CONTUL - PROCEDEU DE BAZA AL METODEI CONTABILITATII

1. Contul contabil - necesitate si definire

Asa cum rezulta din capitolul anterior bilantul reflecta situatia elementelor patrimoniale la un moment dat (a activelor si pasivelor patrimoniale).

Modificarile generate de efectuarea unor operatiuni economice intr-o perioada data pot fi reflectate prin intocmirea unor bilanturi succesive (realizate in ordinea cronologica a desfasurarii operatiunilor).

Aceste operatiuni economice genereaza insa cheltuieli si venituri care nu sunt reflectate in bilant.

De exemplu in cadrul unei operatiuni de vanzare de bunuri si servicii catre un client se genereaza obtinerea unui venit cat si cresterea volumului creantelor fata de terti.

Bilantul contabil surprinde in partea sa doar rezultatul final al unui exercitiu financiar si nu consemneaza etapele intermediare care genereaza acest rezultat respectiv obtinerea veniturilor si efectuarea cheltuielilor.

Apare astfel cea mai importanta limita a bilantului contabil care impune ca si o necesitate utilizarea conturilor contabile.

Surprinderea modificarilor intervenite prin intocmirea unor bilanturi succesive care sa cuprinda situatia tuturor elementelor patrimoniale dupa fiecare modificare solicita un volum foarte mare de munca care impune o noua limita in utilizarea bilantului contabil.

Conturile contabile preiau din bilant existentele de la inceputul unei perioade privind elementele patrimoniale si furnizeaza informatiile necesare pentru intocmirea bilantului de la sfarsitul unei perioade.

Asa cum rezulta din cele prezentate anterior, urmarirea si inregistrarea permanenta a modificarilor elementelor patrimoniale generate de efectuarea operatiunilor economice se realizeaza cu ajutorul conturilor contabile .

Contul contabil poate fi definit ca si instrument de baza al metodei contabilitatii, folosit in mod curent pentru ordonarea, gruparea si sistematizarea intr-o forma specifica a informatiilor privind existenta si miscarea elementelor ce fac obiectul contabilitatii pe marimi individualizate in expresie valorica si uneori naturala, pe perioade de timp si sfere organizatorice determinate .

Conturile inregistreaza evolutia fiecarui element patrimonial (toate modificarile care genereaza cresterea sau descresterea valorica a acestora), in continutul acestora regasindu-se:

- mijloace economice cu o anumita destinatie (mijloace fixe, materii prime, materiale, disponibil banesc in casierie ,in conturi bancare);

- surse de finantare(capital social, credite bancare, datorii fata de terti);

- procese economice ce antreneaza cheltuieli si venituri(aprovizionari cu materii prime ,productia de bunuri material , vanzarea de produse, marfuri);

- rezultatul financiar sub forma profitului sau a pierderii.

2. Functiile conturilor bancare

Conturile contabile prezinta urmatoarele functii:

a) Functia economica este data de faptul ca fiecare cont tine evidenta permanenta a evolutiei unui anumit element patrimonial care determina insasi continutul economic al contului respecti

De exemplu contul care tine evidenta mijloacelor fixe are un continut economic de active imobilizate

b) Functia de calcul rezulta din faptul ca situatia patrimoniului si rezultatul exercitiului se determina prin efectuarea unor calcule matematice pe baza datelor furnizate de conturile contabile

c) Functia statistica rezida din aceea ca datele si informatiile furnizate de conturile contabile se folosesc pentru determinarea unor indicatori statistici;

d) Functia de grupare este indeplinita de toate conturile contabile care prin continutul lor realizeaza o delimitare a mijloacelor economice, surselor de finantare, proceselor economice, in fiecare cont inregistrandu-se evolutia unui singur element patrimonial din cadrul unei grupe de elemente.

De exemplu, conturile "Mijloace fixe" si "Terenuri", prin continutul lor economic se regasesc in grupa de "Imobilizari corporale", iar conturile "Imprumuturi din emisiune de obligatiuni", "Credite bancare pe termen lung si mijlociu" se grupeaza datorita continutului lor intr-o alta grupa "Imprumuturi si datori asimilate".

e) Functia de sistematizare se realizeaza pe fiecare cont prin inregistrarea separata a operatiilor economice ce produc cresteri de cele ce produc micsorari valorice a elementelor inregistrate in conturi;

f) Functia de generalizare este indeplinita de conturile al caror continut este de acelasi gen , care tin evidenta totalitatii unor elemente care difera ca speta. Aceste elemente diferite ca speta sunt inregistrate fiecare intr-un cont distinct care pot fi reunite in totalitate intr-un singur cont;

g) Functia de control consta in folosirea datelor si informatiilor furnizate de conturi la controlul integritatii patrimoniului , gestionarii corecte a resurselor unitatii;

h) Functia contabila a conturilor consta intr-un anumit mod de inregistrare in cadrul lor a cresterilor si micsorarilor determinate de operatiile economice si financiare a elementelor patrimoniale in raport cu continutul economic al conurilor respective. Conturile pot avea functia contabila de activ, pasiv sau pot fi bifunctionale.

3. Structura contului contabil

Structura unui cont contabil prezinta o serie de elemente componente care permit individualizarea elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul contabil, evidentierea evolutiei elementului patrimonial respectiv a existentelor initiale si finale si a miscarilor din cadrul unei perioade de gestiune.

