Costurile calitatii

Costurile calitatii

O serie de studii arata ca in prezent costurile pe care le implica corectarea noncalitatii si cele necesare pentru prevenirea si evaluarea ei reprezinta in medie25% din cifra de afaceri a unei intreprinderi. Aceste costuri reprezinta un instrument important de valorizare a calitatii, o sursa importanta de maximizare a profitului intreprinderii. Prin intermediul acestor costuri exista posibilitatea identificarii activitatilor ineficiente, a punctelor critice in desfasurarea proceselor. Realizarea unor produse de calitate presupune efectuarea unui ansamblu de cheltuieli, grupate in urmatoarele categorii:

• cheltuielile necesare pentru studierea pietei;
• cheltuieli de cercetare-dezvoltare;
• cheltuieli de proiectare;
• cheltuieli cu planificarea fabricatiei produselor;
• cheltuieli de mentinere a preciziei de lucru a echipamentelor;
• cheltuieli cu resursele umane;
• cheltuieli cu promovarea desfacerii produselor;
• cheltuieli cu evaluarea produselor;
• cheltuieli cu prevenirea defectelor;
• cheltuieli datorate rebuturilor;
• cheltuieli cu informarea personalului asupra nivelului calitatii produselor

In practica economica aceste cheltuieli sunt grupate in patru grupe:

• cheltuieli de prevenire - cheltuieli de preintampinare a aparitiei defectelor;
• cheltuieli de defectare[1] interna - ocazionate de corectarea tuturor neconformitatilor depistate inainte de livrarea produsului la beneficiar;
• cheltuieli de defectare extern - cheltuieli ocazionate de corectarea neconformitatilor dupa livrarea produselor.

Potrivit abordarii traditionale a corelatiei "costuri - calitate", costurile defectarilor interne si externe scad pe masura ce creste nivelul calitatii produselor, in timp ce costurile de prevenire si evaluare cresc.

Fig. 4. Abordarea traditionala a corelatiei costuri - calitate

In lucrari recente de specialitate modelul traditional al corelatiei "costuri - calitate" este reconsiderat. Astfel, punctului de minim al costului total al calitatii ii poate corespunde nivelul maxim al calitatii si nu neaparat unul optim. Din acest motiv nu este nevoie de o investitie infinita pentru a asigura o crestere continua a nivelului calitatii. Costurile defectarilor si cele de prevenire si evaluare pot sa scada, in conditiile cresterii calitatii, spre deosebire de abordarea traditionala a acestei corelatii.