Particularitatile organizarii si conducerii contabilitatii institutiilor publice

Particularitatile organizarii si conducerii contabilitatii institutiilor publice

1. Elementele de baza ce guverneaza sistemul de formare, administrare si utilizare a fondurilor publice de catre institutiile implicate in procesul bugetar

Procedurile privind formarea, administarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar sunt prevazute in Legea finantelor publice nr. 500/2002, iar in cazul finantelor publice locale reglementarile specifice fac obiectul Odonantei de Urgenta nr. 45/2003 privind finantele publice locale cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2004.

In cadrul unui an bugetar ce reprezinta anul financiar pentru care se aproba bugetul si care corespunde cu anul calendaristic ce incepe de la 3 ianuarie si se trermina la 31 decembrie, autoritatile publice afecteaza fonduri publice unei anume destinatii in limita creditelor bugetare aprobate pe baza angajamentelor bugetare.

Documentul prin care institutiile publice au prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile, sau dupa caz numai cheltuielile in functie de sistemul de finantare, poarta denumirea de buget.

Sistemul de bugete reglementate prin cele doua acte normative prezentate mai sus este format din:

bugetul statului;

bugetul asigurarilor sociale de stat;

bugetele fondurilor speciale;

bugetul trezoreriei statului;

bugetele institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale;

bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

bugetul forndurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

bugetul fondurilor externe nerambursabile;

bugetele locale.

Bugetul general consolidat reprezinta ansamblul acestor bugete agregate si consolidate pentru a forma un intreg.

Efortul financiar public pe un an financiar reprezinta veniturile si cheltuielile sistemului bugetar cumulate la nivel national din care se elimina transferurile intre bugete dupa consolidare.

Finantarea functiilor administratiei publice se face pe seama creditelor bugetare aprobate si utilizate pentru finantarea programelor, actiunilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare potrivit scopurilor prevazute in legi si reglementari, angajate si folosite in stricta corelare cu gradul previzionat de incasarea veniturilor bugetare.

Legea bugetara anuala prevede si autorizeaza pentru anul bugetar veniturile si chltuielile bugetare, precum si reglementarile specifice exercitiului bugetar.

Veniturile bugetare sunt resurse banesti care se cuvin bugetelor amintite mai sus in baza unor prevederi legal formate din impozit, taxe, contributii si alte varsaminte.

Cheltuielile bugetare sunt sume aprobate in aceste bugete in limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin aceste bugete.

Gruparea veniturilor si cheltuielilor bugetare se face intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare potrivit clasificatiei bugetare.

Gruparea cheltuielilor se poate face si dupa natura si efectul ei economic potrivit clasificatiei economice si dupa destinatia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activitati sau obiective care definesc necesitatile publice in baza clasificatiei functionale.

Limita maxima in care cheltuielile se pot angaja in timpul unui exercitiu bugetar respectand limitele aprobate, reprezinta creditul de angajament, iar suma aprobata prin buget ca limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru anagajamente contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, reprezinta creditul bugetar.

Cu respectarea dispozitiilor legale in situatia in care se inregistreaza disponibilitati la una din subdiviziunile clasificatiei bugetare, aceasta se poate diminua prin majorarea corespunzatoare la o alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente prin operatiunea de virare de credite bugetare.

Ordonatorilor principali de credite prin trezoreria statului li se comunica de catre Ministerul Finantelor Publice limita pana la care pot efectua repartizari de credite bugetare si plati prin deschiderile de credite bugetare.

Activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a platilor cheltuielilor aprobate prin buget poarta denumirea de executie bugetara, iar complexul de operatiuni referitoare la incasarea veniturilor si plata cheltuielilor bugetare reprezinta executia de casa a bugetului.

In procesul executiei bugetare autoritatile publice parcurg mai mult faze intocmind diverse acte juridice din care rezulta obligatii pe seama fondurilor publice intocmind astfel diverse angajamente legale.

2. Problemele specifice organizarii contabilitatii institutiilor publice si unitatilor administrativ-teritoriale (comune, orase, municipii, judete)

Sistemul romanesc de contabilitate este statuat prin Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, care la articolele 33 si 34 prevede: "ministerele, departamentele si celelalte organe centrale ale administratiei publice, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori principali de credite, precum si institutiile publice cu personalitate juridica din subordinea acestora, organizeaza si conduc contabilitatea veniturilor incasate si a cheltuielilor efectuate, potrivit bugetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare si a fondurilor cu destinatie speciala".

