AMPLASAREA DEPOZITELOR

AMPLASAREA DEPOZITELOR

Fiecare companie trebuie sa isi depoziteze produsele finite pana sunt vandute, deoarece rareori se intampla ca procesul de consum sa aiba loc aproape imediat dupa cel de productie. Functia de depozitare ajuta la eliminarea discrepantelor existente intre productie si cantitatile de produs cerute pe piata. Companiile sunt cele care decid numarul necesar de locatii de depozitare. Astfel, cele care furnizeaza produse ambalate consumatorilor si-au micsorat numarul de depozite de la 10-15 la numai 5-7, iar distribuitorii farmaceutici si-au redus de asemenea numarul de depozite de la 90 la aproape 45.

Pe de o parte, mai multe locatii de depozitare inseamna ca produsele ajung mult mai repede la consumatori, dar reprezinta de asemenea si cheltuieli mult mai mari. Cateva companii pastreaza o parte din stocul de produse in interiorul locurilor de productie sau in apropierea acestora, iar restul de produse sunt situate in depozite din intreaga tara. Intreprinderea poate detine depozite private sau poate inchiria spatiu in depozitele publice. Companiile au mai mult control in cele private, insa costurile sunt ridicate si de asemenea trebuie sa faca fata si unei inflexibilitati in ceea ce priveste schimbarea locatiilor in functie de cerintele pietei. De cealalata parte, depozitele publice inchiriaza spatii la un anumit pret si ofera pe langa acestea si servicii aditionale, contra cost, cum ar fi inspectia produselor, ambalarea si transportul acestora.

Depozitarea prezinta mai multe probleme manageriale: numarul, tipologia si amplasarea depozitelor, precum si gradul de proprietate asupra unui astfel de spatiu. Amplasarea si numarul depozitelor depinde de locatia publicului tinta catre care se adreseaza produsele companiei, sursele care produc aceste bunuri, precum si rutele existente pentru transport. Trebuie luate in considerare volumele de produse care pleaca spre toate directiile si realizat un echilibru intre costurile totale si beneficiile aduse de amplasarea unui depozit intr-un anumit loc.

Un tip de depozit care are o amplasare foarte bine gandita este un centru de distributie. Acesta este strategic localizat pentru accesul transporturilor, de obicei langa autostrazile interstatale. Un astfel de centru poate servi drept punct de consolidare pentru alte depozite existente in sistem.

Deciziile de amplasare a depozitelor au un impact direct asupra capacitatii sistemului logistic de a oferi nivelul dorit de servire a clientilor si costurile totale. In continuare, sunt analizate variantele clasice de amplasare a depozitelor si metodele ce pot fi utilizate pentru pozitionarea spatiala a unui depozit sau a unei retele de depozite.

1.Variante si metode de amplasare

Numarul si amplasarea depozitelor sunt determinate de coordonatele spatiale ale clientilor si unitatilor de productie, precum si de particularitatile produselor. Depozitele au rolul de a contribui la eforturile firmei de a oferi clientilor unitati de timp si loc.

Un depozit va fi stabilit pe un anumit amplasament, numai daca genereaza efecte favorabile in domeniul marketingului si vanzarilor si reduce costurile totale. In mod traditional, variantele au fost clasificate astfel:

a)      amplasarea in functie de piata. Aceasta varianta presupune localizarea depozitului in apropierea clientilor cheie. Aria geografica servita de depozit depinde de o serie de factori, de exemplu de viteza livrarilor, marimea comenzii medii si costul unitar al livrarii totale. Amplasarea unui depozit in functie de piata se justifica atunci cand constituie modalitatea de a oferi clientilor un sprijin logistic rapid, cu cel mai mic cost total. Un depozit amplasat in proximitatea clientilor indeplineste functia de creare a unei structuri sortimentale, pe baza marfurilor provenite din surse multiple. Produsele sunt primite de la furnizori in transporturi consolidate, efectuate pe distante mari. Diversitatea sortimentala a stocului mentinut de depozit este mare. Principalele avantaje oferite de aceasta varianta de amplasare sunt urmatoarele: (i) costurile de transport relativ mici, datorita aprovizionarii in cantitati mari de la furnizori; (ii) sortimentul de produse variat; (iii) posibilitatea aprovizionarii fiecarui client, conform necesitatilor, cu cantitati de produse mai mici decat cele specifice aprovizionarii directe de la furnizori; (iv) reducerea timpului necesar pentru completarea stocului, la nivelul firmelor cliente. Amplasarea in apropierea pietei este o solutie intalnita in cazul produselor alimentare si bunurilor de consum curent. De asemenea, se aplica in domeniul sprijinului logistic pentru productie, in vederea asigurarii componentelor care fac obiectul unor strategii de tip "just-in-time".

