POLITICI CONTABILE PRIVIND SITUATIILE FINANCIARE

POLITICI CONTABILE PRIVIND SITUATIILE FINANCIARE

Cadrul contabil general cuprinde conceptele si principiile teoretice care alcatuiesc impreuna sistemul de referinta pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, pentru utilizatorii externi adica ceea ce trebuie sa fie contabilitatea, delimiteaza ca teorie contabila normativa deci un caz particular al teoriei contabile generala. Sau intro alta viziune, Cadrul contabil, isi aroga calitatea de referential pentru elaborarea normelor contabile si instrument de coerenta a normelor reglementarilor si procedurilor contabile.

Functiile Cadrului Consiliului pentru Standarde Internationale de Raportare Financiara (IASB), asa cum sunt formulate in document sunt:

Sprijinirea Consiliului IASB in: Standardele Internationale de Raportare Financiara, revizuirea celor existente precum si promovarea armonizari reglementarilor, standardelor si procedurilor contabile referitoare la situatiile financiare prin aplicarea unor concepte de baza care sa reduca numarul tratamentelor contabile internationale.

Sprijinirea organismelor nationale de elaborare a standardelor, in procesul de dezvoltare a standardelor nationale;

Sprijinirea celor ce intocmesc situatii financiare conform IAS si de a face fata problemelor care nu se regasesc in acestea;

Sprijinirea auditorilor la formarea unei opinii referitoare la conformitatea situatiilor financiare elaborate in conformitate cu IAS;

Sprijinirea utilizatorilor la interpretarea informatiilor prezentate in situatiile financiare elaborate in conformitate cu IAS;

Furnizarea de informatii celor interesati de activitatea IASB privind modul de elaborare a standardelor.

Acelasi cadru prevede ca el nu este o norma contabila internationala si deci nu defineste un standard de evaluare sau de inregistrare. Daca apare un conflict intre elementele de continut al cadrului si o noma contabila internationala, obligatiile prevazute de norma contabila prevaleaza asupra acestui cadru. Conducerea IASB recunoaste ca intr-un numar limitat de cazuri poate exista un conflict intre Documentul cadru si un IAS. Totodata, avand in vedere ca activitatea conducerii IASB se orienteaza dupa cadrul contabil la elaborarea standardelor viitoare si la revizuirea celor existente, numarul cazurilor de conflict dintre cele doua categorii de documente se va diminua.

Cadrul contabil general IASB abordeaza obiectivele situatiilor financiare, definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor reprezentate in situatiile financiare, caracteristicile calitative ale informatiilor din situatiile financiare care determina utilitatea lor, conceptele de capital si de mentinere a capitalului. Conceptia adoptata de Standard, ca de altfel de catre toate standardele pentru productia si comunicarea de informatii, este cea a emanciparii sau profesionala cu privire la continutul, forma, intocmirea, prezentarea si utilitatea situatiilor financiare. Este conceptia libertatilor proprii rationamentului profesional cu privire la valorile ce trebuie formalizate si prezentare in situatiile financiare cu scop general.

In acest sens, conducerea poate folosi judecata profesionala cu privire la utilizarea unui format orizontal sau vertical pentru Bilant, cat de detaliate sa fie subclasificarile, precum si, cu exceptia minimului impus, ce informatii trebuie prezentate in Bilant si ce informatii vor fi prezentate in Notele la situatiile financiare. De asemenea, daca standardul prevede ca elementele Bilantului trebuie prezentate in linii mari in ordinea lichiditatii lor, nu este exclusa alternativa de a ordona elementele de Bilant fie pornind de la cele curente si lichide, si fie viceversa, ambele optiuni fiind folosite in practica si considerate adecvate.

Din IAS1-Prezentarea situatiilor financiare, reiese ca aplicarea prevederilor specifice prevazute in standardele internationale, completate de prezentari suplimentare, acolo unde este cazul, conduce la o prezentare fidela a pozitiei financiare a unei societati, a performantei si a fluxurilor de trezorerie in toate circumstantele. Standardul nu exclude situatii de abatere, dar mentioneaza ca ele ar trebui sa apara foarte rar si numai atunci cand se considera ca aplicarea unui standard sau a unei anumite prevederi din Standarde nu este suficient de explicita si poate induce in eroare. O abatere de la un standard nu este permisa atunci cand se realizeaza doar in scopul de a fi in conformitate cu cerintele nationale sau doar pentru ca asigura o imagine fidela. In acele situatii in care intreprinderea se abate, totusi, de la standarde, iar efectul abaterilor este semnificativ relativ la situatiile financiare, intreprinderea trebuie sa prezinte informatii privind:

-standardul de la care s-a facut abaterea;

-natura fiecarei abateri in parte, precum si cerinta definita in standarde;

-motivul pentru fiecare abatere; si

-efectul financiar al fiecarei abateri asupra profilului sau pierderi nete, asupra activelor, datoriilor, capitalurilor proprii si situatia fluxurilor de numerar.

Politicile contabile adoptate de o intreprindere la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare au ca obiectiv, in principal, reducerea incertitudini pentru diferiti utilizatori ai normelor contabile in cea ce priveste rezultatul si situatiile financiare. Prin obiectivele politicilor contabile se pot numara: reducerea riscului determinat de mediul financiar, minimizarea pierderilor planificate, minimizarea profitului impozabil minimizarea profitului distribuibil, ultimele doua fiind caracteristicii indeosebi a tarilor in drept.

O conditie ce se desprinde in cea ce priveste alegerea si adoptarea politicilor contabile impune conduceri sa adopte politici contabile proprii intocmirii de situatii financiare care sa contina informatii relevante si credibile atunci cand Standardele Internationale sau Interpretarile nu contin cerinte specifice.