"Contabilitatea bugetelor locale se organizeaza si se conduce la nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Finantelor, care sa asigure inregistrarea operatiunilor privind:

a)      veniturile incasate si platile efectuate in executarea bugetelor locale si a fondurilor cu destinatie speciala, constituite potrivit legii;

b)      evidenta transferurilor din bugetul de stat si a fondului de tezaur, constituit in conditiile legii"

"Institutiile de stat de subordonare locala care au personalitate juridica si ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite, organizeraza si conduc contabilitatea veniturilor si cheltuielilor, potrivit bugetului aprobat".

"Ministere, departamentele si celelalte organe le administratiei publice centrale, prefecturile, consiliile locale, consiliile judetele si consiliul Municipiului Bucuresti, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite, depun la Ministerul Finantelor (si la organul ierarhic superior) un exemplar din bilantul contabil trimestrial si anual potrivit normelor si la termenele stabilite de acestea".

Institutiile publice au astfel obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare trimestriale si anuale care se compun din bilant, cont de executie bugetara si anexe.

Categoriile de persoane fizice si juridice care pot tine contabilitatea in partida simplt, precum si sistemul de raportare utilizat de catre acestea, se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

In cadrul institutiilor publice, numai unele primarii comunale (la nivelul anului 2002, 436 de primarii comunale au optat pentru trecerea contabilitatii in partida dubla) mai conduc inca contabilitatea in partida simpla, fiind exceptate de la regula conducerii contabilitatii in partida dubla.

Primariile comunale ce conduc contabilitatea in partida simpla cu ajutorul registrelor de contabilitate obligatorii, intocmesc si depun la directiile generale ale finantelor publice trimestrial si anual situatii financiare asupra executiei bugetare.

In vederea raportarii elementelor patrimoniale si a executiei bugetare, primariile comunale au obligatia primirii si contralizarii situatiilor financiare de la ordonatorii tertiari de credite (institutii de invatamant) care conduc contabilitatea in partida dubla.

Intrucat reglementarile europene in domeniul contabilitatii publice prevad ca institutiile publice sa organizeze si sa conduca contabilitatea in partida dubla, utilizand principiul dreptului constatat si anume inregistrarea operatiunilor in momentul nasterii dreptului de creanta sau de obligatte, se impune aplicarea acestor reglementari si de catre primariile comunale.

Obiectul contabilitatii institutiilor publice finantate din bugetul de stat, bugetele locale, constituie patrimoniul public si cel privat aflat in administrarea acestora, executia bugetelor de venituri si cheltuieli, drepturile si obligatiile rezultate din activitatea desfasurata si orice alte relatii financiare generate de acest proces.

Pentru institutii publice, documentul oficial de prezentare a situatiei patrimoniului aflat in administrarea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale, precum si a executiei bugetului de venituri si cheltuieli, sunt situatiile financiare trimestriale si anuale.

Situatiile financiare se compun din: bilant, cont de executie bugetara si anexe.

Potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor Publice, elementele de activ si de pasiv si celelalte bunuri si valori aflate in gestiune si administrare, inainte de a fi inscrise in situatiile financiare anuale, trebuiesc inventariate.

La nivelul unui exercitiu bugetar, din situatiile financiare se poate vedea pozitia financiara si performanta persoanei juridice.

Institutiile publice si celelalte persoane juridice ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite depun trimestrial si anual un exemplar din situatiile financiare la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritatile publice si unitatile administrativ-teritoriale ai caror conducatori au calitatea de ordonatori principali de credite, depun trimestrial si anual la Ministerul Finantelor Publice un exemplar din situatia financiara, potrivit normelelor si la termenele stabilite de acesta.

Toate situatiile financiare, respectiv trimestriale si anuale, se semneaza de catre conducatorul institutiei si de conducatorul compartimentului financiar-contabil, sau de alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie.

Bilantul contabil si contul de executie bugetara trebuie prezentat la unitatile de trezorerie si contabilitate publica la care institutiile publice au deschise conturile pentru verificarea exactitatii platilor de casa, a soldurilor conturilor de disponibilitati.

Situatiile financiare anuale se pastreaza timp de 50 de ani.

Potrivit prevederilor Standardelor Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public si ale Regulamentului Financiar al Uniunii Europene nr.1605/2002, asa cum sunt prezentate si in proiectul normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii patrimoniului institutiilor publice aprobat prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1746/17 decembrie 2002, situatiile financiare si anuale trebuie sa cuprinda:

bilant;

cont de executie bugetara (flux de trezorerie lunara-cash-flow);

situatia veniturilor si cheltuielilor;

situatia modificarilor in structura activelor (capitalului);

anexele la situatiile financiare, care include: principii, reguli si metode contabile, note explicative si angajamente in afara bilantului.