b)      amplasarea in functie de productie. Depozitul este plasat in apropierea unitatilor de fabricatie ale unei firme producatoare. Functiile principale pe care le indeplineste sunt combinarea produselor si consolidarea livrarilor. Apelarea la un astfel de depozit este necesara in cazul in care fiecare unitate de fabricatie este specializata in realizarea unui anumit produs, iar clientii solicita un sortiment complet. Printre avantajele specifice se inscriu urmatoarele: (i) facilitarea obtinerii de catre client a unui sortiment constituit din produse fabricate de diferite unitati; (ii) reducerea costurilor de transport prin consolidarea livrarilor catre clienti; (iii) posibilitatea clientilor de a comanda o cantitate mica din fiecare produs; (iv) simplificarea pentru client, a operatiunilor de urmarire a livrarilor efectuate de furnizor, datorita primirii mai multor produse, cu o singura factura.

c)      amplasarea intermediara. Spre deosebire de celelalte doua variante, nu pune accentual pe proximitatea fata de clienti sau fata de unitatile de fabricatie ale producatorului. Depozitele sunt pozitionate intre clienti si unitatile de productie. Functiile indeplinite sunt consolidarea si crearea sortimentului. Aceasta varianta se aseamana cu amplasarea in functie de productie. La un cost logistic scazut, se livreaza fiecarui client structura sortimentala dorita.

Prezenta depozitelor unei firme in apropierea clientilor a fost mult timp privita ca un avantaj competitiv, o conditie a succesului. Clientii considerau ca pot beneficia de un nivel inalt de servicii logistice doar de la furnizorii care dispun de depozite situate in apropierea lor. Paradigma prezentei locale a determinat numerosi furnizori sa creeze retele de depozite, in cadrul carora numeroase unitati mentineau un sortiment complet de produse. In prezent, depozitul local nu mai este absolut necesar pentru identificarea si satisfacerea cerintelor clientilor.

Cercetarile pentru stabilirea amplasamentului unor facilitati ( unitati de productie, depozite, magazine) au fost deosebit de numeroase. Primele preocupari in acest domeniu dateaza de la inceputul secolului XX. Metodele de amplasare a depozitelor, dezvoltate prin aceste cercetari, pot fi clasificate in functie de urmatoarele criterii:

a)      numarul depozitelor. Localizarea unui singur depozit este o problema cu totul diferita de amplasarea mai multor depozite in acelasi timp. Metodele de amplasare a unui depozit unic considera o problema simplificata, deoarece nu iau in considerare distribuirea cererii pe mai multe depozite, efectele de consolidare a stocurilor si costul depozitului.

b)      caracterul discret al alegerii. Unele metode exploreaza fiecare locatie posibila existenta in spatiul continuu, si o va alege pe cea mai buna. Aceste metode poarta denumirea de metode continue de amplasare. Spre deosebire de acestea, metodele discrete permit selectarea amplasamentului dintr-o lista de alegeri posibile. In practica, metodele discrete sunt mai frecvent utilizate, in special pentru amplasarea mai multor depozite.

c)      gradul de agregare al datelor. Metodele care utilizeaza date cu grad mare de agregare limiteaza amplasamentul la o arie geografica larga, de pilda o localitate. In schimb, metodele bazate pe date cu grad mic de agregare permit diferentierea intre doua amplasamente foarte apropiate, de exemplu separate doar de o strada.

d)      orizontul de timp. Apelarea la date referitoare la o singura perioada de timp( de pilda, un an) este specifica metodelor statice. Amplasarea in functie de evolutiile estimate pentru mai multi ani se poate stabili cu ajutorul metodelor dinamice.