Elementele structurale sunt :

titlul contului ;

partile contului ;

rulajul contului;

total sume;

soldul contului.

A) Titlul contului cuprinde denumirea contului si codul contului.

Acesta este elementul structural care permite identificarea elementului patrimonial al carui evolutie este evidentiata prin contul respectiv .

Codul contului reprezinta un simbol cifric format din trei cifre pentru conturile sintetice de gradul I ( Ex.: Contul 101 "Capital social ", si 4 cifre pentru conturile sintetice de gradul II 1011 "Capital social subscris nevarsat "

B) Partile contului sunt doua parti opuse: debit si credit

Aceste doua parti permit evidentierea operatiunilor economice care produc cresteri valorice ale elementului patrimonial de cele care produc scaderi valorice ale elementului patrimonial.

Astfel la conturile deschise pentru active si cheltuieli in debit se inregistreaza existentele si cresterile, iar in credit micsorarile pentru o anumita perioada de gestiune.

La conturile deschise pentru pasive si venituri, in credit se inregistreaza existentele si cresterile, iar in debit micsorarile de pasive si venituri.

Daca o operatiune economica genereaza inscrierea unei sume in debitul unui cont se va considera ca acest cont se debiteaza iar inscrierea sumei in creditul contului inseamna a credita contul conventional, partea stanga a unui cont reprezinta debitul (D) iar partea dreapta creditul (C).

DEBIT(D) 371 "Marfuri" CREDIT(C)

D Element de activ C D Cheltuieli C

*Existente initiale

*Cresteri (+) *Micsorari (-) *Cresteri (+) *Micsorari (-)

*Existente finale

D Element de pasiv C D Venituri C

*Existente initiale

*Micsorari (-) *Cresteri (+) *Micsorari(-) *Cresteri(+)

*Existente finale

C. Rulajul contului

Rulajul contului reprezinta toate sumele inscrise intr-un cont (cu exceptia existentelor initiale care se preiau la inceputul exercitiului financiar din bilant) in cele doua parti ale sale: debit si credit, intr-o perioada de timp.

Rulajul contului sau "miscarea" reflecta evolutia in timp a elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul.

In functie de partea in care se inregistreaza suma rezultata din derularea unei operatiuni economice avem rulaj debitor (RD) si rulaj creditor (RC).

Pentru conturile de active si cheltuieli rulajul debitor reflecta cresterile valorice ale activelor si cheltuielilor, iar rulajul creditor reflecta micsorarile valorice ale acestora. Pentru conturile de pasive si venituri situatia este inversa.

D. Total sume

In functie de partea pentru care facem insumarea putem vorbi despre total sume debitoare (TSD) si total sume creditoare(TSC).

In raport de tipul elementului pentru care s-a deschis un cont (active sau pasive patrimoniale) si daca contul este de cheltuieli sau venituri, total sume debitoare si total sume creditoare vor avea urmatorul continut:

la conturile deschise pentru active (ex. Materie prima, materiale, marfuri)

TSD = existente initiale + RD

TSC = RC

la conturile deschise pentru pasive (Ex: furnizori)

TSC = existenta intiala + RC

TSD = RD

la conturile de cheltuieli si venituri

TSD = RD

TSC = RC

E. SOLDUL CONTULUI

Diferenta pozitiva la un moment dat dintre TSD si TSC reprezinta soldul contului care de fapt este existentul valoric al elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul.

La conturile de active TSD > TSC, iar soldul contului (SFD) este egal TSD - TSC , se inregistreaza pe debit si se numeste sold debitor.

La conturile de pasive soldul este creditor (SFC) si este egal cu TSC - TSD deoarece TSC > TSC si se inregistreaza pe parte de credit.

In functie de momentul in care se stabileste soldul, acesta poate fi :

la inceputul perioadei de gestiune se numeste: sold initial, sume initiale sau existent initial

la sfarsitul perioadei de gestiune reprezinta: soldul final, suma finala.

Pentru conturile de active soldul initial este debitor impreuna cu soldul final iar pentru conturile de pasive soldul initial este creditor la fel ca si soldul final.

La finele exercitiului financiar pentru a raspunde necesitatilor de informare si pentru a oferi o imagine asupra activitatii desfasurate, soldurile finale sunt preluate de posturile de bilant aferente.

Conturile de cheltuieli si venituri nu prezinta sold , sumele din aceste conturi fiind preluate lunar de contul 121 "Profit si pierderi" , iar soldul se inscrie in pasivul bilantului in postul bilantier - Rezultatul exercitiului - cu semnul "+" in cazul obtinerii unui venit sau "-" pentru pierdere.

La inceputul exercitiului urmator are loc operatiunea inversa respectiv preluarea soldurilor finale precedente inscrise in posturi bilantiere ca si solduri initiale ale conturilor .

4. Prezentarea grafica a contului contabil

Inregistrarea celor doua categorii de modificari (cresteri si micsorari ) care afecteaza orice element patrimonial a necesitat pentru o intelegere cat mai buna utilizarea unei anumite forme grafice pentru contul contabil .

In practica contabila se utilizeaza doua forme grafice ale contului:

forma bilaterala

forma unilaterala

Forma grafica bilaterala (clasica ) presupune ca fiecare cont se prezinta sub doua parti distincte: debit si credit.

In una din parti (debit sau credit dupa caz) se inregistreaza existentul initial si cresterile elementului pentru care s-a deschis contul respectiv, iar in cealalta parte se inregistreaza micsorarile aceluiasi element.

