ACCESORII PENTRU VESTIMENTATIA FEMININA DE AZI

 

ACCESORII PENTRU VESTIMENTATIA FEMININA DE AZI

Cuprins

CAPitoluL 1. argument

Importanta accesorilor, ornamentelor , coafurilor in identificarea imaginii umane , de-a lungul timpului.

CAPITOLUL 2. Materialele recuperabile folosite in crearea de accesorii pentru vestimentatia feminina.

2.1. Descrierea deseului si a materiei prime folosite

2.2. Modele de accesorii

Accesorii , incaltaminte , genti, elemente complementare costumului de-a lungul timpului.

Lenjerie, manusi de-a lungul timpului

Podoabe si bijuterii de-a lungul istoriei

Costumul de baie de la inceput si pana azi

Podoabele capului - palarii si accesorii, din vechime si pana azi

Colectia de modele

CAPITOLUL 3. . Realizarea accesoriilor vestimentare

CAPITOLUL 4. Panou cu schite

Cap. 1. Argument

Ce stiti despre accesoriile folosite in vestimentatia feminina de azi? (studiu de caz)

Accesoriile prin definitie nu sunt esentiale, indispensabile din punct de vedere functional ,dar pot avea rol insemnat in compozitia imaginii.

Unul din cadourile cele mai expresive, dar in acelasi timp nemuritoare sunt bijuteriile. In special reprezentantele sexului frumos sunt cele care apreciaza cel mai bine prezenta unei bijuterii . Pentru a putea intelege mai bine specificitatea fiecarei parti componente a unei bijuterii - diamante, perle, dar si a materialului din care este compusa va prezentam un mic dictionar explicativ. In acest fel veti putea intelege mai bine ce cumparati.

Este aproape de neconceput in ziua de azi sa vezi pe cineva pe strada fara a avea ceva atarnat de mana sau de umar. Chiar si barbatii cara dupa ei ceva ,o servieta ,un rucsac citadin... ca avem asupra noastra hartii ,chei, telefoane, agende ,o mica trusa de farduri sau lucruri care nici nu-ti trec prin cap ,dar care se dovedesc a fi utile cand nici nu te astepti. O geanta care ,in functie de stilul de viata al fiecaruia ,trebuie sa fie cat de cat functionala ,dar mai ales sa indeplineasca niste criterii estetice ce tin de gustul fiecaruia.

Prin forma si culoarea sa ,parul e o componenta insemnata a infatisarii individuale ,face parte din semnalmente oficiale ,ca si culoarea ochilor sau incaltamintea.Culoarea nu e decat aparent un domeniu de joaca si fantezie fara limite. Ea reprezinta ,din cele mai vechi timpuri ,ca si vesmintele ,informatii asupra locului si rolului individului in societate.

Se poarta parul prins intr-o coada sau suvite impletite in cele mai creative moduri ,iar imaginea glamour a sezonului este mult mai cuminte - ondulari mari caracterizate de o feminitate lejera.

Tendintele de primavara-vara 2008 pregateste un sezon al reintoarcerii la simplitate ,in care coafurile inspira o atitudine relaxata.

CAPITOLUL 2 :Materiale recuperabile folosite in crearea de accesorii pentru vestimentatia feminina

2.1. Descrierea deseului si a materiei prime folosite pentru realizarea accesoriilor

Timp de mii de ani ,problema principala a fost "cum aparam omul de fortele oarbe ale naturii"?La sfarsitul acestui secol aceasta paradigma s-a schimbat si a devenit "cum aparam natura de inconstienta ,nepasarea ,excesele si activitatea nociva a omului?".Chiar daca s-au inregistrat cresteri ale productivitatii si implicit ale bunastarii ,pe baza modelului de dezvoltare tehnologica si economica adoptat, pretul a fost platit prin continua degradare a mediului, efecte sociale negative, exploatarea irationala si inadecvata a resurselor si materiilor prime.

De aceea, in prezent, conceptul de dezvoltare nu mai poate fi despartit de problemele si caile specifice de asigurare a dezvoltarii durabile, concept cu valente globale de pace si progres, de respect pentru natura si viata. Dezvoltarea in conceptia actuala inseamna cresterea competitiva durabila, bazata pe inovarea tehnologiilor, produselor, proceselor si organizarii muncii, a intreprinderilor si activitatilor, in conditiile asigurarii unei eficiente ecologice sporite.

Unele accesorii pe care le avem in prezentare au fost facute din alte accesorii mai vechi ,care nu mai puteau fi folosite. Dintr-un colier mai vechi pe care l-am primit de la bunica mea am facut un alt colier. Pe acela l-am desfacut si am adaugat alte culori si am schimbat si ata pe care erau puse margelele.

Deseurile textile pot fi clasificate dupa provenienta in doua categorii:
- deseuri textile tehnologice - provenite din procesele de prelucrare textila (filare, preparatia firelor, tesere, tricotare, confectionare etc);
- textile uzate - colectate de la populatie, sau de la institutii, ca urmare a uzurii fizice si morale dupa un anumit timp de folosire a articolelor textile.
Deseurile textile tehnologice sunt utilizatein productia de produse textile in proportie de cca 20%, obtinandu-se: textile netesute, fire, placi termoizolante, geotextile etc. Textilele uzate sunt valorificate in industria materialelor de constructii prin obtinerea de materiale termo, fono si hidroizolante. Cat despre sezonul primavara-vara din 2008, tendinta generala a modei va fi de a trece la culori foarte vii, de la contrastul alb-negru si de la griurile pastelate si intoarcerea la minimalism.

Pop Art este un curent puternic de la inceputul anilor, 70, preluat din muzica, a generat in arta o purificare a formei si a impus o geometrie impecabila a costumului, dar si foarte multe elemente avangardiste, care tin de cromatica, dar si de carouri, aplicatii, benzi colorate, imprimeuri geometrice foarte mari, cu accente foarte puternice de rosu, verde si violet.

Din garderoba niciunei doamne care se respecta nu pot lipsi accesoriile, care ii completeaza si ii personalizeaza tinuta. Pentru a va simti cu adevarat speciala, moderna si eleganta, cele de marochinarie, confectionate din piele veritabila, in diverse culori - poseta, portofelul, portchei-ul sau cureaua - sunt doar cateva dintre 'ingredientele' care functioneaza ca o tacuta carte de vizita, atunci cand mergeti la birou, la plimbare sau cand luati cina la restaurant.

PIELEA MATERIE PRIMA PENTRU ACCESORII VESTIMENTARE

O tinuta vestimentara nu este pusa in valoare daca imbracamintea nu este completata de accesorii. Accesoriile sunt numeroase, extrem de diversificate si realizate din foarte multe tipuri de materiale. Accesoriile din piele pot fi:

- incaltaminte;

- articole de marochinarie: posete, port stilou, port ochelari, portmoneu, portcosmetice etc;

- curele de pantaloni, rochii, fuste, taioare ceas etc;

- bijuterii: bratari, snur pentru pandantive etc.

Pentru a putea fi utilizata la confectionarea unor astfel de produse, pielea animalelor trebuie studiata si apoi prelucrata pentru a obtine proprietatile necesare confectionarii .

Posete din piele de capra imprimata

Structura si topografia pielii

Pielea reprezinta invelisul exterior al animalelor. Dupa sacrificare si jupuirea animalului, pielea obisnuita, numita si piele cruda, are caracteristici mecanice reduse si tendinta de putrezire(degradare biochimica)

Tesut subcutan

derma

Glanda sudoripara

epiderma

Radacina parului

muschi

Glanda sebacee

Fir de par

Glanda sudoripara

Fig 1. Structura pielii crude

Privita la microscop,in sectiune perpendiculara pe suprafata pielii,se constata existenta a

trei straturi distincte: epiderma, derma, stratul subcutan.

Epiderma este stratul de invelis protector in exterior, reprezentand 1-2% din grosimea

pielii. Epiderma este formata din mai multe straturi in care celulele sunt asezate aproximativ paralel. In epiderma se gasesc parul si unghiile. Parul patrunde adanc in derma. Datorita prezentei parului si a tecii in derma ,suprafata acesteia prezinta neregularitati, prin partea superioara a dermei si epidermei trec canale ale glandelor sudoripare.

Derma formeaza cea mai mare parte din grosimea pielii 70-80%,fiind alcatuita din fibre de natura proteica care prezinta o asezare mai compacta in exterior, formand stratul papilar si o alcatuire mai putin compacta catre inferior, formand stratul reticular. Fibrele din stratul papilar sunt mai subtiri,o buna parte din acestea fiind dispuse aproximativ paralel cu fata dermei, cele din stratul interior(reticular) sunt mai groase si au o asezare dezordonata.
In derma ,pe langa teaca firului de par se gasesc glandele sudoripare,glande sebacee(de grasime), depuneri de grasime,terminatii nervoase si vasele de sange. Prezenta acestora,in special in stratul papilar,reduce flexibilitatea.

Stratul subcutan este stratul prin care se face legatura cu corpul animalului. Este format din proteina asezate rar si orientate aproximativ paralel cu corpul animalului,depuneri de grasime si vase de sange.

Tabacirea este un proces chimic complex, insotit de o serie de prelucrari mecanice,se obtine pielea finita care se foloseste in industria confectiilor din piele. Pielea finita prezinta caracteristici mecanice(rezistenta si alungire),care se pastreaza nemodificate in timp,deoarece in aceasta stare pielea nu se degradeaza sub actiunea factorilor externi.

In pielea tabacita ramane numai derma,epiderma si stratul subcutan fiind indepartate prin prelucrari chimice si mecanice. In pielea tabacita se disting doua straturi:stratul papilar si stratul reticular.

Stratul papilar,aflat spre exterior,poarta urmele porilor sudoripari si ale fibrelor de par care au fost inlaturate prin procesul de tabacire. Stratul papilar are o rezistenta mai mica decat stratul reticular. Ea difera de la animal la animal,permitand identificarea animalului de la care a provenit pielea. Grosimea stratului papilar in cazul pieilor de bovine este inte 10-20% din grosimea totala a pielii. Iar in cazul pieilor de ovine si caprine,intre 30-50%.

Stratul reticular este format din fibre groase si lungi,asezate mai putin compact, fapt care confera pielii tabacite rezistenta si alungire ridicata. Fibrele sunt asezate mai rar si mai putin incurcate,acest strat retine in el aer,realizandu-se astfel efectul de izolare termica.

Pentru pastrare pielea se conserva prin diverse metode si se obtine pielea bruta conservata.

