COMERTUL EXTERIOR IN COMPENSATIE SAU IN CONTRAPARTIDA AL ROMANIEI IN CONTEXTUL GLOBALIZARII ECONOMIEI MONDIALE

COMERTUL EXTERIOR IN COMPENSATIE SAU IN CONTRAPARTIDA AL ROMANIEI IN CONTEXTUL GLOBALIZARII ECONOMIEI MONDIALE

Romania este, dupa cum bine stim, dependenta de piata internationala fara de care multe activitati economice ar disparea cu totul sau ar trebui sa se retraga radical. Exista sectoare intregi, care au fost create pe baza materiilor prime de import, pentru plata carora s-au creat alte sectoare, a caror productie nu are desfacere pe piata interna.

Pe un fond de deteriorare permanenta a competitivitatii la extern s-a ajuns in Romania

la lipsa mijloacelor de plata recunoscute pe plan international, adica de valuta convertibila.

O perioada relativ indelungata tarile socialiste, membre CAER in prezent aflate in tranzitie la economia de piata si-au rezolvat necesitatile stringente la nivelul lor, prin introducerea valutei de cont - rubla transferabila, in realitate rubla clearing intrucat practic nu s-a obtinut niciodata transferabilitatea proiectata. incepand cu anul 1991 aceste tari, unele de voie, altele de nevoie, puse in fata faptului implinit, au cazut de acord sa renunte la relatiile de clearing si sa treaca la comertul liber, pe valuta convertibila.

Hotararea luata de noile autoritati ale acestor tari de a renunta brusc la relatiile

traditionale in clearing, fara o perioada de tranzitie, de practicare in prealabil si de relatii clearing si de operatiuni in valuta convertibila, a constituit dupa parerea noastra o imprudenta.

Ea incepuse deja sa aduca si a adus chiar pagube enorme economiilor acestor tari, dar cum este greu acum ca cineva sa-si recunoasca greselile, pentru a putea lua masuri de indreptare si cum in toate aceste tari lozinca economiei de piata a fost adoptata automat, chit ca pentru aceasta trebuiau create conditiile necesare, nu s-a acceptat revenirea, sau cum vom vedea s-a acceptat abia dupa 1993 in mod oficial la relatii de clearing, la operatiuni, in barter si in contrapartida

Daca vom analiza situatia economica din Romania vom ajunge la concluzia ca o

perioada de tranzitie era necesara din urmatoarele motive:[1]

Marfurile oferite la export nu sunt la nivelul competitiv international. Din aceasta cauza, nu s-au obtinut fondurile valutare scontate din export. Era de asteptat ca
orice importator pus in fata situatiei de a plati cu valuta convertibila sa nu mai cumpere marfa traditionala din Est care nu era de calitate extra dar pentru care platea. In prezent. In prezent acest cumparator va cauta sa achizitioneze cea mai buna marfa, ori aceasta se afla in alta parte, in tari occidentale.

Romania a intrat intr-o recesiune economica galopanta caracterizata in principal prin scaderea productiei. E drept ca in prezent cifrele privind realizarile nu sunt din cele mai bune, fapt recunoscut de toata lumea: activitatea productiva a scazut considerabil. Aceasta s-a petrecut in dauna consumului intern, nesatisfacut nici inainte, dar si in dauna exporturilor, deci cu rezultate nesatisfacatoare pe linia intrarilor de valuta, chiar si la marfurile cu desfacere la export.

Tari exportatoare de materii prime si combustibili ca fosta URSS si Polonia, care au contat pe intrari suplimentare de valuta din vanzarea acestora, au ignorat ca posibilitatile suplimentare de plasare pe piata mondiala sunt limitate in lumina relatiilor existente deja in reteaua traditionala dintre furnizori si beneficiari,formata in decursul anilor si care nu a vrut in vedere posibila aparitie a acestei oferte suplimentare de materii prime si combustibili (nepreluate de tarile foste socialiste din lipsa de valuta).

Daca prin absurd s-ar considera posibila plasarea tuturor marfurilor comercializate in trecut prin clearing intre aceste tari, in conditiile efectuarii platilor in valuta convertibila, tehnic nu ar fi posibila realizarea decontarilor la acest nivel din lipsa unor disponibilitati necesare de peste 180 miliarde de dolari. Disponibilul real necesar va fi bineinteles mai mic avand in vedere si un anumit rulaj anual, dar oricum se va situa peste 180 miliarde de dolari. Aceasta valuta nu era detinuta de tarile foste socialiste, iar tarile occidentale dezvoltate chiar daca o aveau in disponibil, nu aveau nici un motiv sa o faca cadou.

In conditiile lipsei acute de valuta si a excluderii prin reglementari normative in unele tari a operatiunilor de clearing, barter sau in contrapartida, cum este cazul Decretului din noiembrie 1990 al presedintelui Gorbaciov in fosta URSS, sau Hotararea Guvernului Romaniei nr. 279/12.04.1991, care cu trei exceptii interzicea oficial aceste operatii, au avut drept urmare pentru aceste tari apelarea la credite, deci la indatorarea fata de lumea financiara occidentala.

Consider ca o mare parte din aceste credite s-ar fi putut evita prin continuarea in paralel cu decontarile in valuta, unde era posibil, a operatiunilor in contrapartida, barter sau clearing. Pe de alta parte, nu se poate pune baza in valuta adusa din exporturi, deoarece, acestea continua sa fie mult inferioare importurilor. Este evident ca acest deficit deste datorat exclusiv intreprinderilor din sectorul de stat care s-a dovedit incapabil sa mai asigure productia pentru consumul intern sau pentru export.

Cu toata platforma declarata de liberalizare a comertului creata pentru societatile comerciale de anumite cote normative din anii 1989 si 1991 s-au introdus tacit interdictii legate de unele forme de comert cum ar fi oprirea eliberarii unor licente pentru operatiuni in contrapartida sau in compensatie, argumentand agentilor economici urmatoarele: a) in cazul compensatiei fie importuri prevazute in balantele materiale pentru care era necesar avizul prealabil al ministerului in resortul caruia se afla beneficiarul de import si al Bancii Nationale; b) in cazul compensatiei cu import necuprins in balantele materiale erau necesare precizari privind modul in care se asigura virarea la fondul de stat a cotei ce se cuvenea statului conform art. 45 din Legea nr. 15/1990 si art. 215 din Legea nr. 131/1991.

In fond - dupa parerea noastra - era vorba de un drept al agentilor economici de a efectua comert exterior inclusiv in compensatie, iar separarea fortata in doua operatiuni distincte de import si respectiv export o denatura si o facea practic imposibila avand in vedere incadrarea legala modificata, ceea ce echivala cu anularea dreptului acestuia de a efectua operatiuni cu compensatii sau contrapartida[2].

Dupa parerea noastra, politica de interzicere a operatiunilor de contrapartida, pe langa faptul ca nu avea baza legala, nu era necesara. Era un exces de zel inutil intrucat statul, prin intermediul puterii executive detinea suficiente parghii de actiune avand in vedere ca era proprietarul a peste 90% din agentii economici, carora, pe linia relatiilor stat (patron) - societate le putea impune strategia obligatorie de urmat, pe care consiliile de administratie numite prin hotararea imputernicitilor statului, erau obligati sa o realizeze. Restul agentilor economici cu capital autohton sau cu participare de capital strain, care si in cifrele oficiale reprezentau atunci o pondere de numai 8% in comertul exterior al Romaniei, aveau dreptul legal sa-si aleaga, fara interdictii artificiale, modul in care sa-si desfasoare activitatea de comert, inclusiv de comert exterior.

Toate aceste aspecte ne arata ca in perioada anilor 1990-1992 problema comertului in contrapartida a ramas un punct nevralgic in economia romaneasca, intrucat asa cum sublinia si profesorul universitar doctor Al. D. Albu de la ASE Bucuresti ' in Romania nu se crease un cadru investitional la nivel macroeconomic pentru promovarea operatiunilor in contrapartida' .

Consideram ca nici pana in prezent reglementarea juridica a contrapartidei nu e riguros
corelata in cadru institutional, prin stabilirea de atributii si raspunderi precise pentru toti factorii care concura la infaptuirea ei. Totodata, legislatia romana privind aceasta activitate este disparata, neinchegata, nu contine concretizari graduale, in scara, sub forma de legi speciale, ordine si instructiuni cu caracter cuprinzator, cu formulari clare, lipsite de echivoc.

