CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE

CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE

1. Contractul de vanzare internationala de bunuri materiale

1.1. Aspecte juridice fundamentale

Contractul extern de vanzare cumparare este un acord de vointa bilateral prin care una din parti, denumita vanzator, dintr-o anumita tara, se angajeaza sa livreze celeilalte parti, denumita cumparator, dintr-o alta tara, un bun material al sau, determinat cantitativ si cali-tativ, intr-un anumit loc si la o anumita data, in conditiile convenite, contra unui pret.

In contractul de vanzare internationala apare ca particularitate, elementul de extraneitate care le ofera partilor dreptul de a stabili legea care sa le carmuiasca contractul. Prin prezenta elementului de extraneitate, raporturile juridice civile de comert exterior depasesc sfera dreptului civil intern si ies de sub carmuirea exclusiva a acestui drept spre a cadea sub influenta principiilor de drept international privat. Contractul de vanzare internationala poate sa aiba unul sau mai multe elemente de extraneitate printre care: partenerul este strain, obiectul contractului poate fi strain, locul unde se executa contractul este strain.

1.2. Operatiuni precontractuale

Inaintea incheierii contractului de vanzare internationala, atat exportatorul cat si importatorul vor trebui sa efectueze unele operatiuni precontractuale, a caror complexitate depinde de obiectul tranzactiei avute in vedere. Se porneste de la premisa ca si unul si altul sunt la curent cu prospectarea pietei in cadrul politicii de marketing pe care o promoveaza.

Exportatorul va trebui sa pregateasca si sa lanseze oferta sau sa analizeze si sa reactioneze la cererea de oferta, adoptand una dintre variantele: acceptare, respingere, acceptare conditionata, invitare la negocieri.

Importatorul va trebui sa pregateasca cererile de oferta in lipsa de oferte, sa analizeze ofertele primite si sa le accepte sau sa lanseze contraoferte. In cazuri bine determinate, el poate actiona pe calea darii de comenzi ferme sau conditionate, pe baza relatiilor traditionale.

Operatiunile precontractuale sunt: oferta, factura pro-forma, cererea de oferta si comanda.

Oferta este o propunere de incheiere a unui contract, adresata uneia sau mai multor persoane determinate, daca este precisa si denota vointa autorului ei de a se angaja, in caz de acceptare.

Oferta trebuie sa fie ferma, sa fie suficient de definita. In anu-mite cazuri, oferta este insotita de mostre sau modele sau in oferta se face referire la un standard international. Un raspuns care tinde sa devina acceptarea unei oferte, dar care contine completari, limitari sau alte modificari este o respingere a ofertei si constituie o contraoferta. Oferta poate fi revocabila sau irevocabila sau poate contine un termen de optiune.

Acceptarea ofertei produce efecte juridice din momentul in care a ajuns la ofertant sau din momentul in care, desi nu a ajuns la ofertant, destinatarul ofertei a trecut la indeplinirea unor obligatii contractuale.

Factura pro-forma. Oferta uneori este insotita sau chiar substituita de factura pro-forma emisa de exportator. Factura pro-forma este necesara in avans, inainte de expedierea marfii, pentru unul sau mai multe din urmatoarele scopuri:

. pentru ca importatorul sa poata obtine de la banca sa valuta necesara importului;

. pentru ca importatorul sa poata obtine licenta de import de la organele guvernamentale abilitate;

. banca importatorului cere o factura pro-forma pentru a perfecta un credit documentar;

. vamile din unele tari cer importatorului o factura pro-forma consulara (vizata de consulatul tarii importatorului) pentru certificarea originii, chiar daca se prezinta si certificatul de origine.

Cererea de oferta este propunerea facuta de cumparator prin care isi manifesta vointa de a cumpara o anumita marfa, in conditii determinate de calitate, pret, termen de livrare, plata.

Aceasta poate fi facuta in scris sau verbal, urmata de confirmarea scrisa. Cererea de oferta poate fi adresata sub forma de circulara catre ofertantii potentiali sau adresata individual. Cererile de oferta pot fi generate, cu scopul de obtinere de informatii in vederea cunoasterii dinamicii preturilor si nivelului tehnic si de calitate al concurentei caracteristice.

