CONTABILITATEA OPERATIUNILOR CU TITLURI SI OPERATIUNI DIVERSE

Contabilitatea operatiunilor cu titluri si operatiuni diverse

1. Contabilitatea operatiunilor cu titluri

Conform Planului de conturi pentru societatile bancare, sunt considerate "titluri" urmatoarele:

- valorile mobiliare;

- titlurile de stat (certificate de trezorerie, bonuri de tezaur);

- titlurile de creante negociabile;

- titlurile de piata interbancara;

- alte creante reprezentate printr-un titlu, negociabile pe piata.

Valorile mobiliare - sunt instrumente negociabile emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrieri in cont, care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in conditiile specifice de emisiune ale acestora. Valorile mobiliare pot fi actiunile, obligatiunile, precum si instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit incadrate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) in aceasta categorie.

Titlurile de stat - se emit de organele de specialitate ale administratiei publice centrale, de regula sub forma dematerializata. Proprietatea asupra acestor titluri se inregistreaza la BNR, iar orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, se anunta acesteia in conformitate cu procedura stabilita.

Titlurile de creante negociabile - cuprind: certificatele de depozit, biletele de trezorerie si alte titluri emise de banci in baza unor reglementari specifice.

Titlurile pietei interbancare - se emit numai de catre banci si sunt negociabile pe piata interbancara. Din aceasta categorie ac parte in principal, biletul la ordin negociabil, certificatele interbancare si alte titluri emise si negociabile pe piata interbancara.

In functie de veniturile pe care le genereaza, titlurile se impart in:

- titluri cu venit fix;

- titluri cu venit variabil.

Se considera cu venit fix, titlurile cu rata fixa a dobanzii, cum sunt de regula obligatiunile, certificatele de trezorerie si ale titluri cu dobanda fixa. Titlurile cu venit variabil sunt, in principal actiunile, care dau dreptul la un dividend ce constituie un venit variabil.

Contabilizarea titlurilor se realizeaza in functie de intentia bancii cu privire la durata de detinere, in momentul achizitionarii sau relansarii acestora. In acest scop, titlurile se clasifica in urmatoarele categorii:

- titluri de tranzactie;

- titluri de plasament;

- titluri de investitii;

- parti in societati comerciale legate;

- titluri de participare;

- titluri ale activitatii de portofoliu.

Primele trei categorii de titluri, respectiv titlurile de tranzactie, de plasament si de investitii, se inregistreaza in contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 3 - Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse, respectiv:

- contul 3021 - Titluri de tranzactie (A);

- contul 3031 - Titluri de plasament (A);

- contul 3041 - Titluri de investitii (A).

Ultimele categorii de titluri (partile sociale comerciale legate, titlurile de participare si titlurile activitatii de portofoliu) reprezentand titluri cu venit variabil, se inregistreaza in conturile clasei 4 Valori imobilizate, respectiv in:

- contul 411 - Parti in societatile comerciale legate (A);

contul 412 - Titluri de participare (A);

- contul 413 - Titluri ale activitatii de portofoliu (A);

Toate aceste conturi in care sunt evidentiate cele sase categorii de titluri, sunt conturi de activ; ele se debiteaza cu valoarea titlurilor achizitionate (prin creditul conturilor 111, 121, 122, 2511, 333) si se crediteaza cu valoarea titlurilor vandute (prin creditul conturilor 111, 121, 122, 2511, 333).

Titlurile de tranzactie trebuie sa indeplineasca simultan urmatoarele 3 conditii:

1. intentia de tranzactionare sa se realizeze in cel mai scurt termen, inainte de scadenta, de regula in mai putin de 6 luni;

2. titlurile sa fie tranzactionabile in orice moment pe o piata lichida;

3. pretul de piata al titlurilor sa fie in mod sistematic accesibil tertilor.

In categoria titlurilor de tranzactie se includ titlurile cu venit fix, cum sunt: obligatiunile, efectele publice si valorile asimilate, alte titluri cu venit fix, precum si titluri cu venit variabil, ca de exemplu: actiunile si alte titluri cu venit variabil.

Bancile analizeaza periodic portofoliul lor de titluri de tranzactie si reclaseaza titlurile detinute, dupa caz, in titluri de plasament sau titluri de investitii.

