Economia internationala ca sistem al relatiilor economice internationale

Economia internationala ca sistem al relatiilor economice internationale

Trebuie facuta distinctie intre Economia Internationala

(International Economics) ca stiinta si economia internationala ca sistem de relatii econo-mice intre state. In cele ce urmeaza ne vom ocupa de economia internationala (sau mondiala) ca sistem de relatii economice internationale.

Economia internationala nu este o entitate, precum, este economia nationala, intrucat nu are un teritoriu propriu (T), nu are o populatie proprie (L), nu are un capital propriu (C) si nu este condusa de un guvern mondial sau de legi mondiale.

Indicatorii sintetici ai economiilor nationale, daca sunt armonizati , deci compatibili , pot fi insumati , rezultand totaluri mondiale, precum produsul intern brut mondial, productia industriala sau agricola mondiala, export sau import mondial si altii, fara insa a rezulta o entitate mondiala.

Desi entitati distincte, prin intermediul comertului international cu bunuri si servicii si prin fluxurile internationale de factori (capital si forta de munca), economiile diferitelor tari sunt, in prezent, mult mai mult legate intre ele decat oricand in trecut. Acest lucru poate fi demonstrat cel mai bine prin cresterea generala a ponderii comertului exterior in venitul national: SUA 10%, Japonia 20%, Germania 30%, Coreea de Sud 40%, Olanda peste 60%.

Se poate pune intrebarea: de ce tarile fac comert intre ele? Motivele de baza sunt doua. Primul, tarile fac comert intrucat sunt diferite, de exemplu, o tara produce petrol, iar alta orez, si pentru a-si satisface necesitatile la ambele produse schimba petrol contra orez. Natiunile, ca si indivizii, pot sa beneficieze de diferentele dintre ele cazand de acord ca fiecare sa produca acele lucruri pe care le poate face cel mai bine. Al doilea motiv consta in faptul ca tarile sunt inclinate sa realizeze productie de mare serie. Aceasta inseamna ca fiecare tara tinde sa produca un numar, limitat de produse pe o scara mare, deci mai eficient, decat sa incerce sa produca orice.

In ambele situatii fiecare tara obtine avantaje din faptul ca face comert cu alte tari. Drept consecinta, in paralel cu diviziunea muncii pe plan intern, apare tendinta de specializare in productie a tarilor la scara mondiala, deci o diviziune a muncii la nivel mondial.

Economia internationala reprezinta acel stadiu al schimbului reciproc de activitati, in care, in virtutea diviziunii muncii la nivel international, este; implicata, in mod obiectiv, o mare parte a agentilor economici nationali. O tara care participa cu o pondere semnificativa si cu o mare parte ,_;a agentilor sai economici la comertul international este considerata o natiune comerciala sau deschisa spre exterior.

Desi ambele reprezinta schimb reciproc de activitati, economia nationala si economia internationala se deosebesc fundamental. In timp ce schimburile de activitati pe piata interna se desfasoara liber, fara restrictii (regimul unei vanzari din Bucuresti la Craiova este acelasi ca la o vanzare din Craiova, la Brasov), relatiile comerciale intre state sunt supuse unor reglementari speciale, respectiv politicii comerciale (o vanzare din Bucuresti la Paris va avea un regim diferit de cea facuta de la Bucuresti la Craiova).

In calitatea sa de sistem de relatii economice intre state ,economia internationala presupune , ca si economiile nationale, o stare de echilibru. Astfel, trebuie sa existe un echilibru intre suma preturilor produselor oferite pe piata mondiala, pe de o parte, si suma lichiditatilor internationale, pe de alta parte. Echilibrul la scara mondoeconomica nu se rezuma numai la circulatia marfurilor, ci priveste si domenii cum sunt productia, distributia si consumul. Deci, echilibrul economiei internati-onale este un rezultat al concordantei echilibrelor la nivelul economiilor natio-nale, al gruparilor economice regionale.