TEORIA GENERALA A CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE (CCI)

TEORIA GENERALA A CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE (CCI)

CCI = principalul mijloc de realizare a comertului international

CCI - contine clauze generale (intalnite in majoritatea contractelor) si clauze speciale (specifice), care se refera in principal la contractele incheiate pe termen mediu sau lung.

Clauze specifice in CCI incheiate pe termen mediu sau lung

- marea parte a CCI se incheie pe termen mediu sau lung

- aceste CCI sunt supuse unor riscuri care pot afecta echilibrul contractual initial

CCI pe termen mediu : intre 1 si 5 ani

CCI pe termen lung : peste 5 ani.

Riscurile = eveniment posibil sa se produca dupa incheierea contractului, independent de culpa vreunei parti si care, daca se realizeaza, poate face imposibila sau sensibil mai oneroasa prestatia uneia sau a ambelor parti contractante.

Riscurile care pot afecta CCI :

A). riscuri comerciale

B). riscuri necomerciale

A) riscuri comerciale

1. riscuri valutare

= variatia cursului de schimb al monedei in care este exprimat pretul contractului fata de o moneda de referinta (moneda de calcul) sau fata de alt element de referinta.

2. riscuri nevalutare

= evenimente economice variate (ex : schimbarea semnificativa a pretului materiilor     prime, ale energiei, a valorii muncii, a tarifelor de transport, a primelor de asigurare, a comisioanelor bancare, a raportului cerere-oferta, riscuri tehnice etc)

B) riscuri necomerciale

1. riscuri politico-administrative - tin de ingerinta autoritatilor publice in CCI si in existenta statului (ex : conflicte armate, embargou, blocada economica, greve, interdictii in acordarea licentelor de import-export)

2. evenimente naturale - independente de vointa umana (cutremure, inundatii etc) ;prezinta o importanta mai redusa in CCI.

Pentru evitarea consecintelor nefavorabile pe care riscurile le pot avea asupra contractului, se insereaza clauze asiguratorii impotriva riscurilor.

Clasificarea clauzelor asiguratorii impotriva riscurilor.

A) dupa felul riscului la care se refera:

1. clauze de asigurare impotriva riscurilor valutare

- clauza aur

- clauza valutara

- clauza de optiune a monedei liberatorii etc.

2. clauze de asigurare impotriva riscurilor nevalutare

- clauza de revizuire a preturilor

- clauza de postcalculare a preturilor

- clauza ofertei concurente

- clauza clientului celui mai favorizat

- clauza de impreviziune (hardship).

3. clauze de asigurare de forta majora (acopera riscurile politico-administrative si

calamitatile naturale).

B). dupa obiectul clauzei :

1. clauze de mentinere a valorii contractului

- au un obiect mai restrans (numai prestatiile pecuniare din contract - pretu/ tariful/dobanda/ comisionul etc)

- scopul lor este de a proteja contractul impotriva riscurilor valutare si nevalutare care pot afecta contractul.

- tipuri :

a) clauza aur

b) clauza valutara

c) clauza de optiune a monedei liberatorii

d) clauza de revizuire a preturilor

e) clauza de postcalculare a preturilor

2. clauze de adaptare a contractului

- obiect mai larg

- nu privesc doar prestatiile monetare, ci intreaga economie a contractului (prestatiile

monetare si cele materiale)

- tipuri :

a) clauza ofertei concurente

b) clauza de impreviziune (hardship).

c) clauza clientului celui mai favorizat

d) clauze de asigurare de forta majora

C) dupa modul de operare :

1. clauze care au o actiune automata

- cuprind in chiar continutul lor acel mecanism economico-juridic pentru ca aceasta

clauza sa fie aplicata de oricare din partile contractante (de partea interesata), fara a fi

nevoie sa renegocieze contractul cu cealalta parte.

- aceste clauze actioneaza prin ele insele (eo ipso).

2. clauze care nu actioneaza decat prin renegocierea contractului

- clauza de hardship (nu actioneaza niciodata automat)

- celelalte clauze pot actiona fie automat, fie prin renegociere, conform vointei partilor.

Clauzele de asigurare sunt necesare daca respectivul CCI este supus legii romane.

- daca legea romana este lex causae, partile pot sa prevada clauze asiguratorii contra acestor riscuri, pentru ca in dreptul roman nu exista, de lege lata, teoria impreviziunii ; in dreptul roman, primeaza principiul fortei obligatorii a contractului (art. 969 C. civ.) ; daca partile nu prevad in contract o clauza de adaptare sau o alta clauza asiguratorie contra riscurilor, judecatorul sau arbitrul nu poate, in principiu, sa adapteze contractul ; daca apare riscul, prestatia cel putin a uneia dintre parti va fi alterata.