2. Contabilitatea debitorilor si creditorilor

Contabilitatea debitorilor si creditorilor asigura evidenta creantelor si datoriilor bancii in relatiile acesteia cu personalul, asigurarile si protectia sociala, bugetul statului si fondurile speciale, cu asociatii sau actionarii, precum si cu diversi debitori si creditori.

Contabilitatea debitorilor si creditorilor, precum si a celorlalte datorii si creante, se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica. In acest sens, in contabilitatea analitica, debitorii si creditorii se grupeaza astfel: interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata, respectiv de incasare (termen lung - peste 5 ani; termen mediu - de la 1-5 ani; termen scurt - sub 1 an). In cadrul conturilor de debitori si creditori se grupeaza distinct datoriile si creantele izvorate din tranzactiile cu clauze de rezerva de proprietate.

Contabilitatea decontarilor cu personalul - cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizatiile pentru concediile de odihna si cele pentru incapacitate temporara de munca suportate din fondul de salarii, precum si alte drepturi in bani sau in natura datorate de catre banca personalului, pentru munca prestata si care se suporta din fondul de salarii.

Retinerile din salariile personalului pentru cumparari cu plata in rate, chirii sau pentru alte obligatii opozabile salariatilor si datorate tertilor (popriri, pensii alimentare si alele) se efectueaza numai in baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relatii contractuale.

Sumele datorate si neachitate personalului (concedii de odihna si alte drepturi de personal) respectiv eventualele sume ce urmeaza a fi incasate de la acesta, aferente exercitiului in curs, se inregistreaza la finele exercitiului ca alte datorii si creante in legatura cu personalul.

Contabilitatea decontarilor cu personalul se conduce cu ajutorul conturilor:

- 351 Personal si conturi asimilate, respectiv:

- 3511 - Personal -salarii datorate (P);

- 3512 - Personal - ajutoare materiale datorate (P);

- 3513 - Prime reprezentand participarea personalului la profit (P);

- 3514 - Avansuri acordate personalului (A);

- 3515 - Drepturi de personal neridicate (P);

- 3519 - Alte datorii si creante in legatura cu personalul (B).

Pentru evidentierea decontarilor cu personalul, bancile folosesc in principal contul 3511 - Personal -salarii datorate.

Contul 3511 este un cont de pasiv in care sunt evidentiate decontarile cu personalul privind salariile cuvenite acestuia, inclusiv adaosurile si premiile achitate din fondurile de salarii.

Contul se crediteaza prin debitul urmatoarelor conturi, cu:

- salariile si alte drepturi cuvenite personalului, prin contul 611;

- salarii si alte drepturi cuvenite personalului in devize, prin contul 3721 (Pozitie de schimb valutar).

Contul se debiteaza prin creditul urmatoarelor conturi:

- salariile nete achitate personalului prin conturile 101, 2511;

- retineri din salarii reprezentand: avansuri, sume datorate tertilor etc., prin conturile 3514, 3516, 3519;

- sume neridicate de personal (salarii neridicate) in termen de trei zile, prin contul 3515.

Soldul contului 3511 reprezinta salariile datorate personalului.

Contabilitatea decontarilor privind asigurarile socialei - cuprinde obligatiile bancii pentru contributia la asigurarile sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj, precum si contributia personalului pentru pensia suplimentara si ajutorul de somaj.

Contabilitatea decontarilor privind asigurarile sociale se tine cu ajutorul conturilor:

3521 - Asigurari sociale (B);

- 3522 - Ajutor de somaj (B);

- 3526 - Alte datorii si creante sociale (B).

Conturile 3521 si 3522, ambele conturi bifunctionale, se crediteaza prin debitul urmatoarelor conturi cu:

- sumele datorate de banca la asigurarile sociale sau fondul de somaj, prin contul 612;

- contributia personalului pentru pensia suplimentara sau la fondul de somaj, prin conturile 3511 si 3512.

Se debiteaza prin creditul urmatoarelor conturi cu:

- sumele virate reprezentand asigurari sociale sau pentru fondul de somaj, prin contul 111;

- sumele datorate personalului, ce se suporta din asigurari sociale, prin contul 3512;

- sumele acordate personalului din fondul de ajutor de somaj prin conturile 101 si 2511.