Lipsurile din sistemul institutional-organizatoric si juridic nu puteau sa nu influenteze negativ desfasurarea operatiunilor in contrapartida. Astfel de operatiuni au existat insa, iar in unele perioade si pe anumite relatii ele au cunoscut o amploare mai mare datorita fortarii cu orice pret a exporturilor. in general, contrapartida nu s-a practicat sistematic, nu a prezentat o constanta a politicii economice externe, conceputa intr-o viziune strategica, avuta in vedere la elaborarea planurilor de productie, de comert exterior si de cooperare economica, de incasari si plati externe.

In ceea ce priveste structura pe produse a schimburilor comerciale compensatorii ale Romaniei aceasta s-a aliniat, in general, la structura pe produse a contrapartidei pe plan mondial. Dar structura marfara a acestor schimburi este diferentiata in relatiile cu diferite tari si grupuri de tari ale lumii contemporane, in functie de conditiile concrete din economia mondiala si de factorii generali si specifici care si-au pus amprenta asupra acestora intr-o perioada sau alta.

1. Cadrul juridico-economic

Ca urmare a unor necesitati presante, ridicate de practica relatiilor economice

internationale, dupa 1989, Romania a depus eforturi sustinute pentru elaborarea unei legislatii referitoare la schimburile compensatorii avand in vedere avantajele pe care le prezinta aceste forme de comert precum si importanta lor economica considerabila. Cu toate acestea, chiar si in opinia ca reglementarea juridica a contrapartidei nu este judicios corelata in cadrul institutional prin stabilirea de raspunderi si atributii pentru toti factorii care concura la infaptuirea ei.

Conditiile actuale in care se desfasoara relatiile economice internationale ale Romaniei in contextul globalizarii economiei mondiale, in general, a comertului international, in special,marcata de existenta unor mari deficite in balantele comerciale si de plati au redus in actualitate asa cum s-a mai aratat in continut si forma unele instrumente clasice de comert care s-au dovedit adecvate pentru echilibrarea fluxurilor comerciale internationale - operatiile clasice de compensatie si schimb de marfuri.

2. Aspecte referitoare Ia legislatia care reglementeaza operatiile de contrapartida

Delimitarea principalelor probleme - de natura juridica - pe care le pune comertul in contrapartida (privit ca modalitate concreta de desfacere pe pietele externe si, in acelasi timp,de asigurare a aprovizionarii pe pietele respective), precum si evidentierea unor posibilitati de actiune in vederea perfectionarii incheierii si executarii unor astfel de operatiuni este dupa parerea noastra absolut necesara.

Analiza diferitelor aranjamente de contrapartida au permis legiuitorului roman gruparea acestora in mai multe categorii:

• aranjamente pentru operatiuni comerciale sau financiare (barter, swap, switch,clearing, counterpurchase, contraprestatii comerciale etc.)
• aranjamente industriale care depasesc sfera schimburilor de marfuri si servicii si includ operatiuni de productie (livrarea de utilaje pe credit rambursabil in produse coproductie, cooperare tehnico-stiintifica).

Barterul este, in esenta, asa cum s-a mai aratat, un contract de schimb de marfuri sau servicii, fara antrenarea in relatie a sistemului bancar si de credit. Particularitatile contractului de barter pot fi sintetizate astfel: a) cuprinde clauze care se refera la ambele fluxuri de marfuri - export-import - intrucat se refera la marfuri distincte, cu particularitati proprii; b)schimbul de marfuri are loc simultan sau la un interval foarte mic de timp; c) cuprinde clauze speciale care sa protejeze partile de eventualele riscuri ale pierderii marfurilor inainte de destinatie, marfurile care fac obiectul schimbului nu se factureaza in devize convertibile si,prin urmare, nu are loc un transfer valutar - de aceea, contractul trebuie sa fie insotit de garantie bancara.

Counterpurchase (contracumpararea) consta in vanzari separate, dar, in acelasi timp legate, conditionate de marfuri (in mod total sau partial). in esenta, counterpurchase consta in conditionarea importului de obligatia exportatorului de a importa, la randul lui, anumite marfuri ale importatorului initial.

Acordul de contracumparare se negociaza si se incheie, de regula, pe o perioada medie de timp, in care exportatorul initial este obligat sa preia in contrapartida marfurile importatorului initial si este, de regula, concretizat intr-un protocol care se considera indeplinit cand obligatiile partilor din cele doua contracte de vanzare-cumparare au fost indeplinite. Primul contract, denumit contract de vanzari primare, este unul clasic de vanzare-cumparare internationala. Cel de-al doilea contract, denumit contract pentru vanzari secundare, are ca obiect o tranzactie viitoare intre parteneri, constand in cumpararea unor marfuri ale importatorului de catre exportator, ca urmare a incheierii primului contract.

O alta forma de contrapartida des intalnita este prestarea reciproca a unor servicii de marketing generata de necesitatea atenuarii contradictiei referitoare la dificultatile de desfacere care provoaca cheltuieli suplimentare ce se regasesc in pretul marfii (sporit), ceea ce determina o vanzare mai dificila. Schimbul reciproc de informatii comerciale reprezinta o forma de contraprestatii comerciale care constau in acordul intre doua societati comerciale din tari diferite de a-si furniza reciproc informatii cu privire la piata autohtona pentru una anumit tip de produs, cu privire la o retea de distributie, la preferintele si structura clientelei,referitoare la cheltuielile de desfacere, la pretul maxim ce poate fi practicat. Acest acord poate cuprinde chiar si clauze referitoare la reclama reciproca, constand in preluarea reciproca a unor sarcini de reclama si publicitate a produselor unui partener de catre celalalt partener pentru marfurile ce se desfac in tara lui. Din cea de-a doua categorie de aranjamente in contrapartida, cea mai des utilizata este livrarea de utilaje pe credit rambursabil in produse,cunoscuta sub numele de buy-back. Din punct de vedere al mecanismului juridic, se disting doua variante:

un contract adaptat de barter (schimb), in care contravaloarea utilajelor,masinilor sau constructia unui obiectiv industrial este acoperita in produse fabricate gratie obiectivului respectiv;

un contract adaptat de counterpurchase (de contracumparare), care presupune plata separata, intr-o moneda convenita de parti, pentru cele doua tranzactii,angajamentul partilor constand in a inscrie pe cat posibil livrarea utilajelor in aceleasi limite valorice cu preluarea de produse.

Un loc aparte in cadrul operatiunilor denumite generic de contrapartida il au operatiunile specifice clearingului, care reprezinta un sistem de decontare utilizat de state in scopul compensarii globale a tuturor creantelor si angajamentelor reciproce, fara transfer de valuta. La baza clearingului se afla un acord bi sau multilateral care stabileste: data intrarii in vigoare si durata acordului, organul financiar care se ocupa de realizarea acordului,operatiunile comerciale care sunt incluse in acord si se perfecteaza prin clearing, monede in care sunt exprimate operatiunile de incasari si plati. Principiul de baza consta in faptul ca platile reciproce survenite intre participanti se realizeaza fara deplasare de numerar, numai prin inregistrarea in conturi speciale deschise. Prin urmare, din punct de vedere juridic,
contrapartida constituie o operatiune comerciala axata pe un schimb de marfuri, realizata fie printr-un contract de schimb (barter) propriu-zis, fie prin doua sau mai multe contracte de vanzare-cumparare (import si export) legate intre ele. Se poate recurge si la varianta unui contract cadru, mai ales cand operatiunile de vanzare-cumparare succesive nu sunt si simultane. Referitor la schimburile compensatorii legislatia romaneasca nu este catusi de putin unitara, fiind concretizata in reglementari disparate in diverse acte normative a caror aplicabilitate este, in contextul actual, discutabila. Nu trebuie pierdute din vedere dispozitiile
Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992.

Hotararea Guvernului nr. 555/1992 privind derularea operatiunilor financiare de import-export in cadrul acordurilor guvernamentale cea de cautare in conturile de clearing,barter si cooperare economica, Hotararea Guvernului nr. 227/19 mai 1994; H.G. nr. 59 din 24 august 1944 privind reglementarea operatiunilor de import-export care se deruleaza prin clearing, barter si cooperare economica internationala in baza acordurilor comerciale de plati guvernamentale (M. Of. 245/1994); H.G. nr. 165/15 aprilie 1994 privind efectuarea de operatiuni legate de import-export, incheiate la nivel de agent economic; H.G. nr. 202/3 aprilie 1995 privind administrarea acordurilor comerciale si de plati, precum si organizarea si functionarea comisiei interdepartamentale instituita prin Ordonanta Guvernului nr. 59/1994;H.G. nr. 276/2 mai 1995 privind efectuarea de operatiuni legate de import-export, incheiate la nivel de agent economic (M.Of. nr. 91/1995); ale Legii nr. 1/1971 privind activitatea de comert exterior, de cooperare economica si tehnico-stiintifica, publicata in Buletinul Oficial nr. 33/1971; ale Legii nr. 12/1980. Nu constituie nici un impediment daca partile, societati comerciale de nationalitate romana, doresc sa-si deruleze afacerile proprii in sistem de contrapartida, aplicand dispozitiile art. 11405 si urm. Cod Civil (referitoare la contractul de schimb), coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 Cod Comercial.

