CONTABILITATE DE GESTIUNE SI SISTEMUL INFORMATIONAL AL COSTURILOR 1

I OBIECTIVELE DISCIPLINEI

Contabilitatea de gestiune ca disciplina are drept obiective :

• Sa transmita studentilor cadrul conceptual si metodologic precum si tehnicile de calcul in domeniul costurilor ;
• Sa ofere fundamentele pentru utilizarea informatiei costurilor , in procesul managerial;
• Sa realizeze o integrare a notiunilor dobandite in cadrul altor discipline cu caracter economic sau contabil .

II CONTINUTUL TEMATIC AL CURSULUI

ROLUL CONTABILITATII DE GESTIUNE SI AL CALCULATIEI COSTURILOR

Tranzitia la economia de piata a determinat o serie de mutatii structurale, cele mai multe intreprinderi fiind afectate de situatia de instabilitate, caracterizata de schimbarile care au avut loc intre indivizi, intre stat si diverse grupuri profesionale, cresterea cerintelor consumatorului in diverse domenii de activitate, dar si de accelerarea progresului tehnic.

Mediul instabil creat a facut ca intreprinderile sa fie supuse unor presiuni interne si externe, cu influenta asupra gradului de rentabilizare a activitatii, dar si fiscalitatea asupra activitatii economice.

Transformarile structurale pe plan economico-social etc. au afectat astfel si sistemul financiar-contabil, aflat intr-un proces continuu de armonizare cu principiile contabilitatii tarilor cu economie de piata dezvoltata.

In Romania, obiectivul de baza al dezvoltarii sistemului contabil il constituie armonizarea legislatiei cu directivele europene si alinierea la Standardele Internationale de Contabilitate (Ordinul M.F.P. nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate; Ordinul M.F.P. nr. 1752/2005).

Tinandu-se seama de conditiile concrete ale economiei de piata, contabilitatea de gestiune devine un instrument eficient in conducerea activitatii unei intreprinderi, fapt pentru care este denumita si contabilitate manageriala.

Contabilitatea de gestiune are drept scop evidentierea, calculul, analiza si controlul costurilor, a rezultatelor analitice ale intreprinderii.

Coordonatele costului unitar sunt:

cheltuielile productive si de desfacere

productia care a generat aceste cheltuieli.

Sfera de cercetare a cheltuielilor de productie si de desfacere cuprinde aspecte legate de:

metodologia de formare a acestor cheltuieli;

delimitarea cheltuielilor dupa natura, destinatia si rolul acestora;

metodele de calculatie a costurilor.

Cu privire la cea de-a doua coordonata, productia, calculatia studiaza productia ca o activitate desfasurata intr-un cadru tehnico-organizatoric, dar si in calitate de rezultat material al consumurilor productive.

Contabilitatea de gestiune are rolul de a oferi informatii necesare luarii deciziilor si are drept obiective principale:

calculul analitic al costurilor produselor, lucrarilor, serviciilor;

calculul rezultatelor analitice prin comparatia dintre costul produselor si pretul de vanzare;

elaborarea de bugete pe tipuri de activitati (considerat un obiectiv previzional);

controlul bugetar, explicarea abaterilor inregistrate.

"Obiectivul fundamental al procesului decizional il constituie utilizarea eficienta a resurselor tehnice, financiare si umane, in vederea incadrarii rezultatului scontat, la nivelul intreprinderii si al diferitelor subdiviziuni organizatorice ale acesteia, in obiectivele strategice care asigura mentinerea sau perfectionarea caracteristicilor functionale ale intreprinderii - privita ca sistem de productie complex, dinamic -, in conditiile unor costuri competitive"[1].

Fig. Determinarea si analiza rezultatului comparativ pe cele doua tipuri de contabilitate

( contabilitate financiara si contabilitate de gestiune)

Fig. Organizarea contabilitatii de gestiune in conceptia dualista

CONTINUTUL SI TIPOLOGIA COSTURILOR

Costul este o categorie economica care are la origine verbul latin "costare", ceea ce presupune a fixa ceva, verb din care s-a desprins notiunea "costa", ceea ce reprezinta "cat s-a consumat si cat s-a platit" pentru un lucru etc.

Insasi din definire rezulta legatura costului de consumul de factori de productie in vederea realizarii si a desfacerii de bunuri materiale, de executarea de lucrari si prestarea de servicii.

La baza costului stau atat consumurile de munca vie si materializata, imbracand forma cheltuielilor de productie si de desfacere suportate de catre unitate.

Astfel, costul reprezinta corelatia care se creeaza intre expresia valorica a cheltuielilor efectuate de catre o intreprindere in vederea realizarii si a desfacerii productiei si cantitatea de bunuri, lucrari si servicii prestate.

Derularea unui proces de productie prin utilizarea factorilor de productie da nastere inregistrarii de cheltuieli.

Cheltuiala reprezinta consumul de munca vie si materializata ca urmare a derularii anumitor procese economice sau activitati socio-culturale.

De asemenea, trebuie facuta distinctia intre notiunea de "cheltuiala" si cea de "plata".

Din punct de vedere financiar, cheltuiala poate fi simultana, anterioara sau posterioara efectuarii de consumuri de resurse.

O cheltuiala poate constitui sau nu un element de cost, in functie de legatura cu activitatea de productie (a se vedea tipologia costurilor).

Clasificarea cheltuielilor care formeaza costul de productie

Structura cheltuielilor, dupa diferite criterii in functie de scopul urmarit, este:

Dupa natura continutului lor

Dupa natura sau continutul economic, cheltuielile se grupeaza in: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare.

Cheltuielile de exploatare cuprind:

cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile, costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate, costul de achizitie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei si apei consumate; valoarea animalelor si a pasarilor; costul marfurilor vandute si al ambalajelor;

cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, redevente, locatii de gestiune si chirii; prime de asigurare; studii si cercetari; cheltuieli cu alte servicii executate de terti; comisioane si onorarii; cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal; deplasari, detasari, transferari, cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii; servicii bancare etc.;

cheltuieli cu personalul (salariile, asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli cu personalul suportate de persoana juridica);

alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creante si debitori diversi; despagubiri, amenzi si penalitati; donatii si alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital.

Dupa cum se observa, cheltuielile exceptionale (din operatiuni de gestiune si din operatiuni de capital), potrivit prevederilor amintite, fac parte din categoria altor cheltuieli de exploatare, facand necesara o reconsiderare a elementelor constitutive ale determinarii costului de productie (a se vedea tipologia costurilor).

Cheltuielile financiare cuprind: pierderi din creante legate de participatii; cheltuieli privind investitiile funciare cedate; diferentele nefavorabile de curs valutar; dobanzile privind exercitiul financiar in curs; sconturile acordate clientilor; pierderi din creante de natura financiara etc.

Cheltuielile extraordinare (calamitati si alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile cu amortizarile si provizioanele, precum si cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite calculate potrivit legii, se evidentiaza distinct, in functie de natura lor.

Structurarea cheltuielilor prezentata mai sus este unica pentru toti agentii economici. Clasificarea de mai sus ajuta unitatile patrimoniale la organizarea contabilitatii financiare, care se tine pe elemente primare de cheltuieli, in functie de natura lor, si care permite sa se actioneze in vederea, fie a reducerii costurilor de achizitie, de productie, de desfacere, generale de administratie etc.

Clasificarea cheltuielilor dupa natura continutului lor este utilizata la elaborarea bugetului activitatii generale, a bugetului de trezorerie, la intocmirea contului de rezultate pe ansamblul intreprinderii.