Pielea bruta conservata, este supusa unor tratamente fizico-mecanice si chimice de tabacire in urma carora pielea devine imputrescibila.

Prin tabacire se indeparteaza epiderma si hipoderma si ramine doar derma cu cele doua straturi: papilar si reticular de a caror structura depind proprietatile si domeniile de utilizare ale pielii tabacite.

Pielea poate fi prelucrata :- cu par si se obtin blanurile,

- fara par, in urma careia se obtin sortimentele :- piei finite flexibil - piei finite rigide

Pentru accesorii se utilizeaza in primul rand piele flexibila pentru ca e mai moale, flexibila, usor de prelucrat si este mai potrivita pentru astfel de articole.Dupa modul cum sunt prelucrate si finisate pieile in tabacarii, aceste se impart in mai multe sortimente:

Piei finite finisate cu fata naturala - se pastreaza aspectul natural al fetei pielii;

Piei finite finisate cu fata corectata - se corecteaza fata pielii care prezinta mici defecte de suprafata;

Atat pieile finite cu fata naturala cat si cele cu fata corectata pot avea fata neteda sau presata imprimata cu un anumit model sau,

Piei finite finisate tip lac;

Piei finite cu aspect velurat - pe fata pielii sau pe partea carnoasa a pielii

1.2Topografia pielii si zonificarea pieilor

Diferentele dintre stratul papilar si stratul reticular se maresc sau se reduc pe diferitele portiuni ale pielii. Datorita acestor diferente, comportarea la solicitari mecanice este diferita pe diferite portiuni. Alungirea este caracteristica cu cele mai mari variatii.

Partea centrala din portiunea de pe spatele animalului numita crupon are cea mai mica alungire,cea mai mare rigiditate si cea mai mare rezistenta la utilizare in timp. In raport cu portiunile marginale. O portiune din zona cruponului supusa ruperii prin solicitare la tractiune prezinta la rupere o sectiune aproximativ neteda cu fibre scurte. Privind la microscop o sectiune din aceasta portiune se constata o asezare compacta a fibrelor in toate directiile.

Pe zona cruponului se identifica portiuni mai compacte si mai rigide,corespunzatoare sirei spinarii.

Cruponul (1,2): impartit in doua de sira spinarii are directia minima de intindere atat in lungime cat si in latime minime si egale. Este zona topografica cea mai buna din piele,descreste in grosime de la sira spinarii spre poale.

Gatul (3) se afla in prelungirea cupronului, are un tesut mai rar decat cruponul, acesta are un tesut mai rar decat cruponul, aceasta are directia minima sub forma de evantai. Din gat se croiesc:carambi, staifuri, burdufuri, limbi.

Carambul este solicitat la confectionare si la purtare in lungime. Se admit defecte in rezervele tehnologice, pe carambul interior si in zona staifului. Staiful este solicitat in timpul confectionarii si purtarii in lungime. Se admit defecte in rezervele tehnologice.

Burduful si limba nu sunt detalii de rezistenta se croiesc din piele mai slaba, au rolul de a a incheia rama de insiretare pentru a nu intra praful si apa si ca staiful sa nu deranjeze piciorul.

Poalele (4) se afla in partile laterale ale pieii inclusiv picioarele, au un tesut mai mare. Are directia minima de intindere in lungime. Din poale se croiesc:carambi, staifuri, burdufuri si limbi.

Ii (7) au un tesut foarte rar, se afla la inchiderea picioarelor din ii se croiesc:limbi si intaritura de capse. Intaritura de capse are rolul de a intari zona de de insiretare a carambilor pentru a mari rezistenta la purtare.

Falcile (9) se afla in prelungirea gatului, tesutul cu multe riduri se croiesc:limbi si intaritura de capse.

Coada (8) se afla in partea opusa falcilor, se indeparteaza in procesul tabacirii.

1.3 Exemple de sortimente de piei folosite in marochinarie

Piele de sarpe sau imitatie de piele de sarpe

Piele velurata cu fata uni sau imprimata

Piele lac

2.2. Modele de accesorii

Accesorii , incaltaminte , genti, elemente complementare costumului de-a lungul timpului.

Accesoriile prin definitie sunt esentiale ,indispensabile din punct de vedere functional ,dar pot avea un rol insemnat in compozitia imaginii.

Ele sunt prada cea mai usoara a modei ,care ca un magician ,scoate din palarie lucruri la care te astepti mai putin.

Daca nu iti poti schimba toata garderoba ,pentru a-ti cumpara doar haine care sunt la moda sezonul acesta ,poti sa te folosesti de accesorii. Cu un buget restrans ,cu o curea noua ,o poseta sau o pereche de ochelari de soare poti sa fii in voga primavara asta. Accesoriile care se afla in tendintele acestui sezon lasa senzatia ca sunt lucrate manual ,exotismul venind poate tocmai din inspiratiile de natura populara.

In aceeasi nota ,oarecum exotica dar si de inspiratie etnica ,se inscriu si accesoriile pe care probabil le iubesti cel mai tare - bijuteriile. Inelele sunt relativ simple ,mari ,cu pietre pe masura sau pietricele colorate. Foarte la moda este galbenul si poti sa iti asortezi o asemenea piatra de la inel cu aplicatiile gentii sau curelei. Daca vrei sa iti iei un inel nou nu uita ca nu e neaparat sa fie dintr-un metal pretios; daca ti se potriveste poate fi chiar din imitatie din piele.

Se mai poarta colierele la baza gatului ,cu pandantive cu pietre mari ,sau realizate dintr-o succesiune de corali ,turcoaze sau cristale.

Bratarile sunt si ele late ,de piele sau metal ,cu aplicatii ,desene sau broderii colorate ,sau mai multe inguste ,purtate deodata.

Purtate fie la pantaloni ,fie la fuste, CURELELE sunt la mare pret sezonul acesta. Insa nu orice fel de curele ci cele gen centiron, late ,cu catarama si / sau aplicatii metalice , dintr-o singura fasie de piele sau din bucati prinse una de alta. Putin mai pretentioase pentru anumite tinute ,se poarta si curelele cu franjuri ,ca si cele din macrame ,eventual trecute de doua ori in jurul mijlocului.

Oricare varianta alegi, poarta cureaua pe deasupra bluzei pentru ca sunt din nou la moda bluzele mai largi, putin bufante datorita curelei.

CRAVATA:De exemplu se schimba mult mai mult decat costumul.Se plaseaza la gat-dirijand atentia spre figura si abatand-o de la tendoanele sau ridurile gatului.In secolul XVIII-lea acesta era rolul panglicii cu dantelute ,flori sau pene pe care femeile o legau ca pe o zgarda ,sus pe gat.Acelasi rol avea si cravata barbateasca ,la inceput doar o fasie alba ,innodata ,care a evoluat in secolele XIX-XX spre forme mai rigide ca papionul oficial sau mai relaxante (acelasi rol il avea iarna salul).

Pornind de la cravata negra sau cea alba ,care se purta la inceputul secolului ,ea s-a impodobit cu toate modelele si nuantele posibile.( desene Bontas)

EVANTAIUL SI UMBRELA :Tinute in mana s-au suspendate, accesoriile mobile ca evantaiul sau umbrela , pot fi deplasate dupa cum e nevoie sa fie dirijate privirile interlocutorilor.

Umbrela e originara din Asia ,unde era un insemn al rangului ,caci era purtata de slujitori.

Cele mai incantatoare umbrele din bambus si hartie imprimata sau pictata sunt facute de chinezi si japonezi ,rivalizand prin finetea desenului si delicatetea culorilor ,cu evantaiele.

Aduse in Europa ,umbrelutele apar si in picturile secolului al XVII-lea (la Goya) si al XIX-lea (la Renoir).

Asortate costumelor masculine ,umbrelele de ploaie au fost multa vreme obligatoriu negre ,inalte cat un baston; ele facand parte si azi din recuzita obligatorie a unui gentelman englez.

Azi umbreluta inflorata ,pliata e unisex avand o mare valoare functionala.

OCHELARII :Ochelarii fac parte din viata noastra si aproape ca nu exista om care sa nu ii foloseasca intr-una din etapele vietii ,macar la batranete sau sub forma unor ochelari de soare.

Primi ochelari de soare se pare ca au fost folositi in secolul I de imparatul roman Nero ,care sa isi odihneasca ochii privea luptele de gladiatori printr-un smarald fixat intr-un inel.De-abia in secolul al XIII-lea proprietatile lentilelor convexe au fost folosite pentru a ajuta vederea:mai intai ca "pietre de citit" care erau impinse sa alunece pe carte pentru a mari literele ,apoi montate ca lupe cu maner si in sfarsit ,ca o pereche de lentile tinute cu mana in fata ochilor.Inventii in aceasta forma in nordul Italiei ,ei au fost slefuiti in deceniile urmatoare din cristal de Murano la Venetia.Odata cu dezvoltarea tipografiei incepand cu secolul al XV-lea cererea de ochelari a crescut in continuu.In Renastere ,invatatii aveau pe nas sau in mana ochelarii ,atribut al carturarului.La inceput cele doua lentile erau prinse intr-o rama fixa din lemn ,apoi din os sau metal ,care era infipta pe nas.

Abia in secolul al XVI-lea ochelarii au fost agatati de urechi cu un snur. Ochelarii au cunoscut diverse chipuri de a manui sau de a suspenda lentilele.Cu timpul dintr-un artificiu necesar ,au devenit si un obiect de lux ,un semn de prestigiu.

In secolele care au urmat, ochelarii au fost purtati in felurite chipuri:doar stransi pe nas (pince-nez), fixati pe o tija lunga tinuta in mana (face a' main-la moda de la sfarsitul sec.al XVII-lea pana in 1900) sau cu maner mai scurt (lorniou), monoclu (lentila pe un singur ochi, legat cu un snur, purtat in prima jumatate a secolului XX) sau cu brate (ca azi).

Formele ochelarilor au variat in pas cu moda si niciodata intamplator, integrandu-se stilului epocii.

Lentilele mici, rotunde sau ovale si-au mentinut forma si dupa Primul Razboi Mondial.Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial dimensiunile lentilelor au crescut, in ani`60 au luat forme geometrice, regulate, patrate.

Mai ales pentru ochelarii de soare, ramele late erau colorate in tonuri vii.