Odata cu inregistrarea cresterilor sau scaderilor in una din partile contului trebuie mentionate si

- data la care a avut loc operatiunea economica;

- documentul justificativ al efectuarii operatiunii;

- explicatia pe scurt a operatiunii economice inregistrate in cont.

Conventional s-a stabilit ca pentru conturile de mijloace economice (situate in activul bilantier) existentele si cresterile se inregistreaza in partea stanga, (partea de debit ), iar micsorarile in dreapta (partea de credit ), la conturile de surse economice (situate in pasivul bilantier) inregistrarile se fac invers .

Forma grafica unilaterala a fost conceputa pentru a se prezenta o singura data , intr-o singura coloana: data operatiei, documentul justificativ, explicatia, evitandu-se astfel repetarea acestor elemente ca si in cazul formei bilaterale.

In plus se adauga o coloana pentru determinarea existentelor (soldului) elementelor patrimoniale dupa fiecare operatiune economica inregistrata in cont .

In urmatorul exemplu se inregistreaza o serie de operatiuni economice utilizand atat forma bilaterala cat si cea unilaterala care afecteaza contul de activ "Materii prime" si contul de pasiv "Furnizori".

La 01.01.2001 materiile prime existente in stoc sunt in valoare de 10.000.000 lei, iar datoriile fata de furnizori sunt de 8.000.000 lei .

In data de 05.01.2001 se dau in consum conform bonului de consum nr. 1/ 05.01.2001 , materii prime in valoare de 6.000.000 lei .

In data de 10.01.2001 se receptioneaza materii prime achizitionate de la furnizori conform notei de intrare receptie constatare de diferente (NIRCD) nr. 1 /10.01.2001 in valoare de 5.000.000 lei.

Se achita in data de 20.01.2001 o datorie fata de furnizori cu un ordin de plata prin banca in suma de 7.000.000 lei.

In data de 22.01.2001 se receptioneaza conform NIRCD nr. 2 / 22.01.2001 materii prime de la furnizori in valoare de 3.000.000 lei .

La data de 23.01.2001. se dau in consum materii prime in valoare de 9.000.000 lei conform bonului de consum nr. 2 / 23.01.2001 si se achita o datorie fata de furnizori cu ajutorul unui ordin de plata in valoare de 4.000.000 lei.

FORMA GRAFICA BILATERALA A CONTULUI "MATERII PRIME"

FORMA GRAFICA BILATERALA A CONTULUI "FURNIZORI"

FORMA GRAFICA UNILATERALA A CONTULUI "MATERII PRIME"

FORMA GRAFICA UNILATERALA A CONTULUI "FURNIZORI"

5. Reguli de functionare a conturilor

Regulile de functionare a conturilor stabilesc in care parte a contului (debit sau credit) se inregistreaza existentul initial, cresterile si micsorarile generate de operatiile economice ce afecteaza elementele patrimoniale reflectate in conturile contabile .

Aceste reguli au la baza legatura de interdependenta ce se stabileste intre bilant si conturile contabile.

Soldul conturilor contabile de la sfarsitul unei perioade (semestru, an ) stau la baza intocmirii bilantului si anexelor sale.

Bilantul initial al exercitiului curent cuprinde existentele initiale ale conturilor contabile care se vor inregistra ca atare in acestea la inceputul exercitiului .

In continuare, pe tot parcursul exercitiului in baza documentelor justificative ale operatiilor economice desfasurate, se vor inregistra modificarile care afecteaza elementele patrimoniale in conturile contabile aferente, urmand ca la sfarsitul perioadei sa se stabileasca soldul final (existentul final ) al acestora.

Deschiderea conturilor la inceputul perioadei pe baza bilantului initial determina prima regula partiala de functionare a conturilor:

CONTURILE DE ACTIV incep sa functioneze prin DEBITARE si se debiteaza cu EXISTENTELE INITIALE DE ACTIV (SOLDUL INITIAL) preluate din ACTIVUL BILANTULUI INITIAL;

CONTURILE DE PASIV incep sa functioneze prin CREDITARE si se crediteaza cu EXISTENTELE INITIALE DE PASIV (SOLDUL INITIAL) preluate din PASIVUL BILANTULUI INITIAL.

Urmatoarele reguli de functionare a conturilor stabilesc modul de inregistrare in conturi a modificarilor (cresteri si micsorari ) care afecteaza elementele patrimoniale.

Cresterile elementelor patrimoniale sunt de aceeasi natura cu existentele initiale , inregistrandu-se in aceeasi parte a conturilor cu acestea in functie de tipul elementului patrimonial (activ sau pasiv ) a carui existenta se reflecta in contul contabil .

Pornind de la aceasta putem prezenta a doua regula partiala de functionare a conturilor :

- CONTURILE DE ACTIV SE MAI DEBITEAZA CU CRESTERILE ELEMENTELOR DE ACTIV SI CHELTUIELI, determinate de operatiile economice, conform documentelor justificative;

CONTURILE DE PASIV SE MAI CREDITEAZA CU CRESTERILE DE PASIVE SI VENITURI ,determinate de operatiile economice conform documentelor justificative .

A treia regula partiala de functionare a conturilor este urmatoarea :

- CONTURILE DE ACTIV SE CREDITEAZA CU MICSORARILE ELEMENTELOR DE ACTIV SI CHELTUIELI, determinate de operatiile economice , conform documentelor justificative.

