Indicatori ai rentabilitatii exporturilor si importurilor

Indicatori ai rentabilitatii exporturilor si importurilor

Principalul indicator, luat in calcul in toate tipurile de economie pentru exprimarea eficientei comertului exerior este raportul de schimb (terms of trade terms de l'echange).

Raportul de schimb exprima conditiile cantitative si de pret in care se efectueaza schimburile internationale de marfuri si servicii; intre cantitatea sau pretul la export si cantitatea, respectiv pretul la import, aratand cate unitati fizice sau monetare trebuie sa fie exportate pentru a acoperi o unitate de import. Acest raport este generat de o serie de factori interni, cum ar fi: nivelul de dezvoltare social-economica, indeosebi gradul de valorificare a resurselor (nivelul tehnic al produselor exportate), nivelul productivitatii muncii, structura exportului, calitatea negociatorilor si, in general, a oamenilor de afaceri care contribuie la obtinerea unor anumite preturi in schimburile comerciale externe etc., precum si de factori externi: structura si gradul de industrializare a importurilor, politica de preturi a partenerilor externi, conjuctura economica internationala etc. Un rol deosebit in determinarea acestui raport de schimb il detine calitatea managemetului de comert exterior si a celui financiar-bancar.

O viziune statica a raportului dintre export si import are o energie informationala redusa, mult mai importanti fiind indicii care caracterizeaza evolutia raportului dintre export si import: indicele raportului de schimb brut si indicele raportului de schimb net de acoperire a importului prin export, indicele venitului din raportul de schimb sau indicele puterii de cumarare a exportului, indicele factorial al raportului de schimb, foarfecele pretului.

a)      Indicele raporului de schimb brut (IRSB)

Acesta se calculeaza comparand indicele volumului fizic al exportului I^q(E) cu cel al importului I^q(M), calculat fata de aceeasi perioada de baza:

I_RSB =

Indicele volumului fizic caracterizeaza evolutia cantitativa in termeni reali a exportului sau importului. In cazul analizat I^q este un indice de grup care, pentru marfuri omogene se calculeaza corepunzator relatiei:

I^q =

insumarea avand in vedere toate marfurile exportate sau importate. Pentru marfurile eterogene se foloseste, de regula, formula Lespeyres care presupune ponderea cantitatilor specifice fiecarei perioade cu preturile perioadei de baza (P₀), ajungand la relatia:

I^q =

Mentionam de asemenea formula Paasche care recurge la ponderea cu preturile perioadei curente:

I^q=

Iar relatia Fisher, reprezinta o medie geometrica a variantelor anterioare:

I^q = x    

Daca I_RSB < 1 arata o evolutie pozitiva, o imbunatatire a structuri comertului exterior, in sensul ca fata de perioada de baza, pentru marfurile importate se exporta o serie de bunuri materiale in randul carora creste ponderea produselor finite cu grad inalt de prelucrare. Daca I_RSB >1 raportul dintre export si import evolueaza defavorabil din punct de vedere structural. In conditiile in care intre export si import nu exista un echilibru valoric (GA ≠100%), nici raportul cantitativ nu exprima exact ce cantitate trebuie exportata pentru a permite importul unei tone de marfa, iar un indice al raportului de schimb brut calculat din asemenea raporturi cantitative neechilibrate valoric duce la concluzii eronate.

b)      Indicele raportului de schim net (IRSN)

Acest indice rezulta din compararea indicelui preturilor la export cu cel al importurilor, masurand evolutia costului de revenire a importului in termeni ai exportului. I_RSN se calculeaza deci, ca un raport intre indicele valorii medii unitare la export I^p(E) si indicele valorii medii unitare la import I^p(M), calculati fata de aceeasi perioada de baza:

I_RSN =

Indicele valorii medii unitare caracterizeaza evolutia preturilor fata de nivelul lor din anul de baza. Pentru a intelege semnificatiaraportului dintre acesti indici se poate presupune ca numitorul reflecta un nivel mediu constant al preturilor de importm adica I^p(M) = 1,00    sau 100%. Daca I_RSN >100 evolutia structurii este favorabila in timp ce daca I_RSN<100 structura exporturilor este putin competitiva in raport cu importurile:

Indicele de grup de preturi I^p se calculeaza corespunzator diferitelor formule. Formula Paasche, care se aplica in majoritatea tarilor, inclusiv in tara nostra:

I^p =

Alta formula, cea a lui Laspeyres, folosita in Australia, Marea Britanie, Canada, Elvetia etc., exprima eficienta dupa relatia in care variatia preturilor se pondereaza cu cantitatile perioadei de baza (q₀):

