Politici de promovare si de stimulare a exportului

Politici de promovare si de stimulare a exportului

Asa cum s-a mentionat, aceasta politica tinde sa treaca pe primul plan in cadrul politicilor comerciale, statele fiind, in mod firesc, interesate in primul rand in dezvoltarea exportului.

Mijloacele de promovare a exportului sunt unanim acceptate si practicate pe plan international. Ele includ: incheierea de tratate comerciale bilaterale sau multilaterale;sprijinirea participarii firmelor la expozitii si targuri internationale in cadrul unor pavilioane nationale; informarea firmelor asupra posibilitatilor de export in diferite state. Mijloacele de stimulare a exportului sunt de natura fiscala, bugetara, valutara si bancara.

1 Mijloace de promovare

- Tratate comerciale

Pentru a dezvolta comertul dintre ele tarile isi acorda facilitati in materie de politica comerciala privind reducerea reciproca a taxelor vamale de import, reducerea si eliminarea unor restrictii de ordin cantitativ etc. Astfel de facilitati se convin prin incheierea de tratate comerciale intre guverne. Un tratat comercial reprezinta un acord liber consimtit intre state prin care se creeaza, se modifica sau se sting obligatii reciproce in domeniul comertului dintre ele, precum si reguli si norme ale comertului international.

Pana la cel de-al doilea razboi mondial comertul international s-a caracterizat prin bilateralism, fiind incheiate tratate comerciale bilaterale. Bilateralismul prezinta dezavantaje, intrucat implica faptul ca schimburile de marfuri si servicii dintre state trebuiau sa fie echilibrate. In plus, concesiile vamale bilaterale trebuiau specificate in tarifele vamale in coloane diferite, astfel incat aceste tarife deveneau foarte complicate. Avantajul negocierilor multilaterale consta in faptul ca o concesie astfel convenita se extinde automat asupra tuturor tarilor participante la tratat. In consecinta, s-a renuntat la negocierile bilaterale, trecandu-se la negocierile multilateral in cadrul GATT-OMC.

Tratatele comerciale incheiate pe baza bilateral sau multilateral au o deosebita importanta pentru comertul exterior. De aceea, ele trebuie sa fie cunoscute pentru a putea fi folosite in practica de firmele exportatoare si importatoare.

- Targuri si expozitii internationale

In lume sunt organizate numeroase targuri si expozitii internationale, numarul acestora depasind cifra de 100. Targul de la Frankfurt este renumit pentru masini-unelte si carte,targul de la New York pentru mobila, targul de la Paris pentru automobile, targurile de la Cairo si Tokyo au un caracter general.

In cadrul unor asemenea targuri, tarile organizeaza pavilioane nationale, in incinta carora este arborat drapelul tarii. In cadrul pavilonului national se expun produsele diferitelor firme din tara, statul sprijinind participarea lor prin suportarea cheltuielilor de organizare a pavilionului respectiv, de transport al produselor si alte cheltuieli.

Spre deosebire de participarea in cadrul pavilioanelor nationale exista si participari directe ale unor firme la targuri si expozitii internationale. Asemenea participari directe se realizeaza pe contul firmelor.

- Reprezentare oficiala in stainatate

Se realizeaza prin sectiile economice ale ambasadelor. Rolul acestor sectii este de a informa firmele din tarile de resedinta asupra posibilitatilor de export, de a stabili contacte intre firmele nationale si cele locale, de a le sprijini in rezolvarea oricaror probleme care apar in derularea contractelor si de a mentine legatura intre ministerul de comert din tara respectiva si cel din tara proprie. In aceste sectii isi desfasoara activitatea specialisti trimisi de ministerul de comert. Sunt institutii de interes public si au obligatia sa raspunda tuturor solicitarilor din partea exportatorilor nationali, fara, insa, a se angaja in negocierea si incheierea de contracte.   

In paralel cu reprezentarea oficiala, unele firme mari isi deschid reprezentante proprii in stainatate. In timp ce reprezentarea oficiala este de domeniul dreptului public (guvernamental), reprezentarea de firma este de domeniul dreptului privat. Reprezentantul oficial al guvernului nu are dreptul sa incheie contracte, in timp ce reprezentantul firmei are acest drept.

- Centre de comert exterior

Acestea au, de regula, regim semiguvernamental, in sensul ca finantrea lor este asigurata in comun de guvern si de firme private. Rolul lor este sa asigure informatii, sa stabileasca contacte, sa organizeze misiuni economice, sa elaboreze diferite studii de piata, pe piata si de produse.

Serviciile uzuale oferite de aceste centre nu se platesc, dar daca apar cereri de servicii special din partea unor firme acestea sunt oferite contra cost. Exista tendinta ca fiecare tara sa organizeze asemenea centre, stabilind contactele electronice intre ele si formand, astfel, un centru international.