- CONTURILE DE PASIV SE DEBITEAZA CU MICSORARILE ELEMENTELOR DE PASIV SI VENITURI, determinate de operatiile economice conform documentelor justificative

A patra regula partiala stabileste relatia de calcul a existentului final ( soldul final ) la finele unei perioade de gestiune ( luna, exercitiu financiar ):

- SOLDUL FINAL (EXISTENTUL FINAL) = SOLDUL INITIAL (EXISTENTUL INITIAL) + CRESTERI (INTRARI) - MICSORARI (IESIRI) .

Soldul final al conturilor este diferit in functie de tipul conturilor :

- CONTURILE DE ACTIV pot prezenta numai sold debitor (SfD) reprezentand existentele de activ la un moment dat

- CONTURILE DE PASIV pot prezenta numai SOLD CREDITOR (SfC) reprezentand existentele de pasiv la un moment dat .

Existentele finale sau soldurile finale pot fi si 0 , contul fiind soldat .

Pornind de la regulile partiale de functionare a conturilor rezulta regulile generale de functionare:

- PENTRU CONTURILE DE ACTIV - incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele sau soldurile initiale de activ, cu intrarile (cresterile) de active si se crediteaza cu iesirile (micsorarile) de active si cheltuieli, iar soldul final poate fi debitor sau 0;

PENTRU CONTURILE DE PASIV - incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele sau soldurile initiale de pasive cu intrarile ( cresterile ) de pasive si venituri , se debiteza cu iesirile (micsorarile ) de pasive si venituri , iar soldul final poate fi creditor sau 0 .

Aceste reguli se aplica strict in cazul conturilor monofunctionale de activ si pasiv .

6. Dubla inregistrare - principiu de baza al contabilitatii

Dubla inregistrare ca principiu de baza al contabilitatii, presupune inregistrarea oricarei operatii economice in cel putin doua conturi, unul care se debiteaza si unul care se crediteaza, reflectarea in conturi facandu-se ca un raport de echivalenta intre destinatie / alocarea resurselor economice si originea / sursa valorilor economice.

Principiul dublei inregistrari este explicat in doua teorii:

- teoria fluxurilor;

- teoria patrimoniala.

In cadrul acestor teorii explicarea principiului dublei inregistrari porneste de la cele doua conceptii privind rolul contabilitatii, respectiv instrument de elaborare a deciziilor si instrument de control.

Cele doua teorii au la baza puncte de plecare diferite in prezentarea regulilor de functionare a conturilor:

de la bilant la conturi, bazandu-se pe patrimoniu;

de la conturi la bilant, bazandu-se pe fluxuri.

Explicarea principiului dublei inregistrari pe baza patrimoniului presupune ca orice miscare care afecteaza un element patrimonial este in mod necesar insotita de o miscare inversa si de aceeasi valoare asupra unuia sau mai multor elemente de patrimoniu.

In cadrul teoriei dublei inregistrari bazate pe patrimoniu se porneste de la relatia dublei reprezentari A = P, respectiv mijloace economice = surse de finantare, dubla reprezentare generand ecuatiile principiului dublei inregistrari:

cresterile mijloacelor economice = cresterile surselor de finantare;

micsorarile surselor de finantare = micsorarile mijloacelor economice.

Un exemplu din care sa rezulte principiul dublei inregistrari in cadrul abordarii patrimoniale este urmatorul:

O societate comerciala achizitioneaza materii prime in valoare de 500.000 lei de la un furnizor care vor fi achitati ulterior prin contul de la banca.

Pornind de la bilant, aceasta achizitie genereaza cresterea postului bilantier de activ "MATERII PRIME" (mijloace economice) si a postului bilantier de pasiv "FURNIZORI" (sursa de finantare).

Chiar daca achizitionarea materiilor prime genereaza o datorie fata de furnizori, pana in momentul achitarii acesteia poate fi asimilata unei surse de finantare (pasiv stabil) intrand materii prime pana la plata ulterioara, intervalul de timp de la data intrarii pana la momentul achitarii fiind asimilat unui credit comercial.

Ecuatia dublei inregistrari:

(500.000 lei) cont "MATERII PRIME" = cont "FURNIZORI" (500.000 lei)

cresterea stocului de materii prime cresterea valorii furnizorilor

(mijloace economice) cu 500.000 lei (sursa de finantare = credit comercial) cu 500.000 lei

Achitarea catre furnizori a valorii achizitiei:

(500.000 lei) cont "FURNIZORI" = cont "CONTURI LA BANCI IN LEI" (500.000 lei) scaderea obligatiei de plata scaderea sumei din conturile bancare cu 500.000 lei (mijloace economice) cu 500.000 lei

Astfel, dubla inregistrare consta in inregistrarea simultana si cu aceeasi suma, cu ajutorul conturilor, a cresterilor si a micsorarilor ce se produc in componenta si structura patrimoniului ca urmare a operatiilor economice, prin debitarea si creditarea a cel putin doua conturi, care se influenteaza reciproc si intre care exista o legatura logica.

Explicarea principiului dublei inregistrari pe baza de fluxuri

Relatiile de schimb (de exemplu vanzare-cumparare) dau nastere intotdeauna la doua fluxuri de sens contrar si de aceiasi intensitate (valoare), unul care indica resursa iar celalalt utilizarea .

Dubla inregistrare are rolul de a reflecta aceste fluxuri economice.

