Politica tarifara

Politica tarifara

Politica tarifara se realizeaza in special cu ajutorul tarifului vamal, considerat de normele comertului international (Acordul General pentru Tarife si Comert - GATT, inglobat din 1995 in Organizatia Mondiala a Comertului - OMC) drept principalul instrument de protectie a economiei natinale.

1 Tariful vamal

Tariful vamal cuprinde nomenclatorul marfurilor de import, clasificate si codificate dupa anumite criterii (origine, grad de prelucrare sau mixt) si taxele vamale corespunzatoare, exprimate ad valorem (procent din valoarea marfii), specific (o anumita suma pe unitatea de marfa importata), sau mixt (ambele forme). Cele mai multe tari utilizeaza taxe vamale ad valorem. Statele Unite folosesc pentru o serie de produse taxele vamale mixte.

Tarile UE si EFTA, tarile asociate la UE si alte tari europene utilizeaza sistemul amortizat de clasificare (mixt) si de codificare (cu 8 cifre). Statele Unite si Canada folosesc un sistem propriu, mai putin elaborate in comparatie cu sistemul amortizat. Japonia, Australia si Noua Zeelanda utilizeaza sistemul standard ONU de clasificare. Comparabilitatea datelor si elaborarea de statistici internationale se realizeaza printr-un sistem de chei de transfer de la un nomenclator la altul.

Cele mai multe tari folosesc tarife vamale cu o singura coloana de taxe vamale. In acest caz, tarifele se numesc autonome. Sunt unele tari (de exemplu, SUA) care folosesc tarife cu doua coloane de taxe, caz in care tarifele se numesc conventionale. Prima coloana de taxe se aplica la importul din tarile cu care nu sunt incheiate conventii bi sau multilateral, iar cea de-a doua la importul din tarile cu care au fost incheiate astfel de intelegeri si carora li s-a acordat clauza natiunii celei mai favorizate, respective li se aplica cele mai reduse taxe folosite de tara respectiva in relatiile cu oricare alt stat tert.

2. Taxa vamala

Taxa vamala este, de fapt, un impozit indirect perceput asupra marfurilor importate, majorand pretul de import si, implicit, de vanzare pe piata interna, pentru a le face mai putin competitive sau chiar necompetitive in raport cu produsele similare nationale. Prin acest efect, tariful vamal este considerat un instrument economic de protectie, intrucat, oricat de mare ar fi, taxa vamala nu opreste importurile din tari care dispun de o putere concurentiala (costuri de productie si calitate) capabile sa surmonteze nivelul taxei vamale de import.

Pentru a-si indeplini rolul sau economic la import (protectie, dar nu interdictie), politica vamala trebuie sa respecte o serie de reguli convenite pe plan international. In primul rand, pretul marfii din import trebuie sa fie un pret real (nu arbitrar), rezultat din facturi si exprimat in conditia de livrare CIF (cost, insurance,freight - cost, asigurare, navlu / transport extern). In al doilea rand, transformarea pretului de import exprimat in valuta in pret in moneda nationala trebuie sa fie efectuata la cursul real al monedei nationale fata de valutele straine si nu la un curs arbitrar, fiind interzisa practicarea de cursuri multiple. In al treilea rand, dupa aplicarea taxei vamale prevazute in tariful vamal, marfa importata nu trebuie supusa unor alte taxe decat cele aplicate produsului similar din productia proprie, acordandu-i-se, astfel, tratamentul national.

Pot fi considerate ca facand parte din politica vamala si suprataxele temporare de import (aplicate in caz de pericol in situatia balantei de plati sau de perturbare grava de catre importuri a unor industrii nationale), taxele de compensatie (aplicate la importurile din tarile care subventioneaza productia si exporturile), taxele antidumping (aplicate fata de importul realizat la preturi sub pretul normal de piata al produsului respectiv) si taxele de retorsiune (aplicate la importul dintr-o tara care ia masuri unilaterale la importul ei din alte tari).

De subliniat ca taxele de acciza, care se aplica numai la consumul anumitor marfuri, vizeaza atat marfurile din productia interna, cat si pe cele similar din import si, deci, nu fac parte din politica vamala.

3. Protectie nominala si protectie efectiva

Nivelul taxelor vamale din tarif indica protectia nominala. In afara de aceasta, se poate calcula protectia efectiva, dupa formula:

In care: taxa vamala efectiva;

taxa nominala la produs finit;

Vf valoarea produsului finit;

taxa nominala la material prima utilizata;

valoarea materiei prime.

Taxa efectiva indica gradul efectiv de protectie pe care statul il aplica asupra valorii adaugate incorporate in produsul finit importat. Cu cat diferenta dintre taxa vamala la materia prima sau produsul semifinit si produsul finit este mai mare, cu atat protectia efectiva este mai mare. Statele folosesc metoda escaladarii taxelor vamale nominale (cu atat mai mari cu cat gradul de prelucrare creste) pentru a proteja mai eficient prelucrarea interna.

4. Teritoriu vamal

Tarifele vamale se aplica teritoriului national al tarii, denumit teritoriu vama, care de regula corespunde cu teritoriul geografico-administrativ.

In anumite cazuri, tarile constituie pe teritoriul geografico- administrative zone libere sau porturi franco in care marfurile pot fi introduse pentru depozitare, prelucrare si rexport fara plata taxelor vamale. In aceste cazuri, teritoriul vamal este mai restrans, nu mai coincide cu teritoriul geografico-administrativ. Daca, insa, marfurile respective intra in teritoriul vamal al tarii, ele sunt supuse regimului vamal obinuit.

In alte cazuri, tarile formeaza intre ele uniuni vamale, desfiintand taxele vamale in comertul reciproc, iar la importul din tarile terte aplicand un tariff vamal comun. In aceste situatii, tariful vamal respectiv excede granitele unei tari, teritoriul vamal fiind teritoriul tuturor tarilor participante la uniunea vamala.