Tendinte in evolutia comertului cu ridicata, pe plan mondial

Tendinte in evolutia comertului cu ridicata, pe plan mondial

Antrenat intr-un proces de distribuire, care, in mod progresiv, asa cum s-a mai aratat, a devenit un sector economic foarte dinamic, comertul cu ridicata a cunoscut si va cunoaste in continuare multiple transformari, aparand astfel o serie de trasaturi bine conturate cu privire la viitoarea sa evolutie. Respectivele tendinte pot fi impartite in trei mari categorii: o prima grupa cuprinde diferite aspecte prin care se incearca consolidarea actualelor pozitii de intermediar ale comertul cu ridicata; o a doua categorie are in vedere preocuparile pentru cautarea unor noi solutii cu privire la perfectionarea circulatiei marfurilor cu ridicata si asigurarea unei fluiditati rationale a fluxului de produse de la producator catre consumator; o a treia tendinta se refera la crearea unor mari intreprinderi de comert cu ridicata, capabile a prelua fluxul de marfuri generat de amplele modificari ce vor interveni in economia mondiala.

In ceea ce priveste prima categorie de aspecte, referitoare la evolutia comertul cu ridicata, ele se materializeaza intr-o tendinta de mentinere a ciclului clasic al circuitelor lungi de distributie, in cadrul carora intervin ca intermediari atat comertul cu ridicata, cat si comertul cu amanuntul, respectiv: Producator -> Comerciant cu ridicata -> Comerciant cu amanuntul -> Consumator.

in legatura cu aceasta tendinta, se impun totusi doua observatii generale, potrivit carora respectiva tendinta va deosebi evolutiile viitoare ale comertului cu ridicata fata de cele anterioare.

In primul rand, se are in vedere ca agentii economici antrenati in activitatea de intermediere, militand pentru mentinerea circuitului clasic de distributie, sunt preocupati, in acelasi timp, de gasirea unor solutii care sa duca la cresterea generala a capacitatii de adaptare a acestuia la o serie de situatii ce apar in diferitele localitati, zone sau tari ale lumii. Au aparut, in principal, noile forme de actiune, legaturi de integrare sau de asociere, fluxuri de marfuri si informatii etc.

In al doilea rand, este vorba de preluarea, sub aspect juridic, a comertului cu ridicata fie de catre producatori, fie de catre comertul cu amanuntul, activitatea in sine ramanand insa in continuare. in ambele cazuri, apar fie noi societati comerciale integrate, care raspund unor activitati paralele (productie -comertul cu ridicata; comertul cu ridicata - comert cu amanuntul), fie mari lanturi comerciale de magazine care au integrate si activitati de comert cu ridicata. Fenomenul, sub ambele forme de materializare, este intalnit in majoritatea tarilor lumii dezvoltate din punct de vedere economic. Amintim dintre acestea experienta firmelor din Canada, SUA, Japonia, Anglia, Belgia, Franta, Olanda, Suedia etc.

Referitor la cea de-a doua grupa de tendinte ce se contureaza in evolutia comertului cu ridicata in diferitele zone ale lumii, trebuie subliniat ca fenomenele sunt mai complexe, evidentiind o serie de probleme care prezinta un interes deosebit pentru tarile in curs de tranzitie la economia de piata, fiind vorba de solutii care privesc atat perfectionarea circulatiei marfurilor, cat si o modernizare si o fluidizare a procesului de aprovizionare. Cele mai interesante probleme din acest domeniu sunt legate, in principal, de sistemele de functionare a activitatii, probleme care au stranse legaturi cu aspectele tratate mai sus, referitoare la elasticizarea sistemelor de organizare.

Sub aspectul organizarii, intreprinzatorii din cadrul comertului cu ridicata simt nevoia sa se grupeze in diverse asociatii. Aceasta, in scopul obtinerii celor mai bune conditii de vanzare din partea furnizorilor interesati in livrari mai importante si, daca este cazul, pentru promovarea unei politici de grup, care sa vizeze imbunatatirea vanzarilor printr-o modernizare a structurilor de distributie, a modalitatilor de gestionare a marfurilor, o mai buna participare la promovarea produselor etc. Asemenea grupari asociate nu privesc decat comercializarea produselor nealimentare destinate aprovizionarii marelui public, altul decat cel al utilizatorilor industriali si asimilatii acestora.