Pentru a defini din punct de vedere juridic contrapartida, in conceptia legiuitorului roman, este necesar sa trecem in revista cele doua sensuri in care aceasta notiune este analizata, in mod obisnuit, in doctrina. intr-o prima acceptie, contrapartida este privit stricto-senso, caz in care este subordonata, ca specie, unei alte notiuni care joaca rolul de genus proximum.

Astfel, intr-o opinie exprimata in literatura noastra de specialitate, ea apare ca o specie a "operatiunilor complexe" de comert exterior[4]. Ca termen generic, in afara de aceasta notiune se utilizeaza si cea de "operatiuni legate'[5].

In doctrina straina, alaturi de notiunea de operatiuni legate (operations liees; linked transactions) se utilizeaza cel mai frecvent cea de compensatie (echanges compensees, countertrade; offset) pentru a desemna genus proximum al operatiunilor in contrapartida.

In contextul analizei contrapartidei, ca notiune subordonata, unii autori au procedat mai intai la definirea notiunii generice. Astfel, intr-o opinie, operatiunile complexe de comert exterior (se caracterizeaza intr-o stransa conexiune mai multe contracte distincte de comert exterior) asa cum de fapt am mai aratat realizand o forma originala cel putin prin unele din trasaturile ei globale[6], iar alta, operatiunea comerciala legata, intr-un sens larg, "poate fi conceputa ca un schimb de marfuri, stabilit in prealabil cantitativ, sortimental si valoric,contra altor produse de o valoare egala sau mai mica determinate in acelasi fel', ceea ce implica "chiar de la initierea ei () o legare directa a importului si exportului' . Intr-o alta definitie compensatia in sens larg (sau "schimburile compensate') constituie acea "operatiune comerciala prin care vanzatorul isi ia angajamentul de a realiza in tara clientului sau cumparari, transferuri, servicii sau orice alte operatiuni in schimbul unei vanzari care nu este obtinuta decat in aceasta conditie'.

In ceea ce ne priveste, ne raliem opiniei celor care utilizeaza notiunea de contrapartida ce se caracterizeaza prin exigenta in structura ei fie a unui singur contract (in sens negotium),caz in care imbraca forma schimbului, fie a doua sau mai multe contracte (negotia) autonome, dar pe care partile le considera, prin vointa lor, ca interdependente, in vederea realizarii unei finalitati economice comune si anume echilibrarea - totala sau partiala - a importurilor cu exporturile. Este indiferent daca contractul sau contractele care alcatuiesc contrapartida sunt consemnate in unul sau mai multe inscrisuri (instrumentum). Asadar, clientul care da contrapartidei o configuratie unitara este dupa parerea noastra, pe plan economic, finalitatea specifica pe care o realizeaza, asa cum am aratat, iar pe plan juridic, vointa partilor care, in chiar cuprinsul contractelor, trebuie sa mentioneze daca si prin ce elemente ele se interconditioneaza.

In detalierea definitiei date mai sus, trecem in revista, in continuare, unele aspecte generale cu privire la elementele raporturilor juridice care formeaza operatiunea de contrapartida urmand ca diferitele probleme concrete pe care le ridica incheierea si executarea lor sa fie dezvoltate in cuprinsul lucrarii.

In ceea ce priveste partile, in cazul in care contrapartida ia forma contractului de schimb, acestea sunt, in principiu, in numar de doua, cu posibilitatea, dupa parerea noastra,preluarii marfii si de catre un tert. Daca contrapartida este complexa contractele de vanzare-cumparare care intra in continutul ei pot fi incheiate fie intre aceiasi parteneri comerciali - la operatiunile bilaterale - fie intre trei sau mai multi parteneri, la cele multilaterale. in primul caz, fiecare parte apare in dubla calitate, de vanzator (exportator) intr-un contract si de cumparator (importator) in celalalt.

Operatiunile multilaterale de tip trilateral pot imbraca doua forme: prima, in care exportul in contrapartida este facut de catre un alt cumparator decat vanzatorul din contractul de import din tara acestuia sau dintr-o alta tara, cumparator care plateste pretul marfii catre vanzatorul roman; a doua forma, in care exportul este facut de catre o alta intreprindere romana de comert exterior decat cumparatorul din contractul de import catre vanzatorul din acest contract si care-i plateste pretul marfii.

In sfarsit, la operatiunile multilaterale de tip cvadrilateral apar mai multi vanzatori romani si mai multi cumparatori intre care se preda marfa si se plateste pretul.

Precizam ca in toate operatiunile multilaterale exportul in contrapartida se realizeaza cu participarea fie a mai multor vanzatori, fie a mai multor cumparatori. Participarea acestora este posibila pe baza unor conventii intervenite, pe de o parte, intre vanzatorul si cumparatorul din contractul de import prin care se convine participarea altor vanzatori si cumparatori la realizarea contrapartidei, iar, pe de alta parte, pe baza conventiilor vanzatorului si, respectiv cumparatorului din contractul de import cu ceilalti cumparatori si, respectiv cumparatorului din contractul de import cu ceilalti cumparatori si, respectiv cumparatorului din contractul de import cu ceilalti cumparatori si, respectiv vanzatori prin care se convin conditiile in care acestia participa, comisionul ce se datoreaza, modul in care circula marfa si se plateste pretul.

Ne-am referit mai sus la contracte de vanzare-cumparare ca elemente componente ale contrapartidei pentru ca acesta este eo quod plerumque fit. Dar ne aflam in prezenta aceleiasi institutii si in cazul in care nu toate contractele care intervin sunt de vanzare-cumparare; de pilda, contractul de import este de vanzare-cumparare, iar cel de export in contrapartida este un contract de executare de lucrari sau prestare de servicii.

In tara noastra capacitatea de a incheia contracte in contrapartida au toti agentii economici autorizati sa realizeze direct operatiuni de contrapartida[8].

3. Romania in schimburile compensatorii internationale

In conditiile actuale, ale tranzitiei, relatiile economice internationale ale Romaniei cunosc o restructurare profunda si reasezare pe baze noi, emanand din economia de piata.

Contrapartida, in cadrul comertului exterior romanesc, va avea un rol important, deoarece recurgerea in perspectiva la astfel de angajamente compensatorii va conduce la surmontarea dificultatilor legate de concurenta (avand in vedere-competitivitatea redusa a produselor romanesti din unele ramuri), avand ca revers ocuparea fortei de munca, preintampinand somajul. De asemenea, importul in compensatie a unor marfuri ce intra in consumul popular, va duce la reducerea masei monetare in circulatie, la bararea fenomenului inflationist[9].

Referindu-ne la structura contrapartidei cu tarile din Europa Centrala si de Est, aceasta se aseamana, fara a se suprapune cu structura comertului lor reciproc. Cea mai mare parte o detin masinile si utilajele, mijloacele de transport, produsele chimice, produsele industriale, de uz casnic etc.

Analizand relatiile cu tarile C.S.I., constatam o pondere ridicata a produselor agroalimentare exportate de Romania in C.S.L contra materii prime, semifinite si energie. Din CSI se importa in contrapartida utilaj tehnologic pentru: industria textila si chimica, utilaj energetic si electrotehnic, utilaj minier, diverse tipuri de masini-unelte, tehnica aviatica, produse chimice diferite. in ceea ce priveste structura exporturilor romanesti catre C.S.L un loc important il detin produsele industriei constructiilor de masini, si anume: instalatii de foraj si pentru explorarea zacamintelor, tractoare si masini agricole, material rulant de cale ferata, echipamente si instalatii pentru nave, utilaj pentru industria chimica, diferite tipodimensiuni de masini-unelte, produse chimice etc. Un loc important il detin bunurile industriale de larg consum, indeosebi confectii, incaltaminte, tricotaje si mobilier.

Schimburile realizate in contrapartida cu Polonia au loc pe baza unui acord de clearing care nu acopera insa integral valoarea acestora. Schimburile se desfasoara in cadrul unor tranzactii de barter in devize convertibile. Structura acestora consta in: carbune energetic si cocsificabil, cocs metalurgic, sulf si cupru (considerate 'marfuri de devize') ca import din Polonia, in contrapartida cu livrari romanesti de aluminiu, produse siderurgice, produse chimice si petrochimice, porumb si altele.