Sub influenta modei hippie, ramele au luat forme de fluture, s-au impodobit cu flori.In finele secolului al XX-lea, spectrul SIDA a readus la moda fidelitatea, sobrietatea, valori eterne, astfel revenind in actualitate si formele retro ale ochelarilor cu lentile mici, rotunde sau ovale, prinse in rame de sarma, iar ochelarii de soare au frecvent lentilele foarte intunecate (care alta data desemnau orbii).

Ochelarii de soare ai anului 2008 ,protejeaza ochii ,sunt la moda iar ochelarii foarte mari ,rotunjiti la margini ,cu rame generoase.

De fapt par meniti sa acopere nu doar ochii ci si o buna parte a fetei.

Lentilele ochelarilor sunt transparente ,galbui sau fumurii ( negre, maro..).

Ceasuri

In achizitionarea ceasurilor ar trebui in primul rand sa verificam in ce alt scop o vom folosi in afara sa ne arate ora exacta. Ceasurile sunt un accesoriu important care trebuie asortat cu tinuta, ocazia si stilul nostru.Trebuie sa fie conform cu necesitatile, stilul si gustul dumneavoastra si sa se asorteze perfect. In functie de forma si functii puteti alege mai multe feluri de ceasuri.

Ceasuri cronografe/cronometre - fie ca sunteti in masina, avion ,mergeti la plimbare; indiferent cu ce va deplasati aceste ceasuri va vor ajuta sa masurati timpul. Prin functiile pe care le detin va vor ajuta sa calculati viteza/ora ,folositi tahimetrul pentru a calcula viteza pe care doriti sa o atingeti ,calculati distanta parcursa. Unele ceasuri ofera chiar si posibilitatea memorarii unor date impartirea lor in functie de traseul parcurs si specificul lui.

Ceasuri pentru scufundari - in functie de rezistenta la apa (in functie de adancimea permisa de producator) puteti folosi diferitele elemente pentru a vedea cat timp a-ti stat in apa.

Ceasuri moderne - acestea pot fi recunoscute dupa forma ,culorile ecranului si materialele folosite pentru cureaua de prindere. Ceasuri sport - aceste ceasuri prin aspectul lor dar si prin functiunile simple ne ajuta sa ne aducem aminte ca trebuie sa ne mai si relaxam.

Din acest motiv este important sa le alegem rezistente la apa ca sa nu stam cu grija ca din greseala 'le-am bagat la apa' dar si cu o curea usor de utilizat si dintr-un material confortabil.

Ceasuri pentru servici - ca sa il putem citi corect in graba zilnica ar fi indicat sa fie bine marcate orele pe cadran. Daca doriti sa va ajute prin a suna din timp ,inaintea unei intalniri ,atunci achizitionati unul cu functiune de alarma.

Ceasuri elegante - in situatiile si ocaziile in care este ceruta o tinuta mai formala ,eleganta este bine ca ceasul sa se asorteze perfect cu tinuta dumneavoastra. Il puteti considera o piesa de bijuterie ,fie ca este cu bratara metalica sau din piele.

Ceasuri cu diamante - o adevarata piesa de bijuterie scumpa ,reprezentativa si cu stil sunt ceasuri care au montate diamante. Diamantele ,prin farmecul si stralucirea lor ,transforma ceasul in o piesa de rezistenta a tinutei dumneavoastra.

Ceasuri 'fara moarte' - in momentul in care doriti un ceas care sa functioneze perfect ,sa ramana modern multi ani dupa ce l-ati achizitionat si sa isi pastreze aspectul atunci de recomandat ar fi cele automatice sau ce sunt actionate pe baza luminii. Fiecare firma de ceasuri are in colectia sa cel putin un astfel de model ,ce poate fi considerat 'fara moarte', ce poate fi purtat decenii fara sa se demodeze. O alta clasificare a ceasurilor:

Ceasuri analoage - clasice cu doua limbi (orar si minutar) Ceasuri digitale - cu afisaj in cifre pe un ecran digital.

Ceasuri cu quarz - actionat de baterie

Ceasuri mecanice - functioneaza pe baza unui mecanism clasic .Ceasuri automatice - actionate de un mecanism sensibil la fiecare miscare a mainii ,nu trebuie intors .

Ceasuri lunare - au o deschidere in cadran prin care se pot viziona fazele lunii .Ceasuri cronografe -cu functiune de oprire a ceasului si masurare a timpului .Ceasuri cronometre - nu trebuie confundate cu cele cronografe ,cu acuratete si functiuni predefinite de un institut din Elvetia .Ceasuri de buzunar - modelul folosit de strabunici .

Ceasuri anti-magnetice - ce rezista socurilor magnetice generate de motoarele electrice. Ceasuri cu data -afiseaza pe cadran si data .

Ceasuri cu calendar - afiseaza ora ,data dar si ziua din saptamana si luna calendaristica.

Ceasuri pentru scufundari - asamblate si gandite special pentru cei a caror viata depinde de acuratetea ceasului folosit in apa.

Ceasuri duale - afiseaza pe acelasi ecran timpul din doua zone diferite de pe glob .Ceasuri rezistente la soc - nu suporta deteriorari la caderea de la 15 cm pe o suprafata dura.

Ceasuri solare - actionate prin energia solara ,care poate fi iimagazinata intr-o baterie.

Ceasuri rezistente la apa - in functie de specificatia producatorului pot rezista pana la presiunea a 3 atmosfere.

 

Stilouri

Petrache Poenaru breveteaza primul toc cu rezervor din lume ,mai intai la Viena apoi la Paris prin brevetul nr. 3208/25.Mai 1827, numit de el ' condeiul portaret fara sfarsit , alimentandu-se insusi cu cerneala '. In aceeasi perioada John Jacob Parker patenteaza in 1831 un obiect de scris ce se alimenteaza singur cu cernala. Primul stilou cu cerneala din lume a fost insa perfectionat si produs de Lewis Watermann in 1884. La vremea respectiva Waterman era un agent de asigurari. In urma distrugerii unor documente importante din cauza cernelii ce a curs pe acestea din stiloul pe care il detinea ,decide sa il perfectioneze. Acesta a revolutionat lumea obiectelor de scris. Inventia lui a presupus introducerea unor capilare pentru a regla fluxul de cerneala si a permite simultan miscarea cernelii si a aerului ce trebuie sa inlocuiasca cerneala din rezervor.

Nume sonore ale productiei de stilouri si-au inceput activitatea inca de la inceputul secolului XX: Waterman, Pelikan, Parker, Montblanc, Omas, Montegrappa .In ultimele decenii ale secolului XX ,o data cu cresterea popularitatii obiectelor de scris ieftine si a pixului ,stilourile au fost folosite doar ca o optiune mai putin populara. Astazi insa ,castiga tot mai multa atentie ,atat din partea femeilor si barbatilor ,devenind o forma de reprezentare a stilului personal ,un accesoriu modern ,un obiect de colectie sau chiar - cele scumpe de peste 2000 Euro/bucata - un simbol al statutului. Stiloul este obiectul de scris folosit exclusiv in semnarea documentelor si tratatelor importante. Sefi de state si demnitari au folosit intotdeuna stiloul pentru pecetluirea documentelor. Stiloul a luat locul sabiei si obiectelor de lupta in incheierea tratatelor de pace.

INCALTAMINTEA

Mersul descult (ca Tarzan) a fost mereu practicat doar din pricina marii saracii ,si de nevoie taranii visandusi de fapt opincii de fier ca in basme.

Invelirea talpii a fost probabil una din primele masuri de protectie a bipedului ,care tocmai prin vesminte sa deosebit de celalalte vietati.

De la simpla talpa prinsa cu sfori sau curele(sandaua)sau de la opinca din piele groasa , pliata ,incretita sau legata cu nojite ,si pana la cizmele peste genunchi sau chiar la pantofi-ciorap-pantalon dintr-o bucata ,croiti din piele ,in Europa sec al XV-lea incaltamintea a evoluat odata cu stilurile si modelele.

Piele tabacita ,supla dar rezistenta a devenit a doua piele a picioarelor in special pentru talpa. Aproape toate materialele existente au fost folosite si la incaltamintea de la sabotii ciopliti in lem la galosi ,cizmele de cauciuc si blana , talpile de cep ,la expandrilele din panza.

Comunicarea sociala pornea tot de la utilizarea incaltamintei. De exemplu stapanii se deplasau cu trasurasi nu-si uzau incaltamintea ca oamenii de rand. Un alt exemplu era felul doamnelor spaniole din sec al XVI-lea cand acestora nu le era permis ca picioarele si pantofii sa fie vazuti cand doamna se aseza ,acestea erau ascunse intr-o cuta orizontala a fustei prevazuta in dublarea acesteia.

Dimensiunile incaltarilor au slujit la sublinierea ierarhiei sociale, piciorul mic, delicat fiind un semn al aristrocratilor.

Forma pantofilor ,in special a varfului ,a variat de asemenea odata cu idealul de frumusete al fiecarei epoci.Botul rotunjit ,comod a fost latit ostentativ in unele epoci.Exemplu: in renastere era mai largit(bot patrat) .

Alungirea siluetei a fost realizata concomitent prin inaltarea si tuguierea palariei ca si prin ascutirea botului pantofilor (secVI-V int Hrist. Costumele etruscilor si cele ale traco-getilor).

Acelasi varf ascutit se gasea la galosii din lemn exemplu(negustorul Arnolfini, pictat de Van Eyek in 1432). Papucii fara spate se leaga insa mai ples de lumea musulmana dar se gasesc si in modelul boierilor romani din vremea fanariotilor.

In sec XX ,epoca celor mai rapide si senzationale schimbari ale imaginatiei umane si pantofii au fost supusi prefacerilor. Croiti din piele de sarpe ,de bizon ,de rechin pantofii luxosi au fost asortati cu posete cu cordonul si cu manusile.

Pentru inaltarea staturii sa recurs deseori de-a lungul timpului ,la talpi groase ca niste postamente(platforme) sau la tocuri inalte. Tocul ,etern atribut al elegantei nu a fost permis practic decat celor care nu erau obligati sa mearga pe jos ,ci se deplasau calare sau in caleasca. Nu numai femeile au purtat tocuri ci si barbatii.In sec al XVII-lea ,olandezii ,cei mai moderni europeni ai timpului ,incaltau cizmele cu toc inalt iar ca sa nu se dea peste cap erau fixate de o pingea cu o a doua talpa ,rezultatul era un fel de toc ortopedic perforat.

In sec al XVIII-lea tocurile foarte inalte ale doamnelor erau plasate mai in fata decat azi sustinand bolta piciorului pentru ca de abia un secol sau doua mai tarziu acesta sa fie sprijinita de arcuri metalice ,iar tocul sa se poata fixa mai la spate ,sub calcai.

