POLITICA COMERCIALA COMUNA

POLITICA COMERCIALA COMUNA

A. Domeniul politicilor comunitare comune

- politica comerciala comuna (PCC) este inclusa in categoria politicilor cumune ale Comunitatilor Europene, alaturi de polica agricola, de transport si pescuit;

- PCC este si o politica externa; TCE nu ofera competenta intr-o maniera generala, ci contine prevederi specifice legate de obiective bine determinate privind competenta externa a Comunitatii Europene. Astfel, Consiliul, la recomandarea Comisiei, este competent in materie externa sa incheie acorduri de asociere in materia cooperarii pentru dezvoltare si in materia politicii comunitare comune;

- alte aspecte ce tin de politica externa a statelor membre din cadrul CE se desfasoara in cadrul PESC;

- baza legala este continuta de art 131, 134 TCE;

- PCC va determina in esenta conditiile in care bunuri, marfuri din tari terte pot fi puse in libera practica in statele membre si conditiile in care bunuri din statele membre pot fi exportate in tari terte;

- PCC implica atat masuri adoptate independent de catre CE dar si masuri contractuale, adica acorduri cu tari terte sau cu organizatii internationale;

- conform art. 133 alin(1) din TCE, PCC este bazata pe principii unitare in ceea ce priveste modificarile tarifare, incheierea de acorduri tarifare si comerciale, unificarea masurilor de liberalizare a comertului, politica exporturilor si masuri de protectie comerciala in caz de dumping sau de subventii;

- Comisia este insarcinata cu negocierea acordurilor si cu executia politicilor; ea poate recomanda statelor membre masuri optime de cooperare, astfel incat sa se evite aparitia unor dificultati economice; aceasta autorizeaza, daca este cazul, adoptarea unor masuri de protectie nationala; conditia este ca aceste masuri sa nu produca perturbari semnificative in functionarea pietei interne;

- Consiliul decide cu majoritate calificata cu exceptia acordurilor ce tin de proprietatea intelectuala, unde este necesara unanimitatea;

- Parlamentul poate da aviz si este consultat;

- statele membre au un rol implicit prin Comitetul 133;

- Curtea de Justitie a hotarat ca doar masurile destinate a preveni importul bunurilor contrafacute sunt in domeniul politicii comerciale comune. Tratatul de la Amsterdam extinde rolul Consiliului, conferindu-i competenta de a purta negocieri asupra serviciilor si proprietatii intelectuale iar Tratatul de la Nisa va consacra competenta de a incheia acorduri in domeniul serviciilor si al aspectelor comerciale ce tin de proprietatea intelectuala.

B. Regimul importurilor si al exporturilor

1. Importurile

- baza legala se regaseste in Regulamentul 3285/1994, ultima lui modificare fiind in 2004;

- initial normele privind importurile permiteau statelor membre sa mentina anumite restrictii cantitative in legatura cu anumite produse. Dupa 1994, importurile au fost liberalizate. Regulamentul prevede anumite masuri de supraveghere si salvgradare din partea Comisiei;

- domeniul de aplicare al Regulamentului - importurile din tari terte, cu exceptia textilelor si a importurilor din anumite state supuse unor alte regulamente;

- din punct de vedere geografic, Regulamentul se aplica tuturor celorlalte state nemembre ale CE, cu exceptia Albaniei, Comunitatii Statelor Independente, unor state asiatice (Coreea de Nord, Mongolia, Vietnam si China).

- prin acest act normativ este consacrat principiul conform caruia importul in Comunitate al produselor este liber si nu poate fi supus niciunei restrictii, cu exceptia masurilor de salvgradare ce pot fi acordate pe baza Regulamentului;

- Regulamentul instituie cateva proceduri: procedura de informare si consultare, de ancheta, cea privind masurile de supraveghere si cea privind masurile de salvgradare.

a) informarea si consultarea

- in ceea ce priveste informarea si consultarea, statele membre vor informa Comisia in cazul in care este necesar sa se recurga la masuri de supravegere sau de salvgradare, daca evolutia importurilor impune acest lucru.