In ceea ce priveste exportul romanesc catre aceasta tara, acesta consta, in principal, din masini-unelte si mijloace de transport, aparate de laborator, instrumente medicale, rulmenti, utilaj energetic si electrotehnic, contra combustibil, materii prime minerale, metale, unele masini-unelte, utilaje si mijloace de transport.

Relatiile comerciale ale Romaniei cu China se desfasoara pe baza unor protocoale comerciale anuale, prin operatiuni de barter, clearing si compensatii in cadrul unor operatiuni de cooperare, a caror evidenta se tine in franci elvetieni. Schimburile in contrapartida prin formele aratate mai sus depasesc 50% din totalul schimburilor reciproce.

Contrapartida realizata prin conturi de evidenta in forma cea mai pura cuprinde import de titei contra ingrasaminte chimice si produse metalurgice. Totodata, prin diferite forme de cooperare, indeosebi prin buy-back, cele doua tari colaboreaza pentru exploatarea unor zacaminte de titei din China (efortul Romaniei fiind platit in contrapartida prin livrari de titei) realizarea unui combinat pentru carbune cocsificabil prin livrari romanesti de proiecte, echipamente, utilaje, materiale si activitate de consulting-engineering in baza unui credit rambursabil in carbune cocsificabil si altele.

In urma unei analize privind modul de rambursare a creditului acordat de China Romaniei, privind livrarea de catre partea chineza a unor marfuri in valoare de 20 milioane de dolari, in cadrul unui credit pe doi ani cu o dobanda de 4% pe an, Guvernul Romaniei a hotarat acoperirea costurilor aferente rambursarii creditului din alocatiile prevazute de la bugetul de stat pe 1995 pentru actiunile de cooperare economica internationala si din disponibilitatile rezultate in urma operatiunilor de clearing, barter si cooperare incluse in acordurile comerciale si de plati guvernamentale[10].

In comertul reciproc cu Cehia si Slovacia in exportul Romaniei, o pondere net

prioritara o detin masinile, uneltele si mijloacele de transport, printre care pot fi mentionate:utilaj energetic si petrolier, masini-unelte, utilaj pentru industria chimica, textila si de aluminiu, autoturisme de oras si de teren, locomotive Diesel, excavatoare, masini agricole,aparate de masura si control, rulmenti si altele. La cele de mai sus se adauga anumite bunuri industriale de larg consum, produse agro-alimentare, combustibil, unele materii prime minerale si metale.

Importul din aceste tari consta in principal, din masini-unelte si mijloace de transport combustibil, materii prime, minerale, huila, cocs de huila, carbune brun, energie electrica,produse siderurgice si metalurgice, precum si anumite produse chimice (de natura organica si anorganica) si diferite bunuri industriale de larg consum.

Cu Ungaria ponderea principala revine, de asemenea livrarilor reciproce de masini si utilaje, la care se adauga, la exportul din partea romana, tamplarie din lemn, mobilier,anvelope auto, confectii, tricotaje, aragaze, produse alimentare, iar la exportul Ungariei catre Romania, aluminiu de inalta puritate, produse cosmetice, marfuri alimentare si altele.

In ceea ce priveste Bulgaria, schimburile comerciale in contrapartida, situatia se

prezinta astfel: exportul Romaniei consta indeosebi in livrarea de masini si utilaje pentru industria miniera si geologica, pentru industria alimentara, industria textila, precum si alte produse ca autovehicule, produse chimice si petrochimice, produse de larg consum, tehnica medicala etc. La importul din Bulgaria, bumbacul, tesaturile de bumbac, incaltamintea, medicamentele, produsele cosmetice, articolele sportive si de camping detin o pondere sporita.

Relatiile cu Yugoslavia au prezentat o particularitate si anume, schimburile se realizeaza intr-o proportie foarte importanta sub forma de compensatie pe grupe de marfuri si, respectiv, export contra import, fara miscare valutara, si o anumita parte pe baza de devize convertibile prin deschiderea de acreditive. O alta particularitate consta in importanta mare pe care au avut-o actiunile de cooperare dintre cele doua tari, mai ales sub forma coproductiei in domeniul constructiei de masini (avioane, masini agricole, masini-unelte, electrotehnica si electronica), al industriei textile si a bunurilor de consum. Dupa 1992, aceste relatii au stagnat din cauza razboiului din aceasta tara.

Este cunoscut faptul ca pentru tarile in curs de dezvoltare contrapartida axe un caracter de necesitate, datorat in principal unor obiective ale dezvoltarii economiilor lor nationale a caror realizare, in contextul penuriei de resurse valutare nu ar fi putut avea loc.

in ceea ce priveste relatiile de schimburi compensatorii ale Romaniei cu acest grup de tari, se poate aprecia ca ele se caracterizeaza printr-o diversitate a formelor utilizate si printr-o structura pe produse intr-o anumita masura diferita. In cele ce urmeaza vom retine doar cazurile mai reprezentative pe zone geografice.

O extindere apreciabila a relatiilor de contrapartida ale Romaniei cu tarile in curs de dezvoltare se constata in zona Orientului Apropiat si Mijlociu. Cu tari din aceasta zona (Siria, Irak, Sudan, Iran, Egipt etc.) se practica contrapartida prin forme cum sunt: barterul, clearingul, diferite forme de cooperare si compensatiile.

Referitor la structura pe produse a schimburilor cu aceste tari, in importul Romaniei un loc important il constituie petrolul, precum si anumite materii prime cum sunt: bumbacul fibra, fosfati, piei, cocs pentru furnale, arahide etc. Exportul Romaniei pentru compensarea acestui import consta in realizarea de constructii industriale si infrastructurale, livrarea de instalatii complexe pentru rafinarea petrolului, livrarea de tractoare, masini-unelte, motoare electrice, table si profile din sarma, produse din aluminiu s.a..

Un fapt interesant in ceea ce priveste contrapartida este posibilitatea recuperarii creantelor pe care Romania le are in diferite tari, prin astfel de aranjamente. Aici, pot aparea doua posibilitati: prima - marfurile primite in compensatie sa fie de reala utilitate Romaniei; a doua - in care marfurile primite de tara noastra sa nu aiba standardele acceptabile sau utilitatea necesara. in acest din urma caz se poate ajunge la un castig pentru partea romana apeland la operatiuni de switch.

Cele aproape doua miliarde de dolari pe care Irakul le datoreaza Romaniei sunt o dovada ca aceasta tara era cel mai important partener comercial din Orient al tarii noastre[11].

in 1987, exportul de produse romanesti catre Irak a atins valoarea de 400 milioane de dolari. Daca s-ar lua in consideratie si astazi aceasta suma, Irakul ar fi cel de-al optulea partener mondial al Romaniei si primul din Orient. in aceste conditii, apare limpede de ce aplicarea embargoului asupra Irakului a prejudiciat si Romania, lovita in acelasi timp de un alt embargou, cel aplicat Yugoslaviei.

intre 1985 si 1990, exportul romanesc in Irak, conform datelor furnizate de Mihai Burghel, director pentru Orientul Mijlociu al Ministerului Comertului si Industriei, a totalizat 2 miliarde de dolari, adica circa 400-430 miliarde de dolari pe an, ceea ce arata limpede ca Irakul era o piata importanta (cu o populatie de 20 milioane de locuitori) pentru Romania.

Aproximativ in aceeasi perioada (1987-1988), importurile din noul tinut al Mesopotamiei ajungeau la 300-320 milioane de dolari.

Dupa declaratii din aceleasi surse, datoriile irakiene catre Romania, in valoare, conform unor diverse aprecieri, de 1,3-2 miliarde de dolari, nu s-ar putea returna decat in contextul cresterii volumului marfurilor, lucru posibil, mai ales ca Irakul incepe prin relaxarea embargoului, sa se deschida ca piata. Programele semestriale (schimburi 'petrol contra hrana sau medicamente') exprimate prin rezolutiile 986, 1143 si 1153 ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) am ajuns de la valoarea de 2 miliarde la cea de 5 miliarde, dand o perspectiva serioasa liberalizarii exporturilor de petrol ale Bagdadului.

In contrapartida Irakul isi largeste posibilitatile de a importa, fiind o piata avida de aproape orice produs.

