Obiectul si principiile contabilitatii

1. Obiectul contabilitatii

Delimitarea si fundamentarea obiectului de studiu constituie o cerinta de baza a oricarei discipline stiintifice. Prima definitie data contabilitatii si implicit obiectului lui de studiu apartine unui matematician din secolul XV, Luca Paciolo, care este considerat parintele contabilitatii in partida dubla. In lucrarea publicata la Venetia in anul 1494 si intitulata "Summa de Arithmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita", Luca Paciolo considera ca obiectul contabilitatii il constituie "tot ceea ce dupa parerea negustorului ii apartine pe lume precum si toate afacerile mari si marunte in ordinea in care au avut loc".

De-a lungul istoriei obiectul contabilitatii a fost definit in functie de trei conceptii: una administrativa, una juridica si una economica.

Conform conceptiei administrative contabilitatea are ca obiect reflectarea si controlul in expresie valorica a faptelor administrative in vederea sprijinirii conducerii pentru a obtine cu minimum de eforturi maximul de efecte economice. Sensul acordat notiunii de administratie este cel de conducere a activitatii si de gestionare a patrimoniului unui agent economic.

Conceptia juridica considera ca obiectul contabilitatii il formeaza patrimoniul unui subiect de drept privit prin prisma relatiilor juridice.

Conceptia economica defineste ca obiect al contabilitatii circuitul capitalului privit sub aspectul destinatiei lui (capital fix si capital circulant) precum si al modului de dobandire (capital propriu si capital imprumutat).

Directiva a IV-a a Comunitatii Europene afirma urmatoarele: "contabilitatea unei intreprinderi trebuie sa permita fuzionarea documentelor de sinteza, periodice, sincere, care sa prezinte o imagine fidela asupra respectivei intreprinderi pentru ca aceasta informatie sa fie utila ansamblului utilizatorilor acesteia atunci cand ei iau decizii economice".

In Romania Legea contabilitatii (82/1991) defineste obiectul acesteia astfel: "obiectul contabilitatii patrimoniului il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele si alte bunuri cu potential economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile agentilor economici precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute de acestia".

Sfera de actiune a obiectului contabilitatii o constituie regiile autonome, societatile comerciale, unitatile cooperative si obstesti, asociatiile si alte societati cu personalitate juridica precum si persoanele fizice care desfasoara activitati comerciale.

Principiile contabilitatii

Practica in domeniul contabilitatii si cercetarile stiintifice au condus la elaborarea unui set de principii contabile fundamentale si anume:

principiul prudentei;

principiul permanentei metodelor;

principiul independentei exercitiilor;

principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;

principiul continuitatii activitatii;

principiul necompensarii.

Principiul prudentei. Conform definitiei prudenta este aprecierea rezonabila a faptelor a.i. sa se evite riscul de transfer asupra viitorului, a incertitudinilor prezente susceptibile sa greveze patrimoniul si rezultatele intreprinderii. (definitie d.p.d.v. contabil). Conform acestui principiu in contabilitate se inregistreaza toate pierderile probabile si nu se inregistreaza profiturile sperate oricat de probabile ar fi ele.

Principiul permanentei metodelor consta in aplicarea regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile. Aplicarea acestui principiu presupune alegerea din mai multe metode posibile a unei singure metode si aplicarea ei consecventa. Schimbarea metodei este permisa doar in cazuri temeinic justificate. De exemplu: amortizarea mijloacelor fixe se poate calcula dupa trei metode: liniara, degresiva, accelerata. Alegerea metodei este la atitudinea unitatii patrimoniale, dar odata aleasa ea nu mai poate fi schimbata.