- nici Conventia de la Viena (1980) nu consacra teoria impreviziunii

- principiile UNIDROIT, in variante initiala (1994), nu au consacrat aceasta teorie ; in varianta din 2004, a fost introdusa in aceste principii o sectiune referitoare la impreviziune.

CLAUZELE ASIGURATORII CONTRA RISCURILOR VALUTARE

A) CLAUZA AUR

- importanta de ordin istoric

- aplicata dupa al doilea razboi mondial, ca urmare a prevederilor Acordului de la Bretton Woods

- este guvernata de 2 principii fundamentale:

a) principiul unei paritati fixe in aur a monedelor statelor membre ale FMI (ex: in 1944, 1 USD = 888 mg aur pur)

b) principiul convertibilitatii in aur a monedelor statelor membre

Sistemul a functionat pana in 1978, cand s-au adoptat Acordurile de la Kingston.

In aceasta perioada, aurul era un denominator comun al monedelor statelor membre.

Clauza aur = clauza prin care se prevede ca pretul contractual, exprimat intr-o valuta cu paritatea oficiala in aur la momentul incheierii contractului, creste sau scade in functie de paritatea in aur a monedei de plata.

In prezent, monedele nemaiavand o paritate oficiala in aur, clauza aur si-a pierdut importanta, aurul fiind inlocuit cu alte etaloane (alte valute apreciate ca fiind stabile).

B) CLAUZELE VALUTARE

- specificul acestor clauze = partile stabilesc 2 categorii de monede:

a) Moneda de plata (de facturare)

b) Moneda de referinta (de calcul; de cont), considerata de parti ca fiind mai stabila.

Scopul clauzelor valutare = evitarea riscului variatiei cursului de schimb al monedei de plata fata de moneda de referinta, intre momentul incheierii contractului si momentul platii, prin includerea in pretul contractual a procentului de scadere sau prin deducerea din pret a procentului de crestere a ratei de schimb.

Exista 3 categorii de clauze valutare:

1) Clauze monovalutare;

2) Clauze plurivalutare bazate pe un cos valutar stabilit de parti;

3) Clauze plurivalutare bazate pe un cos valutar institutionalizat.

1) Clauze monovalutare

= clauze prin care partile stabilesc ca pretul marfii sau al serviciului, exprimat in moneda de cont, se va plati in moneda de plata la cursul de la data platii.

Daca la data executarii contractului, moneda de plata a cunoscut o devalorizare, pretul marfii sau al serviciului se va mari in mod corespunzator, si invers.

Efectele acestui tip de clauze - variatiile de curs ale monedei de plata nu afecteaza valoarea reala a prestatiei pecuniare primite de creditor, pentru ca debitorul va plati, in toate situatiile, cantitatea de unitati monetare corespunzatoare sumei exprimate in moneda de cont.

Riscul valutar este eliminat, raportul marfa-pret stabilit in contract fiind mentinut.

2) Clauze plurivalutare bazate pe un cos valutar stabilit de parti

- cauzele care justifica aceste clauze:

a. renuntarea la aur;

b. relativa instabilitate a pietelor valutare.

Cosul valutar - include, de regula, 3-5 monede etalon; in acest caz, moneda de referinta este chiar cosul valutar.

Partile convin ca pretul din oferta de plata sa fie facturat in functie de media cursurilor monedelor din cosul valutar. Daca media cursului monedelor din cosul valutar creste, pana la momentul platii, in raport cu moneda de plata, pretul marfii va creste corespunzator.

3) Clauze plurivalutare bazate pe un cos valutar institutionalizat

Se deosebesc de clauzele plurivalutare bazate pe un cos valutar stabilit de parti prin faptul ca monedele din cos, precum si modalitatea de calcul a cursului nu mai sunt stabilite de parti, ci de catre un organ specializat al statului.

C) CLAUZELE NEVALUTARE

Urmaresc pastrarea pretului contractual, in cazul in care exista fluctuatii la nivelul unor elemente nevalutare, considerate elemente de referinta (ex: pretul materiilor prime, tariful energiei electrice, tarifele de transport, nivelul salariilor etc).

In principiu, clauzele nevalutare se includ in contractele incheiate pe termen lung (ex: vanarea de masini).

In functie de etalonul utilizat, clauzele nevalutare se clasifica in:

a) Clauze cu indexare speciala (unica);

b) Clauze cu indexare cumulativa;

c) Clauze cu indexare generala.

a) Clauzele cu indexare speciala (unica)

- pretul contractului se raporteaza la o unitate de masura uzuala a uni produs determinat (ex: pretul tonei de carbune; pretul unui Kw/h etc).

b) Clauzele cu indexare cumulativa

- pretul contractului este legat de evaluarea mai multor elemente de referinta (ex: pretul materiior prime, al muncii, al energiei electrice etc).

c) Clauzele cu indexare generala

- pretul contractului se raporteaza la valoarea intregului ansamblu de bunuri si servicii care pot fi procurate, intr-o zona geografica determinata, cu cantitatea de moneda in care este exprimat pretul. Elementul e referinta este indicele sintetic privind evolutia preturilor la nivelul unei tari, oras etc.

