Fondurile financiare publice - obiect al contabilitatii institutiilor publice

Fondurile financiare publice - obiect al contabilitatii institutiilor publice

A) Sisteme de bugete prin intemediul carora se finanteaza institutiile publice

Asa cum s-a mentionat la subcapitolul precedent, acoperirea cheltuielilor privind intretinerea si functionarea institutiilor publice din Romania are trei sisteme de finantare:

a)      integral din resurse financiare bugetare

b)      din venituri proprii si in completare din resurse financiare

c)      integral din venituri proprii

In resursele bugetare de la litera a) se integreaza resursele financiare constituite prin cele cinci bugete componente ale bugetului general consolidat, respectiv: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetul asigurarilor pentru somaj.

In acest cadru, institutiile publice centrale si cele subordonate lor sunt finantate din resursele financiare ale bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetul asigurarilor pentru somaj, iar institutiile publice locale prin intermediul bugetelor locale.

Subliniem, de asemenea, ca creditele interne sau externe contractate sau garantate de Guvern sau cele contractate sau garantate de autoritatile publice locale, care vor fi rambursate din resurse bugetare folosite in finantarea institutiilor publice, sunt asimilate resurselor bugetare si, in consecinta, centrale sau locale, vor capata acelasi regim si vor trebui sa se supuna acelorasi reguli contabile ca si in cazul utilizarii resurselor financiare bugetare.

Institutiile publice finantate integral sau partial din venituri proprii folosesc acelasi regim si sistem de operare in conturi prin intermediul aceluiasi plan de conturi ca institutiile publice finantate din fonduri bugetare, dar prin conturi diferite. Asimilarea veniturilor proprii realizate de catre institutiile publice la regimul contabil al fondurilor publice s-a decis probabil odata pentru ca acestea sunt constituite si administrate prin Treyoreria statului, banca speciala a statului care gestioneaza resursele financiare bugetare ale statului, si apoi poate pentru faptul ca era absolut necesar, mai util si eficient ca o institutie publica in administrarea resurselor sale financiare sa foloseasca un singur plan de conturi.

De altfel, contributia veniturilor proprii in finantarea institutiilor publice centrale si locale pe exemplul exercitiului financiar al anului 2005 era de cca. 17% (16,85%), procent care nu se abate prea mult nici pe exercitiul financiar al anului 2006.

In aceste conditii, institutiile publice, dar mai precis actiunile si obiectivele care trebuie sa se realizeze prin intermediul acestora, respectiv tot ceea ce practic presupune servicii publice, aparare, ordine publica, sigutranta nationala, invatamant, cultura, sport, asistenta sociala, asigurari sociale, administratie, sunt intr-o mare masura dependente de resursele financiare bugetare constituite din impozite, taxe si contributii sociale, resurse financiare de natura fiscala.

In aceste conditii sunt putine institutii publice ca numar si ca pondere finantate din venituri proprii care desfasoara o activitate producatoare si de bunuri si de servicii economice si care prin pret evidentiaza si o valoare adaugata. In aceaste situatii, planul de conturi al institutiilor publice prevede conturi care reflecta fluxurile financiare purtatoare de creante bugetare in acelati fel si regim contabil ca si conturile din contabilitatea financiara.

In consecinta, institutiile publice din Romania sunt finantate printr-un intreg sistem de bugete si planuri financiare, respectiv: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetele din mijloace extrabugetare, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetul Trezoreriei statului, bugetul fondurilor externe contractate direct de stat sau garantate de stat, fondurile externe nerambursabile.

Prin aceste bugete se constituie ceea ce numim fondurile financiare publice, prin intermediul carora statul si institutiile sale publice abilitate isi acopera cheltuielile necesare crearii de utilitati si servicii publice si semipublice.

