Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


CONTABILITATEA MARFURILOR

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



CONTABILITATEA MARFURILOR

1 Generalitati

Marfa este corespondentul material al unei necesitati de consum determinata. Acest corespondent material creat pentru a fi realizat de piata - obiect material (inclusiv ca suport pentru informatii variate) - apare in dubla ipostaza: ca produs-entitate pana in faza contractarii, apoi ca lot de marfa identica, omogena si finita de produse pana in momentul vanzarii, cand este transmis consumatorului, din nou, ca produs-entitate.



Marfa, pentru a fi realizata pe piata, trebuie sa fie cat mai repede si cat mai eficace indreptata spre consumatorul final, astfel incat ciclul bani-marfa-bani sa se efectueze in conditii cat mai avantajoase si pentru producator si pentru consumator. Prin marfa se intelege acel bun economic care serveste satisfacerii nevoii omului si este destinat schimbului prin intermediul vanzarii si cumpararii, adica tranzactionarii lui pe piata.

Marfurile reprezinta o categorie importanta de stocuri, care, in circuitul lor de la producatori pana la consumatori, genereaza un volum foarte mare de operatii economico-financiare ce se efectueaza prin intermediul unui numar deosebit de mare agenti economici, cu diferite profiluri de activitate comerciala.

Comertul este activitatea umana care face jonctiunea dintre productie si consum prin intermediul marfii. In sfera de cuprindere a disciplinelor legate de produs, de marfa, asistam astazi, la segmentarea lumii marfurilor cu referire la materii prime, la procese de fabricatie, la procese de imbunatatire si, mai tarziu, la procese de distrugere sau de reciclare (reintegrare in natura) - in ceea ce priveste latura procesului de productie, precum si cu referire la inventii, la brevete, la inovatii - in ceea ce priveste latura conceptiei proiectului.

Intr-un sistem social in care subiectii (consumatorii) se grupeaza in functie de apartenenta lor la o categorie de producatori sau alta, marfurile ca obiecte de schimb continua sa fie studiate ca o suma de valori, obtinute ca rezultat al mai multor activitati si procese productive, distributive, comerciale concentrate.

Observand marfurile contemporane, devine necesara cunoasterea fenomenologiei consumului, legata de nevoi, de interese, de procese de schimb, de valoare, prin focalizarea atentiei, in mod particular, asupra analizei stadiului nevoilor si a modului in care se realizeaza transferul de valoare.

Totalitatea bunurilor care se interpun intre o nevoie sau o dorinta exprimata sau implicita a consumatorilor, pe de o parte, si satisfactia acestora, pe de alta parte, in societatea contemporana, ia forma de marfa, adica se concretizeaza in ceva care rezulta prin transferul de la producator la consumator (obiect material, substanta, serviciu, idee, informatie), transferul decurge prin intermediul schimbului pe piata contra banilor, concretizarea reprezinta rezultatul posibil a fi obtinut la un moment dat, intr-un anumit loc si in forma adecvata, in urma procesului de proiectare, productie si distributie catre consumator, iar referinta comuna recunoscuta care permite perceperea, dimensionarea, clasificarea, manipularea, schimbul, acceptarea marfii este valoarea.

Marfa, conform abordarii merceologiei traditionale, reprezinta un bun economic mobil destinat schimbului, care indeplineste anumite cerinte de materialitate si de transferabilitate.

Marfa poate fi considerata, pe de o parte, mijloc de satisfactie a unor nevoi particulare derivate din dorintele subiective si aspiratiile individului, iar pe de alta parte, sistem de mijloace de productie derivate din sistemul de consum social.

Marfurile de astazi au devenit mai complexe pentru a raspunde mai bine comportamentelor consumatorilor; in timp ce marfurile sunt din ce in ce mai diferentiate, comportamentele de consum tind sa se uniformizeze. Merceologia contemporana trebuie sa fie in masura sa individualizeze elementele caracteristice ale procesului de fabricatie a produsului care stau la baza crearii valorii de schimb a marfii pe piata. Astazi, exista marfuri care par sa creeze relatii singulare si complexe intre oameni, apartinand unor medii diferite si detinand cunostinte diverse.

Se poate considera ca exista 3 categorii importante de unitati patrimoniale cu profil comercial si anume: en-gros sau cu ridicata, en detail sau cu amanuntul si mixte.