Dupa componenta sau omogenitatea continutului lor

Dupa acest criteriu, cheltuielile sunt:

simple (monoelementare), cu un continut omogen, care nu pot fi descompuse in elemente constitutive: cheltuielile cu salariile si accesoriile aferente salariilor, cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli cu materiile prime etc.

complexe (polielementare), cu un continut eterogen, ce pot fi descompuse in elemente constitutive: cheltuieli generale de administratie, cheltuieli indirecte ale sectiei etc.

Din punct de vedere al importantei si al legaturii cu procesul de productie

cheltuieli de baza, fara de care procesul de productie nu poate avea loc (sunt strans legate de activitatea de productie): cheltuieli cu materii prime, cheltuieli cu personalul direct productiv, cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;

cheltuieli de deservire, ce nu au legatura cu procesul de productie, efectuate in vederea crearii conditiilor normale de munca: cheltuieli cu energia, salarii TESA, cheltuieli cu reparatiile cladirilor etc.

Dupa modul de individualizare pe purtatori de costuri sau pe scopuri de activitati socio-economice

cheltuieli directe, ce se pot identifica pe factorii care le-au generat atat in momentul previzionarii cat si al efectuarii lor: cheltuieli cu materiile prime, energie, cheltuieli cu salariile personalului direct productiv.

Astfel de cheltuieli se pot identifica pe fiecare obiect de calculatie (produs, lucrare, serviciu).

cheltuieli indirecte, ce prezinta un caracter comun factorilor care le-au generat.

Ele sunt influentate de diversitatea proceselor si a activitatilor socio-economice.

Acestea nu se pot identifica pe obiecte de calculatie, necesitand calcule conventionale de repartizare.

Din aceasta categorie fac parte: cheltuielile comune ale sectiei si cheltuielile generale de administratie.

Dupa dependenta fata de volumul fizic al activitatilor pentru care se efectueaza

cheltuieli variabile, care isi modifica volumul odata cu modificarea volumului fizic al activitatii care le genereaza.

Ele sunt strans legate de procesul de productie: cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile muncitorilor direct productivi, energie, combustibil etc.

Ele pot fi:

o       variabile proportionale, modificandu-se proportional cu volumul activitatilor care le-au generat;

o       variabile neproportionale: cheltuieli progresive (ritmul de crestere este superior ritmului de crestere a volumului fizic al productiei); cheltuieli degresive (cresc odata cu cresterea volumului fizic al activitatii, intr-o proportie mai mica); cheltuieli regresive (scad in mod sensibil intr-o perioada de timp data, dupa ce activitatea declansata se desfasoara normal); cheltuieli flexibile (cu evolutie neregulata fata de volumul fizic al activitatii).

cheltuieli fixe (conventional - constante), care raman constante fata de modificarea volumului fizic al productiei.

Ele sunt legate de asigurarea si mentinerea capacitatii de productie (cheltuieli de capacitate): cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli cu intretinerea si repararea cladirilor, cheltuieli ale personalului tehnico-economic din sectii etc.

Dupa modul de includere in componenta costului

cheltuieli neincorporabile, cheltuieli care se regasesc in contabilitatea financiara, dar care in contabilitatea de gestiune nu intra in componenta costului (cheltuieli cu provizioanele, alte cheltuieli de exploatare, cum ar fi cheltuieli cu majorari, amenzi, penalitati, cheltuieli cu impozitul pe profit etc.);

cheltuieli incorporabile: incorporabile partial (se afla in stransa dependenta de volumul realizarii productiei); incorporabile total (evidentiate in contabilitatea financiara si aferente activitatii de exploatare, mai putin alte cheltuieli de exploatare);

cheltuieli fictive (supletive), care apar ca urmare a consumului de factori de productie ocazionali (remunerarea intreprinzatorului individual).

Diverse categorii de costuri

(costuri medii, costuri marginale, costuri previzionale, costuri de tip total si costuri de tip partial)

Costul mediu sau unitar (fix mediu, variabil mediu, total mediu) reprezinta costul pe unitatea de bun economic. Se porneste de la ideea luarii in consideratie a tuturor cheltuielilor efectuate (de productie si desfacere) pentru realizarea sau fabricarea unui produs, cost care va fi recuperat prin pretul de vanzare, prin tarif in cazul efectuarii de prestatii de servicii.

Spre exemplu, o societate de transport marfa efectueaza cheltuieli in valoare de 50.000.000 lei pentru transportul a 1000 to marfa. Tariful mediu unitar va fi:

50.000.000 lei : 1000 to = 50.000 lei/tona

Exista o corelatie intre costul de tip total si costul unitar, ambele avand evolutii diferite, in functie de modificarile volumului productiei.

Spre exemplu, atunci cand volumul productiei va creste, costul fix va ramane constant, costul fix mediu se va micsora, costul variabil creste, costul variabil mediu se va reduce, costul total creste, iar costul total mediu se va micsora.

Matematic, cele subliniate pot fi redate astfel:

,

unde:

CTM - cost total mediu;

CT - cheltuieli totale;

Q - cantitatea de productie in raport cu care se analizeaza costul total mediu;

CF - cost fix total;

CV - costuri variabile;

CFM - cost fix mediu;

CVM - cost variabil mediu.

Rezulta ca suma costurilor variabile medii si a costurilor fixe medii determina costul total mediu.

Costurile marginale (C_m) reprezinta marimea raportului de cost necesar producerii unei unitati suplimentare de bunuri economice. Se mai intalneste sub denumirea de cost aditional, datorita necesitatii explicarii variatiei costurilor vis--vis de modificarile structurilor interne ale preturilor. Unii economisti atribuie costurilor marginale denumirea de "costuri ale cresterii".

Costul marginal (C_m) reprezinta marimea raportului de cost necesar pentru producerea unei unitati suplimentare de bunuri economice.

Costul marginal este deci echivalentul valoric al consumurilor de resurse generate de fabricarea ultimei unitati de produs fabricat in vederea realizarii nivelului de productie dat. el se determina ca o diferenta intre cheltuielile de exploatare necesare productiei si suma cheltuielilor necesare aceleiasi productii majorate sau diminuate cu o unitate.

Acest tip de "cost" se mai intalneste sub denumirea de "cost aditional", ca urmare a necesitatii explicarii variatiei costurilor vis--vis de modificarile structurilor interne ale preturilor.

Alti autori utilizeaza denumirea de "cost diferential" pentru a distinge costul seriei.

Avand drept punct de plecare costul ultimului lot, se poate determina costul marginal unitar, prin divizarea "costului marginal" al seriei, lotului, dupa relatia:

,

unde:

C_m - cost marginal;

- cresterea cheltuielilor totale;

- cresterea productiei.

Se poate defini astfel "costul marginal", ca fiind variatia costului total antrenata de variatia productiei.

"Costul marginal" poate fi considerat instrument eficient in luarea deciziilor, deoarece poate fi considerat instrumentul determinarii limitei optime de gestiune (optimul preturilor, al tarifelor).

O intreprindere poate accepta o comanda suplimentara daca costul marginal este inferior pretului de vanzare si deci inferior venitului marginal aferent comenzii respective.

Relatia de echilibru dintre pretul de vanzare si cost mediu unitar poate fi privita din doua unghiuri:

echilibru pe termen scurt, asigurat prin relatia pret de vanzare/cost marginal;

echilibru pe termen lung, asigurat prin relatia pret de vanzare/cost mediu unitar.