In ultimul deceniu al sec XX au reaparut pantofii barbatesti cu tocuri ,ca o consecinta logica ,fireasca a imaginii masculine spre o mai mare libertate de expresie plastica.

E de prevazut o evolutie mai lenta si mai insistenta a tocurilor masculine spre ortopedic sau spre tocul ascuns in interiorul pantofului ,aproape invizibil pe dinafara si in orice caz spre tocul solid cu baza lata nu cui ,total instabil care si pentru femei constituie doar o exceptie incomoda de zile mari.

Pantofii acestui sezon

Incaltamintea din ziua de azi readuce pantoful cu bot rotund tip balerin ,optandu-se pentru papuci comozi ,sandale ,tocuri groase ,ori stille toes; se prefera baretele ,sireturile ,liniile fine.

Nu cred ca ai intalnit pana acum vreo femeie care sa spuna ca nu adora incaltamintea. Au sau nu o situatie financiara buna, una dintre marile pasiuni ale persoanelor de sex feminin este aceea de a-si achizitiona pantofi.

De diferite culori, cu toc sau fara, de ocazie sau sport, in garderoba lor trebuie sa existe cel putin 5, 6 perechi pentru fiecare sezon. Nu de alta, dar daca se strica unele, trebuie sa fie rezerva, nu gluma!
Si, pentru ca doamnele si domnisoarele nu trebuie sa fie dezamagite, creatorii de incaltaminte din strainatate s-au intrecut in a propune tot felul de modele si materiale pentru a satisface gusturile tuturor.

Ca un trend general, este clar ca toate modelele de incaltaminte trebuie sa exprime ceva. Pantofii nu mai sunt de multa vreme simple accesorii pe care le incaltam din diverse motive.

GEANTA

Geanta plina cu obiecte marunte a indeplinit mereu si functie distinctiva sociala (taranii au cos sau traista .targovetii au saci sau sacosa ,gospodinele au punga sau plasa ,elevii au ghiozdanul ,diplomatii au servieta sau diplomat incuiat cu cifru).

Geanta a avut o evolutie spectaculoasa pornind de la gluga taranilor liberi romani care juca rolul de manta de ploaie si de traista cu merinde.O alta ipostaza a gentii o gasim in punga pentru banii din vremea fanariotilor ,infipta la chimir ,era ca un ciorap din piele(de unde vorba de"a tine banii la ciorap" cu o singura deschidere datorita alunecarii celor doua inele ,putandu-se umbla la una dintre extremitati.

La 1900 exista punga cu saruri ,cu miros intepator pe care trebuia sa o aiba orice doamna la indemana ca sa se trezeasca din lesinul provocat de presiunea corsetului.

Poseta de dama ,care a aparut dupa primul razboi mondial ,odata cu angajarea femeilor in slujbe pana atunci rezervate doar barbatilor.

Poseta a evoluat odata cu moda ,trecand prin forme mai rotunjite sau mai patratoase ,spre punga sau plic ,cu aspect sportiv ( din panza sau piele), elegant ( din piele de sarpe ,rechin ,strut ,ori de lac) sau festiv ( brodata cu margele , paiete).Pana la cel de-al doilea razboi mondial ,barbatii au folosit doar servieta , apoi a aparut borseta ,abandonata spre finele sec XX pentru tasca unisex , atarnata pe umar.

Geanta de azi si stilul de viata:

Este aproape de neconceput in ziua de azi sa vezi pe cineva pe strada fara a avea ceva atarnat de mana sau de umar. Chiar si barbatii cara dupa ei ceva , o servieta ,un rucsac citadin... ca avem asupra noastra hartii ,chei ,telefoane , agende ,o mica trusa de farduri sau lucruri care nici nu-ti trec prin cap ,dar care se dovedesc a fi utile cand nici nu te astepti . Ce conteaza este ca ele trebuie puse undeva.

O geanta care ,in functie de stilul de viata al fiecaruia ,trebuie sa fie cat de cat functionala ,dar mai ales sa indeplineasca niste criterii estetice ce tin de gustul fiecaruia. In ceea ce priveste ,parerile ,sunt impartite. Persoanele pedante si sofisticate considera ca este inadmisibil sa nu-ti asortezi geanta cu incaltamintea.

Lucru valabil inca atunci cand mergem intr-un loc ce impune prin eleganta si lux .

In ceea ce priveste tinutele casual ,ele implica ,in momentul de fata ,

nu neaparat asortarea intru-totul a gentii cu incaltamintea ,dar o minima atentie la culori si accente nu strica si poate prezenta o persoana cu stil.

In functie de destinatia lor de zi sau de seara ,gentile pot fi de dimensiuni mari sau foarte mici cat pentru o batista delicata. O directie o reprezinta gentile foarte mari ,cu volume bazice , rectangulare. O alta este data de modelistica a anilor 60 cu forme rigide ,cusaturi ornamentale si elemente metalice ,cromatice ,ca accesorii. Materialele sunt scumpe purtand amprenta clara a calitatii.

Cercetarea in domeniul pielariei a evoluat ,incat banala piele obtinuta de la animalele domestice se innobileaza prin tehnologii avansate ,conferindu-i astfel atat prin culoare cat si prin imprimeuri ,aparenta unei pieli deosebit de scumpe.

In ceea ce priveste gentile de ocazie sau de seara de regula de mici dimensiuni ,aproape miniaturale si diferite forme ex: o floare ,o pasare ,sunt transformate in adevarate bijuterii datorita ,penelor ,dantelelor ,florilor , cataramelor ,aglomerarilor metalice si strasurilor ,tulului pictat cu bronz si ornat cu mici bobite aurii ,pieilor de sarpe ,crocodili si curcani in toate nuantele ,toate acestea personalizand fiecare geanta in parte ,facand din ea si un mic obiect de arta.

Nuantele de verde inchis ,pana la violet pruna ,brunuri ,culori de pamant ,maronuri clasice sunt culorile la moda.Pentru a incalzi putin atmosfera putem alege contraste puternice si imprimeuri vivante dar si diferite materiale textile ce sunt foarte la moda.

POSETA ta va fi incapatoare sezonul acesta. Nu ca altfel nu ai inghesui o gramada de lucruri in ea ,dar se poarta gentile mari ,gen tolba sau sac ,din piele sau materiale textile. Daca esti genul care stie intotdeauna ce are in poseta fii linistita: la fel de bine se poarta si gentile mici ,finisate ,eventual cu cadru metalic , pentru un aer evident mai elegant.

Si gentile pot avea franjuri sau aplicatii ,sub forma de flori decupate din piele pentru un look mai non-conformist ,in stil hippi. Si e bine sa stii ,pentru cand va fi mai cald afara ,ca se poarta si gentile din paie.

Ce genti purtam in aceasta primavara?

Nimic, nu pune mai mult in valoare o tinuta, decat o geanta eleganta. Tendintele primaverii 2008 in materie de genti te ajuta sa conferi un plus de frumusete vestimentatiei tale. Afla care sunt cele mai in voga genti in aceasta primavara.

Primavara lui 2008 nu te invita sa porti doar genti metalice, din piton, crocodil, soparla sau sarpe. In acest sezon domina gentile cu imprimeuri florale, motive abstracte si tribale. In materie de dimensiuni, geanta mica revine, mai ales sub forma de plic.

In ceea ce priveste materialele, sunt binevenite lana, rafia si pielea cu incrustatii. Originalitatea gentilor din acest sezon consta insa in modele si, mai ales, in materilalele din care sunt confectionate: bumbac, pielea combinata si perforata, piton metalizat.

S-a terminat cu nuantele sumbre si, daca vrei sa tii pasul cu tendintele, vei fi nevoita sa iti iei ramas bun de la geanta ta neagra preferata. Nu vei regreta insa prea mult despartirea, caci culorile vii ale sezonului te vor cuceri. Noile colectii de genti iti propun sa alegi intre: albastru electric, verde crud, orange, mov, fuchsia, rosu si galben. Poti insa opta si pentru culorile pastel: verde migdala, roz, crem sau alb. De asemenea, nu poti sa nu observi ca albul este din ce in ce mai prezent in marochinarie, atat in sezonul cald cat si in cel rece.

Geanta colorata va fi prietena ta cea mai buna in aceasta primavara. Mai ales ca se potriveste de minune rochiilor vaporoase din matase sau tinutelor elegante din in. In plus, poate fi o pata de culoare in vestimentatia ta, avand avantajul de a improspata si inveseli orice tinuta sobra. Chiar si un simplu costum negru sau gri poate fi transformat prin accesorizarea lui cu o geanta de o culoare indrazneata.

Geanta multicolora este pe val. Dupa ce mult timp s-au purtat gentile iuni, creatorii au indraznit combinatii de culori puternice. Inspira-te din colectiile Dolce&Gabbana, Emilio Pucci, Phillip Lim sau Valentino.

Poseta plic, este vedeta sezonului. Poti opta atat pentru o poseta mica cat si pentru geanta supradimensionata, important este, sa le alegi in functie de tinuta ta. Tine cont insa de faptul ca una dintre tendintele in materie este, poseta plic. Ea revine si castiga teren mai ales pentru tinutele de seara. O vei gasi atat in dimensiuni mici cat si mari si o poti purta si la intalnirile de afaceri. Tine minte ca poseta plic este accesoriul momentului!

Geanta supradimensionata Daca preferi o geanta mare, alege una care se poarta pe umar. Sunt la moda modelele simple, fara multe buzunare si ornamente, accentul punandu-se pe material si croiala, nu pe detalii. Asteapta-te sa intalnesti si acest tip de genti in culori stralucitoare cum ar fi galbenul, orange, verdele si albastrul. Astfel vei tine pasul cu tendintele sezonului in materie de culori.

Geanta metalica adauga o nota de stralucire si opulenta modei de primavara. Asteapta-te sa o vezi in forma de poseta plic, geanta retro si de marime medie. In materie de culoare, poti alege argintiul, aramiul, auriul si alte nuante metalizate. Geanta metalica este potrivita mai ales tinutelor de seara si devine un punct forte al acesteia. Daca optezi pentru o astfel de genta vei obtine o tinuta sofisticata si eleganta.

Gentile decorate cu franjuri mai sunt inca la moda, dar sunt mai temperate in ceea ce priveste forma si culoarea. Le-ai vazut pe podium la Derek Lam, Marni si Roberto Cavalli.