2. O perspectiva istorica asupra amplasamentului

Multe dintre primele teorii legate de locatie au fost formulate de economisti si geografi cum ar fi: Johann von Thnen, Alfred Weber, T. Palander, August Lsch, Edgar Hoover, Melvin Greenhut si Walter Isard. O tema comuna in lucrarile acestora a fost importanta costurilor de transport in determinarea amplasamentului. O mare parte dintre conceptele care au fost sugerate de acestia, pot fi aplicate si in zilele noastre.

Metode de amplasare a unui singur depozit

Pentru localizarea unui singur depozit se pot utiliza metode exacte, grafice sau de aproximare. Metoda frecvent utilizata pentru stabilirea amplasamentului este metoda centrului de gravitatie. Aceasta metoda este denumita si metoda grilei. Are un caracter static si continuu.

Cu ajutorul metodei centrului de gravitatie, se poate determina amplasamentul care asigura satisfacerea cererii clientilor, in conditiile celui mai mic cost total. Costul de transport trebuie sa fie minimizat pentru ansamblul ariei geografice unde va fi amplasat centrul de gravitatie. Se considera ca, in principiu, costurile de transport sunt o functie de distanta, cantitate si timp. In cadrul unui anumit teritoriu, depozitul va putea fi amplasat in centrul de gravitatie calculat intr-una din urmatoarele variante: (i) in functie de cantitate; (ii) in functie de distanta; (iii) in functie de cantitate si distanta; (iv) in functie de timp, cantitate si distanta.

Aplicarea metodei se bazeaza pe geometria analitica si impune utilizarea unui sistem de coordonate cartezian. Fiecare centru de cerere este pozitionat spatial prin coordonatele sale x si y. Cu ajutorul teoremei lui Pitagora, se determina distanta dintre oricare doua puncte reprezentate in sistemul de coordonate.

O prima varianta de amplasare a depozitului este cea bazata pe centrul de gravitatie in functie de cantitate. In acest caz, este considerata numai una dintre cele trei variabile: distanta, cantitate si timp.

Solutia obtinuta cu ajutorul acestei metode este amplasamentul care asigura echilibrul intre destinatii, pe o anumita perioada, in functie de cantitate. Coordonatele x si y ale depozitului se calculeaza pe baza urmatoarelor formule:

x= y=

unde x si y sunt coordonatele depozitului, sisunt coordonatele centrului de cerere i si este cantitatea anuala de produse solicitate de centrul de cerere i.

Amplasarea unui singur depozit se poate realiza si prin metoda centrului de gravitate in functie de distanta. Solutia obtinuta indica punctul care minimizeaza varianta bazata pe cantitate, stabilirea celui mai bun amplasament presupune parcurgerea unui proces iterativ, pentru a obtine o localizare din ce in ce mai buna a depozitului. Coordonatele depozitului si distanta de la depozit la punctele de livrare se recalculeaza in fiecare etapa, pana cand imbunatatirea obtinuta de la o etapa la alta este minima sau nula.Pentru determinarea solutiei se apeleaza la urmatoarele formule:

unde si sunt coordonatele depozitului pentru iteratia k, si sunt coordonatele centrului de cerere i si este distanta dintre punctul i si depozit, in iteratia k.

Distanta dintre orice centru de cerere si depozit se calculeaza astfel:

unde este distanta dintre punctul i si depozit, in iteratia k, si sunt coordonatele depozitului pentru iteratia k, iar si sunt coordonatele centrului de cerere i.

Varianta centrului de gravitatie in functie de cantitate si distanta este superioara in raport cu celelalte doua variante analizate.Comparativ cu metoda bazata numai pe distanta, ia in considerare frecventa livrarilor la fiecare destinatie. Spre deosebire de metoda bazata pe cantitate, urmareste si influenta distantei.

Identificarea celui mai bun amplasament in functie de cantitate si distanta este un proces iterativ. Formulele utilizate pentru localizarea depozitului sunt urmatoarele:

unde si sunt coordonatele depozitului pentru iteratia k, si sunt coordonatele centrului de cerere i, este cantitatea anuala de produse solicitate de centrul de cerere i si este distanta dintre punctul i si depozit, in iteratia k.