PRINCIPIILE ORGANIZARII CONTABILITATII DE GESTIUNE

Indiferent de modul cum este organizata o intreprindere si factorii care influenteaza modul de organizare, la baza calculatiei costurilor stau urmatoarele principii:

principiul determinarii obiectului calculatiei;

principiul stabilirii metodei de calculatie;

principiul organizarii calculatiilor contabile in corelatie cu celelalte calculatii economice (statistice, previzionale);

principiul separarii indicatorilor economico-financiari ai calculatiei costurilor pe tipuri de activitati;

principiul delimitarii in timp a cheltuielilor;

principiul delimitarii in spatiu a cheltuielilor;

principiul delimitarii cheltuielilor productive, de cele neproductive;

principiul delimitarii cheltuielilor intre productia finita si in curs de executie.

a)        Principiul determinarii obiectului calculatiei presupune separarea cheltuielilor pe fiecare activitate desfasurata ca urmare a particularitatilor determinate de organizarea si desfasurarea proceselor economice. Prin urmare, cheltuielile vor fi separate astfel: in activitatea de aprovizionare, obiectul calculatiei este dat de materii prime, materiale consumabile etc.; in activitatea de productie, obiectul de calculatie este dat de un produs, lucrare, serviciu etc.

Nerespectarea principiului de mai sus conduce la denaturarea costului de productie (de exemplu, repartizarea unor cheltuieli de transport-aprovizionare, care nu sunt legate de produsul respectiv, ci sunt aferente unor obiective de investitii).

b)       Principiul stabilirii metodei de calculatie

Alegerea metodei de calculatie este strans legata de particularitatile organizarii productiei si ale procesului tehnologic, de scopul urmarit prin procesul decizional al intreprinderii, influentand calculul costului produsului fabricat, realizarii de lucrari sau servicii. Utilizarea unei metode de calculatie are la baza multipli indicatori economico-financiari ce se determina in contabilitate.

c)        Principiul organizarii calculatiilor contabile in corelatie cu celelalte calculatii economice

Organizarea calculatiilor contabile este strans legata de calculatiile economice (statistice, previzionale), deoarece se asigura corespondenta intre datele prognozate si cele furnizate de contabilitate si statistica, asigurandu-se indicatorilor un continut unitar. Caracterul unitar al informatiilor, oferite la nivelul fiecarei subdiviziuni organizatorice a economiei nationale, permite asigurarea unui sistem informational economic oferit de calculul, analiza si controlul indicatorilor la nivelul intreprinderii.

In conformitate cu principiul de mai sus, organizarea contabilitatii de gestiune si obtinerea informatiilor referitoare la costul de productie (consumul material si de munca vie) sunt strans legate de furnizarea datelor necesare intocmirii indicatorilor previzionati (costurile prestabilite).

Astfel, la organizarea contabilitatii de gestiune, trebuie sa se tina seama de fiecare centru de cheltuieli (sectie, faze de fabricatie etc.), in vederea previzionarii costurilor de productie.

In acest proces, se va tine seama de aceleasi criterii de repartizare a cheltuielilor indirecte, de acelasi Nomenclator de produse care au stat la baza previziunilor (antecalculatiilor pe produs).

Conditiile de mai sus sunt necesare in vederea utilizarii unei metodologii unitare in determinarea indicatorilor la nivel de previziune, statistica si in contabilitate.

Se asigura astfel concordanta dintre datele efective si cele antecalculate, iar determinarea abaterilor influenteaza cat mai real procesul decizional al intreprinderii.

d)       Principiul separarii indicatorilor economico-financiari ai calculatiei costurilor, pe tipuri de activitati

Separarea cu exactitate a informatiilor oferite de contabilitate, pe tipuri de activitati (exploatare, financiare, extraordinare) din cadrul unei unitati patrimoniale, are drept scop determinarea cu exactitate a indicatorilor economico-financiari, a cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor, pe acele activitati, in vederea determinarii eficientei fiecarei activitati in parte.

Astfel, costul de productie trebuie sa cuprinda numai cheltuieli aferente activitatii de exploatare, pe tipuri de cheltuieli si nu alte cheltuieli cum sunt cele financiare, extraordinare, impozit/profit, care trebuie sa se suporte din rezultatele financiare ale unitatii patrimoniale (chiar si o parte a cheltuielilor de exploatare, cum sunt alte cheltuieli de exploatare: majorari, penalitati, cheltuieli cu privire la activele cedate etc.).

e)        Principiul delimitarii in timp a cheltuielilor

In baza principiului de mai sus, cheltuielile de productie se includ in costuri cand are loc fabricarea produselor respective (in perioada de gestiune).

In contabilitatea de gestiune, exista cheltuieli care se efectueaza in perioada curenta, dar privesc productia viitoare (ele se inregistreaza in contul 471 si reprezinta cheltuieli inregistrate in avans sau anticipate, neinfluentand rezultatul financiar). Exista, in schimb, cheltuieli ce se vor inregistra efectiv in perioadele viitoare de gestiune, dar care privesc perioada curenta (provizioanele care se inregistreaza in conturi de cheltuieli pe feluri de provizioane, al caror regim de deductibilitate este stabilit prin reglementari legale). Acestea din urma influenteaza rezultatul financiar. In vederea determinarii cat mai exacte a costului produsului fabricat si a rezultatelor obtinute, este necesara includerea cheltuielilor in costul de productie aferent perioadei de gestiune (luna, trimestru, an etc.).

f)         Principiul delimitarii in spatiu a cheltuielilor

In baza acestui principiu, cheltuielile aferente desfasurarii proceselor economice se defalca in: cheltuieli de aprovizionare, productie, desfacere si administratie.

In cazul cheltuielilor de productie, delimitarea in spatiu presupune localizarea acestora la nivel de sectii de baza, auxiliare etc.

In acest mod se realizeaza determinarea unui cost unitar de productie al unui produs, care sa includa numai cheltuielile aferente acestuia.

g)        Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele neproductive

Acest principiu are la baza delimitarea cheltuielilor productive de cele neproductive (care nu aduc produsului o valoare suplimentara).

Din categoria cheltuielilor neproductive, putem aminti: pierderile determinate de intreruperile procesului de productie, pierderi ale deteriorarii materiilor prime, materialelor, pierderi rezultate din casarea mijloacelor circulante etc.

Ele sunt legate de modul de organizare, de gestionarea patrimoniului si trebuie sa se tina seama de acestea determinandu-se influenta lor in costul efectiv al produsului, in vederea eliminarii cauzelor care le-au determinat.

h)        Principiul delimitarii cheltuielilor intre productia finita si cea in curs de executie

Productia neterminata reprezinta productia care se afla in diferite stadii de fabricatie. Ea se determina pe baza inventarierii periodice (lunare) din punct de vedere contabil, dupa care se stabileste valoric.

Separarea cheltuielilor pe productia neterminata prezinta importanta deoarece, in cazul subevaluarii acesteia, se inregistreaza o crestere a costului produsului finit, cu implicatii asupra rezultatului intreprinderii aferent perioadei de gestiune (descrestere).

In cazul procedurii de supraevaluare a productiei neterminate, se inregistreaza o micsorare a costului si o crestere a rezultatului (nejustificata).

PROCEDEE DE CALCULATIA COSTURILOR

Desfasurarea activitatii dintr-o intreprindere, de la aprovizionare si pana la desfacere, este influentata de o serie de factori (procesul tehnologic aplicat, tehnica de care dispune, modul de organizare a productiei, tipologia produselor obtinute, durata ciclului de fabricatie etc.).

De aceea, si calculatia costurilor este diferentiata de la o activitate la alta si procedeele utilizate sunt diferite.

Dar, indiferent de natura influenta a factorilor, determinarea costului unitar are la baza raportul dintre cheltuielile intreprinderii si volumul produselor obtinute, al lucrarilor executate si al serviciilor prestate.