De curand, o firma romaneasca, Sarcomex Trading Investments din Bucuresti, a realizat trei tranzactii cu Irakul, in cadrul programului ONU. Mijloacele de plata sunt asigurate , in acest caz, prin rezolutiile Natiunilor Unite din contul Irak depus la o sucursala BNP (Banque Nationale de Paris) din New York, acolo unde se centralizeaza toate contractele oficiale cu partenerii irakieni.

Relatiile de contrapartida ale Romaniei cu tarile din zona Africa se practica mai ales cu tari ca: Tunisia, Algeria, Ghana, Zimbabwe, Kenia, Mozambic, iar ca forme, principalele sunt clearingul, barterul si buy-back-ul. Ceea ce retine atentia in relatiile de contrapartida ale tarii noastre cu aceste tari este structura mult mai diversificata a produselor livrate si primite in contrapartida. Astfel, Romania exporta in tarile respective produse inalt manufacturate cum sunt motoarele electrice, corpuri de iluminat, autoturisme de teren si de oras, frigidere, articole sanitare, aragaze, trailere, tractoare, unele produse chimice, precum si hartie, tesaturi, geamuri etc., importand in schimb petrol, minereuri de fier si mangan, ferocrom, fosfati, lemn exotic si altele.

in zona Asia, principalii parteneri in relatiile de contrapartida din randul tarilor in curs de dezvoltare sunt India, pakistan, Indonezia, Bangladesh si intr-o masura mai mica Malayezia, Thailanda, Filipine. Formele de contrapartida care au antrenat schimburile cu volumul cel mai mare sunt buy-back-ul, clearingul bilateral, barterul, cooperarea internationala tripartita.

Cu tarile din zona Americii Latine comertul in contrapartida are o pondere redusa in comertul exterior total al Romaniei, ca urmare a distantelor geografice foarte mari. Cu toate acestea, traditia indelungata a tarilor respective in practicarea acestui gen de operatiuni, precum si dificultatile pe care le intampina in realizarea unor importuri necesare din cauza uriaselor datorii externe, au alimentat relatiile active in domeniul contrapartidei. Principalii parteneri ai Romaniei din aceasta zona sunt Brazilia, Argentina, Costa Rica, Peru cu care se practica preponderent forme comerciale de contrapartida (clearing, barter, contracumparare) si, intr-o masura mult mai mica tehnici de cooperare industriala (buy-back, cooperare internationala tripartita), datorita cheltuielilor mari de transport pe care le implica deplasarea unor produse cu volum si greutate ridicate pe distante foarte mari.

Din examinarea relatiilor de contrapartida ale Romaniei cu tarile in curs de dezvoltare, se poate trage concluzia ca acestea au indeplinit un rol important in suplinirea cailor clasice de comert exterior.

Schimburile economice compensatorii cu tarile occidentale dezvoltate in ultimele decenii si la care ne-am referit anterior s-au impus tot mai mult. Printre partenrii cei mai activi ai Romaniei in relatiile de contrapartida se pot enumera: Germania, Franta, Marea Britanie, Elvetia, Suedia, Finlanda, Italia, unele tari europene mai putin dezvoltate cum sunt Grecia, Portugalia, precum si tari capitaliste dezvoltate situate in alte continente: SUA, Canada, Japonia, Australia.

Frecvent utilizate in relatiile cu aceste tari amintim forme de contrapartida ca: barterul, switchul, conturile de evidenta, iar dintre formele de cooperare se practica mai mult buy-back-ul, subproductia, cooperarea internationala tripartita si cesionarea de licenta cu plata in produse fabricate gratie aplicarii licentei sau in alte produse convenite.

in ceea ce priveste structura pe probleme a schimburilor la exporturile Romaniei in tarile respective, la produsele chimice si cele ale industriei constructoare de masini aratate se mai adauga: incaltaminte de piele, confectii, tricotaje, tesaturi de lana si bumbac, hartie imprimanta, mobila, sticlarie, materiale de uz sportiv si articole de camping, instrumente muzicale, unele produse alimentare etc. La import, o pondere mai reprezentativa o detin anumiti factori tehnici de productie si tehnologii pentru industrii de varf, pulberi de nichel si magneziu, glicerina, adezivi, benzi de otel carbon, tabla laminata la rece, tevi titan etc, precum si unele produse semifinite si chiar materii prime cum sunt cocs si carbune cocsificabil, piei brute, minereu de fier.

Din informarea Ministerului Finantelor si a Ministerului Industriilor si Comertului privind modul de utilizare a fondurilor alocate de Comisia Comunitatilor Europene, in 1994, si gestionate prin intermediul fondului de contrapartida, rezulta ca pana la 31 decembrie 1994 s-au alocat beneficiarilor de programe-proiecte fonduri insumand 16 808 milioane lei care au fost canalizate spre urmatoarele sectoare: reabilitarea unor institutii de ocrotire a copilului; cofinantarea lucrarilor de constructii la spitalele Fundeni, Dr. Gh. Marinescu si Christiana; acoperirea costurilor necesare aplicarii programelor PHARE in domeniul sanatatii; achizitionarea unor vehicule de teren necesare Ministerului Agriculturii si Alimentatiei pentru lucrari de topometrie; achizitionarea unor echipamente pentru fabrica de lapte praf Remetea; acordarea unor credite pentru agricultorii privati; lucrari de reparatii la institutii de cultura si educatie, fonduri pentru infiintarea Centrului European de Informare; cofinantarea programului de imbunatatirea aductiunii de apa potabila de la Ogrezeni si a altor lucrari edilitare; amenajarea punctelor de frontiera pentru fluidizarea traficului; cofinantarea proiectelor de depoluare a unor localitati; privatizarea intreprinderilor mici si mijlocii; infiintarea sistemului Trezoreriei statului in cadrul Ministerului Finantelor. Sumele restante au fost utilizate pentru continuarea acestor programe in 1995 si 1996. Ministerul Finantelor va continua sa-si exercite atributiile ce-i revin pentru constituirea, administrarea si utilizarea fondului de contrapartida, rezultat din comercializarea ajutoarelor economice din strainatate.

in anii de dupa 1990 putem remarca prezenta a multor exemple de utilizare a contrapartidei de catre societatile comerciale romanesti.

Astfel din cauza blocajului financiar, a lipsei capitalului circulant si nu numai, combinatul siderurgic 'SIDEX' S. A. Galati a practicat diferite variante comerciale cunoscute sub numele de barter.

Acum au aparut unele certitudini. O certitudine este faptul ca SIDEX nu va ceda nici

o piata din cele castigate. Si are piete cam peste tot in lume. In ultima jumatate a anului trecut, de exemplu, s-a simtit o revigorare a pietelor din America de Sud, Orientul Mijlociu si Africa de Nord, unde cererea este suficient de mare, chiar daca cresterea pe piata nu este asa de spectaculoasa.

Pentru a decongestiona piata Uniunii Europene, care este o piata foarte tare, cu o

conditie dura si unde, oricum nu se pot vinde prea multe produse siderurgice romanesti,datorita autoimpunerii dupa aderarea la EUROFER, s-a adoptat solutia ridicarii stocului pe piata Indiei si redeschiderea pietei Iranului.

O alta certitudine este aceea ca pentru perioada imediat urmatoare SIDEX trebuie sa

scoata pe piata si produse noi, produse cu un grad de valorificare superioara a metalului, care au cautare mare si un pret mai bun. De altfel, in acest sens s-a stabilit un program. in aceasta lupta dura de pe piata otelului conteaza, este adevarat, calitatea produselor, dar si calitatea comertului. incepand cu anul 1998, SIDEX vrea sa faca o schimbare radicala in activitatea comerciala si nu numai. in ultimii ani, s-a lucrat cam 80 la suta, atat la importuri, cat si la exporturi, in sistemul compensatiilor sau barter, cum se spune acum. Se pare ca nu prea mai sunt intreprinderi de talia SIDEX-ului in Europa care sa lucreze in acest sistem.

Conducerea SIDEX a hotarat sa schimbe sistemul de lucru iar toate activitatile de import-export sa se desfasoare in sistemul cash, asa cum lucreaza orice economie de piata din orice parte a lumii. Din acest punct de vedere, va fi un an teribil de dur pentru oamenii SIDEX-ului angajati in activitatea comerciala.

Daca, spre exemplu, pana acum materia prima care se aducea si era platita cu produse
siderurgice (barter), anul acesta se va incerca sa se mearga direct la producatori, sa se negocieze materia prima la fata locului, atat in ceea ce priveste conditiile tehnice, cat si cele comerciale cum ar fi termenele de livrare, urmand ca platile sa fie facute de SIDEX cu ajutorul creditelor obtinute si care vor fi rambursate din exporturile cash ale SIDEX.