D) CLAUZA OFERTEI CONCURENTE

- face parte din categoria clauzelor asiguratorii contra riscurilor nevalutare.

Clauza ofertei concurente = clauza prin care una din partile contractului (beneficiarul clauzei) dobandeste dreptul ca in cazul in care, pe parcursul executarii contractului, un tert ii face o oferta mai favorabila decat prevederile contractului in derulare, sa obtina adaptarea contractului in spiritul ofertei tertului sau, daca promitentul nu accepta, contractul sa se suspende sau sa fie reziliat, direct sau in baza unei hotarari judecatoresti ori arbitrale.

Elementul esential al clauzei este oferta facuta beneficiarului de catre un tert concurent al promitentului.

Conditiile definitorii ale clauzei ofertei concurente = caracterul mai favorabil al ofertei tertului. Aprecierea caracterului mai favorabil presupune realizarea unei comparatii cu elementele corespunzatoare din contractul in curs de derulare.

Pot exista 2 situatii:

a) unicul element diferit al ofertei est pretul

b) conditiile mai favorabile privesc si alte elemente ale contractului (cantitatea sau calitatea marfii, termenele de livrare, conditiile de transport, conditiile de plata etc). In acest caz, comparatia trebuie sa aiba in vedere intreaga economie a contractului.

Din punctul de vedere al obiectului sau, clauza ofertei concurente este o clauza de adaptare a contractului, spre deosebire de clauza aur, clauzele valutare sau clauza de indexare a pretului, care sunt clauze de mentinere a contractului.

Efectele clauzei ofertei concurente:

- se produc automat sau prin acordul promitentului, conform vointei partilor.

- daca efectele se produc automat, vechea obligatie devine caduca, iar beneficiarul clauzei poate proceda la adaptarea contractului conform ofertei concurente mai favorabile primite de la tert. Acest mecanism este riscant pentru promitent, deoarece aprecierea conditiilor ofertei si a seriozitatii acesteia scapa controlului sau.

- daca efectele se produc prin acordul promitentului, in contract se prevede posibilitatea acestuia de a accepta sau de a refuza adaptarea contractului.

Exista mai multe variante:

a). promitentul accepta ca atare conditiile din oferta concurenta, caz in care contractul se va modifica in mod corespunzator.

b). promitentul accepta sa renegocieze contractul, caz in care are loc o readaptare a contractului nu neaparat in termeni diferiti, insa in conditii mai avantajoase pentru beneficiar.

c). promitentul poate accepta suspendarea contractului, caz in care beneficiarul poate incheia astfel un contract cu tertul, in conditiile propuse de catre acesta, pe perioada de suspendare a contractului cu promitentul.

d). promitentul poate refuza adaptarea contractului sau poate sa nu isi exprime punctul de vedere intr-un termen rezonabil, unica solutie fiind rezilierea contractului.

Daca adaptarea contractului nu se poate face prin acord, partile pot recurge la o procedura de judecata sau de arbitraj (in acest ultim caz, in baza clauzei compromisorii incluse in contract).

E)CLAUZA CLIENTULUI CELUI MAI FAVORIZAT

Clauza clientului celui mai favorizat = clauza prin care o parte a contractului (promitentul) se obliga ca, in cazul in care pe durata executarii contractului, va incheia un contract similar cu un tert, contract in care va acorda tertului conditii mai favorabile decat cele prevazute in contractul in curs de executare, sa aplice aceleasi conditii celorlalte parti contractante, contractul fiind modificat in mod corespunzator.

Clauza clientului celui mai favorizat este o clauza de readaptare a contractului.

Clauza clientului celui mai favorizat se aseamana cu clauza ofertei concurente prin scop (adaptarea contractului ca urmare a interventiei unor riscuri nevalutare), dar se deosebeste de aceasta prin elementele de referinta (in cazul clauzei ofertei concurente, este vorba despre oferta tertului; in cazul clauzei clientului celui mai favorizat, este vorba despre operatiunea comerciala, despre contractul incheiat de o parte cu un tert).

Conditiile definitorii ale clauzei clientului celui mai favorizat = caracterul mai favorabil al regimului acordat tertului. Aprecierea caracterului mai favorabil se realizeaza in baza unei comparatii, fie numai cu privire la pretul contractual, fie asupra totalitatii elementelor celor 2 contracte.

Efectele clauzei clientului celui mai favorizat = se pot produce:

a) automat

b) prin renegociere, in functie de vointa partilor.