Comanda este documentul comercial emis de cumparator prin care acesta se angajeaza sa cumpere, in conditii determinate un bun material sau serviciu. Comanda poate sa fie emisa din proprie initiativa a cumparatorului sau in baza unei oferte de principiu. In ambele cazuri se vor preciza conditiile de calitate, cantitate, pret, termen de livrare, modalitatea de plata, conditia de livrare si alte elemente esentiale ale contractului, in functie de natura marfii si a tranzactiei.

Comanda poate sa fie ferma sau conditionata. Confirmarea comenzii ferme de catre vanzator echivaleaza cu incheierea con-tractului, iar confirmarea conditionata duce la intrarea in negocieri sau la retragerea comenzii.

Oferta, confirmarea ofertei, factura pro-forma, cererea de oferta, comanda si confirmarea comenzii in relatia dintre exportator si importator, se elaboreaza in limbi de uz international accesibile celor implicati.

1.3. Elementele contractului

Elementele contractului comercial de vanzare cumparare sunt: partile contractante, obiectul contractului, nivelul tehnic si calitativ, ambalajul si marcarea, termenul de livrare, pretul marfii, conditiile de livrare (termenii, clauzele sau sistemele de livrare bazate pe reguli publicate in diferite etape, de Camera Internationala de Comert de la Paris si grupati in patru categorii: E (EXW), F (FCA, FAS, FOB), C (CFR, CIF, CPT, CIP) si D (DAF, DES, DEQ, DDU, DDP).

Recomandarile pentru alegerea conditiei: se impart recomandari generale, pe care le face statul, in dorinta sa de a economisi valuta si de a stimula dezvoltarea propriilor companii de transport maritim sau aerian, recomandari in functie de modul de transport, de locul livrarii, precum si in functie de modurile de utilizare optima, privind transportul combinat (multimodal) si cel conventional (din port in port).

Alte clauze ale contractului comercial international sunt: garantiile cu privire la calitatea marfii, controlul si receptia marfii, respingerea marfii, intocmirea si transmiterea documentelor, modul de efectuare a transportului, conditiile si modalitatile de plata, reclamatiile, penalitatile si daunele, instructiuni privind expedierea marfii, forta majora si cazurile fortuite, solutionarea litigiilor, dispozitiile finale.

2. Alte contracte comerciale internationale

2.1. Contracte de vanzare indirecta

Contractul de comision - se disting doua tipuri de contracte: de vanzare (export) si de cumparare (import).

Contractul de consignatie - Este un contract de comision, comisionarul fiind denumit consignatar iar comitentul consignant. Vanzarea marfurilor pe cale de consignatie se face in situatii de con-curenta puternica, datorita carui fapt produsele au o desfacere lenta.

Contractul de concesiune comerciala - Este o intelegere intre concedentul care cedeaza (concesioneaza) concesionarului dreptul de a vinde pe o anumita zona geografica marfurile lui contra unui avantaj de pret.

Contractul de mandat comercial - este o intelegere intre mandant si mandatar care se angajeaza sa exercite fapte de comert exterior in numele si pe contul mandantului contra unui comision.

Contractul de franchising.

2.2. Contracte internationale de cooperare industriala

Aceste contracte depasesc simpla vanzare-cumparare si includ crearea intre parti a unor interese

comune care sa acorde avantaje reciproce partilor.

Contractul de licenta - se refera numai la licenta brevetata. Acest tip de contract are la baza reglementarile internationale despre propietatea intelectuala inclusiv proprietatea industriala.

Contractul international de coproductie si specializare - consta in intelegerea intervenita intre doi producatori din aceeasi ramura de productie prin care se instituie cooperarea internationala in productie pe baza de specializare, in conditii determinate, referitoare la: tipurile specializarii, volumul productiei, conditiile tehnice si de calitate, ritmurile livrarilor reciproce, preturile pentru decontarea livrarilor, modul de decontare etc.

Contractul de vanzare cumparare de uzine complete sau linii tehnologice cu plata in produsele rezultate - Elementele de baza ale acestui contract sunt cele ale contractului international de vanzare-cumparare cu urmatoarele particularitati: obiectul complex al contractului si gradul sau de tehnicitate sofisticat, un volum mare de specificatii tehnice, desene, instructiuni de montare si exploatare etc., prevederile cu privire la garantii, receptie, plata pretului, adaptate la specificul contractului, plata participarii la investitie se face in conditii de credit furnizor cu rambursarea pe o perioada lunga de timp.