- in consecinta, se pot demara consultari la initiativa Comisiei sau la initiativa unui stat membru, ce au loc in cadrul unui comitet consultativ. Acesta este format din reprezentanti ai statelor membre si prezidat de catre un reprezentant al Comisiei.

b) procedura de ancheta

- se desfasoara inaintea oricaror masuri de salvgradare. Aceasta urmareste a stabili daca importurile respectivului produs ameninta sa produca sau produc un prejudiciu grav pentru producatorii comunitari;

- ameninta = iminenta evidenta; prejudiciu grav=degradare considerabila a situatiei producatorilor comunitari; producatori comunitari = ansamblul producatorilor de obiecte similare sau direct concurente cu produsul in cauza.

- in 9 luni de la deschiderea unei proceduri de ancheta, Comisia va lua o masura de supraveghere sau de salvgradare daca acest lucru se va dovedi necesar.

- masurile de salvgradare provizorii - trebuie sa ia forma unei majorari a taxelor vamale fata de nivelul existent;

c) masurile de supraveghere

- punerea in libera circulatie (art. 28 TCE) poate fi conditionata de prezentarea unui document de import vizat de autoritatile statelor membre desemnate in acest sens;

- statele membre au obligatia in cazul in care a fost instituita o asemenea masura sa comunice Comisiei, in primele 10 zile ale fiecarei luni, cantitatile pentru care au fost eliberate asemenea documente de import.

d) masurile de salvgradare

- Comisia poate reduce perioada de valabilitate a documentelor de import sau poate modifica regimul de import al produsului, conditionand punerea sa in libera circulatie de o autorizatie de import aprobata in conditiile stabilite de Comisie.

- durata masurilor de salvgradare este limitata la perioada necesara pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav si nu poate depasi 4 ani.

2. Exporturile

- baza legala este in Regulamentul 2603/1969, cu ultima modificare 1991. Acesta prevede aceleasi proceduri de consultare/informare, procedura de ancheta si masurile de salvgradare.

- principiul fundamental este ca exporturile CE destinate unor tari terte sunt libere, deci nu fac obiectul unor restrictii cantitative.

- exceptiile pot fi argumentate de statele membre pe baza unor motive justificate din urmatoarele ratiuni - moralitate publica, ordine publica, siguranta publica, protectie a vietii si sanatatii persoanelor si animalelor, protectie a bogatiilor nationale cu valoare artistica sau arheologica sau de protectie a proprietatii industriale si comerciale.

- in cazul procedurii de informare si consultare, Comisia poate solicita anumite date statistice statelor membre;

- masurile de salvgradare vor fi adoptate de catre Consiliu la propunerea Comisiei. Prin asemenea masuri, exportul unui produs poate fi conditionat de prezentarea unei autorizatii la export. Masurile pot fi limitate la anumite destinatii sau la exporturile din anumite regiuni ale Comunitatii.

C. Regimul de protectie impotriva practicilor comerciale neloiale

- masurile de protectie au fost adoptate in concordanta cu obligatiile internationale existente, in special GATT.

1. Dumpingul

- baza legala este Regulamentul 384/1996 privind protectia impotriva importurilor care fac obiectul unui dumping, cu ultima modificare prin Regulamentul 2117/2005.

- se considera ca un produs face obiectul unui dumping cand pretul sau de export catre Comunitate este mai mic decat pretul comparabil practicat in cadrul procedurilor comerciale normale pentru produsul similar in tara exportatoare.

- conform Regulamentului urmeaza a se stabili in primul rand existenta unui dumping, care se face pe baza compararii valorii normale si a pretului de export.

-valoarea normala=pretul platit in cadrul operatiunilor comerciale normale de catre cumparatori independenti din tara exportatoare;

-pretul de export=pretul platit efectiv sau care urmeaza a fi platit pentru produsul vandut la export pentru Comunitate.

- marja de dumping reprezinta suma cu care valoarea normala depaseste pretul la export.

- stabilirea existentei unui prejudiciu=volumul important adus unei industrii comunitare/ pericolul adus de un prejudiciu important/ intarziere semnificativa in crearea unei industrii comunitare; existenta prejudiciului va fi stabilita pe baza unor elemente de proba pozitive. Acestea sunt volumul importurilor si efectul lor asupra preturilor din Comunitate sau efectul acestor importuri asupra industriei comunitare.

- procedura de ancheta - poate fi initiata la cererea oricarei persoane fizice sau juridice sau a oricarei organizatii non-guvernamentale ce actioneaza in numele industriei comunitare. Cererea va fi adresata Comisiei.

