Comerciantul

Comerciantul

Problematica referitoare la comerciant, ca agent economic cu rol hotarator in cadrul unei economii de piata, este deosebit de complexa. in prezenta lucrare, incercam doar sa definim notiunea de comerciant si sa stabilim sumare schite ale restrictiilor, obligatiilor si prerogativelor celor care realizeaza acte de comert.

1. Definirea notiunii de comerciant

Notiunea, de comerciant are in vedere persoana fizica sau juridica a carei profesie este comertul. Potrivit codului comercial, sunt comercianti cei care exercita acte de comert si fac din acestea profesia lor obisnuita. Deci, pentru a fi considerat comerciant, un agent economic trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa faca acte de comert, sa realizeze asemenea acte in mod obisnuit, ceea ce implica repetabilitatea operatiunilor respective; sa transforme realizarea actelor respective in profesia sa de baza sau accesorie; sa actioneze in numele sau personal.

2. Restrictiile cu privire la libertatea de a exercita diverse activitati comerciale

Tinand seama de complexitatea activitatii comerciale, de importanta acesteia in dezvoltarea economica de ansamblu a unei tari, precum si de implicatiile sociale deosebite pe care le are comertul, toate tarile civilizate s-au ingrijit sa-si asigure in permanenta o legislatie specifica domeniului respectiv. O asemenea legislatie are menirea sa asigure statutul comerciantilor, sa impiedice patrunderea in cadrul ramurii a unor persoane necorespunzatoare, dubioase prin comportament sau nesanatoase, care ar putea pune in pericol sanatatea publica. De asemenea, legislatia are in vedere capacitatea de investire a intreprinzatorilor potentiali, cinstea si loialitatea acestora, precum si multe alte aspecte care formeaza cadrul relatiilor dintre intreprinzatori si organele puterii publice, dintre intreprinzatori si consumatori, precum si dintre intreprinzatorii insisi, ca parteneri si agenti de piata. Din cadrul sistemului respectiv de restrictii, prezenta lucrare a selectat pe ode referitoare la persoana comerciantului si pe cele care privesc modul de exercitare a actiunilor in diverse ramuri de comert.

Restrictiile referitoare la persoanele care urmeaza a efectua acte de comert si desfasoara o activitate de comert ridica doua aspecte importante: determinarea si stipularea incapacitatilor si stabilirea incompatibilitatilor.

Referitor la incapacitati, legislatia tarilor civilizate, cu economie de piata avansata, stipuleaza ca nu au voie sa faca comert: persoanele afectate de interdictii legale ca urmare a unor condamnari suferite pentru crime sau delicte contra

onestitatii si bunavointei, precum si cele condamnate pentru delicte fiscale sau economice; persoanele care au suferit anumite interdictii judiciare din cauza faptului ca s-au dovedit a fi foarte risipitoare sau ca fac parte din randul persoanelor atinse de alienare mintala; minorii.

. Cu privire la incompatibilitati, legislatia stipuleaza ca exercitarea comertului este incompatibila cu realizare concomitenta a unor profesii, cum ar fi cea de avocat, magistrat, notar, functionar public, militar etc. Pentru o mai buna claritate, se are in vedere interdictia exercitarii concomitente a unor asemenea profesii - respectiv si comert si magistratura sau si comert si militarie activa - si nu pregatirea agentului economic care exercita profesia de comerciant.

Intr-o serie de tari occidentale, legislatia mai prevede separat si situatia cetatenilor straini care vor sa realizeze acte de comert si respectiv sa desfasoare o activitate comerciala. in legatura cu aceasta categorie de persoane, legislatia comerciala are in vedere ca un strain a carui sedere este autorizata in tara respectiva, daca doreste sa exercite o anumita activitate comerciala, trebuie sa obtina un act profesional care sa poarte mentiunea 'comerciant'. O asemenea situatie se intalneste in toate tarile membre ale Uniunii Europene.

Restrictii referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comert ridica, la randul lor, probleme mai complexe, fiind vorba de interdictii complete, reglementari speciale sau autosesizari administrative. Potrivit unor asemenea aspecte, in cadrul activitatii comerciale se pot intalni diverse restrictii:

. Branse sau sectoare de comert a caror organizare este interzisa intreprinzatorilor particulari, statul instituind un asa-zis monopol legal. In acest caz, statul respectiv isi rezerva gestiunea unor intreprinderi sau societati care sa desfasoare un astfel de comert. Aceasta situatie poate fi intalnita in doua cazuri:

Primul caz este generat de propunerea unor scopuri fiscale, respectiv statul urmareste procurarea resurselor financiare proprii prin intermediul vanzarii anumitor produse supuse monopolului, cum ar fi vanzarile de tutun si tigari.

Cel de-al doilea caz este dat de stabilirea unor obiective de interes general, cum ar fi fabricarea pulberilor explozive, baterea monedelor, comertul cu timbre si efecte postale.

In aceeasi categorie intra si sectoare de comert interzise complet, indiferent de natura intreprinzatorului. in aceasta grupa este incadrat comertul cu stupefiante, comertul cu literatura decadenta, comertul cu produse artificiale si cu produse care au la baza tehnologii privind recuperarea unor deseuri nocive.

