STIMULAREA IMPORTURILOR

STIMULAREA IMPORTURILOR

Este o postura de politica comerciala cu totul atipica, care si-a facut aparitia pe scena internationala in urma cu circa 20 de ani. Eu nu este practic niciodata adoptata din initiativa tarii importatoare.

Masurile de expansiune voluntara a importurilor pot fi incadrate in trei categorii:

masuri 'orizontale' (nespecifice) sub aspectul atat al gamei de produse vizate, cat si al sursei de provenienta a acestora;

E.g.: Japonia a adoptat in anii '90 mai multe "pachete" de masuri vizand expansiunea importurilor, ca raspuns la critcile aduse de partenerii externi excedentelor sale comerciale foarte ridicate. Acestea se refereau la aspecte precum: acordarea de credite in conditii favorabile si de stimulente fiscale; oferirea de informatii privind oporunitatile de import; intarirea activitatilor legate de facilitarea importurilor ale Oficiului 'Ombudsman-ului' pentru Comert; revizuirea procedurilor de achizitii publice etc.

masuri 'orizontale' din punctul de vedere al produselor vizate, dar orientate catre un anumit furnizor;

E.g.: Cazul Taiwanului, ca este rezultat al 'ingrijorarii' tot mai puternic exprimate de catre Statele Unite fata de dimensiunea dezechilibrului comercial bilateral inregistrat in a doua jumatate a anilor '80. Ca urmare, Banca de Export-Import a Taiwanului a inceput sa ofere imprumuturi pe termen mediu si lung, cu dobanzi reduse, exportatorilor americani, de natura sa le permita acestora oferirea de conditii favorabile de creditare comerciala importatorilor taiwanezi.

masuri specifice, care privesc simultan furnizori si produse predeterminate.

Obiective :

corectarea unor imperfectiuni ale pietei: pe o piata inchisa din motive de ordin structural, masurile de expansiune voluntara a importurilor sunt singurele care permit intrarea pe piata a 'noilor veniti'. In aceasta ipoteza, masurile de expansiune voluntara a importurilor devin mai degraba un mijloc de 'dezadministrare', decat de 'administrare' a schimburilor comerciale. Ele ar reprezenta astfel o politica compensatorie sui generis.

E.g.: In masura in care dificultatile accesului pe piata nipona sunt puse pe seama unor bariere implicite de tipul unor practici de afaceri cu tenta exclusivista sau al unor prejudecati ale consumatorilor, 'fortarea' potentialilor utlizatori ai bunurilor importate de a le testa calitatile ar putea contribui la reconstituirea mobilurilor prevalente intr-o logica de piata libera.

reducerea riscului de manifestare a protectionismului la import,

Oportunitate

recurgerea la asemenea masuri ar trebui sa fie temporara, iar sfera lor de aplicare limitata la bunurile intermediare (a caror achizitie este mai susceptibila a fi afectata de practici neconcurentiale pe piata de import), fara a fi extinsa asupra bunurilor de consum, care se adreseaza unei mase largi de persoane, intre care existenta unei concertari este exclusa.

masurile de expansiune a importurilor ar fi mai adecvate pe acele segmente de piata care sunt mai dinamice, astfel incat sa permita acomodarea 'noilor veniti' fara dislocarea producatorilor interni.

in cazul existentei unor acorduri de "expansiune voluntara a importurilor":

obiectivele trebuie exprimate calitativ mai degraba decat cantitativ:

- orice obiectiv exprimat numeric nu poate fi decat arbitrar;

- intr-o logica de piata libera, nici un guvern nu poate controla rezultatul: modificarea conjuncturii pietei, a dinamicii economice de ansamblu sau a cursurilor de schimb pot frustra si cea mai puternica dorinta de a respecta obiectivele acordului;

reactia partii exportatoare fata de gradul de atingere a obiectivelor scontate trebuie sa fie extrem de ponderata: exista tentatia de a recurge la represalii in cazul neatingerii obiectivelor dar, in acest fel, este creata o premisa legitima pentru eventuale masuri de "contraretorsiune".

