Dezinformarea ar putea lua forma directa a unor sume gresite sau cea, mai putin vizibila, a unei prezentari incomplete sau necorespunzatoare a datelor.

Datele voluminoase. Pe masura ce organizatiile se extind, creste si volumul tranzactiilor lor comerciale. Aceasta mareste probabilitatea includerii in evidentele contabile a unor informatii gresit inregistrate - poate "ingropate' sub un morman de informatii diverse. De exemplu, daca o agentie guvernamentala de proportii achita factura unui furnizor, platind un surplus de 200 de dolari, exista o probabilitate foarte mare ca aceasta eroare sa nu fie descoperita decit daca institutia a pus in aplicare proceduri rezonabil de complexe pentru a identifica acest tip de inregistrare gresita. Daca numeroase greseli de inregistrare ramin nedescoperite, totalul lor combinat poate ajunge la un nivel greu de neglijat.

Tranzactiile comerciale complexe. in ultimele citeva decenii, tranzactiile comerciale intre organizatii au devenit tot mai complexe si, prin urmare, tot mai greu de inregistrat in mod corespunzator. De exemplu, tratamentul contabil corect al achizitiei unei entitati de catre alta creeaza probleme contabile relativ dificile si importante. Printre alte exemple se numara consolidarea si prezentarea adecvata a rezultatelor financiare ale intreprinderilor-fiice care opereaza in ramuri diferite, precum si prezentarea adecvata a instrumentelor financiare derivate

Reducerea riscului informational

Managerii de intreprinderi si utilizatorii situatiilor financiare ar putea deduce ca cea mai buna modalitate de a gestiona riscul informational ar consta intr-o simpla mentinere a acestuia la un nivel rezonabil de inalt. O companie de dimensiuni reduse ar putea constata ca este mai ieftin sa platesti dobinzi mai mari decit sa majorezi cheltuielile legate de reducerea riscului informational.

Pentru intreprinderile mai mari, este de obicei mai practic sa se suporte cheltuieli privind reducerea riscului informational. Aceasta masura poate fi aplicata prin cele trei modalitati prezentate mai jos.

Utilizatorul verifica informatiile. Utilizatorul s-ar putea deplasa la sediul intreprinderii furnizoare de informatii pentru a examina evidentele contabile ale acesteia si a obtine informatii privind fiabilitatea situatiilor prezentate. in mod normal, aceasta masura nu este practica din cauza costului ei. in plus, verificarea informatiilor de catre fiecare utilizator in parte este ineficienta din punct de vedere economic. Cu toate acestea, anumiti utilizatori isi fac propriile verificari. De exemplu, Inspectoratul Fiscal face verificari importante ale intreprinderilor si persoanelor fizice pentru a determina daca declaratiile fiscale intocmite de acestea reflecta impozitele reale datorate , in mod similar, daca o intreprindere intentioneaza sa achizitioneze o alta intreprindere, cumparatorul utilizeaza deseori o echipa speciala de audit pentru a verifica si evalua de maniera independenta in-formatiile-cheie ale potentialei achizitii.

Utilizatorul impartaseste riscul informational cu managementul. Exista precedente juridice semnificative care sugereaza ca managementul poarta raspunderea furnizarii de informatii fiabile utilizatorilor. Daca utilizatorii se bazeaza pe situatii financiare incorecte si, ca urmare, inregistreaza o pierdere financiara, ei au posibilitatea de a da in judecata managementul intreprinderii respective. Una dintre dificultatile impartasirii riscului informational cu managementul consta in probabilitatea ca utilizatorii sa nu-si poata recupera pierderile. Daca o companie se afla in incapacitatea de a rambursa un imprumut pe motiv de faliment, este putin probabil ca managementul sa dispuna de suficiente fonduri pentru a despagubi utilizatorii informatiilor.

Furnizarea de situatii financiare auditate. Modalitatea cea mai frecventa prin care utilizatorii pot obtine informatii fiabile consta in efectuarea unui audit independent. Ulterior, informatiile auditate sint utilizate in procesul decizional, pornin-du-se de la ipoteza ca aceste informatii sint rezonabil de complete, exacte si nepartinitoare.

De obicei, managementul angajeaza un auditor, care va asigura utilizatorii ca situatiile financiare sint fiabile. in cazul in care pina la urma se constata ca situatiile financiare sint incorecte, auditorul poate fi dat in judecata atit de utilizatorii informatiilor, cit si de managerii intreprinderii care 1-a angajat. Fara indoiala, auditorii poarta o raspundere juridica semnificativa privind munca pe care o presteaza

Definirea auditului

Auditul reprezinta procesul desfasurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate numite auditori prin care se analizeaza si se evalueaza in mod profesional informatii legate de o anumita entitate, utilizind tehnici si procedee specifice in scopul obtinerii de dovezi numite probe de audit pe baza carora auditorii emit o opinie responsabila in domeniul in care isi defasoara activitatea.

Auditul consta in colectarea si evaluarea unor probe privind informatiile, in scopul determinarii si raportarii gradului de conformitate a informatiilor respective cu o serie de criterii prestabilite. Auditul ar trebui efectuat de o persoana competenta si independenta.