Componentele bugetului general consolidat prin intermediul carora institutiile publice asi asigura resursele financiare necesare functionarii lor sunt deci:

bugetul de stat;

bugetul asigurarilor sociale de stat;

bugetele locale;

bugetele din mijloace extrabugetare;

bugetele fondurilor speciale, (sanatate si somaj)

bugetul creditelor interne si externe contractate sau garantate de stat si organele locale ale puterii

bugetul fondurilor externe nerambursabile

Bugetul de stat reprezinta principalul plan financiar al statului prin intermediul caruia se constituie si utilizeaza principalele resurse financiare publice ale tarii. In bugetul de stat sunt prezentate, pe de o parte, resursele financiare in functie de continutul lor economic si provenienta, iar pe de alta parte destinatia acestora, ordonate dupa o serie de criterii care tin de politicile bugetare pe care le promoveaza partidele politice aflate la putere intr-o perioada data de timp. In fapt, si bugetul de stat exprima relatii sociale de natura economica care se statornicesc intre subiectii din economie, practic intre toti membrii societatii, persoane fizice si juridice, inclusiv institutiile publice, pe de o parte, si stat, pe de alta parte, in acest proces complex de constituire si utilizare a resurselor financiare publice.

Datorita faptului ca executia de casa a bugetului de stat se infaptuieste practic pe doua paliere, de constituire a resurselor financiare publice ocupandu-se, in principal, Ministerul Finantelor Publice cu organele sale teritoriale, iar utilizarea acestor resurse financiare se realizeaza prin institutiile publice ce functioneaza ca autoritati ale statului. De aceea si reflectarea acestor doua procese, de constituire si utilizare, in contabilitatea publica se realizeaza oarecum separat. Pe de o parte, Ministerul Finantelor Publice, prin Trezoreria statului organizeaza contabilitatea publica privind constituirea resurselor, iar pe de alta parte institutiile publice, prin contabilitatea proprie organizeaza contabilitatea privind utilizarea acestora. De fapt, procesul de evidentiere a cheltuielilor publice se realizeaza atat prin contabilitatea Trezoreriei statului, pana la un anumit nivel analitic (pe institutii publice si in cadrul lor pe capitole), precum si prin contabilitatea institutiilor publice beneficiare, unde conturile analitice sunt mult mai dezvoltate (pe subcapitole, criterii economice al cheltuielilor etc.).

Institutiile publice care folosesc in finantarea lor resurse financiare ale bugetului de stat intocmesc numai un buget care evidentiaza creditele bugetare aprobate in limita carora se pot efectua plati de casa, fara ca acestea sa aiba posibilitatea de a cunoaste concret modul in care au fost constituite resursele din care ele efectueaza plati. Altfel spus, institutiile publice finantate din bugetul de stat nu cunosc cum se deruleaza procesul de constituire a resurselor financiare ale bugetului de stat deoarece despre acest lucru are stiinta numai Ministerul Finantelor Publice, indeosebi prin Trezoreria statului. Numai aici, la nivelul Ministerului Finantelor Publice, prin Trezoreria statului si organele de administare a veniturilor statului se intalnesc informatiile complete cu privire la modul in care s-a reusit constituirea resurselor bugetului de stat la nivelul preconizat, pe de o parte, si modul in care decurge utilizarea acestor resurse prin institutiile publice abilitate, pe de alta parte. Numai pe baza acestor informatii Ministerul Finantelor Publice are posibilitatea de a decide cat din creditele bugetare aprobate de Parlament pot fi operationale in cursul exercitiului bugetar, respectiv care este nivelul la care se pot efectua deschideri de credite bugetare pentru ca apoi, pe aceasta baza, sa se poata efectua plati.

De aceea, contabilitatea institutiilor publice finantate prin bugetul de stat evidentiaza in principal procesul de utilizare a resurselor financiare bugetare, iar daca intamplator se realizeaza si veniturile bugetare ele se evidentiaza intr-un cont colector si apoi se varsa in intregime la bugetul de stat.

Organizata in acest fel, contabilitatea institutiilor publice reflecta prin conturile sale, in primul rand, cheltuielile bugetare, respectiv faptul ca ele sunt acoperite dintr-o anumita resursa (finantare bugetara) al carei volum si nivel real este, cunoscut numai de catre o alta autoritate a statului, Ministerul Finantelor Publice.

Prin bugetul de stat sunt finantate cheltuielile publice, precum si cele de aparare, ordine publica, siguranta nationala, invatamant, cultura, religie, sport, sanatate, asistenta sociala, unele cheltuieli economice de importanta nationala, cheltuieli pentru finantarea administratiei publice etc.