Adoptarea de masuri de stimulare a importurilor este susceptibila sa genereze efecte negative importante:

distorsiuni in alocarea resurselor, care sunt cu cu atat mai mari cu cat sunt 'specifice', adica vizeaza anumite ramuri sau produse. Or, probabilitatea ca aceste masuri sa fie specifice este foarte mare in cazul in care ele sunt determinate de solicitari formulate de partenerii comerciali.

expansiunea a importurilor determinata de solicitari formale, adesea exprimate in termeni cominatorii, ale partenerilor externi se poate produce in detrimentul altor exportatori. Satisfacerea cererilor partenerului cel mai agresiv se produce astfel prin deturnarea comertului din alte surse, probabil mai competitive: "Natiunile puternice din punct de vedere politic isi extind exporturile catre natiunile mai slabe pe seama rivalilor mai putin puternici, dar mai eficienti'. [Jagdish Bhagwati, 1988]

asigurarea realizarii nivelului dorit al importurilor poate impune interventia guvernamentala in deciziile operatorilor economici. Capacitatea de indeplinire a angajamentelor asumate este asociata pozitiv cu gradul de interventie guvernamentala si negative cu numarul de firme din domeniul respective. Deci, respectarea angajamentelor este mai probabila daca structura concurentiala a acelei piete este deficitara. Mai mult, in cazuri particulare (ca Japonia), promovarea expansiunii "voluntare" a importurilor poate furniza aparatului birocratic parghii care ii permit sa continue exercitarea unei influente semnificativa asupra operatorilor economici, compensand astfel pierderea de influenta care decurge din procesul de dereglementare a economiei.

TAXE VAMALE

Impozite indirecte percepute de autoritati asupra marfurilor atunci cand acestea trec granitele vamale ale teritoriului respectiv.

cel mai evident si cel mai vechi instrument de politica comerciala

singurul instrument destinat restrictionarii schimburilor comerciale care este admisibil potrivit regulilor GATT/OMC

Taxele vamale pot servi mai multor scopuri:

1. sursa de venit bugetar

- sumele incasate din peceperea taxelor vamale reprezinta venituri bugetare

- taxarea bunurilor care fac obiectul schimburilor internationale este mai usor de realizat, deoarece acestea nu pot accede (legal) pe teritoriul tarii decat printr-un numar limitat de puncte vamale; taxele asupra schimburilor internationale (sau taxe pentru dreptul de trecere) au fost, din punct de vedere istoric, primele taxe percepute

- in tarile dezvoltate, importanta taxelor vamale ca sursa de venit bugetar s-a diminuat considerabil, pe masura dezvoltarii economice si a elaborarii de coduri fiscale sofisticate: in cele mai multe cazuri, taxele vamale nu mai reprezinta mai mult de 1-2% din veniturile bugetare;

- taxele vamale raman insa o sursa importanta de venit in tarile in curse de dezvoltare, unde colectarea altor impozite si taxe este ingreunata de anumite particulatati: pondere mare a sectorului agricol, analfabetism, ineficienta administratiilor fiscale. In general, incasarile din taxe vamale reprezinta 20-50% din veniturile bugetare in tarile in curs de dezvoltare, proportia fiind - de regula - cu atat mai insemnata cu cat tara respectiva este mai saraca. Se inregistreaza insa si cazuri extreme: e.g., ponderea de 75% a taxelor vamale in incasarile bugetare in Guineea.

Daca functia fiscala este prioritara, taxele vamale trebuie stabilite de o maniera care sa nu exacerbeze impactul lor protectionist: baza de impunere nu trebuie ingustata, ci largita. In aces sens, este recomandabila:

a) stabilirea taxelor vamale la niveluri neprohibitive.

Un studiu intreprins in 1993 pe cazul a trei tari in curs de dezvoltare din regiuni diferite (Pakistan, Kenya si Jamaica) conchidea ca rata de colectare (venitul din taxe vamale raportat la valoarea importurilor) incepe sa se aplatizeze cand nivelul taxelor vamale se apropie de 50%, iar la niveluri mai inalte de taxe vamale colectarea nu mai creste sau creste foarte putin.

b) "tintirea" produselor cu cea mai mica elasticitate a cererii fata de pret

Intre functia fiscala si cea protectionista a taxelor vamale exista o contradictie vadita.