In principiu, efectele se produc automat. Vechea obligatie devine caduca, iar promitentul trebuie sa acorde beneficiarului conditiile mai favorabile consimtite in favoarea tertului. Acest efect nu permite promitentului sa opteze pentru rezilierea contractului, cat timp nu contesta ca a acordat conditii mai favorabile tertului. In acest caz, suspendarea contractului este improprie.

Uneori, partile pot sa prevada readaptarea contractului prin renegociere la cererea beneficiarului. Aceasta varianta permite ca adaptarea sa poata fi convenita si asupra altor conditii decat cele acordate tertului.

F) CLAUZA DE IMPREVIZIUNE (HARDSHIP)

Temeiul juridic - clauza de impreviziune este produsul practicii, continutul ei fiind configurat conform vointei partilor. Prevederile legislative exprese in acest sens lipsesc in majoritatea sistemelor de drept.

Clauza de hardship = clauza care prevede obligatia partilor de a proceda la negocierea contractului in vederea adaptarii sale sau de a recurge in subsidiar la un tert (arbitru), daca pe parcursul executarii contractului se produc evenimente de orice natura, independente de culpa oricareia din parti, evenimente care afecteaza grav echilibrul contractual, producand ingreunarea substantiala a executarii contractului pentru cel putin una dintre parti si care ar fi inechitabil sa fie suportate exclusiv de partea afectata.

Conditiile definitorii ale clauzei de hardship = imprejurarea de hardship are caracter de generalitate (imprejurare de orice natura care ar putea interveni pe parcursul executarii contractului).

Clauza de hardship acopera atat riscurile valutare, cat si pe cele nevalutare, cu conditia ca acestea sa schimbe grav datele avute in vedere la momentul incheierii contractului. Aceasta clauza poate acoperi atat sfera de aplicare a clauzelor de mentinere a valorii contractului, cat si pe aceea a clauzelor de adaptare a contractului.

Mecanismul clauzei presupune un eveniment independent e culpa vreuneia dintre parti. Evenimentul trebuie sa fie:

a) imprevizibil la momentul incheierii contractului

b) exterior vointei partilor

c) evenimentul sa perturbe grav echilibrul contractual

d) caracterul inechitabil al suportarii respectivului eveniment, in mod exclusiv, de catre partea care il sufera.

Caracterul imprevizibil si insurmontabil al evenimentului de hardship apropie aceasta clauza de clauza de forta majora.

Criteriul de apreciere a comportamentului partii care invoca evenimentul de hardship este, de regula, un criteriu obiectiv (comportamentul unui comerciant rezonabil si prudent, aflat in aceeasi situatie).

e) evenimentul sa produca o ingreunare substantiala a executarii contractului pentru cel putin una din parti.

Caracterul substantial al ingreunarii se apreciaza pe baza unor criterii concrete, de natura economica (o anumita crestere a sarcinilor financiare in raport cu profitul obtinut din operatiunea respectiva, intr-o perioada de timp determinata).

Criteriul de restabilire a echilibrului contractual trebuie sa permita arbitrului sa aiba ca obiectiv nu simpla reasezare a elementelor contractului, perturbate prin interventia elementului de hardship, ci conservarea caracterului echitabil al raportului juridic, privit in ansamblul sau.

Efectele clauzei hardship

Clauza nu opereaza niciodata automat, ci numai prin renegociere; prin urmare clauza conduce la renegocierea contractului. Astfel, partile trebuie sa prevada in contract procedura de renegociere. Aceasta procedura cuprinde mai multe etape:

notificarea de catre partea afectata a intentiei de a renegocia contractul.

Notificarea trebuie sa intervina in termenul prevazut in contract sau, daca nu s-a prevazut nimic, intr-un termen rezonabil.

Negocierea propriu-zisa

a.       Cocontractantul recunoaste existenta situatiei de hardship si partile convin asupra readaptarii contractului. In consecinta, contractul se va readapta si executa in termenul nou stabilit.

b.      Cocontractantul fie refuza sa recunoasca existenta situatiei de hardship, fie, desi recunoaste existenta acesteia, refuza readaptarea contractului. Intr-o asemenea situatie, exista doua subsituatii:

b.1. Oricare dintre parti se poate adresa unui tert, de regula un arbitru, care va constata fie ca nu exista situatia de hardship, si atunci cererea de readaptare a contractului va fi respinsa, fie partile vor constata existenta situatiei de hardship si atunci, potrivit contractului, se poate dispune - adaptarea contractului la noile imprejurari, prin egalizarea sau balansarea pierderilor; rezilierea contractului in cazul in care salvarea acesteia nu mai e posibila; sau suspendarea efectelor contractului daca hardship are un caracter temporar; sau partile pot dispune orice alta solutie care apare ca fiind necesara.

Partile mai pot recurge si la un mediator, dar solutia oferita de el nu are un caracter obligatoriu (non binding).

b.2. Rezilierea de plin drept a contractului