RECUNOASTEREA SI EVALUAREA IMOBILIZARILOR SI A STOCURILOR

RECUNOASTEREA SI EVALUAREA IMOBILIZARILOR SI A STOCURILOR

*Recunoasterea este procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierderi a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere stabilite de Cadrul general. Un element care corespunde definitiei unei structuri a situatiei financiare trebuie recunoscut in cazul in care; este probabil ca orice beneficiu viitor asociat sa intre sau sa iasa din intreprindere si elemenul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.

*Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare. Pentru evaluarea activelor in situatiile financiare sunt utilizate diverse baze de evaluare in combinatii variate, asa cum sunt prezentate in cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare si preluate prin reglementarile din Romania. Ele includ urmatoarele :

*Costul istoric. Activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau in echivalente ale numerarului sau la valoarea justa din momentul cumpararii lor;

*Costul curent. Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente de numerar, care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent;

*Valoarea realizabila. Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a ctivelor;

*Valoarea actulizata. Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de numerar, care urmeaza sa fie generate in derularea normala a acivitatii intreprinderii.

*Baza de evaluare cea mai frecvent adoptata de intreprinderi in eleborarea situatiilor financiare este costul istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. In raport de momentele in care se realizeaza evaluarea elementelor din situatiile financiare se delimiteaza: evaluarea la intrare, evaluarea la iesire, evaluarea la inventar, evaluarea la bilant

1 RECUNOASTEREA SI EVALUAREA IMOBILIZARILOR. PRINCIPII SI

REGULI

Evaluarea la intrare a imobilizarilor este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura intrarilor. La data intrarii in unitate bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care se stabileste in raport cu caile de intrare.

Intrarea in gestiune a imobilizarilor se face la:

a) Costul de achizitie reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea activului la data achizitiei sau la data constructiei acestuia. Costul de achizitie este format din pretul de cumparare la care se adauga taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare punerii in functiune sau pentru intrarea in gestiunea intreprinderii.

b) Costul de productie este format din costul de achizitie al materiilor consumate, celelelte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricarea imobilizarii.

c) Prin valoare justa se intelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cazul unei tranzactii, cu pretul determinat de obiectiv.

d) Valoarea de aport acceptabila de parti pentru activele imobilizate intrate in societate cu ocazia asocierii, fuziunii, se stabileste in functiede pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestor active.

e) Valoarea de utilitate pentru activele imobilizate dobandite cu titlu gratuit se stabileste in functie de pretul pietei, starea si amplasarea acestor active. Valoarea de aport si valoarea de utilitate se substituie costului de achizitie.

1.2 Evaluarea la iesire este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura iesirilor. De regula, activele imobilizate sunt evaluate la iesire la valoarea lor de intrare.

1. Evaluarea cu ocazia invetarierii se efectueaza la incheierea exercitiului financiar cand, conform legii, are loc procesul de inventarie generala. Evaluarea activelor imobilizate se efectueaza la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar. Conform Standardelor Internationale, activele nu ar trebui inregistrate la o valoare mai mare decat valoarea lor recuperabila. Valoarea recuperabila unui activ este valoarea cea mai mare dintre pretul sau net de vanzare si valoarea sa utilizare.Valoarea de utilizare este valoarea prezenta a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se asteapta sa fie generate din utilizarea continua a unui activ si din vanzarea lui la sfarsitul perioadei de viata utila. Pretul net de vanzare este suma ce se poate obtine din vanzarea

unui activ intr-o tranzactie cu pret determinat de obiectiv intre doi parteneri, minus costurile legate de vanzare. Costurile aferente iesirii sunt costuri suplimentare atribuite direct vanzarii unui activ, excluzand costurile de finantare si cheltuielile cu impozitul pe profit. Ori de cate ori valoarea contabila depaseste valoarea recuperabila, adica valoarea care ar trebui recuperata prin folosirea sau vanzarea activului, trebuie recunoscuta o pierdere din depreciere.in acest caz, valoarea contabila a activului este redusa la valoarea recuperabila.

1.4 Evaluarea la incheierea exercitiului (la bilant)

Se realizeaza in scopul intocmirii situatiilor financiare anuale. Imobilizarile se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii. IAS 16 "Imobilizari corporale", respective IAS 38 "Active necorporale", stabilesc tratamentele ce pot fi adoptate pentru evaluarea ulterioara a imobilizarilor. Sunt prevazute doua tratamente:

a)*tratamentul contabil de baza, care prevede ca ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare trebuie inregistrata la cost, mai putin orice amortizare cumulata aferenta si orice pierderi din depreciere cumulte;

b)*tratamentul contabil alternativ permis, care prevede ca ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala, respectiv un activ necorporal, trebuie inregistrate la valoarea reevaluata care reprezinta valoarea justa la momentul reevaluarii, mai putin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere.