In cadrul unei operatiuni de aprovizionare cu materii prime de la furnizori in cadrul relatiei dintre client si furnizor se nasc doua fluxuri economice de sens contrar si de aceiasi valoare:

Client / cumparator    Furnizor / vanzator

Realizarea acestor fluxuri are la baza faptul ca:

furnizorul are o resursa R1 = materii prime pe care o pune la dispozitia clientului care are nevoie de aceasta pentru a o utiliza U1;

clientul dispune de o resursa R2 = bani pe care ii pune la dispozitia furnizorului pentru a-i utiliza U2 ca si contrapartida la livrarea materiilor prime.

Observam ca fiecare parte a tranzactiei dispune de cate un tip de resursa pe care il pune la dispozitia celeilalte spre utilizare.

Putem astfel afirma ca fiecare resursa finanteaza o utilizare si fiecare utilizare este finantata de o resursa.

In contabilitatea vanzatorului aceasta operatiune de vanzare genereaza o resursa, ea inregistrandu-se intr-un cont de venituri (cont de pasiv) in parte de credit, iar banii incasati sporesc mijloacele economice inregistrandu-se intr-un cont de activ (de exemplu "CONTURI LA BANCI") pe partea de debit.

La vanzator:

"CONTURI LA BANCI" "VENITURI"

D C D C

-------- ----- ------ -

La cumparator achizitia de materii prime are ca si scop utilizarea acestora fiind considerata o folosinta determinand inregistrarea intr-un cont de activ (materii prime) in partea de debit, iar suma efectiv platita pentru ele micsoreaza tot un cont de activ (de exemplu "CONTURI IN BANCI") inregistrandu-se pe creditul acestui cont.

La cumparator:

"MATERII PRIME" "CONTURI LA BANCI"

D C D C

----- ----- --------- ----- -------

In concluzie putem spune ca orice inregistrare intr-un cont are neaparat o contra partida intr-unul sau mai multe alte conturi si fiecarei sume inregistrate in debitul unui cont ii corespunde o suma identica in creditul altui cont si invers.

7. Corespondenta conturilor

Inregistrarea oricarei operatii economice presupune alegerea conturilor in care se transpune operatia , alegerea fiind conditionata de natura operatiei si a modificarilor pe care le produce .

Intre conturile in care se inregistreaza operatia economica se stabileste o legatura de interdependenta.

Aceasta legatura intre contul care se debiteaza si contul care se va credita , in vederea inregistrarii unei operatii economice poarta denumirea de corespondenta conturile iar conturile intre care se stabileste o asemenea legatura se numesc conturi corespondente.

Corespondenta conturilor se poate realiza:

numai intre conturile de activ, cand se inregistreaza operatii economice care genereaza modificari in structura mijloacelor economice (a activelor);

numai intre conturile de pasiv, cand se inregistreaza operatii economice care genereaza modificari in structura surselor de finantare (a pasivelor);

intre conturi de activ si pasiv, cand se inregistreaza operatii economice care genereaza modificari ale volumului mijloacelor economice (a activelor) si a surselor de finantare (a pasivelor) .

Exemplificarea corespondentei conturilor se poate face cu ajutorul unor operatii economice care se inregistreaza astfel :

1.) Se transfera o suma de bani din contul la banca in casieria proprie printr-o fila CEC in suma de 5.000.000 lei .

Operatia produce micsorarea sumei din contul de banca (cont contabil de activ) si cresterea sumei din casierie (cont contabil de activ) generand modificarea structurii mijloacelor economice .

DEBIT "CASA"CREDIT DEBIT "CONTURI LA BANCI" CREDIT 5.000.000 5.000.000

2.) Se achita datoria fata de furnizor in suma de 3.000.000 lei prin intermediul disponibilitatilor banesti din contul bancar.

Operatia produce scaderea obligatie fata de furnizori (cont contabil de pasiv)si cresterea datoriei fata de banca (cont contabil de pasiv).

DEBIT "FURNIZORI" CREDIT DEBIT "CREDITE BANCARE" CREDIT

3.000.000 3.000.000

3.) Se achizitioneaza materii prime de la furnizori conform facturii si NIRCD in suma de 2.000.000 lei.

Operatia produce cresterea stocului de materii prime in magazie si in acelasi timp cresterea obligatiei fata de furnizori pentru plata valorii aprovizionate.

DEBIT "MATERII PRIME" CREDIT DEBIT "FURNIZORI" CREDIT

Dubla inregistrare opereaza atat in momentul preluarii in conturi a soldurilor initiale (debitoare si creditoare) = existentele de activ si pasiv cat si in momentul inchiderii conturilor la sfarsitul perioadei cand soldurile finale (SFD si SFC) sunt preluate ca existente de activ si de pasi

In raport de starea in care se afla ecuatii patrimoniul se pot stabili urmatoarele:

A = P - Aferenta bilantului initial

D = C - aferenta modificarilor suferite de elementele patrimoniale conform operatiilor economice in cursul perioadei.

A = P - aferenta bilantului final ,la sfarsitul perioadei.

Dubla inregistrare contribuie si la elaborarea urmatoarelor ecuatii:

SITUATIE NETA = ACTIV - DATORII A PATRIMONIULUI

VENITURI = CHELTUIELI + REZULTATE

In functie de starea si miscarea patrimoniului se pot stabili urmatoarele relatii:

a)       Relatii privind situatia initiala (la inceputul unei perioade) a patrimoniului.