- daca se constata ca exista un prejudiciu datorat dumpingului, Consiliul va impune o taxa de dumping, hotarand cu o majoritate simpla. Taxele de dumping vor fi percepute independent de taxele normale, vamale, de alte impozite percepute in cadrul produselor importate.

2. Subventiile

- baza legala este Regulamentul 2026/1997, ultima modificare fiind 2004;

- principii: pentru a compensa orice subventie acordata in mod direct sau indirect la fabricarea, exportul sau transportul oricarui produs a carui punere in libera circulatie cauzeaza un prejudiciu poate fi impusa o taxa compensatorie.

- 2 situatii:

- daca exista o contributie financiara a autoritatilor publice din tara de origine sau din tara de export; acesta poate avea 2 forme:

- practica ce implica un transfer direct de fonduri (donatie, imprumut);

- daca nu sunt percepute taxe/sume ce in mod normal ar fi exigibile;

- daca exista o forma de sustinere a preturilor sau a veniturilor.

3. Obstacolele in calea comertului

- sediul materiei este Regulamentul 2641/1984, conform caruia sunt considerate obstacole in calea comertului acele practici comerciale adoptate si mentinute de catre un stat tert in privinta carora reglementarile internationale stabilesc un drept la actiune;

- acest drept exista in cazul in care astfel de reglementari internationale fie interzic cu desavarsire o practica, fie confera celeilalte parti afectate de practica dreptul de a cere eliminarea efectului practicii in discutie;

- in acceptiunea Regulamentului, pot fi prejudiciate nu numai importurile, ci si exporturile comunitare; sunt supuse procedurii Regulamentului numai acele practici internationale care pot fi atribuite statelor, neintrand in sfera de aplicare acele practici care au la origini actiunea incorecta a intreprinderilor, cel putin in masura in care acestea nu pot fi imputate statelor;

- in cazul in care se constata ca este necesara actiunea in interesul comunitatii, in scopul de a se asigura exercitarea drepturilor acesteia, potrivit reglementarilor internationale, pot fi adoptate urmatoarele masuri:

a) suspendarea oricarei concesii care a rezultat pe timpul negocierilor de politica comerciala;

b) cresterea taxelor vamale existente ori introducerea, stabilirea oricaror alte taxe asupra importurilor;

c) introducerea unor restrictii cantitative sau a oricaror alte masuri stabilite prin care se modifica ansamblul conditiilor de import ori de export sau care afecteaza in alt mod comertul cu statul tert in cauza;

4. Contrafacerea

- sediul materiei este Regulamentul 3842/1986 cu modificarile ulterioare;

- acesta stabileste conditiile potrivit carora autoritatile vamale intervin in cazul marfurilor admise in libera circulatie susceptibile de contrafacere;

- Regulamentul nu se aplica urmatoarelor marfuri:

a) marfurile care poarta o marca de comert, avand consimtamantul titularului acesteia, dar care este admisa in libera circulatie fara un astfel de consimtamant;

b) marfurile admise in libera circulatie care poarta o marca de comert potrivit altor conditii decat acelea convenite cu titularul respectivei marci comerciale;

c) marfurile aflate in bagajul personal al calatorilor sau marfurile trimise in partide mici de natura necomerciala in limitele stabilite de exceptarile de la plata taxelor vamale;

- Regulamentul interzice punerea in libera circulatie a marfurilor in legatura cu care s-a constata ca sunt contrafacute;

- fara a fi incalcate celelalte drepturi la actiune aflate la dispozitia titularului marcii de comert despre care s-a constat ca a fost incalcata, statele membre adopta masurile necesare pentru a permite autoritatilor competente dupa cum urmeaza:

- sa distruga marfurile contrafacute;

- sa dispuna de acestea in afara canalelor comerciale astfel incat sa reduca la minimum pagubirea titularului marcii de comert fara niciun fel de despagubire;

- sa ia cu privire la acesta marfuri toate acele masuri care urmaresc lipsirea efectiva a celui raspunzator de importantele beneficii economice ale tranzactiei si deopotriva aceste masuri sa se constituie intr-un factor de retinere eficient pentru tranzactii viitoare de acelasi gen;