Geanta retro bine compartimentata si de mari dimensiuni, cu toarte scurte si inspirata din anii 60-70', nu lipseste in acest sezon desi s-a purtat si in 2007. Au inclus-o in prezentari Bottega Veneta, Dolce&Gabbana si Versace.

ELEMENTE COMPLEMENTARE COSTUMULUI

Dantela: Arta fabricarii produselor din macrame si dantela a aparut cu mult timp in urma si a fost o specialitate a mestesugarilor din Genova, unde in secolulul al noasprezecelea turnurile impodobite cu obiecte decorative realizate in macrame erau foarte populare.
Produsele din macrame au fost inventate pentru a satisface cresterea gusturilor fine in materie de moda.
In jurul anului 1960 realizarea pieselor din macrame a devenit o arta mestesugareasca creativa.

Se foloseste si varianta corectata Macrame (provine din limba turca de la cuvintul makrama, "servetel," sau "prosop"), in fond este vorba despre dantela realizata mai grosolan, franjuri realizati prin impletirea firului in modele geometrice. Macram-ul a fost foarte popular in Genoa, unde, in secolul 19, servetelele si prosoapele decorate cu diferite modele erau foarte populare. In secolul 16 realizarea dantelei se intilneste sub denumirea de punto a groppo.In jurul anilor 1960 macram revine la moda ca o arta mestesugareasca creativa. piese ornamentale ,tesaturi realizate prin inelare ,impletire ,ori rasucirea firelor. Diferenta dintre dantela si broderie ,este realizarea unor ornamente la o tesatura deja realizata ,ornamente care nu sint tocmai usor de realizat.

Arta fabricari dantelei a aparut cu mult timp in urma.Locul de nastere a dantelei este in general recunoscut a fi Italia si unele zone din Belgia.Dantela a fost inventata pentru a satisface moda in permanenta schimbare.

Interesul consta in realizarea unor obiecte de vestimentatie mult mai atractive este responsabil de crearea acestor piese fine pe care astazi le intilnim sub denumirea de dantela clasica.Fabricanti de dantela din Venice, Genoa si Milan au fost faimosi pentru arta lor in Italia. Inca inainte de sfirsitul secolului al 15 - lea fabricanti de dantela din Venetia au devenit foarte faimosi pentru modelele lor geometrice complicate ,care gradat au fost imbunatatite prin modele care reprezentau diferite animale sau figuri umane. Fabricanti de dantela in timp au inceput sa realizeze modele in diferite culori si chiar modele de dantela realizate din aur sau argint.

In Scotia arta fabricarii dantelei a inflorit sub Maria Stuart, care ea insasi a fost priceputa la realizarea dantelei.In Germania prima carte pentru fabricantii de dantela a fost publicata de catre Iogann Shartsensberger la Augsburg in anul 1534.In Suedia primele aricolele despre dantela sint legate de numele St. Brigita din Vodsten, care a invatat calugaritele aceasta arta.Istoria dantelei in Rusia incepe in secolul 13 cind dantela era mult mai simpla si era caracterizata ca dantela plata. In secolul 16 in Rusia au inceput sa fie cunoscute multe tipuri de modele,iar in secolul 17 apar o multime de descrieri ale tipurilor de dantela: "cub", "arbori", "creste", "curcubeu" si multe altele.In Franta, Catherine de Mdicis a introdus dantela.Istoria dantelei incepe in Romania in jurul secolului XIV.

In jurul secolului 17 costumele oamenilor bogati erau decorate cu dantela. A fost utilizata pentru producerea de: cravate, gulere, manusi, partea de sus a pantofilor, decoratii pentru trasuri ,paturi , tronuri ,mobila si altare. Aproximativ acum 200 de ani un barbat pe nume, Heathcote ,a inventat o msina pentru fabricarea de dantela si in citiva ani cu ajutorul masinii s-a realizat dantela de buna calitate ,mult mai rapid si mult mai ieftina. Din aceasta cauza industria realizatorilor de dantela manual a inceput sa se prabuseasca

Lenjerie si manusi de-a lungul timpului

Lenjeria:Lenjeria a fost dintotdeauna piesa de vestimentatie cea mai importanta pentru 'remodelarea trupului'. Spun remodelarea trupului ,deoarece designerii au folosit de-a lungul timpului lenjeria pentru a sublinia anumite trasaturi fizice sau pentru a ascunde anumite defecte.

Astfel, creatorii de moda au transformat si corectat siluetele cat mai aproape de idealul de frumusete al epocii lor. Uneori au ales sa comprime anumite zone ale corpului, cum ar fi talia prin corsete sau fesele prin diverse tesaturi elastice, iar alteori au incercat sa amplifice volumele, spre exemplu bustul prin sutiene vatuite si umerii prin perne, iar soldurile au fost amplificate cu ajutorul jupoanelor crete.In Antichitate, hainele erau purtate la inceput direct pe corp. Fasii de piele strangeau talia si sustineau bustul femeilor.

Romanii au preluat vestimentatia grecilor antici si au adaptat-o necesitatilor Imperiului, printre care si nevoia de impresionare a supusilor. Doamnele romane au pastrat rochia simpla si mantia greceasca si au adaugat un al treilea strat: tunica intima cu aceeasi forma, purtata direct pe piele ca o piesa de lenjerie. Aceasta tunica intima s-a pastrat si in Evul Mediu la curtile nobiliare, pe cand taranii au continuat sa imbrace camasa unica.

Lenjeria si-a revelat din nou dantelele in decolteuri generoase din secolul al XVII-lea. Piesa principala era atunci corsetul cambrat,care juca si rol de sutien, ce se continua cu cercurile fustei. Secolul al XIX-lea readuce in moda juponul pe care au fost aplicate diverse broderii si dantele.

In anii 1900 ,este promovata imaginea unei femei ce are ca atuuri fragilitatea si delicatetea. Talia de 'clepsidra' se obtinea prin strangerea nemiloasa a corsetului. Acesta comprima toracele si imobilizeaza ultimele coaste apasand plexul. Obiceiul acesta provoca desele lesinuri ale doamnelor care pentru a-si reveni ,purtau in geanta saculete de saruri cu miros intepator. In schimb ,slipul lung pana la genunchi si juponul din panza ,cu tivuri late din dantela sau broderie ,sustineau poalele infoiate ale fustei ,dandu-i o forma de corola.

In jurul anului 1910 a disparut corsetul ,in urma campaniilor de presa in favoarea unor haine accesibile femeilor active si muncitoare. Acum juponul dispare ,iar slipul isi reduce volumul. Tot acum apar si ciorapii sustinuti de jartiere brodati cu o 'bagheta' (o dunga verticala laterala ,pe glezne).

In anii '20-'30 are loc o revolutionare a costumului feminin datorita intrarii in activitate a primelor doctorite ,avocate etc., ceea ce a dus la o simplificare atat a hainelor cat si a lenjeriei. Asadar este eliminat furoul si ,tot in aceasta perioada ,a aparut si primul combinezon-slip ,stramosul body-ului.

Cel de-al doilea razboi mondial a impus restrictii civililor ,pana la renuntarea la lenjeria fina si la ciorapii de matase. Dupa razboi ,noul look a insemnat revenirea 'taliei de viespe', a bustului proeminent (prin sutiene cu sarme sau fara bretele). Confectionata din noile fibre sintetice ,perfectionate in timpul razboiului ca nailon-ul ,lenjeria era usor de spalat ,nesifonabila ,colorata in nuante luminoase si la un pret mai accesibil.

In anii '60 ,au loc cele mai radicale schimbari in domeniul vestimentatiei. Astfel ,apare fusta mini ce duce la aparitia inevitabila a ciorapilor-pantaloni-dres opaci sau stravezii care ,daca in trecut faceau parte din domeniul lenjerie ,acum ajung vesmant de suprafata.

Anii '80-'90 ,sunt marcati de prezenta modei unisex ce permite migrarea hainelor din dulapul baietilor in cel al fetelor si invers ,lenjeria ramanand insa diferita (cea feminina - sutiene ,body-uri ,pastrandu-si delicatetea).

MANUSILE

Imbraca o gama larga de aspecte ,de la cele de blana cu un deget la cele stravezii din dantela ,cate o data lipsite de deget (mitene) ,ale doamnelor din secolul al XIX-lea.

In secolul; al XVII-lea manusile muschetariilor purtate in Europa ,completau costumul prin mansetele late ,brodate cu flori colorate ,in Anglia ,cu fir de aur si argint si bordisite cu dantele scumpe.

Odata cu scurtarea manecilor in moda Empire ,manusile feminine s-au lungit pana peste cot si au dainuit astfel pana la primul razboi mondial.

Duelul si moda

In Anglia dupa Cucerirea Normanda ,reprezentantii casei regale si aristocratii purtau manusile ca pe o recunoastere a distinctiei lor. Manusa a devenit astfel un simbol care cu greu mai poate fi tradat in timp. Provocarea la duel prin aruncarea manusii a ramas in legea engleza timp de 800 de ani; era un drept pe care orice barbat il putea reclama. In secolul al XII-lea ,manusile au devenit ,pe nesimtite ,accesorii la moda.

In timpul domniei Reginei Elisabeta Intaia nici o femeie nu aparea in public fara manusi. Manusile au devenit accesibile publicului larg si popularitatea lor a crescut. In secolele al XVI-lea si al XVII-lea ,manusile erau ornamentate extravagant. Erau confectionate din piele ,in ,matase sau dantela si impodobite cu bijuterii ,franjuri sau broderii. Dupa secolul al XVII-lea ,utilitatea manusilor si nu aspectul lor estetic au devenit importante ,ele pierzaandu-si din podoabe.

Atelierele de confectionat manusi s-au dezvoltat pe scara larga dupa secolele al XIV-lea - al XV-lea.In secolul al XVII-lea ,Londra devenise deja centrul comertului cu manusi spre care negustorii si calatorii se indreptau deopotriva.Desi mestesugul a fost mult timp protejat impotriva importurilor ,incepaand cu domnia regelui Eduard al IV-lea ,in 1462 controlul a devenit mai putin dur ,iar in 1826 piata manusilor deja se internationaliza. Libertarea comertului a facut ca mestesugaritul sa intre intr-un declin din care nu-si va mai reveni. Intre 1826 si 1866 ,numarul mesterilor croitori de manusi a scazut vertiginos de la 120 la 40.