Considerarea tuturor factorilor care influenteaza costurile conduce la varianta centrului de gravitatie in functie de timp, cantitate si distanta. Amplasamentul se determina printr-un proces iterativ, cu ajutorul formulelor:

unde si sunt coordonatele depozitului pentru iteratia k, si sunt coordonatele centrului de cerere i, este cantitatea anuala de produse solicitate de centrul de cerere i si este rata de miscare exprimata in km/ora.

se calculeaza in functie de distanta () si timpul () de livrare de la depozit la toate punctele de livrare, in cazul fiecarei iteratii. Durata deplasarii este influentata de tipul de drum si de trafic. se determina astfel:

Metoda centrului de gravitatie, tehnicile grafice si metodele de aproximare, utilizate pentru stabilirea celui mai bun amplasament al unui singur depozit, se diferentiaza prin capacitatea lor de a garanta o solutie optima. Decizia finala de localizare a depozitului este ghidata de solutiile obtinute cu ajutorul acestor metode, fara a coincide neaparat cu coordonatele calculate. Motivul consta in faptul ca metodele respective pornesc de la ipoteze care simplifica realitatea. Ca exemple de ipoteze , pot fi considerate urmatoarele:

• concentrarea cererii intr-un punct. In practica, cererea provine de la mai multe firme cliente dispersate pe o arie teritoriala. In consecinta, costul de transport la punctul de cerere nu coincide cu cel pana la clientii individuali.
• limitarea la costurile variabile. Modelele de amplasare a unui singur depozit gasesc de obicei locatii bazate pe costuri variabile. Insa nu sunt luate in considerare diferentele de cost corespunzatoare localizarilor posibile ale depozitului sau alte costuri cum ar fi forta de munca.
• relatia direct proportionala dintre transport si distanta. In realitate, cresterea distantei nu conduce la o crestere in aceeasi proportie a costurilor de transport. Cauza relatiei neliniare este faptul ca in structura tarifelor de transport exista deopotriva componente fixe si componente variabile.
• rutele rectilinii. Dependenta de caile de transport existente face din rutele rectilinii o exceptie. Se pot utiliza coeficienti de transformare a distantei in linie dreapta in distante pe calea ferata, sosea, etc.
• caracterul static. Metodele de amplasare a unui singur depozit se refera la o singura perioada. Nu iau in calcul modificarile de venituri si costuri, care vor surveni in viitor.

4. Metode de amplasare a mai

multor depozite

Pentru cele mai multe firme, cea mai complexa si reala problema in ceea ce priveste locatia, este in momentul in care doua sau mai multe depozite trebuie sa fie amplasate simultan, sau la o perioada scurta de timp. Aceasta problema este comuna deoarece majoritatea companiilor, in afara de cele mici, au mai multe facilitati in sistemele lor logistice. Este complexa deoarece aceste facilitati nu pot fi privite independent din punct de vedere economic, si numarul de posibilitati de amplasare devine enorm.

Problema amplasarii depozitelor este caracterizata de cateva intrebari de baza:

- Cate depozite ar trebui sa existe in reteaua de aprovizionare a companiei?

Cat de mari ar trebui sa fie si unde anume ar trebui sa fie localizate?

- Care magazine ar trebui asociate depozitului respectiv pentru a le aproviziona? Care depozit ar trebui asociat fiecarei fabrici, magazin, etc?

- Ce produse ar trebui stocate in fiecare depozit? Care produse ar trebui transportate direct de la punctul de productie la consumatori?

Au fost descoperite mai multe metode de determinare a locatiei depozitelor care ajuta la aflarea raspunsurilor pentru unele dintre aceste intrebari. Cateva dintre ele, cum ar fi metodele exacte si de simulare, sunt prezentate in continuare.

Categoria metodelor exacte include metoda centrului de gravitatie multiplu si metodele de programare liniara. Metodele exacte au capacitatea de a garanta fie o solutie matematica optima, fie o solutie de precizie cunoscuta.

Metoda centrului de gravitatie multipla determina amplasamentele depozitelor care genereaza costul de transport minim. Aplicarea metodei presupune crearea de subprobleme de amplasare. Centrele de cerere sunt repartizate pe depozitele care urmeaza sa fie localizate. Amplasarea fiecarui depozit al retelei reprezinta o subproblema care va fi solutionata cu ajutorul metodei centrului de gravitatie pentru un singur depozit.