A = P sic = sold initial creditor

∑ sid =∑ sic sid = sold initial debitor

∑ sid = A A = suma existentelor de activ

∑ sic =P P = suma existentelor de pasiv

b)       Relatii care surprind miscarea patrimoniului in decursul unei perioade de timp:

D = C    RD = rulaj debitor

∑ RD = ∑ Rc RC = rulaj creditor

∑ RD = D, sumele aferente miscarilor inregistrate in debitul conturilor de activ si de pasiv .

∑ RD = S(+A)+S(-P); S(+A)- suma cresterilor de activ

S(-P) - suma micsorarilor de pasiv

∑ RC = C , sumele aferente miscarilor inregistrate in creditul conturilor de activ si pasi

∑ RC = S(-A) + S(+P)

S(-A) =suma micsorarilor de activ

S(+P) = suma cresterilor de pasiv

c)       Relatii care surprind situatia la un moment dat a patrimoniului.

TSD = ∑ SID +S(+A) + S(-P)

TSC = ∑ SIC + S(-A) + S(+P)

TSD = total sume debitoare

TSC = total sume creditoare

d)       relatii care surprind cresterea patrimoniala

∑(DA) = S(+A) + S(-A)

∑(DA) = ∑ sFd - ∑ sid

∑(DP) = S(+P) + S(-P)

∑(DP) = ∑ sFc - ∑ sic

∑(DA) = suma neta a cresterilor elementelor de activ

∑(DP) = suma neta a cresterilor elementelor de pasiv

8 . Analiza contabila a operatiilor economice

Realizarea acestei analize presupune parcurgerea unor etape obligatorii in urmatoarea succesiune logica:

Stabilirea naturii operatiei (No)

Determinarea naturi operatiei se face apeland la continutul operatiei consemnate in documentul justificativ stabilindu-se daca este vorba despre: consum, iesiri, incasari plati etc.

2. Determinarea modificarilor ce se produc conform operatiei economice in bilant si sensul acestora (TMB)

In cadrul acestei etape se stabilesc elementele de activ si de pasiv care se modifica, sensul modificarii in cauza si incadrarea operatiei in unul din tipurile de modificarii bilantiere cunoscute.

Stabilirea posturilor de activ si de pasiv care se modifica (PB)

Presupune consemnarea modificarilor la nivelul posturilor implicate conform operatiei economice de bilant.

4. Stabilirea conturilor corespondente (CC)

Se porneste de la posturile bilantiere ce sufera modificari, stabilind conturile implicate in functie de elementele patrimoniale aferente posturilor bilantiere.

5. Aplicarea regulilor de functionare a conturilor (RFC)

Pornind de la conturile corespondente si in functie de natura modificarilor(cresterii si /sau micsorarii )pe care le sufera elementele patrimoniale implicate se aplica cele doua reguli generale de functionare a conturilor.

6. Intocmirea formulei contabile (FC)

Aceasta etapa este ultima si presupune transpunerea corespondentei conturilor intr-o anumita forma.

Exemplificarea analizei contabile in cazul unei operatiuni economice:

SC.BETA SRL receptioneaza in data de 5 ian, conform facturi nr.2125671/2 ian. si o HIRDC din 5 ian. materii prime de la furnizorul SC.GAMA.SRL in suma de 10.000.000 lei. Plata materiilor prime se va face ulterior.

Analiza contabila:

1. (NO) : Receptia materiei prime reprezinta o intrare in patrimoniul SC BETA SRL.

2. (TMB): Operatia determina modificari in volumul activului (active circulante) si pasivul(datori) cu aceeasi suma de 10.000.000 lei. Are loc o cresterea mijloacelor economice si a surselor de finantare cu 10.000.000 lei deci o crestere in volum a patrimoniului. Tipul modificarii bilantiere A + Xai =P + Xpi A + 10.000.000 = P +10.000.000

3. (PB): operatia determina in activ cresterea activelor circulante prin cresterea stocurilor postul de activ care se modifica: MATERII PRIME, iar in pasiv cresc datoriile pe termen scurt, postul de pasiv care se modifica: FURNIZORII

4. (CC): Conturile aferente posturilor din bilant ce au suferit modificari ca urmare a operatiilor economice sunt:

Materii prime;

Furnizorii.

5. (RFC): Contul "materii prime" este un cont de activ, iar cresterile care afecteaza conturile de activ conform regulilor generale de functionare a conturilor de acti

Se inregistreaza in debit (+D). Contul furnizori este un cont de pasiv, iar cresterile care afecteaza conturile de pasiv, conform regulilor generale de functionarea conturilor de pasiv se inregistreaza in credit (+C).

6. (FC): Formula contabila aferenta operatiei economice:

10.000.000 Materii prime = Furnizori 10.000.000

V 8.1. Formula contabila. Articolul contabil

Formula contabila reprezinta modalitatea de transpunere grafica in egalitate valorica a sumelor inregistrate in conturile contabile, pe baza principiului dublei reprezentarii si dublei inregistrari a patrimoniului.

Elementele componente ale formulei contabile sunt urmatoarele:

contul corespondent debitor, inscris intotdeauna in stanga egalitatii;

contul corespunzator creditor, inscris intotdeauna in dreapta egalitatii;

semnul "=" ce reprezinta egalitatea valorica a sumelor inregistrate in conturile corespondente;

sumele inscrise in conturile corespondente.