2 Mijloace de stimulare

- De natura fiscala

Fiscal, statul stimuleaza exporturile prin politica de impozite. Cel mai clasic mijloc este sistemul draw-back, care inseamna restituirea catre exportator a taxei vamale platite de acesta la importul de materii prime, materiale sau componente utilizate in productia marfurilor exportate. O varianta a acestui sistem o reprezinta lohn-ul (prelucrare, perfectionare) care presupune ca firma straina care importa marfuri finite pune la dispozitia exportatorului materialele de care acesta are nevoie pentru fabricarea produselor finite, taxele vamale platite la import restituindu-se cu ocazia exportului. Aceste doua metode de sprijin fiscal (draw-back si lohn-ul) sunt admise pe plan internatinal.

In plus, pe plan international se admite ca produsele exportate sa nu fie supuse taxei pe valoarea adaugata (TVA), la care sunt supuse produsele vandute la intern.

S-a practicat si metoda reducerii sau diminuarii impozitului pe profit sau a impozitului pe salarii aferente productiei exportate. Aceasta metoda nu este admisa pe plan international. Se admit scutiri sau reduceri de impozit pe profit numai daca aceste facilitati se acorda intregii productii si tuturor salariatilor, indiferent daca productia este vanduta la intern sau este exportata.

-De natura bugetara

Se practica prin sistemul de subventionare a productiei de export sau direct a exportului. Subventionarea are scopul sa acopere diferenta dintre costul intern mai ridicat si pretul extern mai scazut, astfel incat exportul sa aiba loc.

Subventia se acorda in doua moduri: ca o suma fixa reprezentand diferenta intre costul intern si pretul extern sau prin reducerea impozitului pe profitul aferent produselor exportate, aceasta fiind o metoda de subventionare indirecta.

In materie de subventionare exista reglementari internationale precise (GATT-OMC). Regula generala este ca subventionarea exporturilor si a importurilor este prohibita. Exista, insa, exceptii admise. Prima exceptie se refera la subventionarea agriculturii si a exportului de produse agricole. A doua se refera la tarile in curs de dezvoltare, carora le este permis sa subventioneze si exportul de produse manufacturate. Aceasta derogare s-a bazat pe argumentul 'industriilor tinere', care au nevoie de sprijin din partea statelor, fie sub forma impunerii de taxe vamale la import, fie prin acordarea de subventii la export. A treia exceptie se refera la tarile in tranzactie, carora, in afara de agricultura, li se permite utilizarea si pentru produsele industriale, atunci cand anumite sectoare industriale intampina greutati datorita procesului de restructurare.

- De natura valutara

Statele pot sprijini exporturile prin devalorizarea monedelor nationale in raport cu valutele straine. Devalorizarea stimuleaza exportul si productia interna si descurajeaza importul.

Devalorizarea reprezinta o crestere a sumei de moneda nationala platita in schimbul unei valute straine. Acest demers oficial (devalorizare sau revalorizare) s-a aplicat in conditiile existentei unor cursuri de scimb fixe intre monedele nationale (sistemul Bretton Woods).

In prezent, piata valutara se caracterizeaza prin cursuri flotante. Cursurile nu mai sunt stabilite si modificate oficial, ci pe piata, in functie de cererea si oferta pentru o valuta. In aceste conditii, statul nu mai poate, aparent, interveni prin mijloace valutare. In realitate, statul poate influenta cursul de schimb prin politica de curs controlat. Atunci cand se considera necesar, bancile centrale pot influenta cursul de schimb prin doua metode: metoda pur monetara si metoda valutara. Metoda monetara consta in influentarea cererii si ofertei de bani pe piata prin nivelul dobanzii, ceea ce se reflecta in schimbarea cursului de scimb. Metoda valutara consta in interventia banciii centrale prin cumpararea sau vanzarea de valuta, apreciind sau respectiv depreciind cursul monedei nationale.

- De natura bancara

O serie de exporturi se realizeaza in conditii de credit pe diferite termene, pana la 5 ani sau peste 5 ani. Exista doua variante: fie importatorul se imprumuta si plateste exportatorul (credit cumparator), fie exportatorul acorda credit importatorului (credit furnizor). In ambele cazuri poate interveni statul, pentru a ajuta importatorul sau exportatorul.

In cazul exportului, statul preia creditul acordat de exportator importatorului, achitandu-i la livrare suma respectiva. Preluarile de astfel de credite de catre stat se fac printr-o banca speciala, banca de export-import, care este o banca guvernamentala.

In afara acestor preluari, bancile respective acorda si alte facilitati exportatorului, cum ar fi asigurarea exportului impotriva riscului politic si a riscului comercial. Ele elibereaza polite de asigurare impotriva acestor riscuri, percepand prime de asigurare mici pentru riscurile politice si mai mari decat nivelul pietei pentru riscurile comerciale. Astfel de masuri de simulare a exportului, prin mijloace de natura bancara, sunt admise pe plan international.