Metodele de calculatie a costurilor folosesc procedee:

cu caracter general: observatia, rationamentul, comparatia, inductia, deductia etc.;

cu caracter specific calculatiei costurilor, care sunt subordonate in final calculului matematic si care au forme diferite, de la calcule aritmetice simple, la cele algebrice etc.

Se utilizeaza, astfel, diferite procedee de calculatie cum ar fi:

procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;

procedee de delimitare a cheltuielilor de productie in variabile si fixe;

procedee de calcul al costurilor privind productia de fabricatie interdependenta;

procedee de calcul al costului pe unitatea de produs.

Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe activitati, pe locuri de cheltuieli, pe purtatori de costuri, se realizeaza prin intermediul procedeului suplimentarii care imbraca doua forme:

procedeul suplimentarii in forma clasica

procedeul suplimentarii sub forma cifrelor relative de structura

Procedeul suplimentarii - varianta clasica

Acest procedeu se utilizeaza pentru repartizarea si delimitarea cheltuielilor indirecte, pe zone sau sectoare de cheltuieli.

Zonele sau sectoarele de cheltuieli sunt considerate subdiviziunile organizatorice ale unei intreprinderi (fie productive sau administrative), in raport de care se realizeaza bugetarea, analiza si controlul activitatii.

Utilizarea acestui procedeu presupune urmatoarele etape de lucru:

stabilirea bazei de repartizare (b_j); aceasta creeaza legatura dintre cheltuielile ce urmeaza a fi repartizate si purtatorii de cheltuieli;

calculul coeficientului de suplimentare (K_s), prin respectarea cheltuielilor de repartizat (Ch_r) asupra bazei de repartizare.

calculul cotei-parti din cheltuielile indirecte (C_j) ce trebuie repartizate pe obiecte de calculatie, dupa relatia:

Exemplul 1

Intr-o intreprindere, in sectia de productie se fabrica patru produse, cheltuielile directe inregistrate fiind:

produsul A - 120.000.000 lei;

produsul B - 150.000.000 lei;

produsul C - 75.000.000 lei;

produsul D - 135.000.000 lei.

Cheltuielile indirecte ale sectiei, inregistrate in contul 923 "Cheltuieli indirecte de productie", sunt de 50.000.000 lei.

Sa se repartizeze cheltuielile indirecte ale sectiei asupra produselor principale, criteriul de repartizare fiind salariile directe.

Rezolvare:

criteriul de repartizare il constituie "salariile directe" (redate in tabelul urmator);

;

cota de cheltuieli indirecte repartizate pe produse:

Tabel

Procedee de delimitare a cheltuielilor in variabile si fixe

Din aceasta categorie fac parte:

procedeul celor mai mici patrate;

procedeul punctelor de maxim si de minim;

procedeul analitic.

Procedeul celor mai mici patrate

Presupune o relatie de tip liniar intre cheltuielile de productie si volumul productiei, presupunand parcurgerea urmatoarelor etape:

determinarea volumului mediu de productie aferent perioadei de calcul, dupa formula:

,

in care:

- volumul mediu al productiei;

Q - volumul productiei dintr-o perioada de gestiune;

t - perioada de gestiune (luna, trimestru, an);

n - numarul perioadelor de gestiune luate in calcul.

determinarea cheltuielilor medii aferente perioadei de gestiune luata in calcul:

,

in care:

- cheltuielile medii aferente perioadei de gestiune luata in calcul;

Ch - cheltuielile dintr-o perioada de gestiune ce trebuie repartizate in variabile si fixe.

determinarea abaterii volumului activitatii din fiecare perioada de gestiune luata in calcul, fata de volumul mediu al acesteia:

,

in care:

X - abaterea volumului productiei fata de volumul mediu al acesteia.

(celelalte simboluri sunt explicate in etapele anterioare).

calculul abaterii cheltuielilor de productie aferente unei perioade de gestiune fata de cheltuielile medii:

,

in care:

Y - abaterea cheltuielilor de productie, fata de cheltuielile medii.

determinarea cheltuielilor variabile unitare (ch_v), dupa relatia matematica:

,

in care:

ch_v - cheltuieli variabile;

t - perioada de gestiune luata in calcul;

xy - produsul abaterilor de productie si cheltuieli;

x - abaterea la patrat a volumului productiei.

determinarea cheltuielilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune:

,

in care:

ch_v - cheltuieli variabile totale.

determinarea cheltuielilor fixe:

,

in care:

Ch_f - cheltuieli fixe;

Ch_t - cheltuieli de productie.

determinarea cheltuielilor de productie prestabilite (standard) pentru o perioada de gestiune viitoare:

,

in care:

Ch_s- cheltuieli standard;

Q_s - productie prestabilita (standard).

Spre exemplificare, se ia in consideratie o sectie dintr-o intreprindere in care se cunosc cheltuielile indirecte de productie si volumul productiei aferent trimestrului I al anului curent.

Se cere sa se determine volumul cheltuielilor pentru cea de-a patra luna a anului, productia perioadei de gestiune fiind de 60.000 ore.

Datele sunt prezentate in tabelul urmator.

Tabel

Respectand etapele amintite, se va proceda la efectuarea calculelor:

determinarea volumului mediu al productiei

determinarea cheltuielilor medii aferente perioadei de gestiune luata in calcul

determinarea abaterii volumului activitatii fata de volumul mediu

20.000 - 22.000 = -2.000 ore;

16.000 - 22.000 = -6.000 ore;

30.000 - 22.000 = +8.000 ore.

determinarea abaterii cheltuielilor de productie aferente unei perioade fata de cheltuielile medii

4.600.000 - 4.633.333 = -33.333 lei;

4.100.000 - 4.633.333 = -533.333 lei;

5.200.000 - 4.633.333 = +566.666 lei.

Datele se regasesc in tabelul urmator.

se determina cheltuielile variabile unitare

;

se determina cheltuielile variabile totale

se determina cheltuielile fixe in luna a treia

se determina cheltuielile variabile pentru luna a patra

se determina cheltuielile totale indirecte:

se determina cheltuielile indirecte, prestabilite:

Tabel

Procedee de calcul al costurilor privind productia de fabricatie interdependenta

Procedeul de calculatie a costurilor privind productia de fabricatie interdependenta se aplica in intreprinderile industriale unde are loc deservirea reciproca de produse, lucrari, servicii, fie intre sectii sau ateliere de productie. Rezultatele activitatii de productie obtinute in acest mod sunt denumite "produse de fabricatie interdependenta".

Calculatia costului productiei de fabricatie interdependenta presupune utilizarea mai multor procedee:

Procedeul elaborarii calculatiilor privind costul fiecarui produs, fara a se tine seama de prestatiile reciproce (utilizat in faza antecalculatiilor).

Procedeul calculatiilor iterative care presupune:

determinarea marimii rapoartelor dintre cantitatile de produse livrate altor sectii () si totalul productiei fabricate de sectia furnizoare (Q):

, unde:

K - raportul dintre cantitatea de productie livrata altor sectii si totalul productiei fabricate;

j - sectia primitoare;

q - cantitatea de produse livrate;

Q - cantitatea de productie fabricata.

se determina costul prestatiei:

, unde:

C - costul prestatiei primite;

- cheltuielile initiale ale sectiei furnizoare;

cheltuielile sectiei furnizoare se scad si ale sectiei primitoare se aduna;

cotele de cheltuieli preluate se repeta pana cand rezultatele obtinute vor fi neglijabile:

, unde:

C - costul prestatiei altor sectii;

j - produsul;

SFD - soldul final debitor al contului de cheltuieli;

- cantitatea productiei livrate altor sectii.

