Lohn-ul

Lohn-ul

1. Concept, forme, avantaje si limite

Lohn-ul are ca obiect prelucrarea materiilor prime, materialelor apartinand uneia dintre parti (importatorul) de catre cealalta parte (exportatorul).

Operatiunea se deruleaza pe baza de contract, firma care lanseaza comanda numindu-se ordonator (importatorul), iar cea care realizeaza produsul numindu-se executant (exportatorul).

Lohn-ul poate fi considerat la o prima vedere o varianta de reexport cu prelucrare, fiind cunoscut si sub denumirea de vanzare de manopera, deoarece obiectul operatiunii consta, in principal in folosirea fortei de munca ce apartine executantului.

Dintr-o perspectiva evoluata, lohn-ul poate fi identificat cu productia la comanda, ce presupune ca prelucrarea se face pe baza caietului de sarcini si documentatiei pusa la dispozitie de firma care livreaza materialele (ordonatorul) si care urmeaza sa preia produsele. In acest caz productia este realizata de executant, in numele si pe contul ordonatorului, care desface produsul finit pe piata externa sub marca sa si prin propriile retele de distributie.

Lohn-ul intruneste si o serie din valentele contrapartidei in masura in care cele doua fluxuri de marfuri sunt legate intre ele.

Se identifica si cu cooperarea, deoarece intreprinderea care da comanda acorda executantului asistenta tehnica in vederea realizarii productiei, conlucrand in procesul dezvoltarii si perfectionarii tehnologiei respective.

Derularea unui contract de lohn presupune obligatii atat pentru importator cat si pentru exportator.

Importatorul are urmatoarele indatoriri:

sa predea in termenul convenit, loco fabrica (in tara care executa produsele) materiile prime, materialele, accesoriile, desenele si instructiunile necesare prelucrarii;

sa asigure asistenta tehnica in vederea lansarii in productie, si desfasurarii fabricatiei;

sa efectueze receptia produselor finite, loco fabrica, prin delegatul sau;

sa asigure folosirea integrala a capacitatilor de productie pe care vanzatorul s-a obligat sa le puna la dispozitia sa;

sa inlocuiasca intr-un termen rezonabil materiile prime si materialele necorespunzatoare calitativ;

uneori importatorului ii revine sarcina de a pune la dispozitia executantului utilaje de completare.

Exportatorul isi asuma urmatoarele obligatii:

sa efectueze receptia materiilor prime si materialelor in termen de 5 zile de la sosirea acestora si sa-l instiinteze pe importator despre eventualele lipsuri cantitative si calitative;

sa realizeze produsele cu respectarea mostrelor, desenelor etc. puse la dispozitie de importator;

sa nu reproduca pentru sine sau alt partener bunuri realizate pe baza instructiunilor tehnice ale importatorului;

sa restituie cumparatorului materia prima si materialele excedentare;

sa faciliteze intrarea si activitatea in fabrica a delegatilor importatorului:
sa eticheteze, marcheze, ambaleze si expedieze produsele finite conform instructiunilor cumparatorului.

Materiile prime, materialele si accesoriile care fac obiectul lohn-ului, beneficiaza in majoritatea legislatiilor statelor de tratament vamal preferential.

Operatiunea de prelucrare in lohn prezinta o serie de avantaje pentru cei doi parteneri, cum sunt:

executantul foloseste din plin atat capacitatile de productie existente cat si forta de munca disponibila;

executantul beneficiaza de desene, modele si tehnologie, care asigura produselor desfacere pe piata;

creste competenta fortei de munca din intreprinderea exportatoare, datorita cunostintelor pe care aceasta le dobandeste in operatiunea de prelucrare in lohn;

executantul nedetinand surse de aprovizionare cu materii prime, materiale etc. care sa corespunda cerintelor importatorului, le procura de la acesta;

executarea unor produse in lohn reprezinta o dovada a competitivitatii intreprinderii sub aspectul succesului productiei pe diferite segmente ale pietei mondiale;

importatorul isi largeste oferta de marfuri fara investitii suplimentare in dezvoltarea capacitatilor de productie;

importatorul incaseaza profitul comercial si isi consolideaza marca proprie pe piata;

importatorul beneficiaza de mana de lucru ieftina din tara exportatorului;

Lohn-ul prezinta o serie de limite, cele mai importante fiind:

executantul exercitand o pozitie pasiva pe piata internationala ramane intr-un semianonimat;

riscul potential pentru exportator, ca importatorul sa renunte la lohn in cazul unei conjuncturi economice nefavorabile;

riscul de pret pentru exportator in contextul unei evolutii nefavorabile a pretului marfurilor realizate in comparatie cu pretul factorilor de productie utilizati;

un venit in devize mai redus pentru exportator decat in cazul exportului de produse finite de provenienta integrala din fabricatie proprie;

posibilitatea aparitiei unor intarzieri in transportul si aprovizionarea cu materii prime si materiale;

riscul ca executantul produselor sa nu respecte indicatiile privind calitatea acestora, inregistrandu-se uneori un procent mare de rebuturi.