Principiul independentei exercitiilor. Aplicarea acestui principiu e legata de delimitarea activitatii unei intreprinderi in perioade numite exercitii. In mod normal exercitiul contabil are durata de 1 an. In tara noastra el coincide cu anul calendaristic (1.01. - 31.12). Fac exceptie de la aceasta regula exercitiile unitatilor patrimoniale in anul infiintarii lor cand exercitiul contabil incepe de la data inmatricularii la registrul comertului si cele care se desfiinteaza, al caror exercitiu se incheie la data radierii din registrul comertului. Esenta principiului independentei exercitiilor consta in faptul ca veniturile si cheltuielile se contabilizeaza pe masura generarii lor si nu cu ocazia incasarii sau platii acestora. De exemplu: O societate comerciala livreaza si factureaza produse finite in valoare de 20.000.000 lei in 20.11999 pe care le incaseaza in 102000. Inregistrarea veniturilor din vanzarea produselor se face in exercitiul 1999 in luna decembrie si nu in februarie 2000. Cheltuielile se inregistreaza in luna in care se achita facturile pentru consumurile respective. De exemplu: factura de energie electrica se intocmeste pentru luna decembrie dupa citirea contorului de energie electrica consumata se inregistreaza in decembrie 1999. Exercitiul contabil anual se imparte in semestriale - exercitii, trimestriale si lunare, luna fiind exercitiul cel mai scurt impus de lege.

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere. Conform lui bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda bilantului de inchidere al exercitiului precedent ceea ce presupune interzicerea corectarii unor erori cu ocazia preluarii soldurilor din bilantul de inchidere in cel de deschidere.

Principiul necompensarii. Aplicarea acestui principiu interzice orice compensare intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului sau intre posturile de cheltuieli si cele de venituri ale contului de profit si pierderi. Conform acestui principiu este interzisa compensarea pierderilor inregistrate la un contract cu profiturile obtinute la alt contract chiar daca ambele contracte sunt cu acelasi client. De asemenea este interzisa compensarea creantelor cu datoriile chiar daca sunt cu acelasi tert.

Principiul continuitatii activitatii conform caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi va continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil fara a intre in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii. Aplicarea acestui principiu are efecte asupra modului de evaluare al patrimoniului. In cazul continuitatii activitatii bunurile se evalueaza la valoarea de utilitate. In cazul noncontinuitatii bunurile se evalueaza la valoarea de lichidare.

Pentru aprecierea noncontinuitatii exista unele criterii de apreciere si anume:

criterii legate de exploatarea intreprinderii cum sunt: lipsa stocurilor necesare continuitatii productiei, pierderea clientelei, pierderea de licente sau brevete;

criterii financiare: lipsa capacitatii de autofinantare - situatie neta negativa;

criterii sociale: conflicte sociale grave si repetate (greve), parasirea intreprinderii de catre angajati ca urmare a unor salarii sau conditii nestimulative.

3. Evaluarea patrimoniului in contabilitate

Intrucat inregistrarile in contabilitate se fac in etalon monetar este necesara stabilirea valorii de inregistrare a elementelor patrimoniale, adica evaluarea acestora.

Exista patru momente ale evaluarii elementelor patrimoniale:

a)      evaluarea la data intrarii elementelor patrimoniale;

b)      evaluarea la data inventarierii;

c)      evaluarea la data inchiderii anuale a conturilor;

d)      evaluarea la data iesirii din patrimoniu.

a)      In momentul intrarii in patrimoniu elementele de activ si de pasiv se evalueaza astfel:

bunuri intrate cu titlu oneros (contra cost) se evalueaza la costul de achizitie;

bunurile produse in unitate la costul de productie;

bunurile primite cu titlu gratuit la valoarea de utilitate;

creantele si datoriile la valoarea lor nominala (cea inscrisa in contract, factura sau in alte documente).

Bilant    P = cui datoreaza

A (Patrimoniu) P

Bunuri

Creante Datorii

Bani

Costul de achizitie al unui bun se obtine prin adunarea urmatoarelor elemente:

costul de achizitie;

taxele fiscale nerecuperabile;

cheltuielile accesorii generate de transportul si montarea bunurilor in cauza;

comisioanele si onorariile achitate intermediarilor, etc.

Costul de productie al unui bun se calculeaza prin adunarea costurilor de achizitie ale materialelor consumate pentru productia bunului respectiv cu celelalte cheltuieli efectuate de unitate pentru producerea lui (exemplu: costul salariilor platite angajatilor, costul serviciilor prestate de terti, armonizarea utilajelor, etc.).