Utilizarea procedeului amintit se face destul de rar deoarece implica un volum foarte mare de calcule.

Procedee de calcul al costului pe unitatea de produs

Determinarea costului efectiv unitar presupune masurarea cheltuielilor aferente productiei in corelatie cu nivelul productiei fabricate, dar si modalitatea de calcul, astfel:

nivelul cheltuielilor aferente productiei presupune detalierea cheltuielilor cu productia neterminata fata de cheltuielile aferente productiei neterminate;

modalitatea de calcul presupune, pe de o parte, stabilirea unitatii de calculatie, dar si a procedeelor utilizate in functie de particularitatile procesului de productie si cheltuielile de productie efectuate, cum sunt:

procedeul diviziunii simple;

procedeul cifrelor de echivalenta;

procedeul restului (al valorii ramase).

Procedeul diviziunii simple

Procedeul diviziunii simple se aplica in cadrul unitatilor patrimoniale, fie independent (acolo unde exista productia omogena), fie in combinatii cu alte procedee, dupa relatia:

, unde:

- costul pe unitatea de produs "i";

- cheltuieli totale (directe + indirecte);

- cantitatea de produs, lucrare, serviciu.

Calculatia costurilor se poate face:

fie luand in consideratie elementele primare de cheltuieli, dupa relatia:

(elemente primare de cheltuieli)

Exemplu

Sa se determine costul efectiv unitar in cazul unei unitati patrimoniale ce are ca obiect de activitate principal prestarile de servicii (transport persoane), cunoscandu-se:

existenta in structura organizatorica a doua autobaze;

volumul Km parcursi in perioada de gestiune, 120.000 Km in autobaza "unu";

cheltuielile de productie inregistrate pe elemente primare de cheltuieli sunt prezentate in tabelul 1;

Sa se determine costul efectiv unitar in cazul aceleiasi unitati patrimoniale, luandu-se in consideratie cheltuielile de productie structurate pe articole de calculatie (tabelul 2).

TABELUL 1

TABELUL 2

Rezolvare 1:

Determinarea costului efectiv:

Determinarea costului efectiv in structura pe elemente primare de cheltuieli:

Rezolvare 2:

Determinarea costului efectiv:

Determinarea costului efectiv in structura pe articole de calculatie:

Procedeul cifrelor de echivalenta

Acest tip de procedeu se utilizeaza pentru determinarea costului unitar in cazul in care din procesul de productie rezulta mai multe produse principale, fara productie secundara (cazul productiei simultane, productiei sortotipodimensionale).

Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

stabilirea produsului etalon;

alegerea unui parametru tehnico-economic de echivalare (caracteristica tehnico-economica comuna tipodimensiunilor ce urmeaza a se echivala);

determinarea coeficientilor de echivalenta (E_i) prin raportarea parametrului de echivalenta al produsului (G₁.G_n) la marimea criteriului produsului etalon (G_i) dupa relatia:

Parametrii tehnici :

cantitatea de materie prima in corp;

greutatea, lungimea, volumul produselor;

timp de prelucrare in ore-masina.

exprimarea productiei obtinute in unitati de echivalenta:

,

unde:

- productie in unitati echivalente;

Q - cantitatea obtinuta pe produs, sort, tip,

dimensiune;

E - coeficient de echivalenta.

calcularea costului pe unitatea de produs echivalent () prin raportarea cheltuielilor totale (directe + indirecte) la cantitatea de produse echivalente ():

calcularea costului unitar al fiecarei unitati naturale de produs, sort etc. () prin inmultirea costului pe unitatea de produs echivalent () cu coeficientul de echivalenta calculat (E), dupa relatia:

Coeficientii de echivalenta sunt diferentiati in functie de numarul parametrilor care stau la baza determinarii lor: simpli, complecsi si agregati.

Varianta coeficientilor de echivalenta simpli

Aceasta varianta are la baza alegerea unui singur parametru care este comun tuturor produselor si alegerea unui produs etalon (de baza).

Exemplu:

Intr-o intreprindere, din procesul de productie, rezulta patru produse principale (A, B, C, D), care se diferentiaza prin caracteristici tehnico-economice.

Parametrul de echivalare este considerat consumul normat de manopera (tabelul3). Produsul etalon este "C", iar cheltuielile totale de productie sunt de 45.250.000 lei.

Dupa determinarea coeficientului de echivalenta (E) si a productiei exprimate in unitati echivalente (), se determina :

Se determina apoi costul unei unitati fizice de produse (tabelul 4).

TABEL 3

TABEL 4

CONTABILITATEA COSTURILOR

Prin intermediul conturilor de gestiune, se preiau cheltuielile de exploatare din contabilitatea financiara, se ordoneaza in vederea determinarii costului efectiv al productiei, al decontarii, al stabilirii abaterilor fata de costurile standard.

Potrivit planului de conturi general al agentilor economici, conturile din contabilitatea de gestiune sunt cuprinse in clasa a 9-a. La inchiderea exercitiului financiar, ele nu apar in bilantul contabil al agentului economic deoarece informatiile pe care le ofera sunt inregistrate si reflectate prin intermediul contabilitatii financiare.

Grupele de conturi de gestiune utilizate sunt:

Grupa 90 "Decontari interne", care cuprinde conturile:

901 "Decontari interne privind cheltuielile"

902 "Decontari interne privind productia obtinuta"

903 "Decontari interne privind diferentele de pret"

Contul 901 "Decontari interne privind cheltuielile"

Se utilizeaza pentru evidenta decontarilor interne privind cheltuielile activitatii de baza si auxiliare, cheltuielile indirecte de productie, cheltuielile generale si de desfacere, stabilind diferentele dintre pretul de inregistrare si costul efectiv al produselor finite, lucrarilor executate, serviciilor prestate etc.

Se crediteaza, in cursul lunii, odata cu decontarea cheltuielilor de exploatare pe destinatii, locuri de cheltuieli, obiecte de calculatie, prin debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza", 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare", 923 "Cheltuieli indirecte de productie", 924 "Cheltuieli generale de administratie" si 925 "Cheltuieli de desfacere".

Se debiteaza, la finele lunii, cu costul efectiv al productiei finite, al productiei in curs, prin creditul contului 931 "Costul productiei obtinute", 933 "Costul productiei in curs de executie" si 903 "Decontari interne privind diferentele de pret".

Contul 901 nu prezinta sold.

Contul 902 "Decontari interne privind productia obtinuta"

Se utilizeaza pentru evidentierea decontarilor interne privind costul productiei obtinute in cursul lunii, la pret de inregistrare (prestabilit sau cu ridicata).

Se crediteaza, in cursul lunii, cu pretul de inregistrare al productiei finite, prin debitul contului 903 "Decontari interne privind diferentele de pret" si 931 "Costul productiei obtinute".

Se debiteaza, la sfarsitul lunii, cu costul efectiv al productiei obtinute, prin creditul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza", 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare", 923 "Cheltuieli indirecte de productie", 924 "Cheltuieli generale de administratie", 925 "Cheltuieli de desfacere" si 933 "Costul productiei in curs de executie".

Soldul debitor (diferente nefavorabile) sau soldul creditor (diferente favorabile) se va inchide prin contul 903 "Decontari interne privind diferentele de pret".

Contul 902 "Decontari interne privind productia obtinuta" se dezvolta in analitic pe obiecte de calculatie (produse, lucrari, servicii etc.).

Contul 903 "Decontari interne privind diferentele de pret"

Se utilizeaza pentru evidentierea diferentelor de pret calculate la finele lunii, intre costul efectiv al productiei obtinute si pretul de inregistrare.