Necesarul valutar total pentru materii prime va fi completat cu creditele pe care o serie de firme care au lucrat cu SIDEX in sistem barter si au capatat suficienta incredere, vor sa le puna la dispozitie pentru comertul in sistem cash. Evident, va fi o munca uriasa, dar cu siguranta rezultatele vor fi pozitive, nu mai in plan comercial, ci si in balanta financiara, care, se spera, ca se va imbunatati. in fapt, se urmareste sa se asigure resursele pentru desfasurarea activitatii si pentru a se plati datoriile. Nu se vrea ca SIDEX sa fie 'aratat cu degetul' pentru neplata datoriilor.

Trecerea de la barter la cash s-a impus din cateva motive importante. intai, influenta materiilor prime in costurile de productie se va diminua substantial. Apoi, n-a existat niciodata controlul privind aprovizionarea, din care cauza nici nu a existat o aprovizionare asa cum s-a vrut. Prin sistemul cash se va imbunatati activitatea de aprovizionare, cat si activitatea de plata si de incasare. Nu in ultimul rand se va putea controla mai bine piata, mergand direct pentru conectarea la producatorii de materie prima. De asemenea, prin export cash specialistii SIDEX vor fi mai bine perceputi pe piata produselor siderurgice, vor cunoaste mai bine miscarile si agitatia pietei, fapt care va permite luarea unor decizii cat mai avantajoase in privinta desfacerii si apreturilor de conjunctura.

Centrala hidroelectrica de la portile de Fier este una din unitatile unde se produce cel mai ieftin kilowatt din tara producand pana acum peste 260 miliarde KW.

In septembrie 1993 au avut loc primele discutii tehnice dintre RENEL si Sulzer Hydro ABB Elvetia. Au urmat studii, cercetari si intalniri pentru ca 2 ani mai tarziu elvetienii sa prezinte o oferta. Sulzer Hydro se angajeaza pentru obtinerea unui contract in conditii avantajoase iar in februarie 1995 semneaza un Memorandum de intelegere care prevede efectuarea lucrarilor de reabilitare si reparatii in parteneriat cu transfer de tehnologii.

La inceputul lui 1997 se reiau discutiile privind intentiile firmei elvetiene care vor fi
comparate cu cele ale guvernului elvetian care sustine proiectul.

Contractul nu necesita garantii guvernamentale. in septembrie 1997 RENEL e autorizat prin Hotarare de Guvern sa contracteze lucrarile Portile de Fier I.

Presedintele lui Sulzer Hydro s-a deplasat la Bucuresti sa semneze contractul, iar RENEL a avut atitudinea balcanica de a nu accepta sa participe prin nici un reprezentant al sau la intalnirea cu Christian Haizegger, parand a sugera tactica strutului.

Probabil ca investitiile in valoare de 200 milioane franci elvetieni, de unde sistemul energetic primeste 10-12% din necesar sunt o mana cereasca pentru firmele occidentale, spre exemplu Siemens - in favoarea careia a intervenit Helmut Kohl.

Intrebat daca modernizarea celor 6 hidroagregate aflate in exploatare la Portile de Fier I prin Sulzer Hydro va necesita garantii guvernamentale, Haizagger, presedintele lui Sulzer a raspuns 'Oferta noastra tine seama de realitatea economica din Romania si se integreaza in eforturile actuale de redresare economica'.

In acest contract Sulzo Hydro oferea statului roman un contract fara garantii

guvernamentale, costul lucrarilor fiind suportat pe urma derularii unui contract de export al energiei electrice in limita suplimentului obtinut prin retehnologizare.

In Romania exista capacitati prea mari de producere a energiei electrice, de aceea surplusul trebuie exportat.

Pentru moment intr-adevar piata romaneasca consuma 5000 MW, fiind in descrestere. in privinta unei eventuale scaderi a pretului intern la energia electrica nu am putea sa precizam nimic, doar ca investitorul Sulzer Hydro va avea un impact pozitiv asupra

industriei romanesti, in special prin UCM Resita care va beneficia de pe urma acestui contract.

Relatiile comerciale ale Romaniei aflata in perioada de tranzitie, in contextul derularii

reformelor economice vor cunoaste, la randul lor, o restructurare profunda si reasezarea pe noi baze, emanand din insasi economia de piata. in cadrul acestui proces de restructurare profunda a economiei nationale a Romaniei, relatiile in contrapartida vor juca un rol important, atat in prezent cat si in perspectiva.

Recurgerea in perspectiva la o paleta larga de aranjamente compensatorii va permite sporirea volumului valoric al exportului si, in consecinta, utilizarea mai completa a

capacitatilor de productie. Din cercetarile facute rezulta ca printr-o utilizare rationala a
potentialului tehnic si uman existent si a unor forme adecvate de contrapartida se poate spori exportul unor produse cum sunt: masini de alezat si frezat, strunguri verticale, masini universale de rectificat, masini de filetat vertical in interior, aparate de masura si control, fierastraie circulare, fitting-uri, autoturisme de oras si de teren si alte produse ale industriei constructoare de masini, precum si produse chimice ca: acizi grasi, rasini sintetice, carbura de calciu, tripolifosfat de sodiu, fire si fibre poliamidice, fenol, butanol, lacuri si vopsele,coloranti, acetona, covoare auto etc.

Concurenta puternica si competitivitatea redusa a produselor respective fac dificil exportul acestora, desi capacitatile de productie au fost proiectate nu numai pentru necesitati interne, ci si pentru penetrarea pe pietele externe. in acest context contrapartida apare astfel ca o solutie, ca un mijloc de surmontare a dificultatilor generate de concurenta si ca un mijloc de folosire la un indice mai ridicat a capacitatilor, ceea ce are ca revers ocuparea fortei de munca, preintampinarea somajului etc.

Exportul prin contrapartida a unor produse ca cele de mai sus si importul in

compensatie a diferitelor marfuri ce intra in consumul popular (citrice, cafea, cacao, banane,medicamente, jucarii si altele) va duce totodata la sporirea fondului de marfa ce se comercializeaza catre populatie si reducerea, in consecinta a masei monetare aflate in circulatie si implicit, bararea fenomenelor inflationiste.

Economia romaneasca, pe masura ce va deveni o economie de piata in adevaratul sens

al cuvantului, va antrena un puternic reviriment economic, o crestere economica sustinuta. In legatura cu aceasta se ridica insa problema materiilor prime si a energiei. Este cunoscut faptul ca Romania dispune de o gama diversificata de materii prime, ceea ce ii asigura, intr-o anumita masura, independenta economica.

Totusi, cu exceptia resurselor agricole, acestea se afla in cantitati insuficiente pentru a asigura o crestere economica dinamica. Operatiunile in contrapartida pot contribui la realizarea unei aprovizionari cu materii prime pe o baza stabila si de lunga durata si permit, in acelasi timp o multiplicare a surselor de aprovizionare, reducerea dependentei de un numar limitat de furnizori si a riscului de sistare a livrarilor ca urmare a deteriorarii relatiilor cu unii din acestia. Teza de mai sus este valabila si pentru importul unor factori tehnici de productie.

Inainte de '89, ignorandu-se criteriile de eficienta a schimburilor economice s-a sporit nejustificat nomenclatorul produselor de export (asa cum s-a aratat mai inainte), reducandu-se insa cel al produselor de import, si deci economia nationala, si mai ales consumul populatiei resimteau acut nevoia unor produse de stricta necesitate. Se impune, in consecinta,o dimensionare optima a nomenclatorului produselor de export-import, tinandu-se seama de criterii stiintifice, de posibilitatile si necesitatile reale ale economiei nationale aflata in real progres.

CONCLUZII

Analiza comertului international in contrapartida nu poate fi caracterizata decat in contextul mondializarii si globalizarii economiei mondiale in general, a comertului international in special. Acest lucru inseamna ca toate economiile sunt impletite intre ele intr-o singura piata competitiva, iar in jocurile dure ce se desfasoara pe scena acestui teatru, este implicata pretutindeni intreaga economie. A se sustrage acestor jocuri este literalmente imposibil, iar efectele globalizarii se fac simtite in toate domeniile vietii sociale, inclusiv in comertul international.