In istoria manusilor ,una dintre cele mai importante masuri luate de mestesugari a fost stabilirea masurilor manusilor si a metodelor de croitorie ,care au fost trasate de Xavier Jouvin (1800 - 1844) ,un mester francez. El se folosea de cutite proportionale cu dimensiunea manusilor. Inainte de asta ,manusile erau privite ca produse ce se cumparau intamplator. Pentru a gasi o pereche de manusi potrivite ,o persoana trebuia sa probeze nenumarate

Podoabe si bijuterii de-a lungul istoriei

BIJUTERIILE

Se grupeaza mai ales in zona capului, pe brate si mai rar la picioare.

Cerceii:Este bijuteria plasata pe lobul urechii intampinand favorabil privirea spectatorului.In etapa aparitiei ridurilor ,un cercel care abate atentia de la un tesut obosit ,oferind in schimb consistenta ferma si stralucirea vie a obiectului de arta.Elegantele Greciei Antice ,femei cu forme destul de masive purtau cercei mici ,atarnati cu lantisoare care se distingeau numai de la mica distanta. Doamnele romane etalau bijuterii mari cu efect de scena ,starnind proteste.In Bizant ,sireagurile mari de perle ale imparatesei Teodora erau agatate nu de urechi ci de coroana si ea incrustata cu perle.

COLIERUL:Fiind atarnat in jurul gatului colierul atrage atentia acestui "soclu" al capului.Daca gatul era scurt ,colierul lung il va prelungi virtual ,pe cand colierul strans ,rotund ,la baza gatului il va face sa para si mai scurt.

BRATARILE au darul de a aduce in prim -plan mainile cu care deseori vorbim ,gesticuland facilitand comunicarea.

Bratarile puse pe brate deasupra cotului ,sunt vizibile doar in tarile cu clima calda si la fel si bratarile de la picioare.

In perioada interbelica ,prima din istoria Europei in care femeile si-au expus picioarele la plaja ,pe terenurile de sport dar si in ciorapii de matase.Era la moda un lantisor pe glezne.

INEL:Inelul face oficiul de a muta atentia privitorilor de la anatomie la bijuterie.Impodobirea fiecarui deget cu un inel ,da impresie de aglomerare obositoare.La 1900 s-a purtat bratara legata de inel in forme serpuitoare.

PIERCING:A fost moda anilor '90 de perforare cu ineluse nu numai a urechilor ci si a nasului ,buzelor ,barbiei ,umerilor ,buricului ,sanilor.

Ultimul ecou al experimentului protestatar punk s-a stins si el ca un foc de paie.

In 1955 Jean Paul Gaultier a prezentat in colectia sa de moda masculina primavara un ansamblu din lantisoare care legau intre ele anouri prinse in urechi nas si buza.

ACE SI BROSE:Bijuteriile pot fi iinfipte in haine (ace de palarie, de cravata) sau prinse (brose).

Primele ace de siguranta cu varful protejat denumite de romani "fibule'' au avut rol de inchidere sau de suspendare pe trup a vesmintelor.

In Grecia Antica, costumul doric era tinut pe umeri de doua astfel de agrafe legate intre ele cu un lant metalic frumos lucrat ca un colier care impiedica acele sa se rataceasca si in acelasi timp facea gatul sa para mai lung.

DIAMANTELE - clasificarea acestora si valoarea sunt date de patru criterii folosite de bijutieri in evaluarea acestora.

Culoarea este unul din ele ,cu cat au mai putina culoare cu atat sunt mai pretioase. Chiar si un pic de culoare poate sa influenteze stralucirea acestuia.

Claritatea este masurata pe baza numarului ,pozitionarii ,marimii si tipului de pete sau defecte incluse. Diamantele fara pete sau defecte sunt foarte rare si costa corespunzator. Slefuirea este foarte importanta si are efectul cel mai mare asupra stralucirii acestuia. Chiar si un diamant perfect din punct de vedere al culorii si claritatii daca nu are o slefuire perfecta facuta intr-un mod profesional poate arata sters ,lipsit de stralucire.

Greutatea/marimea este masurata in carate. Avand in vedere ca diamantele mari sunt mai rare decat cele mici ,valoarea lor creste proportional cu caratele.

Perlele - dezvoltarea lor naturala in interiorul stridiilor este anevoioasa. Fiecare a 10.000-a stridie produce o perla naturala. In prezent majoritatea perlelor sunt din cultura ,in fiecare stridie se implanteaza o margea minuscula pe care stridia apoi o inveleste strat dupa strat formand in final perla.

La fel ca si diamantele ,perlele au criterii specifice pe baza carora se stabileste valoarea lor. Culoarea specifica a perlelor poate fi alb ,crem ,galben ,roz ,argintiu si negru. De asemenea acestea pot avea si culori secundare care apar cand lumina se reflecta dintr-un anumit unghi pe suprafata perlei.

Astfel o perla de culoare alba poate dintr-un anumit unghi sa aiba reflexii roz. Stralucirea/luciul sunt date de straturile de nacru ale perlei care reflecta lumina. Nacrul este format din straturi din carbonat de calciu ,cu cat perla este mai mare cu atat luciul sidefiu al acesteia este mai intens.

Acest efect sidefiu difera nu numai in functie de marimea perlei dar si in functie de conditiile si locul unde a fost obtinuta. Diferenta este vizibila cu ochiul liber chiar si unui neprofesionist. De aceea rugati sa vi se arate mai multe tipuri si dimensiuni de perle pentru a observa diferenta ,sa vi se explice de unde provin si in ce mediu au fost obtinute. In acest fel veti putea alege perla care sa vi se potriveasca. Forma perlei este si ea un indiciu asupra calitatii si valorii acesteia.

Cu cat aceasta este mai rotunda cu atat valoarea este mai mare. Perlele rotunde sunt cele mai rare ,cele cu forme ovale sau asimetrice sunt mai ieftine. Pentru informarea dumneavoastra perlele provenite din Akoya ,Tahiti sau zonele sudice sunt cele mai rotunde. Suprafata trebuie sa fie perfect neteda pentru a fi de calitate ,nacrul fiind format din straturi ,se poate intampla la unele exemplare sa existe zone imperfecte. Marimea perlei este de asemenea un factor important in stabilirea valorii acesteia.

Poate varia de la 3.0 - 7.0 mm., dar dorim sa mentionam ca perlele de Akoya pot avea 6.0 - 8.5 mm, in timp ce ,cele din zonele sudice (din zona Tahiti) pot atinge dimensiuni de 13 mm. Perlele de Tahiti sunt produse de stridia 'pinctada maxima' si desi sunt numite 'negre' ele au tente metalice si culoare identica minei de creion.

Bijuterii din platina

Cea mai mare calitate a platinei este rezistenta si duritatea acesteia. Celelalte metale pretioase (aurul galben sau alb) in momentul in care este zgariat sau lovit o mica particica din acest material sare si se pierde.

Din acest motiv putem observa in timp reducerea in greutate a bijuteriilor din aur. Acest lucru nu este valabil in cazul platinii, fiind un material dur este folosit cu predilectie in producerea bijuteriilor cu diamante. Singurul efect al folosirii de lunga durata a bijuteriilor de platina este instalarea unui efect platinat.

Bijutierul, dar si dumneavoastra acasa, puteti revigora aceste bijuterii prin frecarea cu un alt material moale sau utilizand o solutie blanda din sapun si apa calda. In acest fel, bijuteriile, vor capata luciul lor specific si aspectul nou.

Majoritatea bijuteriilor din platina au o puritate de 95%, doar 5% din aliaj este format din iridium sau paladiu. Pentru a fi siguri de calitatea si puritatea bijuteriei din platina achizitionata este recomandat sa va uitati la marcaj (950 Plat).

Bijuterii din aur

Aurul este metalul din care inca din antichitate s-au confectionat bijuterii si accesorii de impodobire. Nu se pateaza, nu rugineste nu se corodeaza. Desi este un metal dur totusi este cel mai maleabil metal pentru confectionarea bijuteriilor. Aurul pur este mult prea moale pentru a fi folosit in confectionarea bijuteriilor deoarece nu ar rezista folosirii zilnice ,asa fel incat se foloseste in aliaj cu alte metale (argint, cupru, nichel, zinc) pentru a-i da duritate si rezistenta. Numarul de carate indica puritatea sau ce procent din bijuterie este aur.

Aurul poate fi de mai multe culori (alb, galben, rosu), culoarea fiind determinata de doi factori: tipul de metal folosit in aliaj si procentul de metal folosit in aliaj. Aurul galben il puteti gasi in mai multe variante, cele mai intalnite fiind de 14k si 18k.

Aurul de 18k contine in aliaj aproximativ 75% aur pur, combinatia facandu-l mai dur si astfel potrivit pentru folosirea de zi cu zi a bijuteriilor. Aurul de 14k este compus doar din 58,3% aur pur in aliaj fiind astfel si mai ieftin, culoarea galbena nu este atat de intensa, dar aliajul ii da o rezistenta mai mare fiind folosit cu preponderenta in confectionarea anumitor parti ale bijuteriilor care trebuie sa fie mai dure (incuietori).

Aurul alb are aceleasi proportii de aur pur in aliaj la fel ca si cel galben. Pentru a obtine culoarea alba se 'imbraca' intr-un strat de rodiu, un metal foarte dur si lucios. In functie de grosimea stratului superior de rodiu pe parcursul purtarii intensive se va putea observa in unele locuri cum iese la suprafata aurul galben. Singura solutie de revigorare, in cazul in care chiar nu doriti sa schimbati piesa de bijuterie, este sa o dati la bijutier pentru a reinnoi stratul exterior. Aurul rosu isi are culoarea de la aliajul cu proportie mai mare in cupru

Bijuterii din titaniu

Titaniul este un material extrem de dur, usor si rezistent la coroziune si a fost folosit inca de la inceputurile descoperirii lui in industia spatiala, aeronautica si inginerie.

Fiind rezervat in exclusivitate acestor domenii de activitate el a fost folosit si in aliaj cu alte materiale pentru a capata o duritate mai mare. A aparut recent in productia de bijuterii, iar datorita calitatilor sale a capatat repede popularitate. In cazul inelelor de titaniu acestea nu pot fi redimensionate deoarece metoda de prelucrare a metalului nu permite acest lucru. Pentru bijuteriile din titaniu este de recomandat sa se apeleze la puritate 100%, aceasta fiind suficienta a rezista in folosirea de zi cu zi a bijuteriilor.