Se debiteaza, la sfarsitul lunii, prin creditul contului 902 "Decontari interne privind productia obtinuta", cu ocazia calcularii si inregistrarii diferentelor aferente productiei obtinute.

Se crediteaza, la sfarsitul lunii, prin debitul contului 901 "Decontari interne privind cheltuielile".

La finele lunii, nu prezinta sold.

Se dezvolta in analitic pe obiecte de calculatie.

Grupa 92 "Conturi de calculatie" cuprinde conturile:

921 "Cheltuielile activitatii de baza"

922 "Cheltuielile activitatii auxiliare"

923 "Cheltuielile indirecte de productie"

924 "Cheltuielile generale de administratie"

925 "Cheltuielile de desfacere"

Contul 921 "Cheltuielile activitatii de baza"

Se utilizeaza pentru evidentierea cheltuielilor aferente activitatii de baza.

Se debiteaza, in cursul lunii, cu ocazia colectarii cheltuielilor activitatii de baza, prin creditul contului 901 "Decontari interne privind cheltuielile", la finele lunii cu cotele de cheltuieli indirecte, repartizate asupra costului produselor, lucrarilor, serviciilor, prin creditul conturilor 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare", 923 "Cheltuieli indirecte de productie", 924 "Cheltuieli generale de administratie" si 925 "Cheltuieli de desfacere".

Se crediteaza, la finele lunii, cu costul efectiv al productiei obtinute si al productiei in curs, prin debitul contului 903 "Decontari interne privind diferentele de pret" si 933 "Costul productiei in curs de executie" (contul se soldeaza).

Analitic, se dezvolta pe sectii, obiecte de calculatie, articole de calculatie etc.

Contul 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare"

Se utilizeaza pentru evidentierea cheltuielilor activitatilor auxiliare.

Se debiteaza, in cursul lunii, prin creditul contului 901 "Decontari interne privind cheltuielile".

Se crediteaza, la finele lunii, prin debitul contului 902 "Decontari interne privind productia obtinuta", 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si 933 "Costul productiei in curs de executie".

Se dezvolta in analitic pe sectii, obiecte de calculatie si articole de calculatie.

Contul 923 "Cheltuielile indirecte de productie"

Se utilizeaza pentru evidentierea cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajelor, a cheltuielilor generale ale sectiilor.

Se debiteaza, in cursul lunii, prin creditul contului 901 "Decontari interne privind cheltuielile".

Se crediteaza, la sfarsitul lunii, prin debitul contului 902 "Decontari interne privind productia obtinuta", 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si 933 "Costul productiei in curs de executie".

Se dezvolta in analitic pe sectii, articole de cheltuieli indirecte.

Contul 924 "Cheltuielile generale de administratie"

Se utilizeaza pentru evidentierea cheltuielilor de administratie ale unitatii.

Se debiteaza, in cursul lunii, cu cheltuielile generale efectuate si colectate, prin creditul contului 901 "Decontari interne privind cheltuielile" si la finele lunii cu cheltuielile activitatii auxiliare aferente prestatiilor, a livrarilor de la sectiile auxiliare, prin creditul contului 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare".

Se crediteaza, la sfarsitul lunii, odata cu repartizarea cheltuielilor generale in costul productiei obtinute din activitatile de baza si auxiliare, prin debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza", 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare".

In analitic, se desfasoara pe articole de cheltuieli ale sectorului administrativ.

Contul 925 "Cheltuielile de desfacere"

Se utilizeaza pentru evidentierea cheltuielilor de desfacere a produselor fabricate (cheltuieli ambalare, manipulare etc.).

Se debiteaza, in cursul lunii, cu cheltuielile de desfacere a produselor efectuate si colectate, prin creditul contului 901 "Decontari interne privind cheltuielile" si la finele lunii cu cheltuielile activitatilor auxiliare, cheltuielile generale de administratie, prin creditul contului 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare" si 924 "Cheltuielile generale de administratie".

Se crediteaza, la sfarsitul lunii, cu cheltuielile de desfacere repartizate pe produse, prin debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza".

Grupa 93 "Costul productiei" cuprinde conturile:

931 "Costul productiei obtinute"

933 "Costul productiei in curs de executie"

Contul 931 "Costul productiei obtinute"

Se utilizeaza pentru evidentierea productiei finite obtinute (produse, semifabricate destinate vanzarii, lucrari, servicii prestate, alte activitati).

Se debiteaza, in cursul lunii, cu pretul sau costul de inregistrare al productiei finite obtinute prin creditul contului 902 "Decontari interne privind productia obtinuta".

Se crediteaza, la finele lunii, cu costul efectiv al productiei decontate pe seama cheltuielilor, prin debitul contului 901 "Decontari interne privind cheltuielile".

Se inchide la finele lunii, indiferent de sold (debitor sau creditor).

Se dezvolta in analitic pe obiecte de calculatie.

Contul 933 "Costul productiei in curs de executie"

Se utilizeaza pentru evidentierea costului efectiv al productiei in curs de executie.

Se debiteaza, la sfarsitul lunii, cu costul efectiv al productiei in curs de executie, din activitatea de baza si auxiliara, prin creditul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si 922 "Cheltuielile activitatii auxiliare".

Se crediteaza, la sfarsitul lunii, cu costul efectiv al productiei decontate pe seama cheltuielilor, prin debitul contului 902 "Decontari interne privind productia obtinuta".

Analitic, se dezvolta pe obiecte de calculatie.

UNIVERSITATEA: SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

ANUL: III ZI, IV FR, ID

DISCIPLINA: CONTABILITATE DE GESTIUNE SI SISTEMUL INFORMATIONAL AL COSTURILOR 1

CONDUCATOR DE DISCIPLINA: PROF.UNIV.DR. ELENA IATAN

INTREBARI

Care este legatura dintre contabilitatea de gestiune si contabilitatea financiara ? Care este legatura dintre contabilitatea de gestiune si alte discipline ?

Cum este reglementata contabilitatea de gestiune si cui servesc informatiile oferite de aceasta disciplina ?

Ce sunt locurile de cheltuieli si care este rolul lor in calculatia costurilor ?

Cum se clasifica cheltuielile dupa natura lor economica si dupa modul lor de includere in componenta costului ?

Ce presupune principiul determinarii obiectului calculatiei si principiul delimitarii cheltuielilor intre productia finita si productia in curs de executie ?

Ce este costul mediu sau unitar (care este relatia matematica) ?

Care este functionalitatea si continutul economic al contului 921 si contului 933 ?

Cum se clasifica cheltuielile dupa legatura cu procesul de productie si dupa modul de individualizare pe purtatori de costuri ?

Care este functionalitatea si continutul economic al contului 923 si 903 ?

Ce sunt calculatiile totale si calculatiile partiale (exemplificati) ?

Ce presupune organizarea contabilitatii de gestiune si a calculatiei costurilor ?

Ce este costul marginal, care este relatia matematica ? Care este relatia de echilibru dintre pretul de vanzare si costul mediu unitar ?

Care este functionalitatea contului 922 si 901 ?

Cum se determina si ce sunt costurile previzionale ? Care este legatura dintre costurile previzionale si calculatiile de buget ?

Ce presupune principiul stabilirii metodei de calculatie a costurilor si principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele neproductive ?

Care este functionalitatea si continutul economic al conturilor 931 si 902 ?

Care sunt etapele metodologice ale elaborarii bugetelor, descrieti pe scurt aceste etape.

Care sunt principiile care stau la baza elaborarii bugetelor de costuri ?