In acest context, economiile nu trebuie sa se rezume la un ansamblu de factori de

productie, care ar forma combinatii temporare, sau sa se alinieze la impresiile venite de pe piata mondiala, ci trebuie sa se rezolve conflictul dintre cei ce dispun de un capital nou sau de devize si cei ce nu dispun intr-o lume in care performanta conteaza mai mult decat puterea numarului. in cadrul comertului international, ca fundament general, pe care il vom prezenta succint, contrapartida joaca un rol esential. Pe acest fond indiferent daca globalizarea economica este acceptata sau nu, iar in cadrul acesteia liberalizarea comertului international s-a impus in realitatea sfarsitului de secol XX si inceputul celui de-al XXI-lea, contrapartida se manifesta ca o tendinta majora din acest cadru, ca un flux important care asigura derularea normala a schimburilor comerciale.

Pornind de la analiza datelor statistice internationale rezulta ca volumul valoric al comertului mondial a inregistrat o crestere de 19,8% in 1996 fata de 1994, reprezentand cel mai ridicat ritm din 1980 incoace. in cifre absolute, volumul s-a apropiat de pragul celor 5 miliarde $, marcand o crestere cu circa 800 miliarde $ fatade 199

La aceasta stare de lucruri au concurat numerosi factori cu actiune generala sau

specifica cum ar fi: reluarea activitatii productive si investitionale in tarile care au detinut 67% din importurile mondiale; cresterea puternica a cererii de import din partea tarilor in dezvoltare, deprecierea cursului de schimb al dolarului, cresterea pretului la produsele petroliere si la metalele neferoase.

Comertul mondial cu servicii a marcat si el o crestere valorica insemnata in 1995-cu 15,5% fata de 1994, volumul sau atingand 1230 miliarde dolari.

Fluxurile principale ale comertului cu servicii au inclus mai ales: serviciile de
comunicatie, financiare, informatizare, publicitate, turism si transport si s-au derulat cu prioritate pe relatia nord-sud.

In volum fizic cresterea exporturilor mondiale in 1995 a fost de 8,5% usor inferioara

celei din 1994 (9,5%) dar cu mult peste nivelul de 5,5%, cat reprezinta media din ultimii 10 ani in paralel, cresterea productiei mondiale s-a diminuat usor, la 3% in 1995 (fata de 3,5% in 1994), diminuare determinata, in principal, de incetinirea ritmului cresterii economice in principalele tari dezvoltate, asa cum rezulta din tabelul de mai jos[12].

Evolutia ritmului de crestere a volumului comertului mondial

in 1995-1997 (cresteri reale in %)

Sursa: O.M.C. 'Raport du Commerce mondial', Geneva, 1996, p. 8

In schimb cresterea produsului intern brut in tarile Asiei de Sud-Est, ale Americii Latine si ale Europei Centrale si de Est a continuat sa fie dinamica in 1995, contribuind in mare masura la sustinerea ritmului comertului mondial. Astfel, ritmul de crestere a exporturilor si importurilor tarilor respective a devansat net media mondiala in anii 1994-199 Pentru 1996 majoritatea prognozelor institutiilor specializate (O.M:C:, F.M.I., O.C.D.E.) intrevad o incetinire a ritmului de crestere a comertului mondial ca urmare a slabirii cererii interne, respectiv a cererii de import, pe fondul scaderii relative a volumului activitatii productive si internationale in zona O.C.D.E.

Prezenta sporita ca ritm si volum a tarilor din Europa Centrala si de Est in comertul mondial in ultimii ani constituie o trasatura distincta, remarcata in mediile occidentale ca o modalitate a schimburilor reciproce de marfuri si servicii.

Mondializarea, in continuare, a relatiilor comerciale intre statele lumii este amenintata de ralierea acestora in cadrul unor zone de comert liber sau a unor uniuni vamale, care au tendinta de a discrimina schimburile cu tarile terte. Multiplicarea acordurilor de integrare regionale (NAFTA, APEC, MERCOSUR sau SSE), nu este incompatibila cu obiectivele OMC, dar se impune o armonizare - aprecia RENATO RUGGIERA, directorul general al OMC.

Proliferarea acordurilor regionale ridica problema concordantei acestora cu regulile Organizatiei Mondiale a Comertului. Aceasta veritabila panza de paianjen - 80 de aranjamente comerciale si economice sunt actualmente in vigoare - ar putea sa prejudicieze multilaterismul daca nu este supravegheata. Nu exista desigur, opozitie de principiu intre aliantele regionale si cele mondiale, ambele contribuind la extinderea schimburilor. Trebuie insa ca aceste aliante sa se dezvolte in armonie si complementaritate, pentru a nu discrimina tarile terte. Principalii actori ai comertului mondial, SUA, Uniunea Europeana, Japonia si Canada au propus recent crearea in teritoriul OMC a unei structuri care sa asigure o mai mare transparenta a prevederilor acestor acorduri regionale.

OMC ca si GATT inaintea ei, este deja chemata sa se pronunte asupra conformitatii acordurilor regionale cu articolul XXIV din Tratatul de Constituire al GATT, nu pentru a marca o oarecare predominanta fata de acestea, ci pentru a veghea ca ele sa nu prejudicieze interesele tarilor terte. De altfel, prevederile acestui articol stipuleaza clar ca avantajele si privilegiile consfintite intre membrii unei zone de liber schimb nu trebuie sa intre in contradictie cu regula de baza, care este cea a natiunii celei mai favorizate.

Acest principiu presupune ca regimul cel mai favorabil acordat unui partener sa se extinda la ansamblul membrilor OMC si ca orice discriminare sa antreneze compensatii. Crearea unui grup specific in cadrul OMC, care ar avea ca misiune supravegherea acestor acorduri, scopul de a realiza apropierea intre regionalism si multilateralism, pare esentiala. Ideea este cu atat mai actuala cu cat proiectele prolifereaza in ultima perioada in acest domeniu chiar si intre principalele tari dezvoltate (vezi SUA, Uniunea Europeana).

Fluxurile mondiale de marfuri cuprind doua componente principale: comertul cu produse de baza si comertul cu produse finite.

Componenta cea mai dinamica a fluxurilor internationale de marfuri o reprezinta schimburile de produse manufacturate. Aceste produse detin in prezent, 70% din comertul mondial, care, este un comert cu manufacturate (ponderea celorlalte produse ale GATT de cea. 30% in prezent se afla in declin continuu). Potrivit datelor statistice ale GATT[13], produsele agricole inclusiv alimentare, au reprezentat in 1992, 12% din comertul mondial, iar ½ din comertul de manufacturate o reprezinta grupa masinilor, utilajelor si mijloacelor de transport, care in ultimele trei decenii a continuat grupa cu cel mai mare dinamism comertul international.

In ceea ce priveste orientarea geografica a structurii fluxurilor internationale de marfuri, una din caracteristicile principale este aceea a cresterii exportului de produse manufacturate ale tarilor in dezvoltare si exportul mondial de astfel de produse de la 10% in 1980 la cea. 22% in 1993. principala contributie la acest flux au avut-o tarile recent industrializate din Asia de Sud-Est, precum si China, care in perioada 1980-1990 au realizat o crestere de peste 5 ori a exportului de produse manufacturate catre tarile OCDE (de la 50 la 258 miliarde de dolari).

O contributie insemnata la cresterea exporturilor de produse manufacturate ale tarilor

in dezvoltare pe pietele tarilor dezvoltate a avut-o introducerea Sistemului Generalizat de Preferinte (SGP) la inceputul anilor '70. in esenta lui, SGP consta in scutirea totala de taxe vamale sau reducerea acestora sub nivelul care ar decurge din aplicarea clauzei natiunii celei mai favorizate la importurile din tarile in dezvoltare.

Introducerea S.G.P., care a avut loc din initiativa UNCTAD, la cea de-a doua sesiune din 1968, constituie, in opinia specialistilor, un moment de referinta in orientarea comertului international spre masuri menite sa permita sporirea veniturilor din export ale tarilor dezvoltate, imbunatatirea structurii acestor exporturi prin industrializarea si accentuarea procesului lor economic.

Cu toate acestea, privit in ansamblul sau, S.G.P., a dat rezultate practice sub nivelul asteptarilor, din momentul in care principiul tratarii 'preferentiale' a tarilor beneficiare a fost unanim acceptat si introdus de tarile donatoare. Mai mult, in prima jumatate a anilor '80 s-au inregistrat tot mai frecvente abateri de la principiile chemate sa-i ghideze infaptuirea practica,datorita faptului ca, pentru a-si proteja propria productie, numeroase scheme nationale de preferinta vamale ale tarilor donatoare, fie ca nu au cuprins din start produse manufacturate de mare interes pentru tarile beneficiare (acordand insa preferinte pentru produse pe care tara respectiva nu le exporta), fie ca au exclus premeditat produse cu care tara beneficiaza de preferinte se pregatea sa patrunda pe pietele internationale (cazul produselor petrochimice ale unor tari din Orientul Mijlociu este caracteristic in acest sens).Asupra evolutiei actuale a comertului si a relatiei sale cu dezvoltarea, o amprenta deosebita si-a pus-o desfasurarea unei parti importante a volumului comertului international pe baza unor aranjamente implicand schimbul marfii contra marfa, fara interventia mijloacelor de plata internationale.

