RASPUNDEREA PENTRU ACTELE
SI FAPTELE DE CONCURENTA
NELOIALA REGLEMENTATA
DE LEGEA NR. 11/1991

Raspunderea civila

Mijloace de drept civil cu caracter nepatrimonial.
Actiunea pentru incetarea concurentei neloiale

Actiunea apartine comerciantului vatamat moral prin faptele sau actele de concurenta neloiala. Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data la care comerciantul prejudiciat moral a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna morala si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei. Instanta competenta este tribunalul locului savarsirii faptei sau tribunalul in a carei raza teritoriala se gaseste sediul paratului; in lipsa unui sediu, este competent tribunalul domiciliului paratului.

Prin actiune se poate cere:

incetarea faptelor sau actelor de concurenta neloiala;

desfiintarea actelor de concurenta neloiala (conventii, contracte, acorduri, invoieli, intelegeri, aranjamente, protocoale);

stabilirea existentei daunelor morale si acordarea de despagubiri pentru acestea;

sechestrarea marfurilor cu false indicatii de provenienta; distrugerea falselor mentiuni;

vanzarea marfii dupa indepartarea falselor mentiuni pentru acoperirea daunelor morale;

publicarea hotararii judecatoresti, in presa, pe cheltuiala faptuitorului.

Mijloace de drept civil cu caracter patrimonial.
Actiunea pentru daune patrimoniale

Actiunea apartine celui care a suferit prejudiciul material si are ca obiect obligarea faptuitorului la plata despagubirii pentru daunele pricinuite. Termenul de prescriptie a dreptului la actiune este cel prevazut de art. 12 al Legii nr. 11/1991. Instanta competenta se stabileste conform prevederilor art. 7 al aceleasi legi.

Prin actiune se pot pretinde despagubiri atat pentru paguba efectiva cat si pentru beneficiul nerealizat.

Obligatia de reparare a prejudiciului se stabileste dupa normele specifice obligatiilor comerciale. Pentru repararea prejudiciului, instanta poate dispune ca marfurile sa fie sechestrate si dupa distrugerea falselor mentiuni sa fie vandute, iar din suma obtinuta sa fie acoperite mai intai despagubirile acordate (art. 10 din Legea nr. 11/1991). Instanta poate obliga publicarea hotararii, in presa, pe cheltuiala faptuitorului.

Daca fapta cauzatoare de pagube a fost savarsita de un salariat in cursul exercitarii atributiilor sale de serviciu, comerciantul va raspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afara de cazul in care va putea dovedi ca, potrivit uzantelor, nu era in masura sa previna comiterea faptei. Daca autorul faptei are calitatea de administrator sau reprezentant al societatii comerciale, raspunderea societatii va fi solidara cu aceea a faptuitorului. Persoanele care au provocat impreuna prejudiciul raspund solidar pentru plata daunelor.

Mijloace de drept procesual civil.
Ordonanta presedintiala

Pentru luarea unei masuri ce nu sufera amanare (cum ar fi, de exemplu, sechestrarea marfurilor cu false indicatii de provenienta) se pot aplica dispozitiile art. 581 si 582 din Codul de procedura civila (art. 9, alin. ultim al Legii nr. 11/1991). Ordonanta presedintiala este hotararea judecatoreasca prin care instanta ordona "masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejui unei executari"1. Ea poate fi data si fara citarea partilor si chiar atunci cand exista o alta judecata, pe rolul instantei, intre aceleasi parti sau intre altele, asupra fondului dreptului. Ordonanta pronuntata de judecatorie este vremelnica si executorie, chiar daca nu a ramas inca definitiva si fara a mai fi necesara investirea ei cu formula executorie (art. 374 din Codul de procedura civila). Instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie prealabila (art. 387 din acelasi cod) sau fara trecerea unui termen (art. 572, 575).