Pentru alocarea destinatiilor pe depozite se vor considera grupele ce se pot constitui din centre de cerere apropiate. Se poate porni de la un numar de depozite egal cu numarul centrelor de cerere, se determina amplasamentele si se calculeza costul aferent. Se diminueaza apoi numarul depozitelor si se recalculeaza coordonatele lor si costul.

Scaderea numarului de depozite conduce la cresterea costurilor de transport. Se poate inregistra o scadere simultana a costurilor fixe si a costurilor de mentinere a stocurilor. Solutia de amplasare cea mai buna este cea care minimizeaza costul total.

Din categoria metodelor exacte, fac parte si metodele de programare liniara. Cu ajutorul lor se determina solutia optima, din mai multe variante posibile, in conditiile anumitor restrictii. Un model de optimizare considera setul agregat de cerinte ale clientilor, setul agregat de posibilitati de productie, punctele intermediare posibile, alternativele de transport si dezvolta sistemul optim . Pentru rezolvarea problemelor de programare liniara se folosesc pachete software specifice.

Aplicabilitatea programarii liniare pentru problemele de amplasare a mai multor depozite presupune indeplinirea a doua conditii de baza. Pe de o parte, doua sau mai multe amplasamente sau activitati trebuie sa concureze pentru accesul la resurse limitate. De exemplu, un client poate fi aprovizionat din doua sau mai multe surse. Pe de alta parte, toate relatiile din problema trebuie sa aiba un caracter determinist si sa poata fi aproximate liniar.

Ca variante metodologice de programare liniara, pentru localizarea mai multor depozite, se utilizeaza optimizarea retelei si programarea cu numere intregi mixta. Optimizarea retelei considera canalul de distributie o retea alcatuita din noduri (in care se afla depozitele) si arce (reprezentate de caile de transport). Obiectivul este de a minimiza costurile variabile de productie si transport, in conditiile anumitor restrictii legate de oferta, cerere si capacitati.

O metoda de optimizare a retelei frecvent intalnita este metoda de transport, care are ca obiectiv satisfacerea integrala a cererii, cu un cost de transport minim. Matricea unei probleme de transport prezinta cantitatea solicitata de fiecare arie de piata, cantitatea pe care o poate furniza fiecare depozit si costul transportului de la depozit la punctul de cerere. Aplicarea metodei consta in stabilirea combinatiei optime de depozite dintr-o lista de amplasamente posibile. Solutia problemei indica localizarea optima a depozitelor si fluxurile de marfuri intre depozite si destinatii.

Programarea cu numere intregi mixta este o metoda mai complexa comparativ cu optimizarea retelei si are un grad de aplicabilitate practica mai mare, deoarece reflecta restrictiile existente in sistemele logistice reale. Un avantaj notabil al acestei metode este faptul ca pot fi incluse in analiza costurile fixe (care nu erau considerate in cazul optimizarii retelei), precum si diferite tipuri de costuri variabile. De asemenea, aceasta metoda reflecta cresterea costurilor fixe si economiile de scara ocazionate de utilizarea unor depozite mai mari.

Problema de programare liniara cu numere intregi consta in determinarea numarului, marimii si amplasarii depozitelor, astfel incat sa fie minimizate costurile fixe si liniar variabile, corespunzatoare vehicularii produselor prin reteaua de depozite, in conditiile anumitor restrictii. Aceste restrictii pot fi enuntate astfel:

oferta disponibila pentru fiecare produs nu poate fi depasita;

este necesara satisfacerea integrala a cererii;

capacitatea depozitelor nu poate fi depasita;

crearea unui depozit este conditionata de indeplinirea unui rulaj minim;

toate produsele destinate unui anumit client vor fi livrate de la acelasi depozit;

Principala limita a metodei programarii liniare cu numere intregi mixta, care era legata de dimensiunea problemelor pe care le putea rezolva, a fost inlaturata prin tehnica descompunerii. Cu ajutorul ei, o situatie multi-produs este divizata intr-o serie de probleme referitoare la un singur produs. Tehnica descompunerii faciliteaza apropierea de realitate, deoarece majoritatea firmelor dispun de o varietate de produse pe care clientii le pot comanda in sortimente si cantitati diferite. Procedura de stabilire a amplasarii depozitelor, pe baza tehnicii de descompunere, are un caracter iterativ. Costurile asociate fiecarui produs sunt testate pentru convergenta pana cand se obtine costul minim.