Greutatea acestui material l-a facut atat de popular, este extrem de usor fiind aproximativ la 1/3 din greutatea aurului. In special barbatii care suporta mai greu verighetele (atat psihic cat si fizic) sunt placut impresionati de calitatile si confortul verighetelor din titaniu, conform declaratiilor abia le simt pe deget. Chiar daca, pe parcursul purtarii, pot aparea mici zgarieturi, prin o simpla slefuire, sau polizare, bijuteriile din titaniu isi capata imediat aspectul nou.

5. Costumul de baie de la inceput si pana azi

La inceputul anului 1800, oamenii au observat ca le face mare placere sa se"adune" pe plaja pentru distractie. Dezvoltarea retelelor de strazi a avut un rol important in popularea plajelor, iar acest fapt a adus o noutate in creatia vestimentara. Femeile aveau nevoie de haine adecvate. Si astfel a aparut costumul de baie.

Desi inca din secolul al XVIII-lea costumul de baie era o piesa de imbracaminte la moda, tendinta cerea ca pielea sa fie pastrata alba. Iar in acest scop se purtau, alaturi de costume de baie (rochii obisnuite) si bonete, umbrele, manusi. Iar pe plaja se statea , desigur, la umbra. In tivul rochiilor de plaja, femeile obisnuiau sa-si coasa "greutati" care sa le impiedice sa se ridice din pricina vantului si sa li se vada - "Doamne fereste!"-gleznele.

Dupa anul 1800 incepe revolutia in ceea ce priveste costumele de baie. Hainele purtate la plaja sunt mai subtiri, mai transparente si mai usoare. Poarta culori pastelate, cu manusi, esarfa, palarioare si umbrelute asortate.

Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, costumele de baie continuau sa acopere cea mai mare parte a trupului. Apar insa, pantalonii cu influente turcesti (salvarii), croiti din flanela ("caldura mare!").

Pe plajele de pe ocean, acolo unde apa la mal era mai mica, costumele de baie incep sa se "decolteze". Oamenii se imbracau de "baie" si intrau in mici cabanute pe roti care apoi erau trase in lungul apei de cai.

"Masina de facut baie" le permitea femeilor sa se bucure de intimitatea balacitului si sa se schimbe pentru aceasta in costume de baie tot mai subtiri (a nu se citi "decoltate"). Costumele erau de obicei negre, cu pantaloni pana la genunchi, bluze cu manecile bufante, decorate cu panglici. Costumul de baie avea ca principal accesoriu ciorapii negri, lungi, papucii cu dantela si palariutele sau sepcutele nostime. Era un bun gust sa asortezi ciorapii negri cu buline unui costum de baie.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, oamenii se adunau pe plaja pentru a participa impreuna la activitati recreative cum ar fi: balacitul, scufundatul si saritul in valuri. Era nevoie de un nou costum de baie, tot pudic, dar care sa permita mai multa libertate de miscare (nici nu se putea inota in el).

Asa ca, pana in 1910 s-a ajuns la performanta ca un costum de baie sa nu mai camufleze formele feminine. Kilometrii de material folositi pentru costumele de baie Ia perioada Victoriana au fost redusi drastic si au permis "formelor" sa se arate si sa se bucure de soare.

Pana in prima decada a secolului XX-lea, singura activitate pe care femeile o faceau pe malul marii, era saritul in vasluri, tinandu-se de o franghie legata de o geamandura aflata pe mal. In 1915, primele femei au inceput sa inoate (ocupatie exclusiv masculina pana in acel moment) si astfel au inceput sa scape si de excesul de material din costumele de baie.

Prin 1920, costumul de baie a fost redus la singura piesa de imbracaminte, cu pulpane mai lungi, care acopereau slipul. Desi ciorapii asortati au continuat sa fie purtati pe plaja, costumele de baie s-au "micsorat" din ce in ce mai mult din piciorul femeii: de unde se termina slipul, pana unde incepea ciorapul.

Pana la jumatatea anilor 20, revista Glossy Vogue le spunea deja cititorilor care sunt noile tendinte in costumele de baie: stil maieu- atat de decoltat pe cat permit legile nescrise ale societatii.

Restul, e deja istorie nescrisa. Situatia internationala (razboaiele, cizmele economice) au dus la liberarea femeii de sub multe "juguri". Anii 60, revolutia sexuala, au lasat femeia tot mai goala.

Trend-urile actuale recomanda baile de soare in costume cat mai transparente, decoltate, invizibile. Se vand si numai slipuri- pentru femei, iar din ce in ce mai multe femei renunta la sutien pe plaja (se numette desigur moda topless). Nu e greu tinand cont de istoria costumului de baie, care a intrat din ce in ce mai mult la "apa".

In vara anului 2008 se poarta costumul de baie intreg. Designerii au ajuns la concluzia ca si cand stam la soare trebuie sa avem stil, asa ca au propus costume de baie cu imprimeuri geometrice, au taieturi indraznete, cu centuri in talie. Tinuta trebuie intregita cu bijuterii, coliere, bratari, ochelari, genti, sandale aurii.

6. Coafuri

Prin forma si culoarea sa, parul e o componenta insemnata a infatisarii individuale- face parte din semnalmente oficiale, ca si culoarea ochilor sau incaltamintea. Culoarea nu e decat aparent un domeniu de joaca ti fantezie fara limite. Ea reprezinta, din cele mai vechi timpuri, ca si vesmintele, informatii asupra locului si rolului individului in societate.

Marimea capului

Marimea reala a capului poate fi apreciata doar prin masuratori (necesare pentru alegerea palariilor de pilda) sau prin comparatie cu alte persoane din jur (o problema de care tin seama regizorii in distribuirea rolurilor teatrale).

Un cap pare insa mare sau mic in primul rand prin proportionarea sa fata de trup, prin locul pe care il ocupa in ansamblul intregii siluete.Acelasi cap pare mic daca dimensiunile capului sunt amplificate de vesminte largi si lungi, de tocuri sau alte mijloace si pare mai mare atunci cand hainele sunt stranse pe trup, diminuandu-i acestuia volumul.

Pentru a face capul sa para mai mare, s-au folosit diferite mijloace,de la coafuri involte sau peruci la coroane,coifuri si tiare, valuri si turbane.

Parul ca si coroana sau palaria, a transmis mereu semnele politice. Lungimea parului a fost un semn distinctiv al stapanitorilor : in Evul Mediu francez, doar regii si principii aveau privilegiul purtarii parului lung, pe cand supusii erau obligati sa se tunda scurt; manciurienii le-au impus chinezilor cuceriti sa poarte coada impletita.

Perfectul echilibru intre marimea corpului si a trupului a fost telul stelelor demografice ale Greciei Antice, ai carei sculptori s-au straduit sa stabileasca idealul <<canon>> al tuturor masurilor umane.

Anularea totala a importantei capului in ansamblul siluetei e realizata semnificativ de glugile raselor calugaresti sau cornetele, care acopera cu totul trasaturile fetei.

Coafura in ansamblul siluetei

In costumul gotic din secolul al XV-lea, parul doamnei era strans, ascuns cu totul in cornetul de val, pentru a dezgoli gatul, iar cel al domnului era tuns la nivelul urechii din acelasi motiv.

Dimpotriva, in Italia Renasterii, in secolul al XVI -lea, parul ajungea la umeri, lasat liber tocmai pentru a umple golul gatului, amplificand volumul trupului.

Ca si vesmintele, parul a fost modelat cand in volume compacte, echilibrate, simetrice, clasice, cand in suvite inegale, batute de vant, asimetrice, romantice.

Directia parului poate fi predominat ascendenta(agresiva), oblica(dinamica) sau descendenta(ca o salcie plangatoare).

Lungimea parului

Opozitia fata de ordinea oficiala s-a manifestat de obicei prin adoptarea unei coafuri neobisnuite. Actul de rebeliune era asumat pe propriul chip in insasi substanta eroului.

In secolul al XVI-lea, cetatenii olandezi pletosi,luptand impotriva nobililor spanioli tunsi scurt, si republicanii de la 1789, cu parul ravasit neglijent, pentru a se deosebi de perucile pudrate ale nobililor.

In secolul XX, revolta fata de modul de viata al parintilor i-a facut pe tineri sa-si aseze parul altfel decat acestia, intr-un mod socant si voit revoltator. Unul din primele semne ale rebeliunii impotriva conventiilor a tinerilor din clasa mijlocie din anii 1955-1960 a fost iesirea lor din aspectul comun,burghez al parintilor care munceau, se imbracau in costum sau taior si se coafau fixandu-si parul cu briantina. Ca sa se deosebeasca de ei, << beatnicii >> umblau cu parul lung, ciufulit si cu picioarele goale.

Spre deosebire de acestia, tinerii din formatia The Beattles s-a impus mai cu seama datorita frizurii lor, care era pe placul tuturor categoriilor de public. La inceput, ei aratau la fel ca toti cantaretii de rockn roll, slabi si zburliti,pana ce, in 1960, amica unuia dintre ei, Astrid Kirchherr, i-a tuns bretonul. L-au imitat apoi si ceilalti, parul ca o casca intunecata devenind un factor comun unificator. Prin lungime, parul era nonconformist, dar bretonul tuns cuminte le dadea baietilor un aer copilaros si ingrijit.

Parul lung, impodobit cu flori(flower power) a devenit proclamatia si simbolul acestor idealisti.

In 1968, o alta reactie impotriva societatii burgheze de consum, de aceasta data din partea unor tineri de muncitori englezi, a dus la masura total opusa : revoltati si impotriva << oficialilor >> tunsi la frizer, dar si impotriva parazitilor, ei si-au ras craniul, la piele, de unde si porecla lor de skinheads.

In deceniul urmator, prin 1975, insurectia unui grup de amatori de rock din Londra a luat numele de punk. Doar aparent agresivi, imbracati ostentativ in veste de piele neagra cu tinute si lanturi, cu cercei din ace de siguranta si lame de ras, punk-istii se deosebeau prin coafura inspirata din tunsoarea pieilor rosii : cu capul ras pe lateral, lasand o creasta in raze, apretata cu sirop, pasta de dinti sau albus de ou si colorata strident, ca un curcubeu.

In anul 2000 lungimea parului pare ca si-a pierdut semnificatiile politice sau sociale, caci ea nu mai deosebeste rangul, functia, sexul sau varsta.

Devin cu atat mai importante posibilitatile expresive de natura artistica, cu ajutorul carora poate deveni mai interesanta si mai placuta, usurand comunicarea datelor personale.

Coafura in primavara anului 2008

Se poarta parul prins intr-o coada sau suvite impletite in cele mai creative moduri- coafurile casual au devenit catwalh-ul, iar imaginea glamour a sezonului este mult mai cuminte - ondulari mari caracterizate de o feminitate lejera.