2 RECUNOASTEREA SI EVALUAREA STOCURILOR. PRINCIPII SI REGULI

2.1 Recunoasterea stocurilor si a costului lor drept o cheltuiala.

In calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurile sunt recunoscute in conditiile in care se repecta simultan prevederile a doua criterii:

a)*este probabil ca orice beneficiu viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din intreprindere;

b)*elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat (a) in mod credibil.

Un alt aspect al recunoasterii si in continuare, al derecunoasterii stocurilor se refera la momentele in care acestea au loc:

a) recunoasterea stocurilor se realizeaza la intrarea in gestiune potrivit surselor de provenienta, adica la achizitie, la obtinerea din productie, la aducerea lor ca aport la capitalul social, la primirea prin donatie si subventii guvernamentale;

b) derecunoasterea stocurilor(anularea recunoasterii) se realizeaza la iesirea din gestiune potrivit destinatiilor acestora: la vanzarea la predarea lor ca aport la capitalul altor intreprinderi, la predarea lor ca aport la capitalul altor intreprinderi, la predarea lor prin donatie, la constatarea pierderilor din calamitati.

Cheltuielile sunt diminuari ale avantajelor economice in cursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau de micsorari ale valorii activelor ori cresteri ale datoriilor, care au ca efect reducerea capitalurilor proprii sub alte forme decat distribuite in beneficiul proprietarilor.

Evaluarea cheltuielilor se face la nivelul cursului istoric (valorii contabile sau de intrare). Calculul se face in functie de posibilitatile de identificare la iesire a bunurilor, dupa metodele: identificarea specifica ori metodele conventionale, care aproximeaza costul: C.M.P., FIFO, LIFO, pretul standard, pretul cu amanuntul.

Recunoasterea costului stocurilor iesite drept o cheltuiala are loc atunci cand se produce o reducere a avantajelor economice viitoare, generata de o diminuare de active sau de o crestere de datorii, reducere ce poate fi evaluata in mod credibil. Fiind generate de diminuari de active sau de cresteri de datorii, cheltuielile trebuie recunoscute in acelasi moment (perioada) cu modificarile respective: la intrarea in posesia dreptului de proprietate asupra bunurilor sau serviciilor prestate de terti.

In acest sens IAS 2 "Stocuri" prevede patru situatii in care costul stocurilor trebuie recunoscut drept cheltuiala:

a)      cand stocurile sunt vandute, valoarea contabila a lor trebuie recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care a fost recunoscut venitul corespunzator;

b)      cand are loc o diminuare a costului stocurilor pana la nivelul valorii realizabile nete ca urmare a deprecierilor;.

c)      cand are loc o pierdere de stocuri: stocuri a caror perioada de garantie a expirat , fara posibilitate de valorifcare, stocuri deteriorate. Costul acestora este recunoscut drept cheltuiala in perioada in care s-au constatat pierderile.

Recunoasterea vanzarilor de stocuri drept venituri

Recunoasterea veniturilor din vanzari are loc atunci cand s-a produs o crestere de avantaje economice viitoare generata de o crestere de active sau de o diminuare de datorii. Potrivit normei contabile IAS 18 "Venituri din activitati curente", veniturile se evalueaza la valoarea justa a mijloacelor de plata primite sau de primit in contrapartida.

2.2 Evaluarea stocurilor in contabilitatea curenta si in situatiile financiare ale intreprinderii se face dupa normele generale de evaluare, elaborate in acord cu principiile fundamentale si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

In cazul stocurilor, evaluarea initiala se face la cost, iar evaluarea ulterioara se face la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

In contextul mentionat prin reglementarile contabile, sunt precizate in mod expres, in cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilant urmatoarele momente: intrare, iesire, inventar, bilant

** Evaluarea stocurilor la intrare.

La intrarea in gestiune stocurile se evalueaza si se inregistreaza la valoarea de intrare, denumita valoare de inregistrare sau cost istoric, identificata dupa caz prin costul de achizitie, costul de productie, valoarea de aport si cea de utilitate.

"Costul de achizitie este propriu stocurilor din cumparari de materii prime materiale consumabile marfuri si alte bunuri cumparate cu titlu oneros. Potrivit IAS 2, costul de achizitie cuprinde    pretul de cumparare la, inclusiv taxele de import si celelalte taxe de cumparare, costurile de transport si manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de stocuri.