Aceasta definitie a procesului de audit este cu mult mai ampla decit definitia unui audit al situatiilor financiare istorice, cuprinzind si numeroasele activitati legate de serviciile de certificare si asigurare. Definitia include si o serie de cuvinte si expresii-cheie. Pentru a permite o mai buna intelegere, termenii in cauza sint discutati mai jos intr-o ordine diferita de cea in care apar in descriere

Informatii si criterii prestabilite

'Pentru a se efectua un audit, trebuie sa existe informatii intr-o forma verificabila, precum si o serie de norme si standarde (criterii) in raport cu care auditorul sa poata evalua informatiile. Informatiile pot lua si iau numeroase forme diferite. De obicei, auditorii auditeaza informatii cuantificabile, printre care putem mentiona situatiile financiare ale persoanelor juridice si declaratiile fiscale privind impozitele federale pe venit intocmite de persoanele fizice. De asemenea, auditorii pot intreprinde si audite ale unor informatii mai subiective, cum ar fi eficacitatea sistemelor informatice sau eficienta activitatilor de productie.

Criteriile de evaluare a informatiilor variaza, la rindul lor, in functie de informatiile auditate. De exemplu, in cadrul unui audit al situatiilor financiare istorice de catre firmele de expertiza contabila, criteriile constau de obicei in principiile contabile general acceptate. Mai concret, aceasta inseamna ca intr-un audit al situatiilor financiare ale General Motors, firma de expertiza contabila va determina daca aceste documente de sinteza au fost intocmite in conformitate cu principiile contabile general acceptate. in cazul unui audit al declaratiilor fiscale de catre Inspectoratul Fiscal criteriile utilizate se vor regasi in Codul Fiscal. Daca Inspectoratul Fiscal face un audit al declaratiei General Motors privind impozitul pe profit, inspectorul fiscal respectiv se va referi la Codul Fiscal, nu la principiile contabile general acceptate, in ceea ce priveste criteriile de determinare a corectitudinii informatiilor.

In cazul informatiilor cu caracter mai subiectiv, cum ar fi cele din auditul eficacitatii operatiunilor informatizate, criteriile sint mai greu de definit. in mod normal, auditorii si entitatile supuse auditului ajung la un acord in ceea ce priveste criteriile ce urmeaza a fi utilizate cu mult inainte de inceputul auditului propriu-zis. Pentru un program informatic, de exemplu, printre criterii s-ar putea numara absenta erorilor de intrare sau iesire a datelor de sistem.

Colectarea si evaluarea probelor

Probele reprezinta orice informatii utilizate de auditor pentru a determina daca informatiile auditate sint prezentate in conformitate cu criteriile prestabilite. Probele pot lua numeroase forme, printre care se numara: marturiile verbale ale persoanei auditate (clientului), comunicarile scrise cu terti din afara entitatii, precum si observatiile personale ale auditorului. Este important sa se obtina probe de calitate si cantitate suficiente pentru a se atinge scopul auditului. Determinarea tipurilor si cantitatilor de probe necesare, precum si evaluarea concordantei dintre informatii si criteriile prestabilite reprezinta componenta decisiva a oricarui audit. Acestea constituie subiectul fundamental al cartii de fata.

Persoana compententa si independenta

Auditorul trebuie sa dispuna de toate calificarile necesare pentru a intelege criteriile utilizate si trebuie sa fie suficient de competent pentru a cunoaste tipurile si cantitatile de probe de colectat astfel incit sa poata ajunge la o concluzie corecta dupa ce va fi examinat toate probele. Auditorul trebuie, de asemenea, sa dea dovada de o atitudine psihica independenta. Competenta persoanei care efectueaza auditul nu are nici o valoare in cazul in care aceasta persoana este partinitoare in colectarea si evaluarea probelor.

Auditorii care intocmesc rapoarte asupra situatiilor financiare ale companiilor sint deseori numiti auditori independenti. in ciuda faptului ca persoana care face auditul situatiilor financiare publicate este platita de catre compania care le-a intocmit, ea este, de regula, suficient de independenta pentru a realiza audite in care utilizatorii sa poata avea incredere. Desi o independenta perfecta este aproape imposibila, auditorii se straduiesc sa mentina un grad inalt de detasare pentru a nu pierde increderea utilizatorilor care se bazeaza pe rapoartele lor. Cu toate ca lucreaza pentru compania in cauza, auditorii interni raporteaza de obicei direct managerilor de virf, pentru a-si mentine pozitia independenta fata de unitatile operationale subalterne auditate

Raportarea

Etapa finala a procesului de audit consta in intocmirea unui raport de audit, prin care auditorul comunica utilizatorilor concluziile sale. Rapoartele sint de naturi diferite, insa toate trebuie sa informeze deopotriva utilizatorii despre concordanta dintre informatii si criteriile stabilite. Si formele pe care le iau rapoartele sint diverse, de la tipurile foarte tehnice, asociate de obicei cu auditele situatiilor financiare, pina la simplele rapoarte orale, in cazul unui audit al eficientei operationale a unui mic departament.