Subcontractarea - are loc in mod frecvent intre un antreprenor angajat sa construiasca o investitie pe teritoriu strain si diversi subfurnizori.

Contractul de transmitere de cunostinte tehnice (know-how) - este un contract specific de vanzare-cumparare si spre deosebire de contractul de licenta propriu-zis, prin care titularul isi vinde inventia, in contractul de know-how titularul isi vinde cunostintele tehnice. Elementele contractului de know-how sunt similare cu cele ale contractului de vanzare-cumparare de licenta.

La definirea obiectului si la stabilirea pretului se au in vedere cateva criterii de baza: noutatea cunostintelor si complexitatea lor tehnica, calitatea nivelului tehnic al produselor obtinute prin folosirea know-how-ului, insemnatatea ramurii de activitate, termenul pentru asimilarea cunostintelor tehnice de catre beneficiar.

Contractul de inginerie si consultanta - consta intr-o intelegere intre un beneficiar si un furnizor de inginerie tehnica sau tehnologica prin care furnizorul se angajeaza sa presteze servicii privind conducerea lucrarilor de constructii montaj a instalatiilor industriale sau a altor lucrari de investitii precum si acordarea de asistenta si consultanta.

Contractul de leasing - participantii sunt locatorul - proprietarul activului si utilizatorul activului. Contractul de leasing specifica modul in care utilizatorul va efectua platile cuvenite catre proprietar. Se specifica plati lunare sau la 6 luni. Prima plata se efectueaza chiar la semnarea contractului. La expirarea contractului de leasing activul revine locatorului.

Contractul de service - este o intelegere scrisa intre un exportator de masini si utilaje si un importator. Exportatorul se angajeaza sa-i asigure importatorului asistenta tehnica si piesele de schimb necesare bunei functionari a masinii sau a utilajului cumparat.

Contractul de concesiune teritoriala - este o intelegere intre o persoana numita concedent care pune la dispozitia altei persoane numite concesionar un anumit teritoriu pe timp determinat, in scopul efectuarii de prospectiuni si exploatari miniere, petroliere sau alte explorari, precum si organizarea si efectuarea de cercetari si explorari la suprafata in domeniul agricol, forestier, transporturi, comunicatii, in schimbul unui pret sau al unor avantaje economice.

Contractul de prelucrare in lohn - Prelucrarea in lohn a materiilor prime se face cu plata in valuta sau prin retinerea de catre producator a unei parti din materiile prime si materialele primite spre prelucrare. Partile pot conveni si alte modalitati de plata.

Contractul international de munca - Acest contract intervine intre o firma antreprenoare si un salariat care se angajeaza sa presteze servicii in beneficiul firmei contra unui salariu. In cazul in care firma se angajeaza sa presteze servicii in strainatate in beneficiul unui tert, ea trimite angajatul respectiv in misiune in strainatate sub forma de detasare sau expediere temporara.

Contractul initial de munca urmeaza sa fie modificat.

2.3. Contractul de gaj si de ipoteca

Contractul de gaj se incheie pentru garantarea unei obligatii principale si creeaza obligatii pentru creditorul gajist, de a pastra bunul si de a-l restitui in buna stare, dupa ce a fost platit.

Contractul de gaj se poate incheia in doua feluri:

. cu deposedarea bunului mobil, prin trecerea lui de la debitorul proprietar la creditorul gajist;

. fara deposedare, cand bunul mobil ramane mai departe in posesia debitorului, iar intelegerea contractuala imbraca forma de contract consensual.

Forma clasica folosita este aceea a gajului constituit prin deposedarea bunului mobil corporal, respectiv acest bun se remite catre creditor sau catre un tert ales de parti. Orice contract de gaj trebuie elaborat numai in forma scrisa. Proprietarul bunului gajat, in calitate de debitor, este obligat ca la scadenta sa restituie creditul primit si imediat redobandeste dreptul asupra bunului respectiv. Creditorul este obligat sa se ingrijeasca de buna pastrare, conservare si manipulare a bunului primit in gaj si sa-l restituie indata ce a fost platit. In cazul in care la scadenta debitorul nu poate plati, creditorul are dreptul in mod prioritar sa-si retina din pretul obtinut suma imprumutata debitorului. Vanzarea bunului nu se poate face, conform unor legislatii, decat cu aprobare judecatoreasca.