2. instrument de protejare a productiei interne

Taxa vamala determina cresterea pretului produsului importat peste nivelul pretului mondial, dand astfel posibilitatea producatorilor interni mai putin competitivi sa gaseasca totusi cerere pentru produsele lor. Aceasta protectie se face insa in detrimentul consumatorilor/utilizatorilor interni.

Scopul protectionist al taxelor vamale este observabil si in tarile dezvoltate, unde nivelul de ansamblu al taxelor vamale a devenit extrem de redus: persista asa-numite "varfuri tarifare", a caror distributie este asociata indeaproape cu nivelul de competitivitate internationala de diferitelor productii autohtone.

3. instrument de ameliorare a raportului de schimb al tarii in cauza

Raportul de schimb = raportul procentual intre indicele preturilor medii de export si indicele preturilor medii de import. O ameliorare a raportului de schimb are semnificatia ca tara respectiva trebuie sa exporte mai putin pentru a importa aceeasi cantitate de marfuri (sau obtine o cantitate mai mare de marfuri dim import exportand la fel de mult).

argument economic in favoarea recurgerii la taxe vamale, dezvoltat la sfarsitul secolului XIX;

daca o tara este suficient de mare importatoare a unui anumit produs, concentrand o parte semnificativa din cererea mondiala pentru produsul respectiv, atunci ea isi poate exploata puterea de monopson aplicand/ majorand taxa vamala la import si determinand astfel reducerea pretului pe care tara respectiva trebuie sa il plateasca furnizorilor sai.

Teoretic, nivelul acestei taxe vamale trebuie stabilit astfel incat castigurile obtinute de urma ameliorarii raportului de schimb sa depaseasca pierderile de eficienta induse prin agravarea restrictiei la import: asa-numita taxa vamala optima.

In practica, posibilitatile de manipulare a raportului de schimb in propriul avantaj sunt reduse:

exista relativ putine cazuri in care anumite tari sunt in situatia de a influenta pretul mondial

este dificil de determinat nivelul optim al taxei vamale (in absenta caruia, pierderile suferite nu vor fi compensate de castigurile de pe urma ameliorarii raportului de schimb)

exista riscul ca tarile furnizoare sa recurga la masuri de retorsiune

4. instrument de negociere pentru obtinerea de concesii din partea partenerilor comerciali

5. instrument de retorsiune

Membrii OMC nu pot recurge unilateral la acest instrument: este necesara parcurgerea etapelor prevazute de mecanismul de reglementare a diferendelor.

Dupa obiectul impunerii, trebuie facuta distinctia intre:

taxe vamale de import

taxe vamale de export

Se poate recurge la ele din considerente precum:

- obtinerea de venituri bugetare

- ameliorarea raportului de schimb (daca tara respectiva este un furnizor mondial major)

- sustinerea utilizatorilor interni ai produselor care fac obiectul taxelor si, daca tara este un furnizor mondial important, penalizarea concurentilor externi ai utilizatorilor interni

- evitarea frictiunilor cu parteneri externi (e.g., acuzatii de dumping la adresa producatorilor interni; moderarea livrarilor chineze de produse textile in urma recentei anulari a tuturor restrictiilor cantitative permise in baza Acordului Multifibre)

taxe vamale de tranzit

- scop exclusiv fiscal

Dupa modul de percepere (sau de asezare)

ad valorem: percepute asupra valorii in vama a marfurilor, sub forma unor cote procentuale.

Sensibila la fluctuatiile de pret, al caror efect negativ asupra producatorilor il amplifica (efect pro-ciclic): in perioadele caracterizate prin preturi internationale deprimate, care sporesc presiunea concurentiala asupra producatorilor interni, efectul protectionist al taxelor ad valorem se diminueaza si el.