. Sectoare de comert reglementate si controlate, restrictie care priveste acele sectoare in cadrul carora activitatea comerciala se desfasoara sub restrictia respectarii unor conditii speciale cum ar fi: competenta profesionala a intreprinzatorului comercial, consemnata printr-un titlu atestat sau o diploma (de exemplu farmacist, negustor de plante medicinale). Categoria respectiva mai cuprinde si acele ramuri de comert care se desfasoara sub restrictia unor prescriptii speciale si fac obiectul - atat sub aspectul activitatii, cat si al produselor comercializate - unui control si al unei urmariri riguroase. Este vorba de comertul cu arme, servicii de asigurari, activitatea hoteliera, comertul cu bijuterii, comertul cu lucruri de ocazie (consignatie) etc.

. Activitatile comerciale care se pot desfasura pe baza unei autorizatii administrative speciale, eliberate de catre un organ guvernamental, prefecturi iau organe municipale. Se are in vedere, in acest caz, activitatea stabilimentelor comerciale primejdioase,incomode, generatoare de zgomote si insalubre, activitatea unitatilor ce comercializeaza bauturi alcoolice, activitatea unitatilor de transport rutier si aerian, activitatea comertului mobil realizata prin intermediul camioanelor sau autobuzelor-magazin, activitatea brutariilor, activitatea intreprinderilor de spectacole, a agentiilor de voiaj, precum si activitatea magazinelor cu o mare suprafata comerciala - magazine universale, supermagazine etc.

3 Obligatiile si prerogativele comerciantului

Statuarea restrictiilor privind realizarea actelor de comert genereaza o seric de obligatii si prerogative prin care respectivele restrictii se materializeaza in procesul de organizare si desfasurare a activitatii comerciale, ambele categorii de aspecte prezentand o importanta deosebita pentru orientarea procesului managerial comercial,

Obligatiile comerciantului

Potrivit prescriptiilor codului comercial si ale prevederilor legislatiei din majoritatea tarilor cu o puternica economie de piata, intre principalele obligatii stipulate cu privire la cei ce exercita actul de comert, figureaza cele cu privire la organizarea sistemelor de relatii, responsabilitatea fiscala si calitatea de patron.

. Obligatiile referitoare la respectarea sistemului de reiatii specific fiecarei ramuri si a modului de desfasurare a activitatii comerciale sunt tinerea evidentelor primare si contabile si conservarea tuturor documentelor comerciale. Se mai au fia vedere deschiderea unui cont intr-o banca sau la un centru de cecuri postale, precum si furnizarea unor informatii potrivit regimului patrimonial. In sfarsit, tot in aceasta categorie de obligatii intra si suportarea consecintelor falimentului, respectiv lichidarea bunurilor intreprinderii sau a regimului judiciar in cazul suspendarii unei plati.

. Obligatiile fiscale, care au in vedere plata impozitelor speciale, impozitele pe beneficiile comerciale, taxele asupra cifrei de afaceri, in cadru! carora, locul principal revine taxei pe valoarea adaugata.

. Obligatiile ce revin comerciantului in calitate de patron privesc sistemul de relatii pe care trebuie sa-1 statueze in cadrul firmei hi raporturile cu salariatii folositi, ia acest caz, orice intreprinzator comercial este obligat sa cunoasca si sa aplice prescriptiile codului muncii referitoare ia contractul de munca, reglementarea timpului si natura muncii, igiena si securitatea sociala, intocmirea si tinerea evidentei carnetelor de munca etc.

Prerogativele comerciantului

Prerogativele comerciantului - privilegii si avantaje - se refera, ih principal, la o serie de drepturi prin care se statueaza posibilitatile acestuia, atat de a actiona in interesul obiectivelor sale de afaceri, cat si pentru a se putea apara in cazul unor conflicte sau al aparitiei anumitor daune. intre acestea se numara existenta de drept a calitatii de elector si posibilitatile eligibile in cadrul Camerelor de comert, ca organisme insarcinate cu pregatirea legilor referitoare la comert - si in cadrul Tribunalelor de comert, a caror procedura este mai rapida si mai putin costisitoare decat cele ale tribunalelor ordinare; posibilitatea de a beneficia de masuri speciale cu privire la urmarirea contractelor comerciale, a celor privind locatia de gestiune, precum si a altor asemenea acte care privesc activitatea comerciala, cum ar fi, de exemplu, contractele de inchiriere a spatiilor in care se desfasoara actele de comert; dreptul de a contesta anumite hotarari si de a invoca fara restrictii, in cadrul unor asemenea contestatii, proba cu martori; posibilitatea inserarii in contractele sale a unei clauze de arbitraj, prin care sa se angajeze ca in cazul ivirii unor diferende sa accepte decizia unui arbitru desemnat, evitand astfel cheltuielile de procedura; posibilitatea de a acorda sau de a contracta, in interes propriu, imprumuturi comerciale la un nivel nelimitat.