Care sunt functiile bugetelor de costuri ?

Care sunt obiectivele contabilitatii de gestiune ?

Definiti notiunea de "cost" si de "cheltuiala".

Care sunt factorii de organizare ai contabilitatii de gestiune si ai calculatiei costurilor si cum influenteaza modul de organizare al contabilitatii ?

Care sunt indicatorii de gestiune , cum se determina si ce rol au in bugetarea unei activitati ?

De cate feluri sunt bugetele si care sunt tendintele in previziunea costurilor ?

Care sunt functiile bugetelor de costuri ?

Ce presupune procedeul de calcul al costurilor in cazul productiei de fabricatie interdependenta (etapele de calcul ) ?

Ce presupune procedeul restului ?

Ce presupune organizarea sistemului informational al costurilor ? Descrieti aceste etape .

Ce presupune principiul delimitarii in timp si spatiu a cheltuielilor, ce legatura exista cu determinarea costului unitar de productie pe produs ?

Din ce categorie de procedee fac parte procedeul suplimentarii in forma clasica si procedeul celor mai mici patrate , descrieti etapele metodologice de lucru specific acestor procedee .

Ce presupune procedeul diviziunii simple si al cifrelor de echivalenta si din ce categorie de procedee fac parte ?

Din ce categorie fac parte procedeul punctelor de maxim si de minim si procedeul cifrelor relative de structura , descrieti etapele de lucru ale acestor procedee .

Ce este controlul bugetar si care este rolul lui in activitatea manageriala a unei firme ?

Care sunt formele de organizare ale calculatiei costurilor , descrieti pe scurt .

Care este functionalitatea si continutul economic al conturilor 924 , 925 ?

Cum se clasifica cheltuielile dupa dependenta fata de volumul fizic al activitatilor pentru care se efectueaza si dupa omogenitatea continutului lor ?

Care este rolul contabilitatii de gestiune?

Ce este costul complet sau comercial?

Ce reprezinta costul de productie?

Ce sunt cheltuielile incorporabile?

Ce sunt cheltuielile neincorporabile?

Ce presupune procedeul cifrelor relative de strcutura si dinc ecategorie face parte?

Care este rolul delimitarii cheltuielilor in variabile si fixe?

Cum pot fi previzionate cheltuielile variabile si fixe?

Care este rolul delimitarii productiei terminate de cea neterminata , in contextul determinarii costului de productie?

Ce semnificatie aredelimitarea cheltuielilor anticipate in contextul determinarii si costului de produtie?

In ce context utilizati procedeul celor mai mici patrate?

Ce tipuri de bugete de costuri cunoasteti?

Care este contul care reflecta inregistrarea productiei neterminate, in contabilitatea de gestiune?

Ce semnifica inregistarea:

Ce semnifica inregistrarea:

Ce semnifica inregistrarea:

Ce semnifica inregistrarea:

Ce reprezinta centrele de profit?

Care este rolul costului marginal?

Cum influenteaza costurile procesul de elaborare adeciziilor economico-financiare?

Ce sunt cheltuielile complexe?

Ce sunt cheltuielile operationale?

Ce sunt chetuielile progresive?

Ce sunt cheltuielile extraordinare?

Ce semnifica relatia:

CT _n+1- CTn

Cm = Q _n+1- Qn

Care sunt premisele organizarii contabilitatii de gestiune?

Ce sunt cheltuielile standard?

Ce presupune procedeul cantitativ?

Care sunt variantele coeficientilor de echivalenta?

Ce sunt parametrii tehnico-economici si ce rol au in calculatia costurilor?

Ce sunt bugetele rezultante?

Care este rolul controlului bugetar?

Ce presupune organizarea postcalculatiilor ?

Cheltuielile cu impozitele si taxele sunt cheltuieli incorporabile?

De cate feluri sunt cheltuielile variabile?

Ce rol are principiul determinarii obiectului calculatiei?

Ce semnifica relatia:

Chr

d' _s = n

∑ bj^o

ji=1

Ce semnifica relatia:

n

∑ (xy) t

t=1

Chv = n

∑ x ²t

t=1

Ce semnifica relatia:

Ch_{vt =} Ch_{v *} Q

Sa se delimiteze cheltuielile variabile de cheltuieli fixe prin intermediul procedeului celor mai mici patrate , cunoscandu - se urmatoarele date :

Sa se determine cheltuielile variabile si fixe pentru luna ianuarie 2007 , cunoscandu - se volumul productiei previzionat pentru ianuarie 2007 de 150.000 ore.

Sa se determine costul unei unitati fizice pe produs , utilizand procedeul coeficientului de echivalenta si dispunand de urmatoarele date :

se realizeaza trei produse A, B, C, produsul A fiind considerat etalon ;

parametrii de echivalare sunt consumul specific (G), respectiv A - 0,600 ; B - 0,700 ; C - 0,900 si consumul cu manopera , respectiv A - 170 lei , B - 120 lei , C - 210 lei ;

Q exprimata in unitati fizice este A - 28.000 buc , B - 26. 000 buc., C - 19.000 buc ;

Cheltuielile inregistrate sunt de 9.500 lei.

Sa se determine costul unitar pe produs in conditiile in care nu exista productie secundara , utilizand procedeul coeficientului de echivalenta (varianta simpla) dispunand de urmatoarele date :

din procesul de productie rezulta trei produse (A,B,C) ;

produsul etalon este produsul "B" ;

parametrul de echivalare este consumul normat de manopera : (A - 120 lei ; B - 370 lei ; C - 410 lei )

Q exprimata in unitati fizice este : A - 10.000 buc., B - 15.000 buc., C - 18.000 buc.

Cheltuielile totale inregistrate sunt 9.800 lei .

Cat reprezinta costul unei unitati fizice pe produs ?

Sa se procedeze la repartizarea cheltuielilor indirecte ale unei sectii de productie cunoscandu - se urmatoarele date :

cheltuieli directe inregistrate pe produs sunt :

Produsul A - 2,5 lei

Produsul B - 3,1 lei

Produsul C - 2,6 lei

cheltuielile indirecte de repartizat sunt de 1,2 lei;

criteriul de repartizare il reprezinta suma cheltuielilor directe ;

Mentionati ce procedeu ati folosit si din ce categorie face parte.

Sa se determine costul unitar pe produs in conditiile in care nu exista productie secundara , utilizand procedeul coeficientului de echivalenta (varianta simpla) dispunand de urmatoarele date :

se realizeaza din procesul de productie 4 produse (A, B, C, D) , produsul A fiind considerat produs etalon;

parametrul de echivalare este timpul de functionare al utilajelor ( A - 25 ore, B - 16 ore, C - 21 ore, D - 27 ore)

Q exprimata in unitati fizice este : A - 14.000 buc., B - 13.000 buc., C - 28.000 buc., D - 24.000 buc.

Cheltuielile totale inregistrate sunt de 12.240 lei.

Care este costul unei unitati fizice pe produs ?

Sa se repartizeze cheltuielile indirecte utilizand cifrele relative de structura, cunoscandu - se urmatoarele date :

cheltuieli directe pe produse sunt :

Produsul A -22.000 lei

Produsul B -23.000 lei

Produsul C - 24.500 lei

criteriul de repartizare il constituie salariile directe a caror pondere este :

Produsul A - 20 %; Produsul B - 35 % , Produsul C - 40 %.