Utilizarea programarii liniare se confrunta cu o serie de dificultati in cazul sistemelor logistice complexe. Considerarea tuturor combinatiilor posibile de furnizori, amplasamente ale unitatilor de productie, amplasamente ale depozitelor, angrosisti, clienti si produse conduce la o problema de dimensiuni foarte mari. In plus, caracterul optim al solutiei este relativ, datorita faptului ca depinde de modul de definire al problemei, de ipotezele avansate.

Desi poate parea ca modelele de amplasare a depozitelor care ofera solutii matematice sunt cele mai bune, trebuie sa realizam ca solutia optima a problemei de localizare a lumii reale nu este mai buna decat descrierea reala a problemei facuta de modelul respectiv In plus, aceste modele de optimizare sunt de obicei greu de inteles si cer anumite aptitudini tehnice pe care multi manageri nu le poseda. De aceea, cei care cer ca descrierea exacta a problemei sa fie prioritara, se bazeaza pe simulare, ca metoda de alegere a unui amplasament. Acestia prefera sa riste si sa gaseasca o solutie imbunatatita, sub nivelul optim, la o problema descrisa cu precizie , decat sa gaseasca o solutie optima la o problema vag formulata.

In esenta, simularea se refera la studierea unui sistem dat cu ajutorul unui sistem inlocuitor, cu care se afla intr-o relatie de analogie. Solutia obtinuta cu ajutorul unei metode de simulare este imbunatatita sau suboptima, spre deosebire de solutia optima generata cu ajutorul programarii liniare. Caracterul suboptim nu este in totalitate un dezavantaj. Descrierea precisa a realitatii este principalul element de atractivitate al metodelor de simulare.

Un model de simulare pentru amplasarea depozitelor este o reprezentare matematica a unui sistem logistic, cu ajutorul unor enunturi matematice si logice, care pot fi manipulate cu ajutorul calculatorului. Aplicarea metodei presupune definirea prealabila a retelei logistice si a componentelor majore de cost. Reteaua consta in unitati de productie, depozite si clienti. Principalele costuri urmarite sunt costurile fixe si variabile ale depozitului, costul transportului de la surse la depozite si de la depozite la clienti, precum si costul de mentinere a produselor in stoc. Modelul de simulare permite evaluarea impactului pe care il au diferite configuratii ale retelei. Prin intermediul simularii repetate, se identifica cea mai buna retea, pornind de la diferite moduri de amplasare si alocare a depozitelor. Calitatea si eficienta rezultatelor depind de gama amplasamentelor care au fost selectate pentru analiza.

Sub aspectul preciziei rezultatelor obtinute, metodele de simulare sunt clasificate in doua tipuri distincte - simulari fundamentate matematic si simulari euristice. Simularile fundamentate matematic se bazeaza pe teoria probabilitatilor si a statistica matematica, ceea ce le permite sa asocieze rezultatelor obtinute o estimare a erorilor fata de realitate. Simularile euristice nu se bazeaza pe studii matematice riguroase sau neglijeaza calculele referitoare la precizie.

In problemele de stabilire a amplasamentului mai multor depozite, procedurile euristice conduc la diminuarea timpului necesar pentru gasirea unei solutii bune, dintre numeroase variante. Etapa initiala a simularii euristice presupune considerarea tuturor amplasamentelor posibile ale depozitelor. Destinatiile (clientii) sunt repartizate pe depozite astfel incat sa se obtina cel mai mic cost total, serviciul maxim ori o combinatie a acestora. Simularea continua prin inlaturarea progresiva a cate unui depozit, din numarul maxim al amplasamentelor posibile, pana cand se ajunge la un numar minim prestabilit. In fiecare iteratie, se evalueaza impactul pe care il are inlaturarea unui depozit asupra costului total, prin compararea cresterii costurilor variabile cu scaderea costurilor fixe. In cazul in care costul total scade, se renunta la depozitul respectiv. Depozitul inlaturat in fiecare iteratie este cel caruia ii corespund costurile cele mai mari. Cererea pe care o satisfacea anterior depozitul inlaturat este repartizata depozitului apropiat, care are cele mai mici costuri si procedura se repeta.

