Configuratia actuala si perspectivele economiei internationale

Configuratia actuala si perspectivele economiei internationale

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, structura economiei mondiale a fost considerata bipolara. Pe de o parte, tarile occidentale, avand ca lider Statele Unite ale Americii, pe de alta parte, tarile socialiste, avand ca lider URSS, e o mare influenta in grupul tarilor in curs de dezvoltare.Ca urmare a incheierii razboiului rece, care a caracterizat perioada 1945-1990, se poate spune ca economia mondiala tinde sa devina tripolara. Conform acestui punct de vedere, rivalitatea politica si militara dintre Statele Uniie si Uniunea Sovietica a fost inlocuita printr-o competitie eeonomica triunghiulara, cuprinzand Statele Unite, Germania si Japonia. Totusi, lumea post-razboi rece evolueaza de o maniera mult mai complexa, Europa Occidentala jucand un rol cheie. Este foarte important sa se inteleaga natura acestor noi tendinte, intrucat implica si afecteaza guvernele, firmele si consumatorii.

Este un fapt ca SUA, Germania si Japonia au devenit, cel putin pentru perioada actuala puterile economice dominante. Dar realitatea este mult mai complicata. In primul rand, fiecare din cele trei tari este participant cu rol de lider la diferite grupari regionale mult mai largi. In al doilea rand, concomitent cu regionalizarea economica si politica a lumii, se manifesta cu putere forta descentralizatoare a companiilor multinationale.

1. Polul american

Statele Unite, Canada si Mexic sunt in proces de realizare a zonei de comert liber NAFTA, reducand sau eliminand, de o maniera generala, barierele din calea comertului si afacerilor din aceasta parte a lumii. Este de prevazut deja un potential considerabil pentru miscarea oamenilor si resurselor materiale in cadrul intregului continent nord-american.

Este previzibil ca zona comerciala nord-americana sa se extinda si asupra Americii de Sud. In acest sens s-au pronuntat sefii de stat din cele doua Americi, reuniti la inceputul anului 2001 la Quebec.

2. Polul european

Germania este , de departe, cea mai importanta economie in Europa. Dar crearea unei piete unice reprezinta un obiectiv care transcede nu o singura tara, oricat de puternica ar fi ea. Cele 25 tari membre ale Uniunii Europene au devenit, odata cu eliminarea barierelor interne din calea comertului si investitiilor, cea mai mare putere comerciala.

In prezent peste 60% din comertul exterior al celor 25 tari se realizeaza in interiorul comunitatii. Aceasta pondere va creste si mai mult odata cu realizarea deplina a Uniunii Economice si Monetare (UEM), precum si pe masura aderarii la Uniunea Europeana a Tarilor EFTA (4), a Bulgariei, Romaniei, Turciei si altor tarii europene. In acest fel, Europa devine puterea comerciala dominanta in lume.

3. Polul Asiatic

In aceasta zona nu exista un corespondent de genul NAFTA sau Uniunea Europeana. Guvernele tarilor din aceasta regiune nu au intreprins inca un efort pentru a-si uni economiile prin eliminarea barierelor din calea comertului si investitiilor. Totusi, relatiile informale comerciale si de investitii sunt semnificative. De exemplu, ca si in cazul Uniunii Europene, circa 50% din comertul exterior al tarilor asiatice se realizeaza in interiorul acestei regiuni. Rolul Japoniei este, in special, impresionant. Astfel, cele 10 tari asiatice membre ale ASEAN (South East Asian Nations), respectiv: Brunei Darussalam, Cambodia, Filipine, Indonezia. Malayezia, Myanmar, Republica Democrata Populara Laos, Singapore, Thailanda, Vietnam reprezinta, acum pentru Japonia o piata mai mare decat cea a Statelor Unite. Se prevede ca, in viitorul apropiat, Japonia sa reprezinte pentru ASEAN cea mai mare piata de export. Piete extrem de dinamice sunt si Coreea de Sud, Taiwan.

Un caz de exceptie este China. Daca aceasta tara va evolua in ritmurile actuale, economia ei va fi spre anul 2050 aproximativ egala cu cea a Statelor Unite sau Europei Occidentale.

Este rezonabil sa se considere ca si in zona Asiei va avea loc un proces de integrate economic asemanator celui ce se produce in prezent in America si Europa, germenele fiind APEC (Spatiul Economic Asia-Pacific).

4. Regionalizare versus globalizare?

Tendinta de tripolarizare a economiei mondiale, extrem de puternica, este insotita de o alta tendinta, nu mai putin marcanta si dramatica, de globalizare a economiei internationale. Tensiunea dintre cele doua curente in crestere, reflecta tensiunea dintre procesele de luare a deciziilor: centralizat si descentralizat.

Uzual, spunem ca Franta exporta vin in Japonia, Japonia exporta autoturisme in Statele Unite si SUA exporta avioane in primele doua tari. In realitate, tarile, guvernele fac putin mai mult decat a inregistra si a taxa acele tranzactii, care au loc peste frontiere. Firmele sunt acelea care, in cautare de profit, se angajeaza in tranzactii comerciale internationale.

In cazul celor mai industrializate tari, aproape 50% din ceea ce guvernele denumesc comert exterior reprezinta, in realitate, tranzactii care, depasind granitele, se fac in cadrul diferitelor parti ale aceleiasi companii. Este cazul SUA, Europei de Vest si Japonie.

Acestea reprezinta tranzactii intre firma mama intr-o tara si filialele ei din alte tari. Din punct de vedere economic, ele sunt tranzactii, transferuri in interiorul aceleiasi firme.

Astfel, pe un produs finit expediat din SUA poate sa scrie: fabricat in una sau mai multe din urmatoarele tari - Coreea, Hong-Kong, Singapore, Taiwan, Mauritius, Thailanda, Indonezia, Mexic, Filipine. Tara exacta de origine este 'necunoscuta'.

Intreprinderea globala este in plina expansiune. Este o consecinta a concurentei, dar si a efectelor regionalizarii economiei mondiale. Progresul tehnic face posibila o varietate de inovatii comerciale care, deseori, depasesc obstacolele impuse de guverne sau de gruparile regionale. Inovatiile tehnologice si de afaceri (comunicatii, transport, sucursale, asocieri, intelegeri de licentiere, franchising si de corespondent etc.) schimba optica asupra relatiilor economice internationale.

Harta standard geopolitica este depasita fata de harta in aparitie a afacerilor comerciale si economice.

In timp ce intreprinderea devine tot mai globala, politicile comerciale ale multor tari raman locale sau zonale. Electoratul este in continuare preocupat de locul de munca si de tara lui, iar politicienii nu pot sa neglijeze aceste preocupari. Dar votantii sunt si consumatori, iar in aceasta calitate ii intereseaza sa cumpere produse ieftine si bune, indiferent unde sunt fabricate. Astfel, se poate spune ca, in esenta, consumatorii sunt in prima linie a tranzitiei spre o economie globala. Cu alte cuvinte, consumatorul voteaza in fiecare zi in dolari, in euro, in yeni, etc. Deci, voteaza de fiecare data cand cumpara ceva.

Aceste tensiuni intre regionalizare si globalizare, intre centralizare si descentralizare, intre guvern si firme, intre cele doua ipostaze ale persoanei - lucrator si consumator - se reflecta pregnant in eforturile de armonizare a politicilor comerciale si de liberalizare a comertului international, care se desfasoara in cadrul OMC (Organizatia Mondiala a Comertului).