Unitatile comerciale en-gros sunt cele care asigura desfasurarea acestei forme de circulatie a marfurilor, efectuand operatiuni de cumparare a bunurilor de consum, in cantitati mari si foarte mari, de la producatorii si furnizorii interni si externi, precum si de vanzare a lor catre alti agenti economici, de regula cu profil comercial en detail inclusiv de alimentatie publica. Vanzarile se pot efectua si catre alte unitati patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial gros.

Unitatile comerciale cu profil en detail realizeaza aceasta forma de circulatie a marfurilor efectuand cumpararea acestor bunuri, de regula, de la unitatile en-gros, dar si de la producatorii si furnizorii interni, in loturi mici sau re1ativ mici, precum si vanzarea lor catre populatie, inclusiv prin unitati de alimentatie publica. Marfurile se vand in starea in care au fost cumparate sau dupa o prelucrare prealabila in vedere consumului in unitati operative special amenajate (restaurante, bufete s.a.).

Unitatile comerciale mixte efectueaza atat operatii comert en-gros, cat si en detail.

2 Organizarea contabilitatii marfurilor

Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata de mai multi factori. Un prim factor il reprezinta forma circulatiei (modalitatea de comercializare) : cu ridicata (en gros) sau cu amanuntul (en detail). In cazul circulatiei marfurilor en-gros, vanzarea se face pe baza de documente, incasarea urmand a se realiza ulterior, prin virament, si, de aici, necesitatea interventiei unui cont anume, 411 "Clienti", care sa evidentieze creantele din momentul vanzarii marfurilor pana in momentul incasarii lor, in cazul circulatiei en detail, vanzarea se face, de regula, cu plata imediata, in numerar.

Potrivit legislatiei in vigoare agentii economici care livreaza bunuri sau prestari servicii direct catre populatie au obligativitatea de a folosi case de marcat. Acest lucru poate fi privit si ca o delimitare a comertului cu ridicata si cel cu amanuntul.

Un alt factor de influenta il constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosita : si anume "metoda inventarului permanent " sau "metoda inventarului intermitent".

In cazul inventarului permanent, contul de marfuri este folosit pe masura ce au loc operatiuni cu marfuri, evidentiind toate intrarile si toate iesirile, astfel incat, in orice moment, prin soldul sau, acest cont indica valoarea marfurilor in stoc, permitand controlul gestionar, daca in acest scop se efectueaza si inventarierea faptica a stocurilor.

In cazul inventarului intermitent, contul de marfuri intervine numai la sfarsitul lunii, cand, pe baza inventarului faptic se determina valoarea marfurilor in stoc, diminuandu-se cheltuielile cu marfuri, inregistrate la un cont anume, destinat acestui scop, cu ocazia intrarilor de marfuri. La inceputul exercitiului urmator intervine din nou contul de marfuri care se crediteaza, valoarea stocului initial fiind preluata din nou de contul de cheltuieli privind marfurile.

Metoda contabilitatii analitice a stocurilor de marfuri tine evidenta cantitativ - valorica pe feluri de marfuri sau evidenta global valorica la nivel de gestiune. De asemenea influenteaza organizarea contabilitatii sintetice a marfurilor, prin preturile diferite utilizate ca preturi de inregistrare a marfurilor. Astfel, in cazul in care evidenta analitica se tine cantitativ valoric, se poate utiliza ca pret de inregistrare pretul de cumparare al marfurilor sau costul de achizitie, in schimb in cazul in care evidenta analitica a marfurilor se tine global - valoric, la nivelul gestiunii ( asa cum se procedeaza in comertul cu amanuntul ), pentru inregistrare se utilizeaza pretul cu amanuntul, inclusiv TVA. De aici decurg urmatoarele consecinte asupra contabilitatii:

Cand evidenta marfurilor se tine la pretul de cumparare sau la costul de achizitie nu este necesara folosirea contului 378 ,, Diferente de pret la marfuri " pentru evidenta adaosului comercial.

Daca evidenta marfurilor se tine la pretul cu amanuntul, interventia contului 378 ,, Diferente de pret la marfuri " este necesara pentru evidenta adaosului comercial continut in pretul de inregistrare a marfurilor.

