Definirea notiunii de comert

Definirea notiunii de comert

Notiunea de comert are un continut complex, determinand o functie economica ce consta in cumparare de materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi timp stadiu fizic, dar in conditii convenabile consumatorilor. In acelasi timp aceeasi notiune defineste profesiunea unui corp de agenti economici, care actionau in cadrul pietei, asigurand actele de schimb.

Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate intre diferitele stadii ale productiei sau direct intre producator si consumator, care, de asemenea, considera ca reprezinta acte de comert

La aspectele prezentate mai sus se mai adauga faptul ca, prin codul comercial, care, in realitate, se aplica la toate activitatile economice organizate in scop lucrativ, sunt definite ca acte de comert actele de productie industriala, de transport, de curtaj.

In economiile moderne, bazate pe sisteme de piata, comertului ii revine rolul instrumentului de reglare a mecanismelor de piata, origanizand procesul confruntarii dintre fortele cererii si ale ofertei si asigurand materializarea respectivelor confruntari in acte de vanzare-cumparare prin antrenarea unei mari diversitati a agentilor economoci. Astfel comertul actioneaza prin concepte, notiuni si acte specifice si indeplineste o serie de functii importante in fluxul circulatiei marfurilor de producator la consumator. Cunoasterea conceptelor, notiunilor, functiilor, precum si a altor diverse elemente metodologice ale activitatii de comert, prezinta un deosebit interes atat pentru fundamentarea si promovarea politicilor macrocomerciale cat si pentru realizarea satisfactiei clientului.

Functiile comertului

Specialistii[2] au delimitat urmatoarele functii :

cumpararea marfurilor de la producatori sau colectori si tranferarea acestora in depozite, in vederea pregatirii lor pentru vanzarea catre utilizatorii finali sau intermediari.

stocarea marfurilor in vederea asigurarii echilibrului intre cererea si oferta de marfuri in cadrul pietei. Necesitatea echilibrarii productiei cu consumul izvoraste din manifestarea unor tendinte diferite care pot determina ruperea echilibrelor. Prin preocuparea sa de stocaj si de echilibrare a ofertei comertul influenteaza consumul, adaptandu-l la nivelul posibilitatilor mai largi care decurg din continua dezvoltare si perfectionare a productiei.

fractionarea cantitatilor de marfuri, asortarea loturilor, formarea sortimentelor comerciale si crearea micilor partizi ce urmeaza sa fie puse la dispozitia consumatorilor. O serie de marfuri nu pot intra in consum decat in urma unor operatiuni prealabile de pregatire precum ar fi : portionarea, dozarea, preambalarea marfurilor, prelucrea lor, sortarea dupa criterii comerciale, controlul continuu al calitatii si asigurarea conditiilor optime de pastrare pana in momentul desfacerii.

transferul marfurilor catre zonele si punctele de desfacere pentru a fi vandute consumatorilor ceea ce presupune : o buna orientare a marfurilor, manipularea lor, transportul din locul de productie in cel de consum.

crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin asigurarea unei retele de unitati cu ajutorul carora sa fie puse la dispozitia publicului marfurile necesare si sa se organizeze procesul de vanzare cumparare.

asigurarea promovarii produselor prin diferite tehnici (publicitate la locul vanzarii, merchandising, publicitate prin diverse mijloace mass-media, promotii etc.) care sa genereze dorinta de cumparare si sa provoace actul de cumparare.

cercetarea dorintelor consumatorilor, a sugestiilor acestora, a capacitati lor de cumparare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consum, precum si a altor aspecte care stau la baza cererii de marfuri si la fundamentarea politicilor comerciale.

Prin functiile sale, comertului ii revine un rol important nu numai in raport cu producatorii, ci si in raport cu utilizatorii finali sau intermediari.

In raport cu producatorii comertul opereaza o regularizare a procesului de fabricatie, permitand o esalonare a productiei pe intregul an, amortizand escilatiile cererii si diminuand efectele scaderilor sau ale cresterilor bruste asupra procesului de realizare a marfurilor. Totodata, comertul participa la dimensionarea eforturilor financiare ale producatorilor, platind bunurile pe care le stocheaza, fara a avea certitudinea ca le va revinde. Activitatea de comert permite producatorului sa-si orienteze sau directioneze in orice zona productia sa, folosind reteaua de distributie, relatiile de care dispun intreprinzatorii comerciali in cadrul pietei.

In raport cu utilizatorii comertul asigura punerea la dispozitia consumatorilor, acolo unde se gasesc si atunci cand au nevoie, a produselor si serviciilor legate de acestea, in cantitatea si calitatea solicitata, precum si la pretul dorit. Astfel, comertul permite consumatorilor finali sau intermediari sa evite efectuarea unor cumparari foarte mari, care sa le imobilizeze parti importante din venituri, contribuind la reducerea cheltuielilor si controland intregul sistem de comunicatii legat de vanzarea produselor si de aprovizionarea cu marfuri a populatiei.

Analizand diversele aspecte legate de abordarile conceptuale ale notiunii de comert se impun urmatoarele concluzii :

comertul isi propune sa asigure produsele naturale sau fabricate la dispozitia celor ce au nevoie de asemenea bunuri sau servicii.

comertul joaca rolul de distributie si de asigurator de servicii pentru consumator, punand la dispozitia acestuia produse naturale, transformate sau fabricate.

comertul dezvolta schimburile de marfuri, cautand in permanenta noi debusee ; asigura abundenta de produse, prin orientarea produselor spre zonele in care acestea ar avea o valoare slaba sau nula.

campul de actiune ale comertului este considerabil, pentru ca totalitatea bunurilor de valoare nu este produsa decat pentru a fi schimbata,    respectivul camp de actiune se largeste continuu, pe masura descoperirii sau fabrcarii de noi produse sau a aparitiei de noi nevoi ce urmeaza a fi satisfacute.

pentru a putea fi pus in viata comertul are nevoie de existenta unor agenti de inalta profesionalitate, comerciantii servind ca intermediari intre producatori si consumatori si mijloacelor de transport a marfurilor pentru a se putea efectua usor transferarea partizilor de produse ce formeaza obiectul actelor de schimb, existenta unui sistem de magazinaj si conservare a produselor pe tot fluxul acestora, existenta unei monede sigure, comode si abundente precum si a unui sistem de schimb, monetar facil si sigur, existenta unor locuri in care sa efectueze activitatea comerciala, respectiv a pietelor in cadrul carora sa se asigure intalnirea cumparatorilor si a vanzatorilor si sa permita stabilirea unui pret mediu, normal al produselor[3].