Alte solutii interesante sunt legate de crearea unor mari societati comerciale care organizeaza fie magazine ce se ocupa cu vanzari de gros in lant, fie lanturi de unitati cu sucursale multiple, in cadrul carora comerciantul cu

ridicata se uneste cu mici comercianti cu amanuntul independenti. Caracteristic pentru aceste lanturi cu sucursale multiple apare faptul ca incearca sa imite trasaturile caracteristice ale supermagazinelor in lant, mentinand in acelasi timp avantajele comerciantilor cu amanuntul independenti, precum si pe cele traditionale ale comertului cu ridicata.

Deosebit de interesanta apare si experienta din unele tari cu privire la organizarea unor forme specializate in crearea de magazine - depozite cu ridicata care isi desfasoara activitatea in sistemul de autoservire. Este vorba de aparitia asa-zisului 'comert de gros cu autoservire'. Acest tip de comert opereaza pe baza sistemului 'cash and carry', avand urmatoarele trasaturi: marfurile cumparate de comerciantii cu amanuntul se platesc in numerar; nu se asigura transportul marfurilor la magazinele cu amanuntul; desfasurarea procesului de comercializare a marfurilor nu necesita contracte sau comenzi prealabile, comerciantii cu amanuntul independenti intrand in aceste depozite dupa bunul lor plac, indicand marfurile necesare, comandand si platind. Sistemul este larg practicat in SUA, Anglia, Franta, Germania etc.

O alta solutie privind perfectionarea comertului cu ridicata are in vedere crearea unor firme de comert cu ridicata, prin organizarea comerciantilor cu amanuntul independenti sub forma unor cooperative. Un exemplu in acest sens il poate constitui firma 'Certified Grocess' din California, SUA, care a devenit una dintre cele mai puternice societati comerciale din lume ce realizeaza comert cu

ridicata.

Tot in ceea ce priveste perfectionarea sistemelor de functionare a comertul cu ridicata, o alta tendinta, conturata in ultimele decenii si care s-a dovedit deosebit de utila, se refera la crearea unor firme specializate in organizarea unor depozite cu mica ridicata ce isi desfasoara activitatea pe baza a trei sisteme: cu autoservire, pe baza de mostre si combinat. in cadrul unor asemenea depozite, reprezentantii comertului cu amanuntul sau micii detailisti isi cumpara marfurile necesare in limita numerarului disponibil si a mijloacelor de transport pe care le pot folosi. Sub aspectul sortimentului, asemenea unitati comercializeaza atat marfuri alimentare - in jur de 10 000 de articole - cat si marfuri nealimentare - pana la 25 000 de articole. Un exemplu in acest sens il constituie firma olandeza 'Marco', avand organizate 42 de depozite-magazin si 'Dinko', ce dispune de 18 magazine-depozit ce comercializeaza in medie peste 3000 de articole fiecare.

O solutie aparuta in cadrul comertului japonez, care se contureaza si ea ca tendinta, oferind diverse avantaje in fluidizarea fluxului de marfuri, se refera la crearea unor mari intreprinderi comerciale strict specializate, organizate in cascada (in trepte), preocupandu-se de comercializarea anumitor produse sau de produsele anumitor producatori. in cadrul acestui sistem de organizare, intreprinderile comerciale cu ridicata au un dublu rol: de reprezentante ale diferitilor producatori sau grupuri de producatori si de veriga intermediara in cadrul circuitelor de distributie, asigurand aprovizionarea comertului cu

amanuntul. Potrivit acestui sistem, in cadrul verigii comertului cu ridicata se disting doua tipuri de intreprinderi:

- intreprinderi comerciale cu ridicata principale, care se aprovizioneaza de la producatori si vand numai catre mari firme din comertul cu amanuntul;