Orice formula contabila trebuie sa contina in mod obligatoriu elementele enumerate anterior dar prezentarea grafica poate sa difere. operatia economica analizata poate fi transpusa in formula contabila in urmatoarele forme grafice;

10.000.000 MATERII PRIME = FURNIZORII 10.000.000

Materii prime = Furnizori 10.000.000

DEBIT Materii prime 10.000.000

CREDIT Furnizori 10.000.000

Daca atasam la formula contabila o serie de elemente cum ar fi: data la care a avut loc operatia economica, documentul justificativ care o desemneaza, explicatia pe scurt a operatiei obtinem articolul contabil.

ARTICOLUL CONTABIL reprezinta modalitatea de reflectare cronologica a operatiilor economice in conturi pe baza dublei inregistrari.

Ex. de articol contabil:

5 ianuarie anul "N"

10.000.000 materii prime = furnizori 10.000.000.

receptionat conform facturi nr. 2125671/2 ian. anul N materii prime de la SC. GAMA SRL

Formulele contabile se clasifica in functie de doua criterii:

in functie de numarul de conturi corespondente;

in functie de scopul urmarit.

In functie de numarul de conturi corespondente avem:

formule contabile simple

formule contabile compuse.

Formulele contabile simple se folosesc pt. inregistrarea operatiilor economice si financiare care determina modificari in doua elemente patrimoniale, implicand un singur cont care se debiteaza si un singur cont care se crediteaza.

Formulele contabile compuse se folosesc atunci cand se inregistreaza in contabilitate operatii economice care genereaza modificari in mai mult de doua elemente patrimoniale:

Avem urmatoarele variante :

cu un singur corespondent debitor si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare

SC BETA SRL achita o obligatie fata de furnizori in suma de 6.000.000 lei, 4.000.000 lei din conturile la banci si 2.000.000 lei din numerarul aflat in casieria unitatii. Formula contabila este :

6.000.000 Furnizori = %    6.000.000

Conturi la banci 4.000.000

Casa 2.000.000

cu un singur cont corespondent creditor si doua sau mai multe conturi corespondente debitoare.

SC. BETA SRL se aprovizioneaza cu materii prime in suma de 5.000.000 lei si cu materiale consumabile in suma de 2.000.000 lei de la SC. GAMA SRL .

Formula contabila este:

7.000.000 % = Furnizori 7.000.000 lei

5.000.000 Materii prime

2.000.000 Materiale consumabile

In functie de scopul urmarit avem:

- formule contabile curente;

- formule contabile de stornare sau rectificare;

Formule contabile curente sunt acele formule ce se intocmesc conform normelor si instructiunilor de aplicare a planurilor de conturi, in mod normal si permanent .

Formule contabile de stornare sunt formulele ce corecteaza sau anuleaza inregistrari facute deja in contabilitate , prin formule curente intocmite anterior .

Aceste formule pot fi:

de stornare in negru;

de stornare in rosu.

a)       Formule de stornare in negru sunt acelea in care corectarea sau anularea inregistrarii anterioare se obtine prin inversarea pozitiei detinute de conturile anterioare care trebuie corectata sau anulata.

Daca presupunem ca in cadrul formulei contabile .

S-a gresit suma, suma corecta fiind de 10.000.000 lei. Corectarea prin stornarea in negru se face prin inversarea pozitiei celor doua conturi in cadrul formulei anterioare.

Dupa aceasta inversare se intocmeste formula contabila corecta:

Evidenta sistematica in conturi se prezinta astfel :

D Materii Prime C

D FURNIZORI C

Observam ca stornarea in negru duce la marirea artificiala a rulajului conturilor folosite concomitent cu alterare corespondentei dintre conturi

Din analiza evidentei sistematice a conturilor rezulta ca s-au facut aprovizionari cu materii prime in suma de 21.000.000 lei desi in realitate suma aprovizionata a fost de 10.000.000 lei, la fel obligatiile fata de furnizori rezulta in suma de 21.000.000 lei desi in realitate sunt de 10.000.000 lei.

De asemenea rezulta ca s-au dat in consum materii prime in suma de 11.000.000 lei (creditul contului de materii prime) si s-au achitat obligatii fata de furnizori in suma de 11.000.000 lei (debitul contului de furnizori).

Pentru a depasi aceste dezavantaje se recomanda utilizarea stornarii in rosu.

b)       Formulele de stornare in rosu

Acest tip de stornare se face prin repetarea formulei eronate cu inscrierea sumei in rosu sau in chenar.

Pornim de la formula contabila la care s-a gresit suma.

11.000.000 MATERII PRIME = FURNIZORI 11.000.000

Corectam prin stornare in rosu:

Dupa corectare se inregistreaza formula corecta:

Evidenta sistematica a conturilor se prezinta astfel:

D MATERII PRIME C

D FURNIZORI C

9. Clasificarea conturilor. Planul de conturi general

Conturile contabile se clasifica dupa urmatoarele criterii:

functia contabila a conturilor;

sfera de cuprindere a conturilor;

continutul economico - financiar al conturilor.

Dupa functia contabila conturile se clasifica in:

- conturi de pasiv;

- conturi de activ;

- conturi bifunctionale.

Dupa sfera de cuprindere, conturile se impart in conturi sintetice si conturi analitice.

