Economiile nationale - baza a economiei internationale

Economiile nationale - baza a economiei internationale

Pentru a intelege sensurile termenului de economie internationala este nevoie sa definim, pentru inceput, termenul de economie nationala. Economiile nationale au aparut ca urmare a diviziunii interne a muncii, odata cu formarea pietelor interne, a natiunilor si a statelor. Ca entitate, economia nationala rezulta din dezvoltarea schimbului reciproc de activitati intre membrii unei comunitati pe un teritoriu delimitat ca stat. Ca structura, economia nationala reprezinta totalitatea rarnurilor de activitate economica existente la un moment dat , in stransa lor interdependenta manifestata prin intermediul pietei.

In aparitia, consolidarea si dezvoltarea economiei nationale un rol esential revine accentuarii diviziunii interne a muncii. Asadar, economia nationala este o entitate, reprezentand ansamblul de activitati economice desfasurate de un stat, asupra carora actioneaza reglementari cu caracter economic proprii statului respectiv.

Premisele existentei economiei nationale sunt: teritoriu - T (pamant: sol, subsol si suprasol), populatie - M (forta de munca), aparat de productie - C (capital), ca elemente ale bazei economice; organizare statala (guvern) si reglementari economice (politica economica), ca elemente ale suprastructurii.

Conditiile functionarii econo- miei nationale sunt: utilizarea cat mai completa a factorilor de productie, alocarea cat mai eficienta a resurselor la nivel macro si microeconomic si asigurarea unei dezvoltari durabile. Economiile nationale se prezinta intr-o mare diversitate. Ele pot fi, totusi, clasificate dupa doua criterii principale: nivel de dezvoltare si sistem economic.

Dupa primul criteriu , operand cu produsul intern brut (PIB) pe locuitor, exista: tari dezvoltate (SUA, din tarile Uniunii Europene - 15 din 27, tarile EFTA- 4, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelanda, in total 34 de tari); tari cu nivel mediu de dezvoltare sau nou industrializate (Coreea de Sud, Taiwan de exemplu) si, tari in curs de dezvoltare (India, Egipt, Argentina, Romania, de exemplu), cu un subgrup de 25 de tari cel mai putin dezvoltate (Bangladesh, Zambia, Ecuador, de exemplu).

In cadrul noilor strategii economice externe a fost identificat un grup aparte de 18 tari cu un puternic potential de expansiune in urmatorii 10-20 de ani si spre care se vor indrepta eforturile de promovare a exporturilor si investitiilor. Din acest grup fac parte: China, India, Thailanda si Malayezia - din Asia; Mexic, Brazilia, Argentina si Chile - din America Latina; Egipt si Nigeria -din Africa; Polonia si Turcia - din Europa.

Dupa cel de-al doilea criteriu, operand cu forma proprietatii si modul de gestionare a activitatilor economice, exista tari cu economie de piata, in care proprietatea este preponderent privata, iar activitatea economica este reglata de fortele pietei (in primul rand de raportul cerere-oferta),tipice fiind SUA, Germania, Anglia, Franta , Italia , Canada, Japonia, dar si India , Egipt sau Chile , si tari cu economie central-planificata ,cu proprietate preponderent de stat si gestionarea economiei prin plan central obligatoriu pentru unitatile economice, tipice fiind in trecut fosta URSS , tarile centrale si est-europene, iar in prezent Cuba si Coreea de Nord.

Putem spune ca,actualmente, exista si o a treia grupa de tari , cu economie in tranzitie , de la central planificata la cea de piata , in care proprietatea continua sa fie preponderent de stat , dar cu tendinta de privatizare , renuntandu-se in mare masura la rolul de manager al statului. Din aceasta grupa fac parte tarile central si est-europene (7), tarile baltice (3), asa-numita CSI (11), republicile aparute din fosta Iugoslavie (5), precum si China, Vietnam si Mongolia. Se apreciaza ca procesul tranzitiei este de durata, 10-20 de ani, si nu va fi incheiat decat a unei cand proprietatea in aceste tari va deveni preponderent privata.