Aceasta forma de realizare a comertului international, este, asa cum am mai aratat, cunoscuta sub denumirea de comert in contrapartida, in practica evidentiindu-se mai multe tipuri, cea mai raspandita fiind compensatia.

In noile conditii de derulare a comertului international, contrapartida s-a impus ca o solutie de dezamorsare a schimburilor internationale blocate in conditiile penuriei valutare resimtita de un numar mare de tari, de regula in tranzitie la economia de piata sau in curs de dezvoltare. Mai mult, necesitatea de a exporta a tarilor puternic industrializate, unde fenomenul supraproductiei tinde spre cronicitate, este stimulat acest gen de comert.

Dupa anii '80 tot mai multe firme din diferite tari ale lumii utilizeaza tehnici ce nu implica utilizarea valutei. Daca comertul in compensatie se cifra la 22 miliarde USD in 1976 (2% din comertul mondial), in 1986 a fost de 400 miliarde USD (20%), in 1994 se apreciaza ca a depasit 1000 miliarde USD (30%).

Ponderea comertului in compensatie in cadrul comertului mondial

Exemple de utilizare a tehnicii de barter pe plan international: o firma din Arabia

Saudita a incheiat un contract de barter cu firma Boeing din SUA in valoare de 1 miliard USD prin care achizitiona 10 avioane Boeing 747-300 si 5 turbine Rolls-Royce in compensatie cu 406 milioane tone titei; firma Crysler SUA a incheiat un acord cu o firma din Japonia - autovehicule contra bauxita, etc.

In noul context, companiile mari, in special multinationale, au infiintat compartimente

specializate pentru comertul in compensatie (General Electric, General Motors).

Au aparut chiar firme specializate in intermedierea comertului in compensatie: Metallgesellschft (Germani), Corghh (SUA), Philips Brother si Muller International (Olanda), etc.

In cadrul marilor banci au fost create departamente specializate pentru derularea comertului in compensatie: Barklays Bank International, Societe Generale, Credit Suisse, Zurich AG Finanz, etc.

Expansiunea favorabila a schimburilor compensatorii a fost accelerata si de datoria externa, rata ascendenta a inflatiei, deficitele in balantele de plati, etc. Desi guvernele unor tari dezvoltate au avut initial unele rezerve cu privire la expansiunea acestei forme de comert, ele s-au atenuat, iar obiectiunile si barierele GATT au inceput sa cada, aparand in schimb reglementari favorabile si chiar asa cum am prezentat anterior, institutii oficiale si private specializate in derularea unor astfel de schimburi.

Toate aceste argumente au transformat contrapartida intr-un fenomen deosebit de durabil, complex, cu caracter legic care a inregistrat o crestere constanta ca volum valoric, ca arie geografica, cunoscand o mare diversitate de forme si mecanisme de realizare.

In procesul de tranzitie al Romaniei spre economia moderna de piata si de pregatire a aderarii la U.E. in contextul restructurarii relatiilor economice internationale, schimburile in compensatie vor cunoaste o crestere ascendenta. Evolutia acestor relatii este conditionata sub diverse forme de amplificarea si imbunatatirea structurii si formelor comertului in contrapartida, acestea contribuind in mod hotarator la continuarea procesului de productie si ocuparea fortei de munca in societatile comerciale beneficiare de importul de materii prime si materiale.

Analiza succinta a comertului in contrapartida efectuat de Romania in ultimii 5 ani pune in evidenta faptul ca firmele particulare au inceput sa practice cu succes aceasta forma de comert, considerand-o ca o solutie a momentului de a penetra pe pietele externe, mai ales occidentale si totodata un mijloc de aprovizionare cu factori tehnici de productie pe care la inceputul activitatii lor si chiar in prezent nu isi pot procura cu plata in devize convertibile si nici pe credit.

In Romania s-au elaborat si adoptat reglementari legale care prevad ca aceste operatiuni sa se realizeze de catre agentii economici romani cu activitate de comert exterior.

Agentii economici din Romania se straduiesc sa realizez operatiuni de contrapartida nu oricum, ci in conditii de eficienta, de aliniere la preturile externe, la cele practicate pe piata internationala, ele constituind o solutie in afaceri pentru reducerea efortului si a riscului valutar care au devenit factori cardinali in relatiile economice internationale.

BIBLIOGRAFIE

• Albu Al. si colab., - 'Cooperarea economica internationala'. Editura Expert,
  Bucuresti, 1995
• Albu Al., Violeta Ciurel - 'Contrapartida in relatiile internationale', E.S.E., Bucuresti, 1991
• Babiuc V., Tanasescu V., - Exportul in contrapartida, I.C.E., Editura Academiei
  Romane, Bucuresti, 1987
• Baardwood Roger - 'Back to Barter', ICC Bussines World, Summer 1993;
• Capatana O - 'Jurisprudenta romana de drept a comertului international', ni 1-
• Capatana O., Stefanescu Brandusa, "Operatiuni contractuale complexe de comert
  exterior in dreptul international privat. Institutii de drept comercial si international',
  Bucuresti, Ed. Academiei
• Dobrescu A., "Barterul castiga teren pe plan international', Economistul nr. 80, 30
  aprilie 1998
• Evit H.E., "Manual of Foreign Exchange', London Pitman Publishing, Seventh
  Edition, 1989
• Ene Gh., 'Operatiuni in contrapartida. Operatiuni comerciale cu aport valutar', teza
  A.S.E. 1980 (nepublicata)
• Frincu M., 'Rolul comertului in contrapartida pentru promovarea exporturilor',
  Bucuresti, 1985
• Fota C, 'Comert exterior', Editura ALMA, Craiova 1997
• Ghibutiu A., Dusan A., 'Comertul in contrapartida', supliment "Revista economica'
  nr. 1/1984
• Higgiston Sames, 'Domestic Barter in Barter, in the World Econom/', Proger
  Publisher
• Imireanu Gh., 'Instrumente si modalitati de plata in schimburile internationale',
  Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1982
• Kiritescu Costin, 'Moneda - Mica enciclopedie', E.S.E., Bucuresti, 1982   
• Lelarge Alain, "Le troc - nouvelle technique de comerce international', ADETEX,
  Paris, 1989
• Lupu N., "Initiativa pentru rentabilizarea si dezvoltarea comertului in compensatie',
  in Romania Libera din 13 noiembrie 1987
• Marin G. si colab., "Dictionar de relatii economice internationale'. Editura
  Enciclopedica, Bucuresti, 1993
• Matei, V., "Aranjamente in contrapartida", EUC,2007
• Negrus M., "Plati si garantii internationale', Editura ALL, Bucuresti, 1997
• Negrus M., 'Mijloace si modalitati de plata internationale', Editura Academiei,Bucuresti, 1996
• Olariu A., 'Comertul in contrapartida este oare desuet?', Tribuna economica,8/1998
• Puiu Al., 'Managementul in comertul international', Ed. Didactica si Pedagogica,
  Bucuresti, 1981
• Popa I., 'Tranzactii comerciale internationale', Ed. Economica, Bucuresti, 1997
• Puiu Al., 'Tehnici de negociere, contractare si derulare in afaceri internationale,, Ed. Tribuna economica, 1997
• Stoian L, "Cartea specialistului in comert exterior', voi. I, Editura Caraiman,
  Bucuresti, 1997
• Teulon Frederic, "Comertul international', Ed. Institutului nr. 5 European MEMO
  1977, cap. Comertul de compensatie
• Varzaru Pompeiu, "Barter, Countertrade Offsets', New York, 1985   
• Walsch James L., 'Governments Links Imports to Exports', Bussines Week, July, 18
• Annual Raport, 1996, volume II, World Trade Organisation, Geneva, 1997   
• Annual Raport, World Trade Organisation, 2007
• Countertrade, Background note by the UNCTAD Secretariat, TD/B/C 7/82, 28 aug.
  
• Le guide practique de la Compesation
• M. Fontaine, "Les contrats de contre-achats', in D.P.C.J., nr. 2/1992
• Problemes economiques, nr. 2370 aprilie 1994
• Reglementari si uzante de comert exterior, supliment "Revista economica 1987'   
• GATT International Trade Organisation, 1993
• Tribuna economica 1994-2008