I^p =

Formula Fischer, aplicata in SUA, Japonia, Noua Zeelanda, este o medie geometrica a primelor variante:

I^p =

Pe plan international exista indici de preturi calculati de catre Oficiul de Statstica al ONU, precum si de institutii specializate cum sunt indicii Reuter, Moody, HWWA i altii.

c)      Indicele puterii de cumparare a exportului (IPC)

Acesta rezulta din inmultirea indicelui raportului de schimb net cu indicele volumului fizic al exportului:

IPC = I_RSN I^q_E

Indicele puterii de cumparare a exportului reflecta evolutia volumului fizic al importurilor obtenabile cu incasarile din export, in conditiil variatiei cantitative a exportului si ale modificarii conjucturii pietelor internatinale de marfuri.

d)      Indicele gradului de acoperire al importului prin export (IGA)

Se obtine raportand indicele valoric al exportului I^v (E) la cel al importului I^v (M), calculat fata de aceeasi perioada de baza. Acest indice exprima evolutia, fata de anul de baza, a raportului dintre incasarile in valuta realizate pe seama exportului si platile generate de importul de marfuri. Statistic se evidentiaza astfel:

IGA = =

in care:

GA = gradul de acoperire a importului prin export pe perioada analizata (1) si in perioada de baza (0);

v₀ si v₁ = volumul valoric al fiecarui flux de comert exterior in cele doua perioade.

Avantajul utilizarii indicelui acoperirii importului prin export consta in faptul ca el arata cu cat se amelioreaza sau deterioreaza situatia banaltei comerciale:

e)      Indicele factorial al raportului de schimb (I_FRS)

Acest indice ia in considerare, pe langa aspectele extreme ale eficientei schimburilor cu strainatatea si productivitatea muncii in ramurile producatoare ale produselor si serviciilor comercializate, ca expresie a eficientei interne a productiei pentru export:

I_FRS = I_RSN I^W

in care I^W este indicele productivitatii muncii in ramurile furnizoare de export.

I_FRS se poate determina si prin inlocuirea din formula mentionata a indicelui productivitatii muncii din tara analizata, ca raport intre acest indice si o medie mondialaa dinamicii productivitatii munii, calcul care, evident, intampina unele dificultati de informare asupra ultimului termen.

I_FRS arata in expresie relativa, cum evolueaza eficienta comertului exterior al unei tari atunci cand alaturi de aspectele pur comerciale si de conjuctura, se iau in considerare si progresele realizate in sfera productiei, prin prisma capacitatii de a crea bunuri si servicii destinate exportului, cu reducerea cheltuielilor in ceea ce priveste resursele nationale.

f)       Indicele raportului de schimb in profil teritorial

Acest indice poate fi determinat luand ca baza de raportare preturile unei piete etalon sau preturile mondiale specifice ale marfurilor ce fac obiectul comertului exterior al tarii analizate. Indicele raportului de schimb in profil teritorial se mai poate obtine raportand coeficientul teritorial al exportului la cel al importului. Un rezultat supraunitar exprima efectul practicarii unui comert exterior mai eficient, in conditiile preturilor efective de export si import, decat in conditiile preturilor pietei etalon sau ale pietei mondiale si invers.

Indicii raportului de schimb, in calcularea carora este necesara acordarea unei atentii deoebite metodologiilor folosite, inclusiv in ceea ce priveste diferitele componente care intra in continutul acestora, au o semnificatie complexa, nu numai pentru analizarea comertului exterior, ci a eficientei intregii economii mondiale.

Diferentele notabile dintre indicii raportului de schimb, care se manifesta cu deosebire in relatiile economice dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, reflecta dezechilibrele structurale din economia lumii subdezvoltate, dar si disparitatile cronice din politicile comerciale, din cele din domeniul preturilor; la acestea se mai pot adauga decalajele din domeniul managementului comercial care se concretizeaza in obtinerea unor profituri de regula, superioare de catre cercurile de afaceri din tarile dezvoltate.

Analiza raportului de schimb si a indicelor acestuia constituie deci un punct de plecare pentru intensificarea eforturilor, a cautarilor pentru imbunatatirea strategiilor macro si microeconomice cat si pentru restructurarea relatiilor economice internationale intr-o viziune care sa asigure conditiile reale pentru difuzarea efectelor favorabile ale comertului exterior in toate tarile lumii.

