CONCURENTA - Concepte de baza in UE

CONCURENTA

1. Concepte de baza

Politica in domeniul concurentei se refera la comportamentul pe piata al agentilor economici si include masurile relevante privind concurenta pe piata, respectiv politica comerciala, politicile de reglementare, masurile adoptate de catre guverne cu privire la politicile anticoncurentiale ale firmelor atat din domeniul privat, cat si din cel public[1].

Preturile de lichidare a concurentei sunt practici care urmaresc acapararea si monopolizarea pietei prin eliminarea concurentei pe baza practicarii unor preturi sub costurile de productie[2].

Ajutoarele de stat (publice). Comisia si Curtea de Justitie le-au definit ca fiind orice ajutor provenind de la stat sau alte entitati publice sau orice ajutor acordat de autoritati - locale sau regionale.

Concurenta loiala consta in folosirea nediscriminatorie a instrumentelor competitiei in conditiile accesului liber pe piata si a posibilitatii de cunoastere a mijloacelor de reglementare a relatiilor de vanzare-cumparare[3].

Concurenta neloiala consta in folosirea de mijloace incorecte, cum sunt acordarea de stimulente agentilor economici in scopul patrunderii si mentinerii pe o piata.

2. Reglementarea comunitara a concurentei

Regulile concurentiale au fost stabilite pentru crearea unui "sistem care sa asigure o concurenta nedistorsionata pe piata interna" (art. 3 alin. 1 g) al Tratatului CE). Aceste reguli vizeaza:

- combaterea monopolizarii prin acorduri protectioniste, acorduri restrictive si fuziuni practicate de societati;

- abuzul de pozitie dominanta constand in exploatarea unor societati in defavoarea altora;

- ajutoarele de stat.

Regulile comunitare privind combaterea monopolizarii. Art. 81 al Tratatului CE interzice acordurile, deciziile si practicile concertate intre societatile comerciale daca acestea "pot afecta comertul dintre Statele Membre si care au ca obiect sau efect prevenirea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei in interiorul pietei comune".

Un acord restrictiv este cel incheiat intre doua sau mai multe societati prin care convin sa adopte un anumit tip de comportament care sa ocoleasca regulile si efectele unei concurente libere pe piata.

Practica concertata are o intensitate mai scazuta decat acordul restrictiv si consta in coordonarea dintre societatile comerciale. Nu este o manifestare de vointa clar exprimata, ci o coordonare de fapt a strategiilor comerciale. Sunt interzise acordurile verticale si orizontale care stabilesc preturi in mod direct sau indirect, acorduri asupra conditiilor de vanzare, acorduri care izoleaza anumite sectoare de piata, acorduri asupra cotelor de productie sau distributie, acorduri de impartire a pietei, boicoturi colective, acorduri care duc la discriminarea altor comercianti.

Abuzul de pozitie dominanta este interzis de art. 82 al Tratatului CE: "orice abuz de pozitie dominanta al uneia sau mai multor intreprinderi in interiorul pietei interne sau intr-un segment important al acesteia va fi interzis ca fiind incompatibil cu piata interna, atata timp cat afecteaza comertul dintre statele membre".

Abuzul de pozitie dominanta se realizeaza prin obstructionarea concurentei pe piata pe care actioneaza de catre o societate comerciala puternica economic. Curtea de Justitie Europeana a definit-o ca "o pozitie de putere economica pe care o detine o intreprindere si care ii permite sa afecteze concurenta efectiva de pe o piata fata de concurentii, clientii si, in ultima instanta, fata de consumatorii sai".

Sunt considerate abuzuri de putere dominanta: impunerea directa sau indirecta de preturi sau conditii comerciale incorecte; limitarea productiei, a pietei sau dezvoltarii tehnologice in detrimentul consumatorilor; efectuarea de tranzactii echivalente in conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte parti din contract sa accepte obligatii suplimentare necuprinse in contract.

Deoarece art. 82 al Tratatului CE nu defineste abuzul de pozitie dominanta ci doar il exemplifica, Curtea de Justitie Europeana a aratat ca acesta este un concept obiectiv, constand in "recurgerea la metode diferite de acelea care creeaza conditiile unei concurente normale intre produse si servicii pe baza tranzactiilor operatorilor comerciali".

Pe langa formele de practici abuzive principale, enuntate chiar in Tratatul CE, Comisia si Curtea de Justitie au identificat si alte forme de practici abuzive: discriminarea prin preturi stabilite pe zone geografice; returnarea unor sume pentru fidelitate care impiedica clientii sa detina produse de la furnizorii concurenti; reducerea preturilor in scopul eliminarii concurentei, refuzul nejustificat al furnizarii ce poate duce la eliminarea concurentei, refuzul acordarii de licente.

Fuziunile (concentrarile). Interzicerea acestei practici anticoncurentiale isi are temeiul in art. 81, 82, 85 si 235 din Tratatul CE.

Regulamentul 4064/89 privind controlul concentrarilor dintre intreprinderi prevede ca: este "incompatibila cu piata interna orice concentrare la nivel comunitar care creeaza sau consolideaza o pozitie ca rezultat al careia este afectata concurenta efectiva pe piata interna sau pe o portiune importanta a acesteia".

Dimensiunea unei societati poate fi definita fie prin definirea unui prag la nivel european, fie prin definirea unor praguri nationale diferite.

Sunt doua ipoteze de definire:

1. prima ipoteza are drept criterii:

- o cifra de afaceri combinata la nivel international de cel putin 5 miliarde euro;

- cel putin doua din societatile comerciale in cauza sa aiba la nivel comunitar o cifra de afaceri de minimum 250 milioane euro;

- fiecare dintre aceste societati sa genereze mai mult de doua treimi din cifra de afaceri la nivel comunitar intr-un stat membru.

2. a doua ipoteza are drept criterii:

- o cifra de afaceri combinata la nivel international de cel putin 2,5 miliarde euro;

- o cifra de afaceri de peste 100 milioane euro in fiecare din cel putin trei State Membre;

- individual, pentru cel putin doua dintre societatile comerciale respective o cifra de afaceri de minimum 25 milioane de euro in fiecare din cele trei State Membre si peste 100 milioane euro in intreaga comunitate.

Ajutoarele de stat. Art. 87 din Tratatul CE prevede ca "va fi considerat incompatibil cu piata comuna orice ajutor acordat de un stat membru din resursele de stat, sub orice forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau productia anumitor bunuri atata timp cat afecteaza comertul dintre Statele Membre".

Forma si scopul ajutorului, precum si motivul acordarii ajutorului sunt irelevante.

Art. 87 al Tratatului CE prevede o serie de exceptii considerate compatibile cu piata interna a Uniunii:

- ajutorul de stat cu caracter social dat consumatorilor individuali sub garantia nediscriminarii legate de originea produselor in cauza;

- ajutorul dat pentru repararea daunelor produse de dezastre naturale sau in situatii exceptionale;

- ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea tarii, dupa reunificarea acesteia.

Comisia Europeana a mai declarat ca fiind compatibile cu piata interna:

- ajutorul pentru promovarea dezvoltarii anumitor activitati sau regiuni;

- ajutorul pentru promovarea executarii unui proiect important de interes european sau de remediere a unor perturbari grave in economia statelor membre;

- ajutorul pentru promovarea culturii si conservarea patrimoniului;

- alte categorii de ajutoare specificate de Consiliul UE.