Valoarea de utilitate a unui bun o reprezinta pretul presupus a fi acceptat la plata de un potential cumparator tinand cont de starea si locul in care se gaseste bunul respectiv precum si de utilitatea acestuia pentru intreprindere. Aceasta valoare se determina tinand seama de pretul pietei practicat de furnizorii de bunuri similare corelat cu indicii de uzura fizica si morala.

Exemplu cost de achizitie

Autoturism    10.000 DEM -------- 9.200 lei / DEM

taxa vamala = 27.000.000

comision vamal = 3.000.000

TVA = 25.000.000

9000.000 (pret actual)

27.000.000

3.000.000

b)      Evaluarea la data inventarierii - se face cu ocazia inventarierii anuale a patrimoniului la valoarea de inventar care este egala cu valoarea de utilitate.

c)      Evaluarea la data inchiderii anuale a conturilor. Inaintea inchiderii anuale a conturilor pentru fiecare element patrimonial se compara valoarea de inregistrare cu cea de inventar procedandu-se dupa cum urmeaza:

In cazul activelor:

atunci cand valoarea de inventar este mai mare ca valoarea de inregistrarea plusul de valoare nu se contabilizeaza;

atunci cand valoarea de inventar este mai mica ca valoarea de inregistrare se face urmatoarea analiza:

in cazul bunurilor supuse uzurii fizice si morale minusul de valoare avand caracter definitiv se contabilizeaza prin sistemul amortismentelor;

pentru celelalte bunuri si creante in cazul carora minusul de valoare nu are caracter definitiv acesta se va contabiliza prin sistemul provizioanelor.

In cazul pasivelor (datoriilor):

atunci cand valoarea de inventar este mai mare ca valoarea de inregistrare plusul de valoare se contabilizeaza ca o crestere a datoriei daca are caracter ireversibil sau se inregistreaza in categoria provizioanelor daca are caracter reversibil;

atunci cand valoarea de inventar este mai mica ca valoarea de inregistrare minusul de valoare daca nu este definitiv nu se contabilizeaza, iar daca este definitiv se contabilizeaza ca o reducere a datoriei.

d)      Evaluarea la data iesirii din patrimoniu.

Iesirea din patrimoniu in cazul activelor poate avea loc prin: vanzare, consum propriu, casare (distrugerea bunurilor uzate), donatii, distrugeri ca urmare a unor calamitati naturale, sustrageri.

Datoriile ies din patrimoniu ca urmare a achitarii sau a compensarii si foarte rar ca urmare a prescrierii. La iesirea din patrimoniu evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea de inregistrare. Conform legii la evaluarea bunurilor iesite din patrimoniu legea prevede posibilitatea aplicarii urmatoarelor metode:

metoda primul intrat, primul iesit (FIFO);

metoda ultimul intrat, primul iesit (LIFO);

metoda costului mediu ponderat;

metoda costului standard.

Metoda FIFO consta in evaluarea cantitatilor iesite la valoarea de intrare aferenta fiecarui lot in ordinea intrarii incepand cu primul lor intrat aflat in stoc. Exemplu: O firma de constructii achizitioneaza cherestea dupa cum urmeaza:

10 mc x 500.000 lei/mc

5 mc x 520.000 lei/mc

5 mc x 540.000 lei/mc

10 mc x 440.000 lei/mc obtine din productia gaterului

se dau in consum 17 mc

Aplicand metoda FIFO valoarea celor 17 mc va fi:

10 mc x 500.000 lei/mc = 5.000.000

5 mc x 520.000 lei/mc = 600.000

2 mc x 540.000 lei/mc = 1.080.000

8.680.000

Aplicand metoda LIFO valoarea celor 17 mc va fi:

10 mc x 440.000 lei/mc = 4.400.000

5 mc x 520.000 lei/mc = 700.000

2 mc x 540.000 lei/mc = 1.040.000

8.140.000