2. Lohnul in Romania

Textilele, confectiile si incaltamintea reprezentau sectoare care au cunoscut o buna dezvoltare inainte de 1989. Produsele fiind exportate cu precadere in U.E. si in tarile ce compuneau lagarul socialist. Romania se plasa in urma Poloniei si Ungariei care detineau suprematia in acest domeniu. Dupa evenimentele din 1989 intreaga industrie romaneasca a cunoscut un puternic recul. Produsele noastre au fost concurate puternic de cele provenite din tarile asiatice care erau foarte ieftine.

Societatile din industria usoara au fost printre primele privatizate, ceea ce a permis intrarea capitalului strain. Prin recurgerea la operatiunile de prelucrare in lohn s-a reusit revigorarea productiei in acest sector. Firmele producatoare au fost polarizate in patru zone geografice. O prima zona, cea mai activa, este situata intre Iasi si Bacau. Aici functioneaza producatori importanti de fibre si fire sintetice, este localizata singura facultate de profil din tara si in plus salariul mediu inregistreaza nivelul cel mai redus din tara. Zona Banatului, cu precadere in jurul Timisoarei si Aradului reprezinta cel de-al doilea centru de productie, investitiile efectuate de italieni fiind dominante. Cel de al treilea areal este reprezentat de perimetru Sibiului, care este agreat de germani datorita afinitatilor de ordin cultural. In fine, Bucurestiul cu tot impedimentul legat de nivelul ridicat al salariilor a cunoscut o intensa dezvoltare a firmelor prelucratoare in lohn datorita facilitatilor legate de infrastructura, de inalta calificare a fortei de munca si de marimea pietei locale de desfacere.

In Romania, aproximativ 1.000.000 de angajati lucreaza in firme ce executa produse in lohn, pondere importanta detinand femeile. Peste 60% din valoarea exporturilor romanesti sunt produse realizate in lohn. Confectiile si incaltamintea au generat in anul 2003 exporturi cumulate de 3,5 miliarde dolari SUA in conditiile in care costul materiei prime s-a cifrat la 2,5 miliarde dolari SUA. Pentru realizarea unor produse competitive ca pret, patronii ofera salarii mici angajatilor. In aceste conditii are loc o semnificativa migratie a fortei de munca. Dupa parasirea intreprinderii salariatii reclama patronii la Inspectoratul Teritorial de Munca privitor la nedreptatile la care au fost supusi (neacordarea concediului anual de odihna, plata la "negru" etc.). Fabricile de confectii au primit cele mai multe amenzi la 1.000 de angajati, in domeniul legislatiei muncii.

Peste 65% din exporturile Romaniei au ca destinatie UE. Principali parteneri sunt in ordine: Italia, Germania si Franta. De remarcat ca peste 80% din valoarea exporturilor romanesti, care se indreapta catre cei trei, sunt realizate in lohn.

Incepand cu anul 2001, Romania a devansat Polonia in grupul tarilor central si est europene, ocupand primul loc din punct de vedere al valorii productiei de confectii fabricata in lohn. Romania se poate considera in momentul de fata ca fiind Europei.

Progresele inregistrate in domeniul electronicii, determina extinderea automatizarii in productia de confectii, textile, incaltaminte etc. ceea ce conduce la o crestere substantiala a productivitatii muncii. Salariile mici tind sa nu mai reprezinte un stimulent deosebit pentru operatiunile de prelucrare in lohn. Se manifesta in proportii reduse tendinta de realizare a unor astfel de activitati in tarile dezvoltate.

Materiile prime, materialele etc. importate in vederea prelucrarii in lohn beneficiaza si in Romania de tratament vamal preferential. Regimul vamal de perfectionare activa este reglementat in toate statele U.E. fiind stipulat in Codul Comunitar. In contextul armonizarii legislatiei Romaniei cu cea a U.E. acest regim este reglementat si in tara noastra. Prin regimul de perfectionare activa este permis importul temporar de marfuri fara plata taxelor vamale sau altor obligatii, daca acestea sunt supuse prelucrarii si ulterior sunt reexportate sub forma produselor finite.