PROCEDURI SI FORMALITATI VAMALE

PROCEDURI SI FORMALITATI VAMALE

Toate procedurile si formalitatile cerute pentru a indeplini cerintele administrative si de prelucrare a informatiilor pe care le reclama circulatia trans-frontiera a bunurilor.

De ce sunt importante?

a) globalizarea productiei, manifestata prin fragmentarea verticala a productiei si cresterea complexitatii lantului productiv, determina amplificarea metodelor just-in-time de aprovizionare si productie.

competitivitatea internationala este tot mai dependenta de viteza tranzactiilor, in care rapiditatea formalitatilor de vamuire este o componenta importanta

In aceste conditii, devine tot mai evidenta asocierea pozitiva intre facilitarea procedurilor si formalitatilor vamale, pe de-o parte, si amplificarea investitiilor externe directe, pe de alta parte.

b) extinderea utilizarii de noi modalitati de livrare (containerizare, transport aerian), pentru care metodele traditionale de vamuire nu sunt cele mai potrivite

c) cresterea exponentiala a volumului comertului face inadecvate metodele traditionale de vamuire

Care sunt problemele pe care le suscita indeplinirea formalitatilor vamale?

solicitarea de informatii si documentatie excesive

- potrivit unui studiu publicat in 2001, derularea unei tranzactii comerciale internationale poate sa necesite 60 de documente diferite, continand peste 200 de elemente de informatie, iar intre informatiile furnizate potrivit cerintelor acestor documente apar suprapuneri in proportie de 70-80%. Suprapunerile nu doar maresc costurile suportate de operatorul economic, ci maresc riscul de erori.

Solutii:

- introducerea de catre Comunitatea Economica Europeana, in 1988, a Documentului Administrativ Unic, un set de documente care limiteaza numarul elementelor de informatie la doar 55, inlocuind totodata peste 150 de formulare nationale

- alte modalitati:

acceptarea de catre autoritati a informatiilor disponibile comercial

acceptarea si de copii de documente, nu doar a originalelor

proceduri de vamuire complicate si indelungate

Exista diferente insemnate in ceea ce priveste durata vamuirii, atat intre diferitele tari, cat si in functie de modalitatea de livrare utilizata.

Transport maritim:

tari dezvoltate: circa 2 zile (cu diferente: e.g., 4-5 zile in Japonia)

Asia de est si zona Pacificului: 5 zile;

America latina si zona Caraibilor: 9 zile

Africa: 10 zile

Reducerea timpului de vamuire are semnificatia sporirii in sens absolut real a capacitatii infrastructurilor de export si import. E.g., in Maroc, vamuirea unui container la Casablanca dura 18-20 de zile in 1996, timp redus la doar 1-2 ore in prezent, ceea de inseamna posibilitatea de a admite in acelasi interval de timp un numar mult mai mare de nave.

Aceste dificultati sunt amplificate de:

1. multitudinea sistemelor si procedurilor nationale de vamuire: chiar si cerinte usor de indeplinit devin extrem de oneroase daca trebuie repetate la trecerea fiecarei frontiere nationale

2. utilizarea sporadica, de catre multe administratii nationale, a informatizarii

3. lipsa de coordonare a activitatii intre organele vamale, cele fiscale si alte institutii relevante (e.g., probleme sanitar-veterinare, ecologice)

Este unul din principalele motive care determina solicitarea de informatii deja furnizate de operatorul economic.

4. proceduri inadecvate (multa importanta acordata controlului exhaustiv in detrimentul verificarilor ex post si a controalelor bazate pe tehnici de evaluare a riscurilor)

lipsa de transparenta si previzibilitate

informatiile privind cerintele autoritatilor vamale nu sunt diseminate corespunzator

lipseste, in general, disponibilitatea autoritatilor vamale de a emite decizii in avans

posibilitatile de contestare a deciziilor autoritatilor vamale sunt limitate si insuficient de prompte

Solutiile includ imbunatatiri administrative (emiterea de decizii in avans, proceduri eficiente de contestare etc), ca si intarirea cooprarii dintre organele vamale ale diferitelor tari (problema care comporta si aspecte delicate, deoarece unele informatii obtinute pe aceasta cale pot fi utilizate impotriva resortisantilor tarii care a furnizat informatia - e.g., informatii despre preturile declarate la export).

extinderea fenomenelor de coruptie in multe administratii vamale, mai ales din cadrul tarilor in curs de dezvoltate

E.g., un sondaj efectuat in Thailanda (2001) releva ca circa trei sferturi din respondenti platisera mita pentru a facilita procesul de vamuire.