Vulnerabila la practici de eludare (e.g.. sub-facturarea marfurilor)

Poate da ocazia unor practici restrictive: o evaluare vamala excesiva

specifice: percepute pe unitatea de masura fizica a marfurilor importate

Au avantajul de a nu fi afectate de practicile de abuz, iar reactia la fluctuatiile de pret este opusa celei a taxelor ad valorem.

- nepracticabile decat pentru un numar redus de pozitii tarifare (in total sunt circa 10000)

- greoaie si complexe, fac dificila aprecierea incidentei lor asupra produselor la care se aplica; E.g., "alune arahide neprajite" in Japonia: 70 yeni/ kg plus 7 yeni pentru fiecare procent care depaseste 10% continut de lactoza;

- lipsa de transparenta disimuleaza impactul restrictiv (element care, ceteris paribus, favorizeaza lobby-ul protectionist)

- in perioade inflationiste, efectul protectionist se erodeaza (facand necesare ajustari frecvente ale nivelului taxelor specifice)

- au un potential distorsionant mai mare decat taxele ad valorem: intrucat efectul protectionist al lor este cu atat mai puternic cu cat produsul este mai ieftin, este stimulata productia de bunuri ieftine pe plan intern, iar - pe de alta parte - exportatorii sunt stimulati sa tinteasca segmentele de piata cu produse scumpe

Cel mai frecvent, taxele specifice se intalnesc in cazul produselor agricole, de multe ori ca rezultat al "tarificarii" prelevarilor variable aplicate anterior incheierii Acordului privind Agicultura in cadrul Rundei Uruguay.

Din acest motiv, cei mai frecventi utilizatori ai taxelor specifice sunt tarile dezvoltate.

Proportia pozitiilor tarifare carara li se aplica taxe specifice reprezinta, la ora actuala:

14.3% in SUA,

12.5% in UE,

8.4% in Norvegia,

5.2% in Japonia,

4.8% in Canada

1.5% in Australia.

Elvetia este un caz special, intrucat toate taxele sale vamale care nu sunt nule sunt in expresie specifica.Intre tarile in curs de dezvoltare, proportii insemnate de taxe vamale in forma specifica inregistreaza Sri Lanka (22%) si Thailanda (20%).

Echivalentul ad valorem mediu al taxelor vamale specifice este mult mai ridicat decat nivelul mediu al taxelor vamale ad valorem, confirmand impactul de regula mai protectionist al acestor taxe.

Intre 94 si 98 din cele mai inalte 100 taxe vamale (in echivalent ad valorem) aplicate in Canada, Japonia si UE sunt in expresie specifica, atingand varfuri individuale de 314%, 1739% (!) si, respectiv, 210%. Nivelul mediu al echivalentului ad valorem al taxelor specifice depaseste copios media taxelor ad valorem:

SUA, 2001: 11.9%, fata de 4.4%

UE, 2002: 29.2% fata de 4.5%

Japonia, 2002: 44.2% fata de 4.9%

Canada, 2002: 81.4% fata de 4.2%

mixte: combinatie de taxe ad valorem si specifice.

CONTINGENT TARIFAR - notiune care implica doua niveluri de taxe vamale, intre care exista de regula diferente importante, pentru unul si acelasi produs; nivelul mai mic al taxei se aplica pana la concurenta unei anumite canitati/valori prestabilite a importurilor, dincolo de care urmeaza a se aplica nivelul superior de taxare.

E.g., taxa vamala pentru primele 10000 de tone de grau importate este de 10%, urcand la 50% pentru orice importuri suplimentare.

Ca si taxele vamale specifice, contingentele tarifare se aplica cu precadere importurilor de produse agricole. In mod tipic, ele au drept scop:

punerea in aplicare a angajamentelor de acces minim pe piata formulate in cadrul Acordului privind Agricultura (deoarece nivelul taxelor vamale rezultat din procesul de "tarificare" este adesea prohibitiv)

punerea in aplicare a unui regim preferential in cadrul acordurilor de liber schimb (deoarece, cele mai multe ori, produsele agricole nu fac obiectul unei liberalizari complete)