Contractul de ipoteca se incheie intre un creditor si un debitor, in scopul garantarii stingerii obligatiei de plata asumata de debitor. Spre deosebire de contractul de gaj, in contractul de ipoteca garantia reala este un bun imobiliar ipotecat, proprietate a debitorului. Prin contract se prevede dreptul creditorului de a valorifica bunul imobiliar ipotecat, in cazul in care debitorul nu-si indeplineste obligatia de plata asumata. Contractul de ipoteca poate fi incheiat numai pe baza de autentificare la un notariat public si inregistrat la grefa unui tribunal comercial sau la orice instanta de judecata competenta in materie de drept comercial. Continutul contractului de ipoteca trebuie sa cuprinda obligatoriu: partile, obiectul ipotecat, valoarea creditului, scadenta restituirii creditului, instanta jurisdictionala la care sa fie inscrisa ipoteca, dreptul creditorului de a dispune de bunul ipotecat in limita creantei, in caz de neplata la scadenta stabilita. La incheierea contractului de ipoteca, creditorul va avea grija ca bunul ipotecat sa fie degrevat de orice sarcina anterioara (ipoteca anterioara), si sa nu fie proprietate in indiviziune. In cazul in care se ipotecheaza importuri pentru investitii in curs de realizare, creditorul (banca care finanteaza investitia) va face o analiza cu privire la utilitatea investitiei, veniturile pe care le va produce, amortizare etc.

3. Solutionarea litigiilor rezultate din derularea contractelor internationale

In practica comertului international sunt doua cai de stingere a litigiilor rezultate din derularea contractelor:

. stingerea pe calea amiabila a negocierii;

. stingerea pe calea arbitrajului international.

Stingerea pe cale amiabila este calea ideala, care ofera posibilitatea pastrarii bunelor relatii intre parteneri. Chiar daca cel care nu se afla in culpa face unele sacrificii in scopul stingerii litigiului creat, el castiga increderea partenerului sau.

Arbitrajul comercial international este mijlocul corespunzator de a reglementa rapid si echitabil litigiile care pot sa apara in tranzactii comerciale si din contracte de cooperare industriala.

Partile contractante cauta de fiecare data sa solutioneze un litigiu pe cale amiabila si daca nu reusesc, ele recurg la o instanta de judecata cunoscuta sub denumirea de arbitraj comercial international, pe baza unei clauze incluse in contractul comercial. In practica se disting: arbitrajul permanent, arbitrajul ocazional.

Arbitrajul permanent: functioneaza pe langa unele organizatii de comert exterior cu functiuni multiple, cum sunt camerele de comert si industrie, sub diferite denumiri ca asociatii, curti, comisii, tribunale. Arbitrajul permanent poate sa fie:

. general;

. specializat;

. de tip regional;

. de tip bilateral;

. de drept;

. cu vocatie universala;

. de echitate.

Arbitrajul ocazional: este un arbitraj ad-hoc constituit de parti in vederea solutionarii unui anumit litigiu. Este mai putin folosit in practica.

In orice proces de arbitraj comercial se aplica legea sistemului juridic al forului de judecata.

In cazul arbitrajului ad-hoc, nu se mai poate aplica automat, existand posibilitatea judecarii procesului in diferite state. De aceea partile trebuie sa defineasca prin contract legea aplicabila.

Daca nu se face acest lucru, atunci legea va fi desemnata de arbitrii. Arbitrii desemnati de parti se confrunta in general cu trei categorii de legi:

. legea aplicabila situatiei litigioase pentru judecarea pretentiilor reciproce in cadrul actiunii si cererii reconventionale.

. legea care guverneaza conventia arbitrala respectiv cea care defineste competenta si functionarea organismului arbitral;

. legea procedurala, dupa care se desfasoara procesul.

Fazele procesului de arbitraj sunt:

. reclamantul inainteaza cererea de dare in judecata a paratului;

. institutia de arbitraj comunica paratului cererea de dare in judecata;

. constituirea completului de judecata (3 arbitrii);

. analiza pretentiilor, constituirea probelor, citarea partilor si fixarea termenului de judecata;

. judecarea litigiului.