Conturile sintetice grupeaza elementele patrimoniale pe grupe sau categorii omogene, din punct de vedere al continutului lor. Conturile sintetice folosite in tara noastra sunt sintetice de gradul I si sintetice de gradul II care trebuie obligatoriu utilizate de agentii economici.

Delimitarea celor doua categorii de conturi sintetice se face prin numarul cifrelor din simbolizarea lor : 3 cifre pentru conturile sintetice de gradul I si 4 cifre pentru cele de gradul II.

Conturile analitice individualizeaza elementele patrimoniale in functie de trasaturile lor. Nu au un caracter obligatoriu, sa deschid facultativ, diferit de la unitate la unitate, in functie de necesitatile de informare ale structurilor de decizie,

In cadrul conturilor analitice evidenta se tine fie prin expresia valorica (exp.: conturile "Clienti", "Creditori", "Casa", etc.), fie in expresie valorica si cantitativa, determinata de natura elementelor inregistrate ( conturile "Materii prime", "Mijloace fixe", etc.).

Conturile analitice sunt folosite pentru a inregistra existentele si miscarile elementelor patrimoniale in contabilitatea numita contabilitate analitica.

Dupa continutul economico-financiar

Acest criteriu sta la baza schemei de clasificare a conturilor, deoarece pe continutul economic se intemeiaza atat functia contabila cat si sfera de cuprindere.

Fiecare cont are un continut economico - financiar determinat de natura elementului patrimonial, iar in functie de acest criteriu avem:

conturi bilantiere;

conturi de gestiune;

conturi de ordine si evidenta.

Conturile bilantiere sunt conturi deschise pentru active si pasive, iar soldurile lor finale la sfarsitul perioadei de gestiune ofera posibilitatea intocmirii bilantului contabil.

Cu ajutorul acestor conturi se reflecta o situatie existenta la un moment dat a patrimoniului fiind denumite si conturi de situatie.

Conturile bilantiere cuprind si conturile de cheltuieli si venituri si de rezultate.

Conturile de gestiune sunt utilizate in cadrul contabilitatii de gestiune.

Conturile in afara bilantului (de ordine si evidenta) sunt conturile cu ajutorul carora se evidentiaza valorile materiale si banesti ce nu apartin unitatii, dar se afla temporar in cadrul acesteia.

Cuprind:

mijloace economice primite in folosinta temporara: mijloace fixe luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare;

drepturi si angajamente ale unitatii fata de persoane fizice sau juridice: debitori pentru amenzi si penalitati pretinse.

Aceste conturi reflecta operatii economice si financiare care nu modifica volumul si structura elementelor patrimoniale, soldurile lor finale neintrand in structura bilantului.

Aceste conturi functioneaza dupa principiul partidei simple, astfel primirea unei valori se inregistreaza in debitul contului ce reflecta elementul afectat, fara a folosi un cont corespondent creditor, iar la restituire contul se crediteaza fara a avea corespondenta cu alt cont.

Principalele tipuri de conturi bilantiere sunt urmatoarele:

Conturi mijloace (bunuri )economice:

conturi de imobilizari: - imobilizari necorporale

- imobilizari corporale

- imobilizari financiare

- conturile mijloacelor circulante : - conturi de stocuri

- conturi de trezorerie

- conturile rectificative ale mijloacelor economice:

conturi rectificative de imobilizari

conturi rectificative de mijloace circulante

2 . Conturi de drepturi si creante : - Clienti

- Furnizori-debitori

3 . Conturi de procese economice : - cheltuieli de exploatare

- cheltuieli financiare

- cheltuieli extraordinare

- venituri din exploatare

- venituri financiare

- venituri extraordinare

- profit si pierderi

- reportarea profitului

4 . Conturi de surse economice

- Conturi de surse proprii : - capitalul

Conturi de datorii: - conturi de surse atrase , furnizori si personal - salarii datorate;

- conturi de credite .

10 . Planul de conturi general din ROMANIA

Planul General de Conturi adoptat si folosit in tara noastra se caracterizeaza printr-un sistem de simbolizare zecimal ce imparte conturile in 10 clase. Clasele se impart in 10 grupe, iar fiecare grupa poate sa cuprinda un numar de 10 conturi sintetice numite si conturi divizionare.

Fiecare element patrimonial inregistrat in conturile contabile se individualizeaza prin simbolizare functie de caracteristici , pe clase , grupe si cont .

Clasele de conturi se simbolizeaza cu o cifra, grupele cu doua , conturile cu trei .

Conturile simbolizate cu trei cifre sunt conturi sintetice de gradul I, acestea la randul lor se dezvolta in conturi sintetice de gradul II, se simbolizeaza cu patru cifre

Planul General de Conturi cuprinde urmatoarele clase :

Conturi de capitaluri

Conturi de imobilizari

Conturi de stocuri si productia in curs de executie

Conturi de terti

Conturi de trezorerie

Conturi de cheltuieli

Conturi de venituri

Conturi speciale

Conturi de gestiune.

Fiecare din clasele de conturi se dezvolta in grupe si grupele in conturi sintetice de gradul I si de gradul II .

Clasele de conturi reflecta cele doua circuite ale contabilitatii in dublu circuit .

Circuitul contabilitatii financiare se realizeaza cu ajutorul :

- claselor conturilor de bilant : 1-5

- claselor conturilor de procese : 6-7

- claselor de conturi speciale : 8.

Circuitul contabilitatii de gestiune se realizeaza cu ajutorul conturilor interne de gestiune din clasa 9.