Soldul conturilor 3521 si 3522 reprezinta sumele datorate asigurarilor sociale, respectiv fondului de somaj.

Decontarile cu bugetul statului si fondurile speciale cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata, impozitul pe salarii, subventiile de primit si alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.

TVA datorata de banca bugetului de stat se stabileste lunar, pe baza de decont, ca diferenta intre valoarea taxei exigibila aferenta bunurilor livrate au serviciilor prestate (pentru TVA colectata) si a taxei deductibile pentru cumpararile de bunuri si servicii (TVA deductibila).

Contabilitatea decontarilor cu bugetul statului si fondurile speciale se conduce cu ajutorul urmatoarelor conturi:

- 3531 - Impozitul pe profit (bifunctional);

- 3532 - Taxa pe valoare adaugata (TVA de plata (P); TVA de recuperat (A)).

- 3533 - Impozitul pe venit de natura     salarii (P);

- 3534 - Subventii (A);

- 3536 - Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate (B).

Sumele datorate de catre banca tertilor pentru furnizari de materiale, prestari de servicii si executari de lucrari, depozitele de garantii primite precum si alte sume datorate tertilor, se inregistreaza in contul 356 Creditori diversi (P).

3. Contabilitatea stocurilor

Contabilitatea stocurilor asigura evidenta existentei si miscarii urmatoarelor bunuri: valori din aur, metale si pietre pretioase, materiale, obiecte de inventar, stocuri aflate la terti si alte stocuri si bunuri.

Detinerea de valori materiale si banesti, sub orice forma si cu orice titlu, a oricaror drepturi si obligatii patrimoniale, precum si efectuarea de operatiuni patrimoniale fara inregistrarea lor in contabilitate, sunt interzise prin lege. In aplicarea acestor prevederi este necesar sa se asigure:

a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate in patrimoniul bancii si inregistrarea lor la locurile de depozitare;

b) in situatia unor decalaje ivite intre aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi in mod cert in proprietatea bancii, se procedeaza astfel:

- bunurile materiale in curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate, se inregistreaza distinct in contabilitate ca intrare in patrimoniu;

- bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune, atat la locul de depozitare cat si in contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor insotitoare.

c) in cazul unor decalaje intre vanzarea si livrarea bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din patrimoniu, nemaifiind considerate proprietatea bancii.

Rechizitele de birou, imprimantele si alte materiale consumabile, pe care banca considera ca nu este cazul sa le stocheze, pot fi incluse direct in cheltuieli, cu exceptia formularelor cu regim special, care se gestioneaza conform normelor elaborate in acest scop. In baza prevederilor legii, bancile tin contabilitatea valorilor materiale cantitativ si valoric, prin folosirea inventarului permanent. Prin folosirea inventarului permanent se asigura:

- inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiunilor de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric;

- contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din urmatoarele metode, in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii ale bancii:

- metoda operativ-contabila (pe solduri);

- metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic).

Contabilitatea stocurilor se desfasoara pe gestiuni, iar in cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta de la locurile de depozitare si din contabilitate, se face prin punctajul periodic dintre cantitatile inregistrate in fisele de depozit si cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.

Pentru deprecierea stocurilor de materiale, obiecte de inventar si alte bunuri materiale, de regula, la finele exercitiului, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. In perioadele urmatoare, la finele fiecarui exercitiu sau la iesirea din patrimoniu a bunurilor respective, provizioanele constituite se suplimenteaza, diminueaza sau se anuleaza, cu alte cuvinte se regularizeaza, procedandu-se astfel:

- daca deprecierea stocurilor este superioara provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar;

- daca deprecierea este inferioara provizionului constituit, diferenta se deduce din provizionul constituit si se inregistreaza pe venituri;

- cu ocazia anularii unui provizion, la iesirea din patrimoniu a stocului, provizioanele constituite se inregistreaza la venituri.

Contabilitatea stocurilor se conduce cu ajutorul urmatoarelor conturi din grupa 36, respectiv:

- 361 - Valori din aur, metale si pietre pretioase (A);

- 362 - Materiale (A);

- 363 - Materiale de natura obiectelor de inventar (A);

- 365 - Stocuri aflate la terti (A);

- 367 - Alte stocuri si asimilate (A).