Costul de productie este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate, productie in curs de executie si alte stocuri produse de intreprindere. Costul de productie cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie repartizate rational, influentand fabricarea bunului. De asemenea in costul de productitie al bunurilor pot fi incluse si costurile indatorarii, respective dobanzile si diferentele de curs aferente dobanzile privind inprumuturile, care sunt direct atribuite achizitiei sau produciei unui bun pe termen lung.

Referitor la cheltuielile indirecte de productie, trebuie prevazute urmatoarele aspecte prevazute de IAS 2: cheltuiielile indirecte cuprind regia de productie fixa si variabila.

Ø            Valoarea de aport este proprie stocurilor reprezentand aport la capitalul social.

Ø            Valoarea de utilitate se stabileste pentru stocurile obtinute cu titlu gratuit in functie de pretul pietei , starea si amplasarea stocurilor.

**Evaluarea stocurilor la iesire;

Iesirea stocurilor din gestiune se face in principal, prin consum si prin vanzare. In acest sens IAS 2 grupeaza stocurile in stocuri identificabile si stocuri fungibile .

Ø            Pentru stocurile identificabile: metoda identificarii specifice;

Ø            Pentru stocurile fungibile: ca tratamente contabile de baza:

- Metoda costului mediu ponderat (CMP);

- Metoda primul intrat - primul iesit (FIFO);

Ca tratament alternativ: metoda ultimul intrat - primul iesit (LIFO);

Alte tratamente (tehnici de masurare a stocurilor).

-Metoda pretului prestabilit (cost standard);

-Metoda la pret cu amanuntul pentru marfuri;

Metoda identificarii specifice, presupune ca oricare aricol sau categorie de stocuri se individualizeaza atat in momentul intrarii in patrimoniu,cat si al stocarii si iesirii din stoc.

Metoda costului ponderat. Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau dupa fiecare operatie de intrare. Se calculeaza ca raport intre valoarea totala a stocului initial (Si) plus valoarea totala a intrarilor (Vi) si cantitatea existenta in stocul initial (qs), plus cantitatile intrate (qi);

CMP = (Si+Vi)/ (qs+qi)

unde:

Si - valoarea totala a stocului; Vi - valoarea totala a intrarilor; qs - cantitate existenta;

qi - cantitate intrata.

Metoda prima intrare - prima iesire (FIFO)

Potrivit acestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul primului lot intrat, respectiv al articolului care este mai vechi in stoc. Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul lotului urmator in ordine cronologica.

Metoda ultima intrare - prima iesire (LIFO).

Iesirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, respectiv al articolului care este mai recent. Metoda LIFO poate fi considerata pentru utilizare in perioadele de crestere a preturilor pentru care reduce efectele profiturilor ce rezulta din corelatia costurilor din perioadele anterioare cu preturile actuale de vanzare. Totusi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai putin relevante pentru perioada curenta

distorsionand prin urmare rezultatele financiare.

Metodele FIFO si LIFO dau rezultate extreme, prima evaluand stocul final la ultimul cost de achizitie, mai mare. La metoda CMP, evaluarile se situeaza ca marime intre valorile date de celelalte doua metode.

Metoda costului standard Intreprinderile in cadrul contabilitatii interne de gestiune pot sa determine costuri si preturi prestabilite pentru a evalua stocurile folosoind costurile standard. Practic, aceste costuri, pot fi antecalculate sau costuri medii dintr-o perioada anterioara.In cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc anticipat costurile de inregistrare, cu ajutorul carora se evalueaza si se inregistreaza intrarile si iesirile. Diferentele dintre costul de inregistrare (standard) si costurile efective de achizitie sau de productie se evidentiaza in conturi distincte. Preturile standard folosite pentru inregistrarea in contabilitate a bunurilor este necesar sa fie actualizate periodic, de regula, cel putin o data pe an, in functie de evolutia preturilor si de alti factori.

Alegerea metodei este la latitudinea conducerii unitatii patrimoniale, dar potrivit principiului permanentei metodelor, o metoda adoptata trebuie sa fie mentinuta in tot cursul exercitiului si de la un exercitiu la altul. In cazuri justificate, intreprinderea poate schimba metoda de evaluare, facand in acest sens mentiuni in anexa la bilant, inclusiv cu privire la influenta asupra rezultatului exercitiului.

Evaluarea stocurilor la inventar

"Cu ocazia inventarierii evaluarea stocurilor se face la valoarea actuala (de inventar), denumita potrivit normei IAS 2 valoare realizabila neta. Ea este reprezentata de "pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii (cheltuielile de transport, comisioane priind vanzarile, costul garantiei acordata dupa vanzare)"