In prezent, la nivelul institutiilor publice, documentul de sinteza prin care se prezinta executia bugetului aprobat, situatia patrimoniului aflat in administrarea sau proprietatea institutiilor, precum si alte informatii privind activitatea acestora, este darea de seama contabila care se intocmeste trimestrial si anual, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Darea de seama contabila se intocmeste pe formulare aprobate de Ministerul Finantelor Publice si este insotita de raportul de analiza pe baza de bilant.

Elementele principale ale darilor de seama contabile sunt bilantul contabil, contul de executie, detalierea cheltuielilor, disponibil de mijloace cu destinatie speciala, finantarea bugetara, situatia obligatiilor de plata restante la finele perioadei, iar in cadrul raportului de sinteza pe baza de bilant se structureaza informatii pivind caracterizarea generala a executiei bugetului, detalierea executiei bugetului, realizarea veniturilor bugetare, analiza pagubelor si modul de recuperare a lor, analiza bilantului contabil, inventarierea patrimoniului, concluzii (indicatori de calcul si fundamentare, explicatii asupra soldurilor din bilant etc.).

BILANTUL este documentul contabil de sinteza care cuprinde elementele de activ si pasiv grupate dupa natura acestora, avand coloana separata pentru fiecare post cu valoarea din exercitiul financiar precedent.

Raportat la conformitatea cu prevederile standardelor internationale de contabilitate precizate anterior, structura bilantului va fi urmatoarea:

A- Active:

imobilizari necorporale;

imobilizari corporale;

imobilizari financiare;

creante imobilizate (peste 1 an);

stocuri;

creante (sub 1 an);

investitii financiare pe temen scurt, casa si contul la banci    si

cheltuieli in avans si alte regularizari.

B- Capitaluri si datorii:

Capitaluri:

rezultatul exercitiului curent;

rezultatul reportat;

rezerve;

fonduri;

alte capitaluri;

Provizioane

Datorii (peste 1 an)

Datorii (sub 1 an)

Venituri in avans si alte regularizari.

CONTUL DE EXECUTIE

In contul de executie institutiile publice inscriu platile efectuate pe capitole si subcapitole din bugetul aprobat (bugetul de stat, bugete locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, credite externe, asistenta financiara externa nerambursabila si venituri proprii), detaliate pe structura clasificatiei bugetare aprobata prin Ordinul ministrului finantelor nr.1394/1995 cu modificarile si completarile ulterioare.

Datele vor fi luate din evidenta contabila a conturilor de finantare (rulajul creditor al fiecarui cont in functie de sursa de finantare).

In cazul finantarii pe baza de programe, constructia bugetara se face pe baza rezultatelor , elaborandu-se indicatori de performanta ai programelor respective derulate de institutiile publice si care trebuie sa fie suficient de relevanti pentru a se asigura informatii referitoare la utilizarea resurselor publice.

In cadrul fiecarui buget pe programe sunt stabilite obiective precise, indicatori de rezultate si de eficienta, fiecare program avand o estimare anuala a performantelor privind actiunile, posturile, obiectivele si rezultatele estimative.

In acest caz, situatiile financiare anuale, rapoartele anuale de performanta trebuie sa prezinte pentru fiecare program obiectivele, rezultatele preconizate si cele obtinute, precum si indicatorii si situatiile privind angajamentele legale.

Sursele de finantare a programelor aprobate sunt din bugetul de stat, bugetele locale, ale fondurilor speciale, ale asigurarilor sociale de stat, contributii financiare nerambursabile si imprumuturi externe.

Contabilitatea analitica trebuie astfel organizata incat conturile de executie pentru fiecare program si sursa de finantare trebuie sa poata prezenta modul de realizare a indicatorilor de rezultate, a indicatorilor fizici, a indicatorilor de eficienta aprobati.

In legea anuala a bugetului de stat se prezinta structura contului de executie pentru fiecare program si cont de executie in situatia in care programul se finanteaza dintr-un capitol de cheltuieli al bugetului de stat sau din mai multe capitole ale acestuia sau mai multe programe dintr-un capitol de cheltuieli al bugetului din alte bugete.

In structura unui cont de executie, potrivit prevederilor Standului International de Contabilitate pentru Sectorul Public nr. 2, trebuie sa fie cuprinse incasarile si platile din activitatea operationala, din achizitia sau vanzarea activelor si din imprumuturi primite sau acordate si alte surse financiare.