Comparativ cu metodele de optimizare, metodele de simulare sunt mai simple si mai putin costisitoare. Fara a oferi o solutie optima, simularea permite incorporarea mai multor detalii referitoare la clienti, produse, depozite, marimea loturilor livrate, fata de metodele de programare liniara.

Un model de simulare clasic acum folosit pentru determinarea amplasamentului unor depozite este cel realizat de catre H.J.Heinz Company si adoptat apoi de catre compania Nestl, care avea probleme legate de distributia produselor. Metoda asigura raspunsuri la intrebarile de baza legate de localizarea unui depozit( numar, locatie, alocarea de cereri unui anumit depozit, etc.) si se putea ocupa de pana la 4000 clienti, 40 de depozite, si 10-15 fabrici. Cele mai importante costuri ale distributiei luate in considerare de metoda de simulare elaborata de compania Heinz au fost:

- Clientii. Caracteristicile acestora care influenteaza costurile de distributie sunt:

a) amplasarea clientilor;

b) cererea anuala de produse;

c) tipurile de produse achizitionate;

- Depozitele. Caracteristicile depozitelor care afecteaza costurile sunt:

a) investitiile fixe in depozitele private. Unele companii prefera depozitele publice deoarece implica o investitie relativ scazuta;

b) operatiunile anuale si costurile administrative;

c) costurile variabile de stocare, de administrare, rotatia stocurilor si procesarea datelor;

- Fabricile. Locatia acestora si produsele disponibile in fiecare punct de productie, sunt elementele care afecteaza cel mai mult costurile de distributie.

- Costurile de transport. Costurile necesare mutarii produselor de la fabrici in depozite sunt denumite costuri de transport. Acestea depind de locatia fabricii si depozitului luate in considerare, marimea cantitatii ce va fi transportata, si de tipul produsului ce va fi mutat.

- Costuri de predare. Costurile necesare mutarii produselor de la depozite la consumatori sunt denumite costuri de predare, si depind de cantitatea transportata, locatia depozitului si a clientului, precum si tipul produsului.

Procesarea datelor de intrare a fost impartita in doua. Pe de o parte, un program de procesare separa cererile clientilor care puteau fi onorate prin intermediul unui depozit, de cele care puteau fi onorate direct de la punctele de productie. Dupa care au fost determinate cu ajutorul unui program distantele existente intre depozite si consumatori, si intre depozite si fabrici. Consumatorii au fost repartizati unor depozite, dupa ce au fost analizate 5 dintre cele mai apropiate puncte de aprovizionare si a fost ales depozitul care presupunea cele mai mici costuri in ceea ce privea transportul catre client, precum si costurile de depozitare si cele de transport a marfurilor de la centrul la productie la depozit. S-a utilizat o metoda de programare liniara pentru a rezolva unele dintre problemele de capacitate pe care le aveau fabricile.

Model de simulare pentru determinarea locatiei depozitelor elaborat de compania Heinz:

Modelele de simulare continua sa joace un rol important in determinarea locatiei depozitelor. O problema majora a acestora este faptul ca utilizatorul nu poate sti cat de apropiata este solutia de amplasare gasita de aceste modele, de cea optima. Insa, atata vreme cat un numar rezonabil de configuratii de amplasare au fost evaluate, putem crede cu tarie ca macar o solutie satisfacatoare o a fost gasita.

Managerii logistici pot recurge la metodele de amplasare a mai multor depozite, datorita avantajelor semnificative pe care acestea le prezinta: capacitatea de a solutiona o problema cu mari implicatii pentru firma, costurile relativ mici comparativ cu beneficiile, faptul ca se bazeaza pe informatii disponibile in orice firma. In prezent, exista numeroase pachete software care pot fi utilizate pentru rezolvarea problemelor de amplasare. Totusi, metodele prezentate nu pot aborda cu precizie relatiile neliniare si discontinue in privinta costurilor. Deocamdata, ele nu sunt cu adevarat modele ale unei retele integrate, deoarece necesita rezolvarea separata a fiecarei probleme. Sub aspectul perioadelor de timp considerate , metodele prezentate au un caracter static. Pentru inlaturarea acestei limite se poate recurge la metode dinamice de amplasare.