Costurile care decurg pentru operatorii economici de pe urma acestor obstacole pot fi clasificate in:

costuri legate de conformarea cu cerintele stabilite

platile efectiv facute organelor insarcinate cu derularea formalitatilor (cf. Art.VIII GATT, eventualele taxe suplimentare percepute de autoritatile vamale trebuie sa fie legate de serviciile prestate de acestea si sa reflecte costul acestor servicii)

intarzieri (comporta costuri semnificative, putand determina: intarzierea incasarii pretului; plata de penalitati de intarziere; deteriorarea calitatii marfii; probleme de depozitare; cresterea riscului de furt).

pierderea de oportunitati de afaceri

Estimarea, chiar si grosiera, a tuturor acestor costuri este o intreprindere foarte complicata. Exista multe estimari facute pe plan mondial cu privire la costul total al obstacolelor in calea comertului determinate de modul in care sunt reglementate si desfasurate procedurile vamale, dar plaja de variatie a rezultatelor este foarte vasta: la limita superioara a intervalului, costurile induse sunt de 7-15% din valoarea importurilor (deci, peste echivalentul ad valorem al taxelor vamale), pe cand la limita inferioara ele sunt apreciate la doar 2-5%.

In plus, impactul acestor costuri este degresiv, intrucat afecteaza comparativ mai mult situatia:

a) intreprinderilor mici, care nu-si permit sa afecteze personal dedicat pentru aceste activitati.

b) tarilor mai sarace anclavate, pentru care costurile de transport si asigurare ajung sa reprezinte o proportie foarte mare din valoarea exporturilor: 13% pe ansamblul tarilor in curs de dezvoltare anclavate (si peste 50% in unele tari africane), fata de circa 6% in tarile dezvoltate.

Cu timpul, s-a profilat tot mai pregnant o diferenta serioasa de abordare a problematicii legate de vamuirea marfurilor in tarile dezvoltate, fata de tarile dezvoltate.

in primul caz, rolul administratiei fiscale este tot mai mult vazut ca fiind de a facilita comertul

in tarile in curs de dezvoltare, accentul cade in continuare pe colectarea taxelor vamale si a altor taxe si pe contracararea practicilor de diminuare (sau chiar eludare) a obligatiilor vamale

Diferenta de abordare se explica prin aceea ca, spre deosebire de tarile dezvoltate, tarile in curs de dezvoltare practica in continuare taxe vamale ridicate, care contribuie intr-o proportie semnificativa la constituirea veniturilor bugetare.

Regulile in materie existente la ora actuala nu sunt foarte exigente si cuprinzatoare:

◊ Art.V GATT: prevede obligatia membrilor OMC de a permite tranzitarea teritoriului lor de catre exporturile altor tari    fara restrictii si cu plata unor taxe "rezonabile"

◊ Art.VIII GATT: prevede ca orice sume si contributii percepute cu ocazia formalitatilor de export si import sa fie limitate la costul serviciilor prestate, fara a juca un rol protectioniste; de asemenea, este interzisa impunerea de sanctiuni importante pentru incalcari minore ale regulilor   

◊ Art.X GATT: prevede obligatia publicarii in timp util a tuturor reglementarilor aplicabile importului si exportului de bunuri.

Caracterul lacunar al acestor reguli si importanta in crestere pe care au capatat-o formalitatile vamale au dus la lansarea de catre mai multe tari dezvoltate (UE, in primul rand) de initiative vizand convenirea prin negocieri multilaterale de reguli mai cuprinzatoare, dedicate facilitarii comertului.

In sens larg, prin aceasta se intelege simplificarea si armonizarea procedurilor comerciale internationale, inclusiv activitatile, practicile si formalitatile de colectare, prezentare, comunicare si prelucrare a datelor cerute pentru miscarea marfurilor in comertul mondial.

In cadrul OMC, s-au constituit doua grupuri de tari cu pozitii opuse in problema negocierii de reguli multilaterale privind aceasta problema:

pro: Grupul Colorado (tarile dezvoltate, unele tari in curs de dezvoltare)

contra: Core Group (India, Pakistan, Egipt), constituit pentru a se opune includerii pe agenda de negocieri a tuturor "problemelor Singapore"; odata abandonate trei dintre acestea (comert si concurenta, comert si investitii, transparenta in cadrul achizitiilor publice), grupul se manifesta cu mult mai putina coeziune, iar unii membri ai sai au ajuns sa faca contributii pozitive in cadrul negocierilor.

Opozitia fata de stabilirea de reguli multilaterale se explica prin:

reticenta pronuntata a autoritatilor de profil (fie din motive legale - e.g., riscul realocarii de personal si, deci, al pierderii de functii de conducere si de locuri de munca, fie din motive ilegale - coruptia)

costurile implicate (e.g., pentru informatizarea vamilor)

In principiu, obiectia este valabila, dar cuantificarile sunt extrem de putin fiabile si risca sa blocheze orice progres conditionandu-l de acordarea de compensatii excesive cu titlu de asistenta pentru sporirea capacitatii de "implementare" in tarile in curs de dezvoltare. Sumele promise de donatori au crescut deja foarte mult, ridicandu-se la 1 miliard dolari pentru 2004-2006, fata de 300 milioane USD in 1996-2003.

riscul ca relaxarea regulilor aplicate la nivel national sa stimuleze tentativele de frauda/ eludare

Experientele concrete de pana acum sugereaza ca aceste temeri sunt nejustificate, deoarece reformele intreprinse au generat ele insele venituri care sa acopere eventualele pierderi de incasari.