La scara microeconomica determinarea eficientei comertului exterior se realizeaza cu ajutorul indicatorilor consacrati ce reliefeaza profiturile realizate (in moneda nationala sau in valuta) in functie de costuri, capitalul utilizat sau cifra de afaceri. Cei mai utilizati dintre acestia sunt aportul valutar si cursul de revenire.

g)      Aportul net in valuta (Anv)²

Este un indicator folosit in analiza rentabilitatii exporturilor de marfuri, a carui marime se calculeaza ca o diferenta:

Anv = Ve - Me

unde:

Anv - este aportul net in valuta

Ve - reprezinta valoarea externa (incasarile in valuta)

Me - cheltuielile materiale, atat bunuri importate cat si din surse interne, (exprimate in valuta).

In expresie absoluta Anv arata munca vie incorporata in marfurile exportate, dar valoarea indicatorului depinde si de cantitatea de marfa; in expresie relativa se calculeaza dupa relatiile:

Ranv = Anv : Q x 100 sau Ranv = Anv : Ve x 100

unde:

Ranv - rata aportului net in valuta

Anv - aportul net in valuta

Q - cantitatea exportata

Ve - valoarea externa ( incasarile valutare din export)

Ranv serveste la analizarea eficintei exporturilor, permitand realizarea de comparatii asupra rentabilitatii diferitelor sortimente fabricate din aceleasi materii prime, precum si la aprecierea rentabilitatii exporturilor realizate la obiectivele de investitii noi sau specializate in exporturi (aigurand posibilitatea cuantificarii grdului de valorificare a manoperei pe piata externa).

h)      Cursul de revenire (Cr)

Este un indicator economico-financiar utilizatv in activitatea de comert exterior din Romania, pentru comensurarea rentabilitatii exporturilor si importurilor.

Pentru exporturi Cr (brut) se determina ca raport intre Pretul compet de export (exprimat in lei) - Pce si Pretul obtinut pentru produsul exportat pe piata externa (exprimat in valuta) - PE, si exprima cheltuiala interna (in lei) pentru a obtine (din export) o unitate de valuta. Pentru importuri Cr (brut) se calculeaza ca raport intre pretul de livrare catre piata interna (in lei) - Pli si Pretul extern platit pentru importul respectiv (in valuta) - PE. Pentru determinarea pretului extern se foloseste, in ambele situatii, conditia de livrare DAF - frontiera romana.

Cr(b) = Pce : Pe iar Cr (b) = Pli : PE

Cursul de revenire net se determina pornindu-se de la Cr brut cu deosebirea ca atat din pretul intern (in lei) cat si din cel extern (in valuta) se scad preturile corespunzatoare ale materiilor prime si a componentelor materiale exportabile sau ale materiilor prime de import. Cr net permite evaluarea eficientei exporturilor pe diferite trepte de prelucrare a materiilor prime, pentru a se determina exportul cel mai avantajos.

Comparatiile dintre cursul de revenire si cursul de schimb al monedei nationale cat si cele ce reliefeaza schimbarea valorilor Cr de la o perioada la alta, de la un partener la altul si/sau de la un flux comercial la altul asigura o expresivitate sporita pentru acest indicator si cat o mai justa fundamentare a strategiei firmei pe piata externa in perspectiva.

i)        Indicatori ai deschiderii internationale a economiei

Acesta grupa importanta de indicatori ofera posibilitatea determinarii, in marimi relative, a ponderii schimburilor externe in diferite marimi macroeconomice, dintre care produsul intern brut are mai importanta mai mare.

Astfel, unprim indicator este cel care determina deschiderea sau "ventilarea" internationala a economiei si care se determina dupa urmatoarea relatie:

D =

unde:

D - deschiderea internationala a economiei

X,M - valoarea exporturilor, respectiv a importurilor

PIB - produsul intern brut

In aceasta forma, indicatorul arata ponderea comertului exterior in produsul intern brut, calculate la nivelul economiei nationale. Regula pentru marea majoritate a tarilor este ca indicatorul sa ia valori mai mici decat 100%.

Alti indicatori importanti din aceasta categorie sunt ponderea exporturilor (PEX), respectiv a importurilor (PIM), in produsul intern brut. Aceste ponderi se determina dupa urmatoarele relatii de calcul:

PEX =    PIM =

Indicand cat la suta din PIB are destinatie externa, respectiv, cat la suta din PIB se realizeaza prin intermediul importurilor, acesti indicatori pot oferi, intr-o forma simplificata, informatii vitale pentru utoritati, pe baza carora pot fi fundamentate principalele categorii de masuri de politicai macroeconomica.

De asemenea, este important sa amintim in aceasta categorie, ponderea soldului balantei comerciale in produsul intern brut (PSB).

PSB =

In general este dovedit ca, daca indicatorul mentionat nu depaseste aproximativ 3%, atunci echilibrele interne economiei nationale nu sunt afectate intr-o maniera semnificativa de dezechilibrul extern.