NOTIUNEA DE CONCURENTA COMERCIALA

1. Sens general

Prin concurenta in general se intelege o confruntare intre tendinte adverse,[1] ea presupunand dupa caz atat castig cat si pierdere.

In Introducere la Primul Raport al Politicii Competitiei, Comisia Europeana scria: 'Competitia este cel mai bun stimulant al actiunii economiei de vreme ce garanteaza cea mai larga libertate de actiune posibila dintre toate. O politica activa a competitiei in conformitate cu prevederile Tratatului stabilite de Comunitate face mai usoara adaptarea ofertei si cererii la dezvoltarea tehnologica.' Cu ajutorul aparatului decizional descentralizat, competitia permite intreprinderilor sa-si imbunatateasca eficienta in mod permanent, conditie 'sine qua non' pentru o imbunatatire sigura a nivelului de trai si a perspectivei fortei de munca in tarile Comunitatii.Ca urmare, competitia este vazuta ca o asigurare pentru perfectionarea pietii comune stipulata in Tratat ca o adevarata piata.

In al doilea rand, competitia contribuie la crearea si pastrarea pietii care este comuna de vreme ce intareste prevederile Tratatului, mergand spre indepartarea barierelor intre economiile statelor membre. Ar fi inutila incercarea de a crea o piata unica fara frontiere interne pentru bunuri, persoane, servicii si capital, asa cum este cerut de art. 8 EEC daca izolarea pietelor nationale ar fi mentinuta efectiv prin practici restrictive asupra intreprinzatorilor sau prin politici de ajutorare, oferind avantaje competitionale industriei nationale. Asa cum vom vedea, pentru ca un acord sau o practica sa aiba obiect sau efect asupra unei parti a pietii comune implica o incalcare serioasa a regulilor competitiei.

2. Sens economic

In relatiile economice, concurenta a fost privita ca 'mana invizibila' care asigura, in lipsa oricarei interventii statale, concordanta dintre cerere si oferta.

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a definit concurenta ca fiind ' situatia de pe o piata in care firme sau vanzatori se lupta in mod independent pentru a castiga clientela cumparatorilor, in scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vanzari si/sau impartirea pietei.'

O alta definitie o priveste ca fiind o libera competitie intre agenti economici, care ofera pe o piata determinata produse sau servicii ce tind sa satisfaca nevoi asemanatoare sau identice ale consumatorilor, cu scopul de a asigura existenta sau expansiunea comertului lor. }i alti autori au apreciat ca este necesara referirea la scopul concurentei atunci cand aceasta este definita.

In prezent, concurenta defineste o anumita organizare a activitatii pe piata si tipul de comportament al agentilor economici. Acesta este la acest moment pur individualist, fiecare urmarind atingerea tintei, profitul maxim, prin castigarea si mentinerea clientelei.

Dupa cum se poate observa din toate aceste definitii concurenta presupune : piata, confruntare, clientela, profit.

Piata este spatiul de intalnire a partenerilor sau a furnizorilor cu cumparatorii , a vanzatorilor cu consumatorul final. Modul de comportare a agentilor economici in acest spatiu (confundat de multe ori cu o arena) este in general unul de lupta, de confruntare. In mod logic, scopul lor este victoria si castigarea a cat mai multor clienti fideli.

Confruntarea presupune domenii apropiate de activitate care fac ca agentii economici sa se intalneasca pe piata. In concluzie, concurenta este confruntarea dintre agentii economici cu activitati similare sau asemanatoare, exercitata in domenii deschise pietei, pentru castigarea si conservarea clientelei.[5]

3. Principiile care guverneaza concurenta comerciala

3.1.Principiul libertatii comertului

Articolul 134 din Constitutie prevede :  Economia Romaniei este economie de piata. Statul trebuie sa asigure : a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie (). .

Libertatea comertului se manifesta pe doua directii : libertatea de intreprindere si libertatea de exploatare. Libertatea de intreprindere presupunde dreptul pentru toate persoanele, fizice sau morale, de a desfasura activitati comerciale sau industriale, de a infiinta noi entitati economice ori de a achizitiona altele. Practic, avem de a face si cu o manifestare a principiului libertatii contractuale, avand in vedere modul de infiintare a unei societati comerciale (act constitutiv).

Fiind o valoare constitutionala, libertatea de a intreprinde, trebuie respectata atat de Parlament, cat si de administratie, ca orice alta libertate publica.

Libertatea de exploatare se manifesta prin dreptul comerciantului de a administra societatea astfel cum el doreste. In conditiile legii el poate intra in relatii economice cu alti agenti economici sau poate decide singur ce face cu partile sale sociale.

3.2. Principiul liberei concurente

Reglementarea libertatii de concurenta este ea insasi un paradox: in fapt o libertate totala nu poate fi asigurata a priori decat prin absenta oricarei reglementari. Experienta demonstreaza ca absenta normelor juridice in domeniu nu numai ca nu mentine o concurenta libera, dar chiar stimuleaza practici neloiale sau restrictive de concurenta.

Principiul liberei concurente consta in libertatea conferita agentilor economici de a utiliza in mod liber mijloacele si metodele de castigare si mentinere a clientelei , precum : publicitatea, actiunile promotionale, calitatea, renumele, pretul, reteaua de distributie etc. Unii autori au utilizat, pentru a defini aceasta atitudine a agentilor economici, notiunea de conduita competitiva

Principiile enumerate sunt indisolubil legate, existenta unuia fara a celuilalt fiind imposibila. Mai mult, ambele bazandu-se pe  libertate  nu trebuie privite absolut, fiind de multe ori limitate ca aplicare, ori chiar eliminate. Printre limitarile aduse principiului liberei concurente se afla

1. reglementarea accesului la anumite activitati economice, avand in vedere in special monopolul de stat;

2. conditiile de mentinere a echilibrului economic a intreprinderilor; exista reglementari care afecteaza direct echilibrul economic si privesc comertul exterior, creditul, regimul investitiilor straine, etc

3. instaurarea de catre legislator a unor conditii discriminatorii in favoarea anumitor intreprinderi cum ar fi, avantaje fiscale, reesalonari la plata impozitelor etc

4. dirijismul si protectionismul economic, disimulate in masuri aparent in concordanta cu principiul liberei concurente, cum ar fi standardizarea si     urbanismul comercial, care de multe ori mascheaza operatiuni oneroase in favoarea anumitori actori ai vietii economice.

5. conventiile de restrangere a concurentei.

3.3. Libertatea preturilor

Principiul libertatii de formare a preturilor este statuat de Legea concurentei care in art. 4 alin. 1 prevede:'preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei'. Principiul libertatatii de stabilire a preturilor este afirmat si indirect in textul art. 134 din Constitutie, decurgand din principiul libertatii comertului.

Preturile si tarifele practicate in cadrul unor activitati cu caracter de monopol natural sau al unor activitati economice, stabilite prin lege, se stabilesc si se ajusteaza cu avizul Ministerului Finantelor Publice, cu exceptia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevazute alte competente.