- intreprinderi comerciale secundare, care se aprovizioneaza de la cele principale, deci nu direct de la producatori, si vand catre micile firme din comertul cu amanuntul;

Intre cele doua verigi ale comertului cu ridicata japonez exista, pe langa relatiile de subordonare, si o stransa colaborare, reusind sa asigure prezenta simultana a articolelor comercializate in cadrul intregii retele comerciale cu amanuntul si un sistem de apropiere deosebit de ridicat fata de consumator. Aceasta, deoarece marile unitati, in virtutea principiilor gravitatiei comerciale, atrag mari mase de vizitatori, iar micile unitati, prin supletea posibilitatilor de amplasare, sunt prezente in imediata apropiere a consumatorilor. De asemenea, acelasi sistem de organizare in cascada asigura o buna gestionare a stocurilor de' marfuri si o valorificare profitabila a fiecarui produs ce face parte din sortimentul comercializat.

O importanta tendinta, care se contureaza in actuala perioada, consta in aparitia unor intreprinderi comerciale cu ridicata a caror activitate se bazeaza pe depozite complet automatizate. Principalele probleme pe care le ridica organizarea unor astfel de intreprinderi se referi la automatizarea gestiunii stocurilor, schematizarea si reglementarea fluxului miscarii marfurilor, automatizarea pregatirii comenzilor, imbunatatirea secventiala a circulatiei marfurilor cu amanuntul, structurarea, schematizarea si automatizarea sistemului de service propriu proceselor de aprovizionare cu marfuri in general si comertului cu ridicata in special.

Cea de-a treia tendinta, asa cum s-a mai aratat, are in vedere antrenarea comertului cu ridicata in marile prefaceri ce vor avea loc in economia europeana. Evolutia evenimentelor contemporane lasa sa se intrevada faptul ca in Europa se vor produce doua tipuri de modificari, respectiv: miscari intraeuropene, acceptate de catre instantele europene de control, si expansiuni extraeuropene, catre alte continente, in prelungirea orientarilor adoptate. De asemenea, sunt asteptate evenimente noi pe teritoriul fostului Commonwealth. in contextul unor asemenea modificari, in domeniul distributiei marfurilor vor aparea noi tipuri de firme comerciale cu o mare putere de acoperire financiara. Este vorba, in primul rand, de asa-zisele ' intreprinderi de calibru mare', definite ca firme cu o activitate semnificativa pe propria piata, dar nu cu statut de lider, trebuind astfel sa opteze intre a fi credibile sau a fi inghitite, intrucat structura lor de capital nu le pune la adapost. in al doilea rand, de asa-zisele ' intreprinderi de calibru gigant', definite ca lider pe propria piata nationala, frecvent prezente peste hotare, avand obisnuinta si mare capacitate 'digestiva'. Asemenea firme - din ambele categorii prezentate - pot imbraca forma unor intreprinderi integrate, desfasurand atat comert cu ridicata, cat si comert cu amanuntul. Parerea noastra este ca cele mai multe vor fi insa de tipul unor mari intreprinderi de comert cu ridicata, intrucat numai asemenea firme vor putea face fata solicitarilor noului context in care urmeaza a se desfasura distributia marfurilor. Argumentatia are in vedere elemente deja cunoscute si amintite in prima parte a acestui capitol. Avem in vedere ca volumul tranzactiilor comerciale se refera la partizi mari de marfuri, iar esalonarea comenzilor cuprinde si perioade afectate de sezonalitate, cand o parte din marfurile ce formeaza obiectul tranzactiilor comerciale trebuie stocate un timp mai indelungat, intermediarul trebuind sa dispuna atat de fonduri proprii, cat si de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care sa acopere platile catre productie si multiplele cheltuieli de stocare. La aceasta se adauga faptul ca marile firme de comert cu ridicata isi aleg mai facil modalitatile de colaborare cele mai adecvate, usor adaptabile, stabilind, de asemenea, operativ caile de comunicare lingvistica si culturala necesare in orientarea comportamentului de cumparare al diversilor operatori de piata ce actioneaza in diversele zone ale lumii.