In conditiile in care evidenta marfurilor se tine la pretul cu amanuntul, inclusiv taxa pe valoare adaugata, apare necesitatea evidentierii acestei taxe pana in momentul vanzarii marfurilor, in contul 4428 ,, TVA neexigibila ". Evident, in momentul vanzarii marfurilor, aceasta taxa va fi transferata, devine exigibila si apare contul 4427 ,, TVA colectata ". Pentru taxa pe valoare adaugata cuvenita furnizorilor se va folosi in mod normal, contul 4426 ,, TVA deductibila ".

Contul 371 ,, Marfuri ", cont de activ, serveste pentru evidenta existentei si miscarii

marfurilor aflate in depozite, in unitatile comerciale cu amanuntul sau de alimentatie publica. In debitul sau se evidentiaza valoarea la pret de inregistrare a marfurilor intrate in gestiunea unitarii prin aprovizionare de la furnizori sau pe alte cai. In creditul acestui cont se evidentiaza valoarea la pret de inregistrare a marfurilor iesite din patrimoniul unitatii prin vanzarea catre clienti sai pe alte cai. Soldul debitor al contului reprezinta valoarea marfurilor existente in stoc.

Observatie:

Modul de prezentare descris este valabil pentru cazul ,, inventarului permanent ". In cazul ,, inventarului intermitent ", asa cum deja s-a aratat, contul intervine numai la sfarsitul lunii pentru a prelua in debit valoarea marfurilor in stoc, iar la inceputul urmatoarei luni pentru a transloca soldul initial luat in exploatare la contul 607 ,, Cheltuieli privind marfurile ".

Contul 607 ,, Cheltuieli privind marfurile ", cont de activ, evidentiaza costul marfurilor vandute de catre unitatile patrimoniale. In cazul ,, inventarului intermitent " acest cont evidentiaza si marfurile aprovizionate, pornindu-se de la premiza ca toate marfurile aprovizionate se vor vinde si nu se cumpara pentru a fi stocate.

In cazul ,, inventarului permanent " in debitul contului 607 ,, Cheltuieli privind marfurile " se inregistreaza costul marfurilor vandute, odata cu descarcarea contului de marfuri si se crediteaza prin transferul acestor cheltuieli in debitul contului de rezultate 121, dupa care se soldeaza.

In cazul ,, inventarului intermitent " in debitul contului 607 ,, Cheltuieli privind marfurile " se inregistreaza costul marfurilor aprovizionate iar in credit, la sfarsitul lunii, costul marfurilor in stoc translocate, cu aceasta ocazie, in debitul contului de marfuri si costul marfurilor vandute transferat in debitul contului de rezultate.

In legatura cu vanzarea marfurilor se utilizeaza si contul de pasiv 707 ,, Venituri din vanzari de marfuri " , in creditul caruia se inregistreaza valoarea marfurilor vandute, iar in debit aceeasi valoare, transferata la sfarsitul lunii in creditul contului de rezultate, dupa care se soldeaza.

Contul 378 ,, Diferente de pret la marfuri " este folosit pentru evidenta adaosului comercial ( marja comerciala ) aferent marfurilor existente in gestiunea unitatii cu activitate comerciala. In creditul contului se inregistreaza valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate in gestiune . In debitul se inregistreaza valoarea adaosului comercial aferent marfurilor iesite din gestiune . Soldul creditor al contului reprezinta valoarea adaosului comercial aferent marfurilor existente in stoc la sfarsitul perioadei.

3 CONTABILITATEA MARFURILOR LA O INTREPRINDERE COMERCIALA EN-GROSS

Potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii, marfurile la fel ca si celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea in patrimoniu, in speta, in depozitele en-gros trebuie sa se evalueze si sa se inregistreze in contabilitate la costul de achizitie format din pretul de cumparare si, cheltuielile accesorii de aprovizionare " ( cheltuieli de transport, de incarcare - descarcare, prime de asigurare, comisioane si alte taxe nerecuperabile, etc. ). Reducerile comerciale si alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie

Avandu-se in vedere ca in documentele de aprovizionare ( facturi ) unul din cele doua elemente structurale ale costului de achizitie si anume ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare " este consemnat in suma globala , calculul costului de achizitie unitar pentru fiecare din felurile de marfa intrate cu acelasi document necesita calcule de repartizare a sumei totale a cheltuielilor pe feluri de marfa si apoi, prin raportarea la cantitate, pe unitatea de masura. Cheltuielile accesorii de aprovizionare unitare astfel calculate se insumeaza cu pretul de cumparare unitar aflandu-se costul de achizitie pentru fiecare fel de marfa aprovizionata care ar putea servi pentru evaluarea marfurilor si inregistrarea acestora in contul sintetic 371 ,, Marfuri " si in analiticele corespunzatoare. Solutia va genera o mare varietate a costurilor de achizitie pentru acelasi fel de marfa, avandu-se in vedere variabilitatea cheltuielilor de transport - aprovizionare determinata de o multitudine de factori. Pe de alta parte trebuie avute in vedere si situatiile frecvente in care cheltuielile accesorii de aprovizionare sunt facturate distinct de factura in care sunt prevazute preturile de cumparare.

Pentru a depasi aceste dificultati, exista solutia data de institutiile de reglementare contabila, potrivit careia ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare " se evidentiaza la un analitic distinct al contului 371 ,, Marfuri " , de exemplu 371.1 ,, Marfuri - cheltuieli accesorii ". In ce priveste valoarea marfurilor la preturile de cumparare aceasta s-ar inregistra, evident tot in contul 371 ,, Marfuri ", la analiticele corespunzatoare felurilor de marfuri.

Intrucat amandoua elementele structurale ale costului de achizitie - pretul de cumparare si cheltuielile accesorii de aprovizionare - sunt evidentiate la contul 371 ,, Marfuri" se satisface cerinta evaluarii si inregistrarii marfurilor in contabilitate la costul de achizitie. De mentionat ca in planul de conturi pentru contul 371 ,, Marfuri " nu se precizeaza in mod expres aceasta cerinta, indicandu-se pentru aceasta ,,pretul de inregistrare ".

La sfarsitul perioadei, se repartizeaza asupra contului de rezultate prin intermediul contului 607 ,, Cheltuieli privind marfurile " numai o parte din cheltuielile accesorii de aprovizionare si anume cele aferente marfurilor vandute, ramanand sold la contul 371.1 ,, Marfuri - cheltuieli accesorii " , cheltuieli aferente marfurilor ramase in stoc (nevandute ). In acest mod se asigura respectarea principiului independentei exercitiului, solutia fiind agreata din aceasta cauza si de fiscalitate.

4 CONTABILITATEA MARFURILOR LA O INTREPRINDERE COMERCIALA CU AMANUNTUL ( EN DETAIL )

In unitatile comerciale cu amanuntul, data fiind frecventa mare a actelor de vanzare si inexistenta unei retele de calculatoare la punctele de vanzare, nu este posibila o contabilitate analitica cantitativ - valorica, pe sortimente de marfa. In consecinta, in marea majoritate a cazurilor, se practica contabilitatea analitica global valorica pe gestiun,i iar ca pret de inregistrare este folosit pretul de vanzare incluzand pretul de cumparare si adaosul comercial (marja comerciala ), la care se mai adauga si taxa pe valoare adaugata.

5 DESCARCAREA DIN GESTIUNE A MARFURILOR

Contabilitatea are datoria sa calculeze si sa inregistreze si diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare, adica adaosul comercial    ( marja comerciala ) aferent marfurilor intrate si ramase in stoc precum si taxa pe valoare adaugata inclusa in pretul de vanzare.

Diferentele de pret stabilite la intrarea marfurilor in patrimoniu se repartizeaza si se inregistreaza proportional, atat asupra valorii bunurilor iesite cat si asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient de repartizare K, care se calculeaza astfel:

Coeficient de repartizare

( K )

Soldul initial al diferentelor de pret + Diferente de pret aferente intrarilor in cursul perioadei

Sold initial al stocurilor la pret de inregistrare + Valoarea intrarilor in cursul perioadei la pret de inregistrare

K

Si (cont de diferente) Rd (cont de diferente)

Si (cont de stoc la pret    de inregistrare + Rd (cont de stoc la pret de inregistrare)

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute in planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv de productie, dupa caz.

Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra stocurilor.

Evaluarea marfurilor cu ocazia inventarierii

Regula generala de evaluare si inregistrare a marfurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea actuala sau de utilitate denumita si valoare de inventar care este data de pretul de vanzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.



Legea contabilitatii nr. 82/1991

Ordinul nr. 306 din 26 februarie 2002



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2443
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved