Notiunea de Drept al comertului international si criteriile de definire a raporturilor de Drept al Comertului international

Notiunea de Drept al comertului international si criteriile de definire a raporturilor de Drept al Comertului international

Societatea contemporana se caracterizeaza printr-o intensificare tot mai larga a relatiilor economice internationale, de o infinita si de o imensa complexitate. In cadrul acestora, o dinamica cu totul deosebita a dobandit comertul international, in sensul sau cel mai larg cuprinzand intreaga gama a colaborarii economice internationale.

La dezvoltarea prodigioasa a relatiilor economice internationale contribuie desigur productia masiva de o diversificare exploziva a bunurilor materiale, rod al unui continuu, fara precedent progres al cuceririlor domeniului tehnico-stiintific si al facilitatilor uluitoare pe care le ofera o reala revolutie a sistemului comunicatiilor internationale, practic fara limite geografice si spatiale, precum si cauza, crearea unor noi forme ale drepturilor purtand asupra bunurilor menite sa stimuleze enorm tranzactiile economice internationale si adaptarea-perfectionarea de noi mijloace juridice menite sa faciliteze aceasta cooperare economica si sa confere operatiunilor comerciale certitudinea juridica fara de care acestea nu s-ar putea desfasura.

In intelesul cel mai comprehensiv, Dreptul comertului international infatiseaza ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile social-economice care se stabilesc in cursul desfasurarii operatiilor de comert exterior si de cooperare economica si tehnico-stiintifica cu strainatatea. In acest inteles care se impune tot mai mult pe taram teoretic si practic, Dreptul comertului international nu constituie o ramura distincta a sistemelor juridice interdisciplinara reunind reglementari de natura variata apartinand deopotriva dreptului intern si dreptului international.

Intr-adevar, in procesul organizarii si infaptuirii schimburilor economice internationale, factor hotarator pentru propasirea generala a umanitatii si pentru crearea unui climat de intelegere si de conlucrare multilaterala intre tari si popoare iau nastere o pluralitate de raporturi juridice reglementate atat de sistemul juridic national cat si de dreptul international.

In aceasta epoca contemporana caracterizata prin procesul fara precedent al dinamicii relatiilor pe o piata universala a schimbului de marfuri si servicii impus de o continua si ampla diversificare si specializare cu caracter exploziv a marfurilor si serviciilor in permanentul raport cerere - oferta. In aceste conditii, realizarea exclusiv prin mijloace proprii ale unui sistem economic national a intregii game de produse si servicii necesare pentru satisfacerea necesitatilor sale economice si sociale a devenit practic imposibila sub aspect tehnic si oricum ineficienta din punct de vedere economic.[2]

O succinta analiza a realitatilor obiective prezentate mai sus conduce la o temeinica fundamentare economica a principiilor socio-economice si juridice ale comertului international.

Marea majoritate a normelor si institutiilor Dreptului comertului international au ca obiect de reglementare raporturile patrimoniale dintre organizatiile si agentii economici, persoane fizice sau juridice (uneori si statul) aflate pe pozitie de egalitate juridica, raporturi care se nasc in cadrul colaborarii economice internationale.

Dar nu toate raporturile juridice care se nasc din activitatea de comert exterior si de cooperare economica cu strainatatea constituie obiect de reglementare al Dreptului comertului international, ci numai acelea care se definesc prin doua caracteristici obligatorii si coexistente si anume: comercialitatea si internationalitatea.

Calificarea notiunii de comercialitate, ca prim criteriu de definire a raporturilor de Drept al comertului international, apartine dreptului intern al fiecarui stat si se face dupa criterii proprii.

Astfel, in sistemul Dreptului comercial roman, criteriul de comercialitate al unui fapt de comert este reglementat prin art. 3 din Codul Comercial Roman si alte legi comerciale speciale.

Criteriul de internationalitate in sensul unor raporturi juridice stabilite intre subiectele de drept international public si in acceptiunea Dreptului comertului international poarta asupra acelor elemente de extraneitate a caror prezenta adaugata comercialitatii acestuia este de natura a face raportul juridic respectiv susceptibil de a fi reglementat de cel putin doua sisteme nationale de drept, putand da nastere, deci, unui conflict de legi in spatiu.

Acest criteriu tehnico-juridic de definire a internationalitatii Dreptului comertului international, elementul caracteristic si necesar raporturilor juridice de comert exterior, este de altfel, retinut de majoritatea legislatiilor nationale, de conventiile internationale in domeniu ca si de doctrina prin literatura de specialitate.

Dar asupra acestor criterii definitorii ale raportului juridic de Drept al comertului international vom reveni mai pe larg intr-o sectiune ce urmeaza.