Dintre caracteristicile calitative ale situatiilor financiare putem pune in evidenta: inteligibilitatea, relevanta (pertinenta), credibilitatea (fiabilitatea), comparabilitatea.

Relevanta: o informatie este pertinenta daca este utila in luarea deciziei ajutandu-i pe utilizatori in evaluarea evenimentelor, prezente si viitoare confirmand sau corectand evaluarile anterioare.

Credibilitatea: o informatie este credibila daca ea nu contine erori astfel incat utilizatori sa aiba incredere in ea ca reprezinta ceea ce si-a propus.

O informatie este credibila daca indeplineste urmatoarele conditii:

1) Reprezentarea fidela a tranzactiilor si evenimentelor din situatiile financiare.

2) Relevanta economicului asupra juridicului.

Exemplu: O obligatie fata de terti rezulta din evenimente trecute, dar a carei executare nu poate fi impusa in mod legal, este recunoscuta ca datorie in cazul in care evitarea unei viitoare plati depinde in mica masura sau deloc de conducere, cu alte cuvinte, in cazul in care exista o obligatie implicita.

Exemplu: Societatea ALFA, producatoare si distribuitoare de mobilier de birou, si-a dezvoltat de-a lungul anilor o politica prin care, pentru orice vanzare ce depaseste 5000 lei, este asigurat transportul produselor cumparate. Aceasta politica induce societatii ALFA o obligatie implicita datorita faptului ca parteneri societatii vor astepta ca societatea sa-si onoreze aceasta responsabilitate, chiar daca in contract nu exista nici o conditie in acest sens.

3) Neutralitatea: presupune ca informatia sa nu fie partinitoare si sa fie obiectiva.

4) Prudenta: presupune faptul ca se interzice supraevaluarea activelor si veniturilor si sa subevaluam datoriile si cheltuielile din situatiile financiare.

Integralitatea: o informatie trebuie sa fie completa in limite rezonabile ale pragului de semnificatie si ale costului obtinerii acelei informatii.

Inteligibilitatea: o informatie este inteligibila daca ea este usor inteleasa de utilizatori. Pentru aceasta utilizatori trebuie sa dispuna de cunostinte contabile si sa aiba rabdare de a studia situatiile financiare.

Comparabilitatea: reflecta capacitatea unei informatii de a realiza comparatii in timp (de la un exercitiu financiar la altul in cazul aceleiasi intreprinderi) sau in spatiu (de la o intreprindere la alta pentru acelasi exercitiu financiar). Pentru ca o informatie sa fie comparabila trebuie sa se respecte principiul permanentei metodelor.

In functie de modul de tinere al contabilitatii exista trei tipuri de intreprinderi:

-intreprinderi mari

-intreprinderi mici si mijlocii

-microintreprinderi

O intreprindere este considerata mare daca indeplineste cumulativ doua din urmatoarele trei conditii.

1)Cifra de afaceri mai mare de 7mil.euro

2)Totalul activelor mai mare de 3,5mil euro

3)Numarul salariatilor mai mare de 50

Pana la 01.01.2007 intreprinderile mari au tinut o contabilitate conform ordinului 94/2001 privind armonizarea contabila cu standardele internationale de contabilitate si Directivele Europene dar, incepand cu 01.01.2007 contabilitatea se va tine conform ordinului 1752/ 2006.

Din 01.01.2007 insa intreprinderile mari si-au tinut contabilitatea si in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara. Alaturi de acestea au fost obligate sa tina contabilitatea in conformitate cu IFRS- urile si urmatoarele categorii de persoane juridice: institutiile de credit, societati de asigurare reasigurare, societati supravegheate de Comisia Nationala de Valori Mobiliare, regiile autonome, societatile nationale si alte societati de interes public nominalizate in mod expres de Ministerul Finantelor prin ordin al ministerul etc.

Intreprinderile mari si cele care trebuiesc sa aplice IFRS- urile intocmesc la sfarsitul exercitiului financiar urmatoarele situatii financiare: bilantul, contul de profit si pierdere ,situatia variatiilor capitalului propriu, tabloul de trezorerie, politici contabile si note explicative.

Intreprinderile mari trebuie sa respecte urmatoarele principii:

1) Principiul continuitatii activitatii.

2) Principiul contabilitatii de angajamente (Principiul independentei exercitiului financiar).

3) Principiul permanentei metodelor.

4) Principiul pragului de semnificatie si cumulare.

5) Principiul pragului necompensari.

6) Principiul pragului prudentei.

7) Principiul pragului intangibilitatii bilantului de deschidere.

8) Principiul pragului prelevantei economicului asupra juridicului.

9) Principiul pragului evaluarii separate a elementelor de active si de pasive.

Intreprinderile mici si mijloci intocmesc la sfarsitul examenului financiar urmatoarele situatii: bilantul, contul de profit si pierdere, politicile contabile si notele explicative, tabloul de trezorerie(optional), si trebuie sa respecte urmatoarele principii: principiul continuitatii activitatii, contabilitatii de angajamente, permanentei metodelor, necompensarii, prudentei ,intangibilitatii bilantului de deschidere.

Microintreprinderile sunt societati care indeplinesc cumulativ urmatoarele patru conditii:

1)Sunt producatoare de bunuri, prestatoare de servicii sau desfasoara activitatii de comert;

2)Au capital integral privat;

3)Cifra de afaceri mai mica de100 mii de euro;

4)Numarul de salariatii cuprins intre 1-9 inclusiv.