SITUATIA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR

Pe structura clasificatiei bugetare si pe fiecare sursa de finantare in aceasta situatie se determina rezultatul exercitiului ca diferenta intre venituri, respectiv finantari, si cheltuieli, fiind un rezultat patrimonial ce exprima angajamentele si datoriile neachitate.

Datele se preiau din rulajele conturilor de venituri, finantari si cheltuieli.

In structura situatiei veniturilor si cheltuielilor pe activitati (operationala, financiara, exceptionala) se detaliaza structura cheltuielilor si veniturilor si se stabileste rezultatul exercitiului pe fiecare activitate.

Situatia modificarilor in structura activelor (capitalului) cuprinde informatii referitoare la structura capitalurilor si influentele rezultate urmare introducerii reevaluarii si amortizarii activelor institutiilor publice.

ANEXE LA SITUATII FINANCIARE

Potrivit Regulamentului Financiar al Uniunii Europene, continutul acestora este format din:

principii si politici contabile (reguli si metode contabile);

note explicative;

angajamente in afara bilantului.

Principiile si politicile contabile se refera la principiile general acceptate care stau la baza evaluarii posturilor cuprinse in situatiile financiare trimestriale si anuale si procedurile ce trebuiesc elaborate in functie de specificul activitatii si a strategiei adoptate de persoana juridica.

Pentru ca informatiile furnizate catre utilizatori prin situatiile financiare sa fie relevante si credibile se impune ca la elaborarea politicilor contabile sa fie respectate conceptele de baza ale contabilitatii, respectiv contabilitatea de angajamente si principiile general acceptate.

Potrivit prevederilor legii contabilitatii, evaluarea elementelor de pasiv trebuie sa se faca tinand cont de urmatoarele reguli:

bunurile intrate in unitate se evalueaza la data intrarii lor si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare contabila;

cu ocazia inventarierii, elementele de activ se evalueaza la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietii;

creantele si datoriile se vor stabili in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata;

la inchiderea exercitiului elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii;

disponibilitatile valutare se raporteaza in situatiile financiare utilizand cursul de schimb comunicat de banca nationala valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare;

diferentele de curs valutar valorabile si nefavorabile intre cursul de la data inregistrarii creantelor si datoriilor in valuta sau fata de cursul la care au fost raportate in situatiile financiare anterioare si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului se inregistreaza la venituri sau la cheltuieli dupa caz;

bunurile care ies din unitate sau sunt date in consum se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor contabila;

Notele explicative la situatiile financiare cuprind informatii relevante pentru utilizatori din care sa rezulte ca situatiile financiare au fost intocmite in conformitate cu prevederile legii contabilitatii si a celorlalte reglementari specifice.

De asemenea, trebuie sa se precizeze metodele de evaluare a activelor utilizate, pozitia financiara si rezultatele obtinute de catre persoana juridica care face raportarea.

Pentru a se asigura comparabilitatea informatiilor, in notele explicative trebuie sa se precizeze data la care s-au incheiat sau perioada la care se refera situatiile financiare, moneda in care sunt intocmite si nivelul de exprimare a cifrelor incluse in raportare (mii lei).

Pentru intelegerea situatiilor financiare, in notele explicative trebuie sa se precizeze daca au aparut erori in contabilitate si cum au fost corectate, daca au aparut evenimente ulterioare datei bilantului si daca acestea afecteaza evaluarea situatiilor financiare de catre utilizatori.

Pentru uniformitatea informatiilor prezentate in completarea bilantului sunt structurate modele de note explicative pe genuri de informat

In prezent, potrivit prevederilor din Ordinul nr. 1746/2002 la care s-a facut referire pe tot parcursul acestei parti, reglementarile privind intocmirea situatiilor financiare in anul 2003 au fost aplicate experimental in paralel cu reglementarile existente de catre institutiile publice selectate in anexa 2, urmand a fi prezentate concluziile desprinse in vederea definitivarii normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii patrimioniului institutiilor publice, planul de conturi specific si monografia privind inregistrarea in contabilitate a principalelor operatiuni.

3. Planul de conturi pentru institutii publice si pentru unitati administrativ-teritoriale (comune, orase, municipii, judete).

Planul de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor nr. 324 din 21 decembrie 1984, fiind modificat si completat ulterior pentru a raspunde necesitatii de evidentiere distincte a elementelor de activ si pasiv a unitatilor din sistemul bugetar.

In prezent, exista: 1. plan de conturi pentru institutii publice completat prin:

Ordinul nr. 520/2003 anexa nr. 1, ordin ce a fost modificat si completat de Ordinul nr. 1577/2003;

Ordinul nr. 1487/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind revaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in patrimoniul institutiilor publice si al persoanelor juridice fara scop patrimonial, pe care il anexam (Anexa nr.1).