Tendintele de primavara-vara 2008 pregateste un sezon al reintoarcerii la simplitate, in care coafurile inspira o atitudine relaxata.

Secretele machiajului

Antichitatea

In timpurile preistorice, oamenii utilizau tatuaje si machiaje rituale, dar, cu timpul, machiajul a capatat o functie pur estetica. In Egipt, intalnim primele marturii inscrise pe peretii templelor, iar in diferite morminte egiptene s-au descoperit adevarate truse de machiaj. Simbolul frumusetii egiptene este legat de Cleopatra.

Coafura Cleopatrei si machiajul ochilor ei in forma de peste inspira si astazi machiorii si coaforii in lansarea modei. Egiptul a avut influenta asupra popoarelor din Orientul Apropiat si din Mediterana, pana in Evul Mediu.In Grecia, machiajul ajunsese o adevarata arta: genele se vopseau in negru, buzele se pictau. Tipul frumusetii la greci era Elena, cea pentru care s-a purtat celebrul razboi cu Troia.Roma antica ne-a lasat primele tratate despre produsele destinate infrumusetarii. Apare distinctia intre produsele intrebuintate la ingrijirea pielii si cele care servesc la prepararea defectelor estetice. In regulamentul bailor publice existau adevarate institutii de frumusete. Pielea alba era la moda si machierea ochilor cu farduri colorate o punea in valoare.

In Europa Occidentala, biserica catolica fiind contra machiajului, numai femeile 'usoare' foloseau acest mijloc de infrumusetare

In Orient insa, in conditiile concurentei intre femeile din haremuri, s-au dezvoltat cele mai rafinate sisteme de machiaj. Machiajul ochilor, care se vedeau dintre valurile ce acopereau fata femeiii musulmane, avea cea mai mare importanta.

Femeile bizantine se machiau mult pe obraji si pe buze cu farduri in culori si cu o stralucire artificiala.

Secolele XVI - XIX

Machiajul cauta sa realizeze un aspect cat se poate de natural. La moda este pielea alba care este pusa in valoare cu ajutorul alunitelor false.Aceasta este epoca de aur a sarlatanilor fabricanti de produse cosmetice, care se folosesc de lipsa de cunostinte a oamenilor epocii, prezentand numeroase produse miraculoase menite sa imbunatateasca sau chiar sa schimbe total infatisarea doamnelor din inalta societate.

Este epoca de prestigiu a Frantei din punctul de vedere al elegantei, luxului si modei. Se raspandeste intrebuintarea pudrei de culoare alba, ochii sunt accentuati prin machiaj, buzele vopsite cu rosu.

Revolutia aduce, insa, dupa ea, o perioada de austeritate. in 1806, doctorul Carol publica'Enciclopedia frumusetii' in care vorbeste despre igiena, cosmetica si machiaj. Este prima legatura care se face intre stiinta si cosmetica. La noi in tara, machiajul, numit 'sulemenit', de la cuvantul turcesc 'slmen', era un obicei oriental care dainuia de sute de ani. In 1820, s-a produs in tarile romane o reforma radicala in imbracamintea femeilor, prin adoptarea hainelor europene, desi machiajul continua sa fie foarte folosit din cauza influentei orientale si sa fie raspandit in toate clasele sociale.

In formularul cosmetic al lui Stefan Fodor, aparut in 1858, autorul povesteste despre femeile de la tara, care-si vopseau fata si buzele cu foita rosie umezita.In acest timp, in Franta, machiajul femeilor tindea spre paloare. Pe vremea lui Napoleon al II-lea, exista o celebra frumusete a timpului, Marchiza de Paiva, cu un ten foarte frumos, dar colorat, care-i dadea un aspect de femeie sanatoasa. Trebuind sa fie prezentata la curte, o prietena binevoitoare i-a atras atentia ca ar fi mai bine sa se machieze in culori palide si sa tuseasca din cand in cand, pentru a avea succes. Se purtau frumusetile putin ofticoase.

Secolul al XX-lea este caracterizat prin dezvoltarea productiei de produse cosmetice, trecerea la fabricarea industriala si stiintifica, diminuarea preturilor de vanzare si cresterea nivelului de trai, emanciparea femeii si schimbarea felului ei de viata. Doctorul roman Aurel Voina a devenit un cosmetolog cu renume mondial. El a pus bazele unei noi stiinte pe care a numit-o cosmiatria (in greceste kosmeo = podoaba si iatria = medicina), pe care o considera o disciplina medicala, ce trebuie sa fie ferita de dibuiri, de influente empirice si in sarcina careia intra si educatia sanitar-cosmetica a maselor populare.

Doctorul Aurel Voina spunea ca nu trebuie condamnata cochetaria femeii preocupate de cosmetica si machiaj. 'Ca arma biologica proprie firii omenesti, cochetaria nu trebuie sa se limiteze la actiuni de cucerire, ea trebuie sa actioneze si pentru consolidarea legaturilor consfintite prin casatorie, dar vulnerabile, daca nu exista aportul continuu adus de atentiile reciproce firesti dintre sot si sotie'.Pentru prima oara la noi, doctorul Voinea a vorbit despre actiunea de protectie a produselor de machiaj asupra pielii.

Odata cu aparitia cinematografului, spectacolul cel mai popular, cu cea mai mare adresabilitate, a inceput o era noua. Vedetele de cinema au devenit cele mai mari lansatoare de moda. Femeile din toata lumea le imitau. Unele au creat tipuri feminine care au caracterizat cate o epoca.

Protagonistele filmelor mute dinainte de razboiul mondial(1914-1919) erau femei mai grasute, imbracate in haine incomode, cu parul lung, si al caror farmec consta intr-un ten foarte alb, sprancene groase si ochi machiati foarte puternic.

Ambele pleoape erau fardate cu un fard gri-inchis, aproape negru. Cum fardurile nu erau raspandite, femeile de rand afumau o farfurioara cu ajutorul lumanarii aprinse si aplicau funinginea cu degetul pe pleoape. Genele erau subliniate cu un creion negru gras, caci dermatografele nu aparusera in forma lor actuala, cu invelis lemnos. Creionul gras mai servea la fabricarea aluntelor. Atata negru pe pleoape facea, prin contrast, sa iasa in evidenta albul ochilor. Acest tip de machiaj convenea actritelor din filmele mute, care isi exprimau suferinta dand ochii peste cap.

Dar, in lupta ei pentru afirmare, femeia a simtit nevoia de o imbracaminte si o coafura mai practice. S-ar parea ca primele femei care si-au taiat parul au fost cateva englezoaice care erau soferi pe ambulante in timpul razboiului. Metoda a fost adoptata cu entuziasm dupa razboi.

Pe ecrane apare Greta Garbo, supranumita 'Divina', care impune tipul de femeie spiritualizata, enigmatica si fascinanta. Parul il purta scurt, sprancenele subtiri, ochii usor subliniati, genele rimelate, lungi, care fac privirea mai languroasa. Tenul alb, pudrat cu pudra foarte deschisa. Dupa propriile declaratii ale 'Divinei', pudratul ei dura o ora. Fonduri de ten inca nu existau si, pentru a evita aspectul fainos al tenului actritelor din filmele mute, Greta Garbo aplica pudra, o stergea cu puful si aplica din nou, pana cand aceasta adera de piele.

Dupa cativa ani isi face aparitia si genul de eroina senzuala, Joan Crawford, Joan Harlow etc. Buzele castiga in importanta si depasesc conturul lor normal, narile palpita, parul este semilung.

Cu incetul insa ne indepartam de genul misterios, artificial. Evolutia conceptiei despre frumos se indreapta catre natural, catre firesc. }i iat-o, trecand peste toate tipurile intermediare, pe Brigitte Bardot, tipul de fata tanara, traita in aer liber, cu tenul bronzat, ochii accentuati, dar cu farduri mai savante, buzele pastrandu-si conturul lor normal si colorate deschis, cat mai apropiate de natural. Suntem departe de gura mica in forma de inimioara a anilor 1930, dar si de buzele carnoase de culoare inchisa.

De la misterioasa Greta Garbo, la sanatoasa Brigitte Bardot drumul a fost lung, machiajul si moda s-au adaptat stilului de viasa al femeii moderne. Tehnica a evoluat. Produsele sunt studiate stiintific si au ca scop infrumusetarea, dar ingrijirea si protejarea pielii. Este de ajuns sa ne gandim ca stramosul fardului nostru de ten era un preparat din nasturi de sidef dizolvati in lamaie, ca sa ne dam seama ca s-au facut intr-adevar progrese.

PALARIILE

Chiar daca zilele de vara sunt numarate, soarele tot mai are accese de furie. Decat sa strici bunatate de vacanta cu vreo insolatie, mai bine domoleste-ti pofta de bronz cu o palarie chic, asortata la costumul de baie.

Fugi de canicula? Atunci, stii ca de soare nu poti scapa nici pe strada. In zilele (inca) toride, ia cu tine la plimbare si o palarie casual-sport sau usor eleganta, dupa cum ti-ai ales vestimentatia si restul accesoriilor. Daca alegi o palarie casual din material textil cu imprimeuri florale, poarta o geanta in acelasi stil si espadrile sau sandale din panza.

Din dantela, voal sau tafta, cu aplicatii din pene, funde, flori sau pietre pretioase, palaria de ocazie este un accesoriu recomandat la orice petrecere, nunta sau cocktail. Alege una sofisticata, in aceleasi nuante si stil cu vestimentatia si pantofii. Atentie: daca tinuta este extravaganta, bijuteriile si machiajul trebuie sa fie minimaliste!

CAPITOLUL 3. Realizarea accesoriilor vestimentare

COLECTIA DE MODELE

casual-sport: jeansi + T-shirt cu dungi colorate, cu umaul dezgolit, pe sub care porti un maiou colorat Accesorii: balerini colorati, o curea lata colorata sau metalica o geanta de umar.

casual-elegant

Unele dintre cele mai importante accesorii feminine, totodata si printre cele mai utile, sunt gentile. Designerii acorda acestora o atentie deosebita, creand permanent noi stiluri si modele. Culorile, marimile, ca si alte accesorii atasate, modul de inchidere sau materialele folosite, toate acestea prezinta o gama larga si extrem de variata. Pentru acest sezon verdictul este unul crunt: adio genti mici si neincapatoare, bun venit gentilor medii si mari

geanta din material textil

geanta din material textil

poseta din piele de crocodil

CAPITOLUL 4. Panou cu schite