Bugetul asigurarilor sociale de stat. Institutiile publice finantate prin bugetul asigurarilor sociale de stat au organizat un sistem contabil asemanator cu cel al institutiilor publice finantate prin bugetul de stat, respectiv: la nivelul institutiilor publice efectuarea platilor este conditionata numai de nivelul creditelor bugetare deschise

Si aici, in randul institutiilor publice, contabilitatea reflecta nivelul de constituire al resurselor bugetului asigurarilor sociale de stat si, in mod separat, pe cel al utilizarii acestor resurse, totul derulandu-se in cadrul acelorasi ministere, cel al Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si al Miniterului Finantelor Publice.

Institutiile publice finantate prin bugetul asigurarilor sociale de stat, al doilea plan financiar ca importanta dupa bugetul de stat, exprima relatii sociale de natura economica care se formeaza in procesul constituirii si utilizarii fondurilor publice, avand ca destinatie finantarea pensiilor de asigurari sociale de stat, a pensiilor pentru agricultori, a indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, concedii de maternitate, ingrijirea copiilor, tratamentul balnear si alte ajutoare sociale. Aceste resurse publice sunt formate, in principal, din contributiile obligatorii pe care le datoreaza acestui buget angajatorii (persoane juridice si fizice) si angajatii. Contabilitatea acestora este organizata in mod sintetic prin Trezoreria statului si in mod analitic prin institutiile publice specificate, organizate in cadrul Ministerului Finantelor Publice si Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Bugetele locale. Institutiile publice finantate prin bugetele locale isi au organizata contabilitatea executiei cheltuielilor asemanator cu cea a contabilitatii institutiilor publice finantate din bugetul de stat, specificul acesteia in cadrul acestor institutii reprezentandu-l faptul ca este obligatorie organizarea unei contabilitati privind evidentierea veniturilor proprii. De asemenea, inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli privind aceasta parte a contabilitatii institutiilor publice locale se face printr-un cont specific, cel de "rezultate", asemanator celui din contabilitatea financiara.

Bugetele locale reprezinta, deci, pentru institutiile publice de interes local principalele instrumente prin intermediul carora organele administrativ-teritoriale isi constituie fondurile publice necesare finantarii actiunilor social-culturale, economice etc. privind colectivitatile locale. Si aceste bugete exprima, in ultima instanta, relatii sociale de natura economica care se formeaza in cadrul procesului de formare si utilizare a resurselor financiare publice de interes local intre colectivitatile locale (persoane juridice si fizice), pe de o parte, si puterea locala reprezentata de consiliile judetene si locale, pe de alta parte.

Intrucat unele institutii publice folosesc si regimul autofinantarii prin intermediul mijloacelor extrabugetare sau a fondurilor speciale, contabilitatea publica care reflecta acest sistem de finantare este necesar sa se adapteze acestui regim de finantare, folosind conturi specifice acestor mijloace.

Cheltuielile publice mai importante care se finanteaza prin intermediul bugetelor locale sunt cele privind gospodarirea comunala, invatamantul preuniversitar, sanatatea, cultura, cheltuielile de asistenta sociala, cheltuieli pentru intretinerea si functionarea administratiei publice locale etc.

Bugetele din mijloace extrabugetare ale institutiilor publice centrale si locale sunt constituite in baza unor acte normative speciale, a caror resurse financiara de natura publica se pot folosi numai pentru intretinerea si functionarea acestor categorii si feluri de servicii si activitati. Competenta pentru aprobarea, constituirea si utilizarea acestor fonduri o au institutiile in cauza cu avizul organelor ierarhic superioare.

De asemenea, bugetele fondurilor speciale, din care face parte bugetul Fondului national unic al asigurarile sociale pentru sanatate, si bugetul asigurarilor pentru somaj, folosite in finantarea unor institutii publice se aproba anual de catre Parlament ca anexe la bugetul de stat sau la bugetul asigurarilor sociale de stat. Potrivit reglementarilor romanesti in aceasta situatie se gasesc institutiile publice din domeniul sanitar, finantate prin bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, si unitatile apartinand Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, finantate prin bugetul Fondului asigurarilor pentru somaj.

In aceste conditii contabilitatea publica este chemata de a evidentia si reflecta prin conturile sale pe de-o parte modul prin care se constituie veniturile - resursele financiare ale acestor bugete, acest lucru realizandu-se prin conturile care evidentiaza creantele bugetare si modul de incasare a lor iar pe de alta parte modul in care sunt utilizate resursele financiare ale acestor bugetel, lucru care se realizeaza mai ales prin conturile care evidentiaza cheltuielile institutiilor publice.