2.plan de conturi pentru unitati administrativ-teritoriale (comune, orase, municipii, judete) care respecta structura planului de conturi pentru institutii publice, avand insa si conturi specifice generate de particularitatile activitatii unitatilor administrativ teritoriale ale administratiei publice-Anexa 2

plan de conturi pentru activitatea trezoreriei statului din cadrul serviciilor descentralizate ale Ministerului Finantelor-Anexa 3, iar

in prezent exista in proiect planul de conturi pentru institutii publice care este adaptat potrivit cerintelor Comunitatii Europene la planul general de conturi, avand la baza principiul contabilitatii de angajamente si aplicarea prevederilor regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Comunitatii Europene nr. 1605/2002 si ale sistemului european de conturi (SEC'95)-Anexa 4

In structura monografiei privind inregistrarea in contabilitate a principaleleor operatiuni aprobata prin Ordinul nr. 1746/2002, exista propunerea de transpunere a soldurilor conturilor din balanta de verificare la 31 decembrie 2002 un nou plan de conturi general (Anexa 5).

Planul de conturi pentru institutii publice a fost conceput la nivelul anului 1984 pentru a raspunde cerintelor de organizare si conducere a contabilitatii institutiilor publice finantate din bugetul de stat fiind completat si imbunatatit ulterior dupa aparitia Legii nr. 189/1998 privind finantele publice locale, cand autoritatile administratiei publice locale au capatat alaturi de autonomia administrativa si unele elemente ce au caracterizat aspecte ale autonomiei financiare.

Procesul de autonomie financiara a autoritatilor administratiei publice locale a continuat si in anul 2001 prin descentralizarea unor actiuni din domeniul pre-universitar, sanatatii si agriculturii si in 2002 prin preluarea platii personalului neclerical angajat in unitatile si institutiile de invatamant teologic si va continua cu preluarea altor servicii publice comunitare ( de evidenta a persoanelor).

Intrucat autoritatile administratiei publice locale (municipii, sectoare, coumne si judete, inclusiv municipiul Bucuresti) au buget propriu, isi acopera cheltuielile din resurse specifice, dar au si relatii de finantare cu bugetele judetene si cu bugetul de stat acoperind o parte din cheltuielile institutiilor publice locale si pot desfasura si activitati de natura economict, s-a simtit nevoia introducerii unor conturi specifice in cadrul planului de conturi pentru institutii publice.

La stucturarea planului de conturi s-a avut in vedere ca institutiile publice, respectiv serviciile publice de intres local (scoli, spitale, dispensare, camine de batrani etc) avand bugete de venituri si cheltuieli cu resurse proprii reduse.

In prezent, planul de conturi aplicabil in administratia publica este structurat pe urmatoarele clase:

La acestea se adauga si clasa a 9-a de conturi de ordine si evidenta (conturi "in afara bilantului") care functioneaza in partida simpla care asigura urmarirea completa a executiei de casa a veniturilor si cheltuielilor pentru a se satisface sistemul informational necesar conducerii contabilitatii financiare in cadrul institutiilor publice din administratia publica centrala si locala.

Proiectul noului plan general de conturi respecta structura planului general de conturi existent in tara noastra pentru agenti economici si raspunde cerintelor sistemului european de conturi cu privire la inregistrarea in contabilitate a operatiunilor economico-financiare "pe baza drepturilor constatate, respectiv in momentul crearii, transformarii sau disparitiei/anularii unei valori economice, a unei creante sau a unei obligatii".

In vederea reflectarii in contabilitate a operatiunilor privind reevaluarea si amortizarea activelor institutiilor publice incepand din 1 ianuarie 2004, s-au facut completari la vechiul plan de conturi ce se aplica in prezent in sistemul public.

Pentru respectarea principiului constatarii drepturilor si obligatiilor se impune reflectarea in contabilitate a tuturor operatiunilor patrimoniale, a valorilor rale a activelor aflate in administrare, precum si a raportarii prin situatiile financiare trimestriale si anuale a informatiilor contabile cu privire la evolutia situatiei financiare si patrimoniale, cat si a excedentului si deficitului patrimonial.

Implementarea de catre toate categoriile de institutii publice a reglementarilor contabile armonizate cu reglementarile europene si internationale, presupune organizarea corespunzatoare a activitatii financiar-contabile care sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxul de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale institutiilor publice, cat si in relatiile acestora cu creditorii financiari, clientii, alte institutii publice si alti utilizatori.