Pe calea ordonantei presedintiale pot fi luate masuri vremelnice pentru:

incetarea actelor sau faptelor de uzurpare a firmei, emblemei, a marcii de fabrica, a desemnarilor specifice etc.;

sechestrarea marfurilor purtand false indicatii de provenienta;

suspendarea executarii hotararilor adunarilor generale care s-au adoptat prin incalcarea obligatiilor de abtinere impuse de lege unor asociati, acceptanti, subscriitori, actionari sau administratori;

incetarea activitatii administratorilor proprii in alt comert de acelasi fel sau concurent etc.

Persoana care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligata sa inceteze sau sa inlature actul, sa restituie documentele confidentiale insusite in mod ilicit de la detinatorul lor legitim si, dupa caz, sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite, conform legislatiei in vigoare.

Raspunderea contraventionala

Raspunderea pentru savarsirea contraventiilor in domeniul concurentei neloiale este reglementata prin art. 4 al Legii nr. 11/1991 si dispozitiile Ordonantei Guvernului Romaniei nr. 2/12.07.2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni:

a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;

b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;

c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

d) comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti;

e) comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;

f) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;

g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;

h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.

Raspunderea pentru savarsirea contraventiilor prevazute la art. 4 al Legii nr. 11/1991 poate fi stabilita atat in sarcina persoanelor fizice cat si in sarcina persoanelor juridice. Contraventiile se constata, la sesizarea partii vatamate, a Oficiilor Registrului Comertului de pe langa tribunale sau din oficiu.

Contraventiile prevazute la art. 4, lit. a) - c) din Legea nr. 11/1991 se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 la 100.000.000 lei, iar cele prevazute la art. 4, lit. d) - h), cu amenda de la 15.000.000 la 150.000.000 lei. Prin procesul-verbal de constatare a contraventiei se aplica si amenda. Atunci cand fapta este de mica importanta si se apreciaza ca acela care a savarsit-o nu o va mai repeta, se poate aplica un avertisment. Avertismentul se poate aplica chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu prevede aceasta sanctiune.

Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctionate cu amenda, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, amenzile totalizate nu pot depasi dublul maximului prevazut prin actul normativ pentru contraventia cea mai grava. In cazul in care la savarsirea unei contraventii au luat parte mai multe persoane, sanctiunea se aplica fiecarui participant, separat. Aplicarea amenzii se prescrie in termen de 3 luni de la savarsirea faptei (art. 13).

Daca contravenientul se angajeaza sub semnatura sa achite in cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fapta savarsita, agentul constatator va face mentiunea despre aceasta in procesul-verbal. Plata amenzii se face la CEC, iar chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care face parte agentul constatator, in termen de 48 ore.

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia. Plangerea se depune la organul din care face parte agentul constatator si va fi insotita de copia procesului-verbal de constatare a contraventiei. Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata organului in drept sa o solutioneze.

Raspunderea penala

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale incrimineaza infractiunea de concurenta neloiala (art. 5 din Legea nr. 11/1991). Competenta de judecata revine tribunalului. Prin lege se mai prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea partii vatamate, la sesizarea Oficiului Registrului Comertului de pe langa tribunal sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei. La cererea detinatorului legitim al secretului comercial, instanta poate dispune masuri de interzicere a exploatarii industriale si/sau comerciale a produselor rezultate din insusirea ilicita a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. Interdictia inceteaza atunci cand informatia protejata a devenit publica.

In legatura cu aceste din urma prevederi s-a pus problema daca prin "plangerea partii vatamate" se intelege "plangerea prealabila" (astfel cum este ea reglementata prin art. 279, alin. 2, lit. b C. pr. pen.) sau este vorba despre "o alta conditie prevazuta in lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale"[1] (la care se refera art. 10, lit. f C. pr. pen.).

In functie de raspunsul care se da la aceasta intrebare si efectele vor fi diferite. Astfel, daca prin"plangerea partii vatamate" se intelege plangerea prealabila" va opera principiul disponibilitatii, partea vatamata trebuind sa-si depuna plangerea in termen de 2 luni de la data cand a cunoscut cine este faptuitorul.