Tipuri de audit

Expertii contabili fac trei tipuri fundamentale de audite: audite ale situatiilor financiare, audite operationale si audite ale conformitatii. Ultimele doua servicii sint deseori numite "activitati de audit', desi ele se aseamana mai mult cu serviciile de certificare si asigurare. in prezent vom examina mai detaliat fiecare dintre cele trei tipuri de audit.

Auditul situatiilor financiare este efectuat pentru a se determina daca situatiile financiare in ansamblu (informatiile verificate) sint prezentate in acord cu anumite criterii. in mod normal, criteriile constau in principiile contabile general acceptate, desi sint frecvente si audite ale situatiilor financiare intocmite utilizindu-se contabilitatea prin metoda "de casa'¹² sau prin orice alta metoda contabila adaptata activitatii organizatiei. De cele mai multe ori, situatiile financiare incluse in acest audit sint: situatia pozitiei financiare (bilantul contabil), contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, precum si notele si anexele insotitoare.

Auditul operational reprezinta analiza oricarei portiuni a procedurilor si metodelor operationale ale unei organizatii, in scopul evaluarii eficientei si eficacitatii lor. Dupa incheierea unui audit operational, managerii asteapta, in mod normal, recomandari pentru ameliorarea activitatilor operationale. Un exemplu de audit operational este evaluarea eficientei si acuratetei prelucrari operatiunilor legate de salarii in cadrul unui sistem computerizat nou instalat. Un alt exemplu de situatie in care cei mai multi contabili se vor simti insuficient de calificati este evaluarea unor indicatori precum satisfactia clientilor, eficienta si exactitatea operatiunilor de distribuire a scrisorilor si coletelor intr-o companie precum Federal Express.

Din cauza numarului mare si diversitatii domeniilor a caror eficacitate operationala poate fi evaluata, este imposibil de definit un proces de audit operational tipic. intr-o anumita organizatie, auditorul poate evalua relevanta si suficienta in- formatiilor utilizate de management in luarea de decizii privind achizitionarea unor mijloace fixe noi, pe cind intr-o alta organizatie - eficienta fluxului informational din cadrul prelucrarii vinzarilor. in auditul operational, verificarile nu se limiteaza la contabilitate. Ele pot cuprinde evaluarea structurii organizatorice, a operatiunilor informatizate, a metodelor de productie, precum si a oricarei alte arii de activitate in care auditorul dispune de suficiente cunostinte.

Realizarea unui audit operational si raportarea rezultatelor acestuia sint mai greu de definit decit celelalte doua tipuri de audit. Eficienta si eficacitatea operatiunilor sint cu mult mai complicat de evaluat de maniera obiectiva decit conformitatea sau prezentarea situatiilor financiare in acord cu principiile contabile general acceptate. Mai mult decit atit, definirea criteriilor de evaluare a informatiilor din cadrul unui audit operational este o problema extrem de subiectiva. in acest sens, activitatea de audit operational se apropie mai curind de consultanta manageriala decit de ceea ce se intelege in mod normal prin "audit'. Importanta auditului operational a crescut mult in ultimul deceniu.

Scopul unui audit al conformitatii este de a determina daca entitatea examinata' respecta anumite proceduri, reguli sau reglementari definite de o autoritate supraordonata. Un audit al conformitatii pentru o intreprindere privata ar putea include: a determina daca procedurile recomandate de contabilul-sef sint respectate de catre personalul contabil, a examina salariile pentru a determina respectarea legislatiei privind remunerarea minima sau a examina acordurile contractuale cu bancile si cu alti creditori pentru a se asigura ca intreprinderea respecta clauzele juridice definite. In cadrul verificarii entitatilor guvernamentale, cum ar fi un inspectorat scolar, se etectueaza numeroase audite ale conformitatii, din cauza reglementarii puternice a activitatii acestor entitati de catre autoritatile guvernamentale supraordonate. in practica, in orice organizatie privata si nonprofit exista politici prestabilite, acorduri contractuale si reglementari legislative care pot impune efectuarea de audite ale conformitatii.

in mod normal, rezultatele auditelor conformitatii sint raportate unei persoane din interiorul unitatii organizatorice auditate si nu unei game largi de utilizatori. Managerii, spre deosebire de utilizatorii externi, constituie principalul grup interesat de gradul de conformitate cu anumite proceduri si norme prestabilite. Prin urmare, o parte semnificativa a lucrarilor din acest domeniu este intreprinsa de auditori angajati in cadrul intern al unitatilor operationale in cauza. Cu toate acestea, exista si citeva exceptii. Atunci cind o organizatie vrea sa determine daca anumite persoane fizice sau juridice respecta conditiile impuse de ea, auditorul este angajat de organizatia care defineste normele de respectat. Un exemplu este auditul contribuabililor pentru a determina respectarea de catre acestia a legislatiei fiscale federale: in acest caz, auditorul este angajat de catre stat pentru a examina declaratiile contribuabilului in cauza. Auditele conformitatii programelor subventionate de stat sint, in mare parte, efectuate de experti contabili sau de auditori.