5. Amplasarea dinamica a depozitelor

Modelele de amplasare analizate pana acum reprezinta un tip de cercetare sofisticata care este utilizata pentru asistarea logisticienilor in rezolvarea problemelor legate de locatia depozitelor. Desi multe imbunatatiri au facut ca aceste metode sa fie mai eficiente si reprezentative, ele raman totusi statice in practica. De aceea, ele nu pot furniza tipare optime de amplasare in timp.

Tiparele legate de cerere si de costuri se schimba in timp, de aceea implementarea unei solutii bazate pe datele de astazi se poate dovedi a fi sub nivelul optim, luand in considerare conditiile economice de maine.

Gasirea celor mai bune configuratii de amplasare in timp,poate fi privita din mai multe perspective. In primul rand, cea mai buna locatie pentru un depozit , poate fi gasita utilizand conditiile curente, precum si cele care sunt preconizate pentru viitor.

In al doilea rand, cea mai buna configuratie curenta poate fi gasita si implementata. Astfel, in fiecare an, de indata ce datele sunt disponibile pentru acea perioada, cea mai buna si noua locatie pentru depozite este descoperita. Daca economiile dintre amplasamentul cel nou si cel vechi sunt mai mari decat costurile asociate mutarii in noua locatie, atunci schimbarea ar trebui luata in considerare. Aceasta metoda are avantajul de a lucra mereu cu date curente si nu cu date previzionate.

In ultimul rand, o solutie optima de amplasare poate fi gasita in timp, care iti va arata cu siguranta cand este nevoie de o mutare intr-un alt depozit, precum si locul unde se afla acesta situat. Astfel, metodologistii care au fost adusi in discutie la amplasarea unui singur depozit, pot fi incorporati intr-un procedura dinamica de programare pentru a gasi solutia optima de localizare a depozitelor.

Depozitele pot fi o parte foarte importanta din politica de servire a clientilor[4], atunci cand o companie are depozite la aproape 300 km de fiecare consumator pentru a le putea furniza produse intr-un timp cat mai scurt. Din pacate, si costurile sunt foarte ridicate in acest caz, si de aceea trebuie sa se ajunga la un compromis intre serviciile care trebuie sa fie furnizate acestora si costurile necesare realizarii lor.

Dezvoltarea spatiilor de depozitare

Normele impuse de UE ii obliga pe marii retaileri sa isi asigure spatii de depozitare in afara aglomeratiei urbane.

Cei care detin loturi de teren cu acces la principalele drumuri nationale pot obtine randamente semnificative daca dezvolta pe ele depozite pentru marile lanturi de retail.

'Apropierea de o autostrada atrage in primul rand companiile comerciale care ofera servicii de convenienta conducatorilor auto. In aceasta categorie putem include: restaurante, fast-fooduri, benzinarii, service-uri auto, moteluri, pensiuni etc.', sustine Razvan Sin, consultant in cadrul Departamentului de retail al DTZ Echinox.

Investitii in spatiile de depozitare

Peste 300 milioane de euro au fost investite in parcuri logistice si de depozitare din '90 si pana astazi.Cu toate acestea, dispunem de doar 15% din cat detine vecina noastra Ungaria, cu un total de un milion de metri patrati.

Spatiile cu destinatie industriala si pentru depozitare din Bucuresti si din tara au inceput sa prinda contur. Platformele vechilor fabrici comuniste sunt lasate in urma de proiectele marilor dezvoltatori straini care investesc in Romania milioane de euro pentru spatii cu destinatie logistica. Primul parc logistic, cu spatii de clasa A, din tara noastra a fost inceput de cei de la Cefin Real Estate, iar primul parc de distributie a fost inaugurat in 1998 de Mega Company. Astazi avem o capacitate de depozitare de 150.000-170.000 de metri patrati. Daca acum parcurile logistice se concentreaza doar in zona de nord a Capitalei, pe marginea soselei de centura analistii imobiliari estimeaza o dezvoltare asemanatoare si in zona de sud, o data cu deschiderea noului inel de centura. Hectare de teren sunt transformate in cladiri intinse care vor acoperi bunuri de larg consum. Un metru patrat de teren pentru constructie costa 35 de euro sau 45 de euro daca dispune de utilitati. Pentru cladirile de clasa A cu destinatie industriala, metrul patrat de constructie este 400 de euro. Oferta de spatii industriale va aduce anul acesta alti 150.000 de metri patrati de spatii logistice.