Analiza stocurilor - Analiza stocurilor active (regulatoare)

Analiza stocurilor

Intr‑o economie in care toti producatorii sunt interesati sa‑si satisfaca cererea, cel putin din punct de vedere teoretic, nu ar trebui sa existe probleme in aprovizionarea cu resursele materiale necesare. Practic insa, intervin o serie de factori economici si conjuncturali care dau un grad de complexitate acestui proces. Rezulta clar necesitatea cunoasterii in fiecare moment a stocurilor, ca principala componenta a activelor circulante. Scopul este corelarea fluxurilor de intrare si de iesire, amortizarea problemelor ce pot apare din cauza nesincronizarii diferitelor componente ale activitatii. Stocurile sunt active circulante, adica valori disponibile realizabile in termen scurt, cu urmatoarele caracteristici: durata mica si pondere foarte mare in totalul activelor circulante. Ca elemente patrimoniale, participa la un singur circuit economic, modificandu-si permanent forma. Marimea lor trebuie sa fie optima, stocuri prea mari antrenand imobilizari de capital, iar stocuri prea mici determinand rupturi in activitate. Stocurile trebuie sa fie continue, sustinut de faptul ca atat fluxul intrarilor (achizitiilor), cat si fluxul iesirilor (vanzarilor) pot prezenta discontinuitati. De existenta stocurilor este nevoie in toate cele trei faze ale unui ciclu de exploatare: faza de aprovizionare, faza de productie si faza de comercializare.

Conform I.A.S. 2 "Stocuri", stocurile sunt active:

detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurari normale a activitatii;

in curs de productie, in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai sus;

sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

In cadrul bilantului contabil, stocurile, dupa locul in care se afla la un moment dat, pot fi:

stocuri aflate in depozitele intreprinderii;

stocuri in curs de aprovizionare;

stocuri aflate la terti.

In analiza stocurilor de care dispune unitatea la un moment dat, aceasta din urma clasificare are o relevanta deosebita. Pentru ca o intreprindere sa cunoasca in orice moment marimea stocurilor (cantitativ si valoric), se recomanda inregistrarea acestora prin intermediul metodei inventarului permanent, ca metoda de organizare a contabilitatii stocurilor.

In analiza stocurilor se vor urmari: stocurilor active (regulatoare), stocurilor de siguranta, viteza de circulatie a stocurilor (eficienta utilizarii mijloacelor circulante).

Analiza stocurilor active (regulatoare)

Rolul stocurilor regulatoare, care sunt valori materiale consumabile pe termen scurt, este acela de a asigura continuitatea si ritmicitatea activitatii.

In analiza stocurilor se urmaresc in principal:

stocurile efective in comparatie cu cele optime, minime, medii sau antecalculate, determinarea stocurilor sub sau peste marimea optima, deci stabilirea imobilizarilor de capital in acestea;

cauzele crearii uneia din situatiile mai sus mentionate si stabilirea unor masuri de eliminare a lor;

analiza in structura cantitativa si calitativa a stocurilor, stabilirea produselor lent sau greu vandabile, a celor neutilizate etc.;

analiza lipsurilor in gestiunile de valori materiale etc.

Analiza dinamicii si structurii stocurilor active

Marimea stocurilor active (regulatoare) este influentata de o serie de factori: natura produsului, fluxul intrarilor (aprovizionarea), procesul de stocare, costul stocarii, fluxul iesirilor (desfacerile).

Este interesant de cunoscut in orice moment daca stocurile finale au crescut sau au scazut, cu cat, din ce cauze etc., precum si ce ar trebui facut in continuare. Diferentele apar in toate cele trei faze ale procesului de activitatea. De exemplu:

in faza de aprovizionare, cauzele modificarii stocurilor finale sunt:

neritmicitatea aprovizionarii;

contractarea eronata a cantitatilor de aprovizionat;

aprovizionarea inainte de termenele stabilite prin contracte;

aprovizionarea de sezon sau pentru unele nevoi suplimentare;

stocuri ramase nevandute dupa schimbarea sortimentelor sau tehnologiilor;

deasortarea, desperecherea produselor;

neadaptarea politicii de aprovizionare cu politica de productie si cu cea de marketing;

alegerea nepotrivita a furnizorilor;

oprirea neprevazuta a activitatii furnizorilor;

depasirea consumurilor specifice;

respingerea la receptia calitativa a unor sortimente necorespunzatoare s.a.m.d.;

in faza de productie, cauzele modificarii stocurilor finale sunt:

lipsa de materii prime sau materiale in vederea obtinerii produselor;

modificarea tehnologiei de fabricatie;

depasirea duratei procesului de fabricatie;

neritmicitatea productiei;

cresterea (scaderea) volumului productiei;

schimbarea sortimentatiei, s.a.;

in faza de comercializare, cauzele modificarii stocurilor finale sunt:

cresterea (scaderea) productiei;

schimbarea sortimentelor;

cresterea (scaderea) preturilor produselor;

existenta unui ritm mai lent la vanzare, decat la fabricatie;

produse necumparate datorita calitatii necorespunzatoare;

neaprovizionarea ritmica a magazinelor;

lipsa mijloacelor de transport, etc.

Dupa cum se observa, cauzele enumerate pot avea motivatie obiectiva, dar si subiectiva. In ambele situatii se impun masuri energice si rapide, care sa suplineasca lipsa de lichiditati. Dintre masuri, enumeram: ritmicitatea aprovizionarilor, aceasta in legatura cu calcule de necesar intocmite din timp si corect; cunoasterea si respectarea obligatiilor contractuale, productia sa se desfasoare cantitativ si calitativ corespunzator cu cererea pietei, cu anotimpurile si sezoanele etc..