- suma cheltuielilor indirecte de repartizat este de 16.000 lei;

Sa se procedeze la repartizarea cheltuielilor indirecte prin procedeul suplimentarii sub forma cifrelor relative de structura, dispunand de urmatoarele date :

cheltuieli directe pe produse sunt :

Produsul A -28.000 lei

Produsul B -27.000 lei

Produsul C - 29.000 lei

Produsul D - 31.000 lei

criteriul de repartizare il constituie salariile directe a caror pondere este :

Produsul A 15 %; Produsul B 25 % ; Produsul C 35 % ; Produsul D 38 %.

suma cheltuielilor indirecte de repartizat este de 17.500 lei;

Sa se repartizeze cheltuielile indirecte prin procedeul suplimentarii sub forma cifrelor relative de structura, dispunand de urmatoarele date :

- suma cheltuielilor de repartizat este de 8.000 lei;

criteriul de repartizare il constituie salariile directe a caror pondere este :

Produsul A 30 %; Produsul B 22 % ; Produsul C 17 % .

- cheltuieli directe pe produse sunt :

Produsul A -23.000 lei

Produsul B -20.000 lei

Produsul C -25.500 lei

Sa se delimiteze cheltuielile variabile de cheltuieli fixe prin procedeul celor mai mici patrate , cunoscandu - se urmatoarele date :

- volumul productiei si cheltuielile de productie inregistrate sunt redate alaturat :

Sa se determine cheltuielile variabile si fixe pentru luna a IV - a , cunoscandu - se volumul productiei previzionate de 85.000 ore.

Sa se procedeze la delimitarea cheltuielilor variabile de cele fixe prin intermediul punctelor de maxim si de minim, cunoscandu - se datele :

- volumul productiei pentru luna aprilie (previzionat) este de 90.000 ore.

Sa se determine cheltuielile standard pentru luna a IV - a pornind de la cheltuielile variabile si cele fixe.

Sa se procedeze la delimitarea cheltuielilor in variabile si fixe prin procedeul celor mai mici patrate, cunoscandu - se urmatoarele date :

Sa se determine cheltuielile variabile si fixe pentru luna ianuarie 2007, cunoscandu - se

volumul productiei previzionate de 105.000 ore.

Sa se determine cheltuielile variabile si fixe pentru luna iulie 2007 plecand de la procedeul punctelor de maxim si de minim cunoscandu - se :

- volumul productiei pentru luna iulie 2007 este de 65.000 ore.

Sa se procedeze la determinarea cheltuielilor standard pentru luna ianuarie 2005 cunoscand urmatoarele date si aplicand procedeul punctelor de maxim si de minim :

volumul productiei pentru luna ianuarie 2007 este de 85.000 ore.

Sa se determine costul unitar pe produs in conditiile in care nu exista productie secundara , utilizand procedeul coeficientului de echivalenta (varianta simpla) dispunand de urmatoarele date :

din procesul de productie rezulta 3 produse : A,B,C ;

produsul etalon este produsul "C" ;

parametrul de echivalare este consumul normat de manopera : (A - 150 lei ; B - 240 lei ; C - 310 lei ) ;

Q exprimata in unitati fizice este de A - 25.000 buc., B - 27.000 buc., C - 29.000 buc.

Cheltuielile totale inregistrate sunt 17.000 lei .

Cat reprezinta costul unei unitati fizice pe produs ?

Sa se determine costul unei unitati fizice pe produs , utilizand procedeul coeficientului de echivalenta si dispunand de urmatoarele date :

se realizeaza doua produse A,B, produsul B fiind considerat etalon;

parametrii de echivalare este consumul de manopera (A - 2.600.000 lei ; B - 3.100.000 lei ) si timp de functionare al utilajelor (A - 20 ore ; B - 31 - ore) ;

Q exprimata in unitati fizice este A - 35.000 buc., B - 38.000 buc. ;

Cheltuielile inregistrate sunt de 86.000.000 lei .

Sa se determine costul unitar pe produs prin procedeul diviziunii simple, cunoscandu- se urmatoarele date :

cheltuielile directe sunt : A - 21.000 lei ; B - 9 .000 lei ; C - 26.500 lei ; D - 9.000 lei ;

cheltuielile indirecte de repartizat sunt de 6.500 lei si vor fi repartizate in functie de cheltuielile totale ;

Mentionati ce procedeu ati folosit la repartizarea cheltuielilor ?

Sa se determine cheltuielile standard pentru luna ianuarie 2007 tinandu - se seama de cheltuielile variabile si fixe si dispunand de urmatoarele date :

volumul productiei pentru luna ianuarie 2007 este de 80.000 ore.

Delimitarea cheltuielilor se va face utilizand procedeul punctelor de maxim si de minim .

Sa se repartizeze cheltuielile indirecte in functie de salariile directe . Sa se determine costul unitar pe produs , cunoscandu - se urmatoarele date :

cheltuieli directe inregistrate sunt : A - 18.000 lei ; B - 11.000 lei ; C - 18.200 lei;

- cheltuielile indirecte de repartizat sunt de 8.500 lei;

cheltuielile cu salariile directe reprezinta 10% - produsul A , 20% - produsul B, 18 % - produsul C din cheltuielile directe .

Sa se determine costul unitar pe produs prin procedeul diviziunii simple, in baza datelor de care dispunem :

cheltuielile directe sunt : A - 18.500 lei ; B - 21.0000 lei ; C - 17.500 lei ;

cheltuielile indirecte sunt de 9.500 lei care vor fi repartizate in functie de manopera directa care reprezinta :

produsul A - 15 %

produsul B - 22 %

produsul C - 19 %

din cheltuielile directe .

Ce procedeu ati utilizat?

Sa se delimiteze cheltuielile variabile de cele fixe pentru luna ianuarie 2007 , cunoscandu - se datele :

volumul productiei previzionat pentru luna ianuarie 2007 este de 86.000 ore.

Ce procedeu ati utilizat ?

Dispuneti de urmatoarele date :

Sa se determine cheltuielile variabile si cele fixe pentru luna iulie , cunoscandu - se previziunea lui Q de 90.000 ore .

Specificati ce procedeu ati utilizat .

Sa se determine costul unitar pe produs in conditiile in care din procesul de productie rezulta si produs secundar .

Datele de care dispunem sunt :

Q obtinuta : 220.000 Kg ;

Q secundar : 75.0000 Kg ;

Pret valorificare al produsului secundar : 0,08 lei / Kg ;

Rata profitului : 10 %

Cheltuieli desfacere pentru produs secundar 0,004 lei / Kg ;

Suma cheltuielilor totale 110.000 lei.

Specificati ce procedeu ati utilizat si din ce categorie face parte .

Sa se determine costul unei unitati fizice pe produs , utilizand procedeul coeficientului de echivalenta si dispunand de urmatoarele date :

se realizeaza doua produse A,B ; produsul A fiind considerat etalon;

parametrii de echivalare sunt consumul specific (G) , respectiv A - 0,800 ; B - 0,600 si timpul de functionare al utilajelor (T) A - 22 ; B - 30 ;

Q exprimata in unitati fizice este A - 27.000 buc., B - 32.000 buc. ;

Cheltuielile inregistrate sunt de 9.600 lei .

99. Care este legatura dintre contabilitatea de gestiune si celelalte discipline contabile?

BIBLIOGRAFIE

Minimala

Baluta Aurelian - Virgil, Contabilitate de gestiune. Notiuni fundamentale, Ed. Fundatiei Romania de Maine, 2005;

Iatan Elena, Contabilitate de gestiune, Ed. Muntenia, Constanta, 2004;

Oprea Calin, Cirstea Gh., Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor, Ed. Atlas Press, 2003.

Suplimentara

xxx, Ordinul MFP nr. 1826/2003;

xxx, Ordinul MFP nr. 1752/2005.