Dar, art. 8 al legii se refera nu numai la "plangerea partii vatamate", ci si la "sesizarea" Oficiului Registrului Comertului sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei, situatie in care opereaza principiul oficialitatii.

In ce ne priveste, socotim ca este vorba de un caz special, cand in legatura cu aceeasi infractiune opereaza atat principiul disponibilitatii, cat si principiul oficialitatii. De altfel, situatia nu este singulara, un caz similar fiind prevazut de art. 131 alin. 5 C. pen., care se refera la situatia persoanelor vatamate lipsite de capacitate de exercitiu, sau cu capacitate de exercitiu restransa, cand actiunea penala se pune in miscare "si din oficiu" (nu numai la plangerea prealabila).

Un alt act normativ prin care sunt incriminate noi fapte care constituie infractiunea de concurenta neloiala este Legea nr. 21/1996, legea concurentei. Data fiind multitudinea de reglementari in aceasta materie, consideram necesara o analizare a continutului fiecareia dintre ele.

I. Art. 301 C. pen. prevede ca "Fabricarea sau punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produse puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, sau folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatii de comert sau industriale, in scopul de a induce in eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda (intre 350.000 lei si 30.000.000 lei)". Punerea in miscare a actiuni penale, in aceste cazuri, se face din oficiu, iar competenta de a judeca in fond aceste cauze revine judecatoriei, urmarirea penala facandu-se de organele de cercetare penala (art. 25 si art. 207 C. pr. pen.).

II. In ceea ce priveste Legea nr. 11/1991, prin art. 5 se prevede: "Constituie infractiune de concurenta neloiala si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei:

a) folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului;

c) folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a p duselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

d) divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente;

e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice;

g) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Conform prevederilor art. 7 al legii, competenta de judecata, in prima instanta, a faptelor prevazute de art. 5 din Legea nr. 11/1991, revine tribunalului.

Dupa cum se poate observa la o analiza comparativa a continutului art. 301 C. pen. si art. 5 din Legea nr. 11/1991, faptele incriminate prin art. 5 din Legea nr. 11/1991 acopera integral sfera faptelor incriminate prin art. 301 C. pen. Dar, prin art. 5 din Legea nr. 11/1991 sunt incriminate si fapte care nu sunt inscrise in art. 301 C. pen. Acest lucru i-a determinat pe unii autori sa considere ca dispozitiile cuprinse in Legea nr. 11/1991, care este o lege speciala, ar fi abrogat implicit prevederile art. 301 C. pen.

Nu suntem de acord cu aceasta afirmatie, deoarece, pe de o parte, daca legiuitorul ar fi dorit sa abroge dispozitiile art. 301 C. pen., ar fi putut s-o faca in mod expres, iar pe de alta parte, intre textele art. 301 C. pen. si art. 5 din Legea nr. 11/1991 exista diferentieri substantiale: limitele amenzii prevazute de art. 301 C. pen. sunt mai mici decat cele prevazute de art. 5 din Legea nr. 11/1991, iar punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea prevazuta de art. 301 C. pen. se face numai din oficiu, in timp ce pentru infractiunea prevazuta de art. 5 din Legea nr. 11/1991 aceasta se face la plangerea partii vatamate, ori la sesizarea Oficiului Registrului Comertului sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei.

Aceste diferentieri ne fac sa credem ca prevederile art. 301. C. pen. nu au fost abrogate ca urmare a adoptarii Legii nr. 11/1991. Daca se comit fapte care sunt incriminate atat in prevederile art. 301 C. pen., cat si in prevederile art. 5 din Legea nr. 11/1991, urmeaza a se aplica dispozitiile din Codul penal, iar atunci cand se comit fapte care infrang doar dispozitiile art. 5 din Legea nr. 11/1991 se aplica aceste din urma dispozitii.