Pentru toate insa se impune existenta unui sistem de urmarire, de informare si analiza permanenta a stocurilor.

In analiza stocurilor finale, relatia de calcul este urmatoarea:

SF = SI + I - E

unde:

SI - stoc initial;

I - intrari;

E - iesiri.

Pe aceasta relatie se poate aplica analiza balantiera astfel:

DSF = SF - SF

unde DSF depinde de evolutia componentelor din relatie.

Direct legate de stocurile de produse sunt stocurile medii de marfuri. Existenta lor in reteaua comerciala in marimi si structuri corespunzatoare reprezinta dovada unei politici de distributie corecte, eficiente, fundamentate.

Analiza factoriala a stocurilor medii

Are doua trepte ale analizei, care difera functie de nivelul la care sunt efectuate: produs, sector sau total intreprindere:

a.    la nivel de produs sau grupa de marfuri, analiza foloseste relatia:

unde: - stocul mediu pe categoria analizata (produs, sortiment, grupa de marfuri etc.);

- desfacerea medie zilnica a categoriei analizate;

v - viteza de circulatie in numar de zile a categoriei analizate.

Modificarea este determinata de:

b.    la nivelul intreprinderii analiza este, in general aceeasi. Diferenta constand in faptul ca fiecare produs, sortiment sau grupa de marfuri detine alta pondere in totalul desfacerilor, influentand mai mult sau mai putin activitatea firmei. De asemenea, viteza de circulatie a fiecaruia dintre aceste elemente este diferita, banii implicati circuland intr‑un numar de rotatii diferit.

Relatia utilizata este:

unde: - desfacerea medie zilnica pe total intreprindere (factor cantitativ);

- viteza medie de circulatie pe intreprindere (factor calitativ);

g_i - structura desfacerilor pe categoriile "i" implicate in calcul (factor de structura);

v_i - viteza de circulatie pentru fiecare categorie "i" implicata in calcul (factor calitativ).

a)      modificarea fenomenului analizat:

b)      cuantificarea influentei factorilor:

(1) in functie de desfacerea medie zilnica:

(2) in functie de viteza medie de circulatie a stocurilor:

(2.1) in functie de structura vanzarilor pe categoriile" i":

(2.2) in functie de viteza de circulatie pe categoriile "i":

In final: sau

Dupa cum se observa, intre stocul mediu si volumul de activitate zilnica este o relatie directa, iar intre stocul mediu si viteza de circulatie, este, de asemenea, o relatie directa. Astfel, vom avea in atentie pentru mentinerea unui stoc optim, faptul ca orice modificare a cifrei de afaceri sau a vitezei de circulatie determina modificarea in acelasi sens a stocului mediu. Este de dorit ca ritmul de accelerare a vitezei de circulatie sa‑l depaseasca pe cel al cifrei de afaceri.

2. Analiza vitezei de circulatie a marfurilor

Viteza de circulatie este un indicator care exprima modul cum se utilizeaza activele circulante ale firmei. Se mai numeste viteza de rotatie. Reflecta activitatea specifica a fiecarui tip de firma si este influentata de conditiile concrete in care decurge procesul de existenta al acesteia. Se modifica in sensul incetinirii sau accelerarii odata cu modificarile factorilor ce pot fi intalniti in mediul extern al firmei.

Se exprima in numar de rotatii (care trebuie sa fie cat mai mare) sau in numar de zile (care trebuie sa fie cat mai mic).

Relatiile de calcul sunt:

;

In atentia firmelor trebuie sa stea accelerarea vitezei de circulatie, pentru ca astfel mijloacele circulante pot fi utilizate de mai multe ori si cu o eficienta mai mare.

Exista numeroase cai de accelerare. Intre acestea amintim:

pentru faza de aprovizionare - alimentarea si aprovizionarea la timp, existenta unui stoc de materii prime si materiale optim si fara discontinuitati, cresterea operativitatii, selectarea atenta a furnizorilor, eliminarea stocurilor supranecesare s.a.;

pentru faza de productie - mentionam organizarea corespunzatoare a productiei, utilizarea integrala a capacitatii de productie, alegerea tehnologiei optime, folosirea integrala a timpului de lucru, aprovizionarea permanenta a locurilor de munca etc.;

pentru faza de comercializare - vanzarea si incasarea cat mai rapida a produselor pentru reintregirea lichiditatilor si investirea lor imediata, respectarea clauzelor contractuale, evitarea aprovizionarii cu produse fara cerere, fara desfacere asigurata, operativitate in manipularea ambalajelor, accelerarea decontarilor, intocmirea rapida si corecta a documentatiei s.a.m.d..

Analiza factoriala a vitezei de circulatie se poate face pe baza mai multor modele.

Modelul I^*

unde: - stocul mediu;

- desfacerea medie zilnica.

este influentata de:

Atentie! Indicatorul se analizeaza primul.

Modelul II (structural), pune in evidenta faptul ca, acolo unde activitatea este diversificata, unele sectoare sunt mai eficiente, altele mai putin eficiente, actionand asupra vitezei de circulatie.

unde: g_i - structura desfacerilor pe categoriile "i" implicate in calcul;

v_i - viteza de circulatie pentru fiecare categorie "i" implicata in calcul

Modificarea este determinata de: