CONTRACTUL

CONTRACTUL DE LICENTA

NOTIUNEA CONTRACTULUI DE LICENTA

Contractul de licenta ocupa un loc deosebit de important in cadrul raporturilor de cooperare si comert international, ca forma privilegiata prin care se realizeaza transferul de tehnologie.

Chiar daca acest tip de contract se intalneste rareori in forma "pura", se poate afirma ca astazi este aproape imposibil de a stabili o linie de demarcatie intre contractul de licenta si cooperare industrala.

In termeni generali, contractul de licenta este acordul prin care titularul unui drept de proprietate industriala concede unei alte persoane, in totalitate sau in parte, folosinta dreptului sau exclusiv de exploatare, in schimbul platii unei redevente (poate fi dreptul de a folosi brevete de inventie, procedee tehnice, documentatie tehnica, scheme operatorii de productie, metode de exploatare a masinilor, metode de tratare a produselor, marci de fabrica si marci de comert) .

Cuvantul "licenta" are in limba romana multiple semnificatii, de la aceea de titlu obtinut la terminarea unor studii superioare, la autorizatia pentru exercitarea unui negot sau de comportare care incalca anumite reguli(ex: licenta practica). Originea cuvantului este latina si are semnificatia de permisiune sau libertatea de a actiona.

In prezent,in materia de care ne ocupam, termenul de licenta desemneaza in acceptiunea lui Viorel Ros, operatiunea juridica prin care se transmite, in intregime sau in parte, dreptul de folosinta asupra unei inventii, desen sau model industrial, marca, topografie de circuit industrial, know-how, este acordul in virtutea caruia titularul unui drept exclusiv autorizeaza o alta persoana sa savarseasca unele acte acoperite de acest drept.

Contractul de licenta este instrumentul prin care se realizeaza transferul de tehnologie in cadrul raporturilor de cooperare si comert international.

Licenta inventiei presupune calitatea de titular al dreptului exclusiv de exploatare a cedentului. Obiectul licentei de inventie il constituie dreptul de a folosi o inventie brevetata, aceasta putand imbraca toate formele de folosinta recunoscute titularului dreptului sau numia unele dintre acestea.

Yolanda Eminescu mai definea in opera sa intitulata "Probleme juridice ale transferului de tehnologie", contractul de licenta ca fiind contractul prin care titularul unui brevet sau succesorul sau in drepturi transmite, total sau partial, dreptul de a exploata inventia brevetata unei alte persoane, care se obliga sa plateasca titularului un pret sub forma de suma forfetara sau plati periodice (redevente).

Contractul de licenta devine opozabil tertilor de la data inscrierii sale in registrul brevetelor eliberate, tinut la Oficiul de Stat pentru inventii si Marci.

Ioan Macovei defineste contractul de licenta ca fiind contractul prin care titularul unui brevet, licentiator, transmite unui beneficiar, licentiat, dreptul de folosinta a unei inventii.

Problema de a sti care este obiectul contractului si de a cunoaste termenele si conditiile in care aceasta se incheie si deruleaza a preocupat analistii din domeniu inca din primele momente in care s-au identificat foloasele inventilor si inovatilor in practica. Paul Roubier observa ca "prin contract trebuie sa se realizeze doua obiective". Pe de o parte "folosirea inteligentei inmagazinate in inventia sau inovatia respectiva pentru progresul tehnic ti uman", iar pe de alta parte "sa ocroteasca interesele inventatorului sau inovatorului", carora le datoram bucuria de a produce mai usor, mai bine, ceea ce inseamna "mai calitativ". Profesoara Yolanda Eminescu nota - intr-un sens mai pragmatic - ca "prin contract trebuie protejate si garantate interesele ambelor parti". Definirea acestui contract pune in evidenta diferenta specifica fata de genul proxim care sunt contractele in general. In acelasi timp, insa, definirea ne ajuta sa descifram semnificatia unui asemenea contract in raporturile de comert international.

. NATURA JURIDICA A CONTRACTULUI DE LICENTA

In ciuda expasiunii, in ultimele decenii, a contractului de licenta, acesta nu e reglemantat in mod special, ele fiind supus tot regulilor dreptului comun in materie de contracte. Legea nr. 64/1991 contine, doar cateva referiri la acest contract in art. 5, art. 3 si art. 48 alin.2. Ori aceasta larga utilizare a contractului de licenta ar impune codificarea regulilor lui si care sa faca din acestea un contract numit.[8]

Teoria contractului de licenta, sustine Yolanda Eminescu, este "o constructie doctrinara si jurisprudentiala, completata uneori si prin dispozitii dispersate, care se regasesc in unele legi speciale, avand un alt obiect de reglementare".

Raporturile contractuale intre parti fiind supuse dispozitilor dreptului comun, contractul de licenta apare ca un instrument juridic prin care se precizeaza drepturile si obligatiile partilor contractante si ofera, prin natura sa obligatorie, protectie impotriva urmarilor unor eventuale neintelegeri.

Daca in jurisprudenta este inca dominanta tendinta de a considera contractul de licenta ca avan d natura unui contract de locatiune si deci de a-i aplica, in lipsa unei reglementari speciale, dispozitiile privitoare la acest contract, nu este mai putin adevarat ca doctrina moderna inclina sa-l califice drept contract nenumit sau sui generis, ori refuza un raspuns global la aceasta problema. Aceasta din urma pozitie se bazeaza pe metamorfoza contractului de licenta care, devenit instrument de cooperare tehnica intre partiile contractante, este susceptibil sa imbrace forme variate care permit jurisprudentei sa-i aplice, prin analogie, fie dispozitiile de drept comun in materie de locatiune, fie pe cele in materie de vanzare, iar doctrinei, sa sublinieze existenta in contractul de licenta a unor elemente ale contractului de societate.

Nu putem sa nu semnalam in aceasta ordine de idei ca solutia naturii specifice a licentei este consacrata in R.D.G., prin noua lege a contractelor economice internationale. Obiectul contractului de licenta, este expus deoebit de celelalte contracte(locatie, etc) , poate fi format, potrivit acestei legi, nu numai din orice drept de proprietate industriala, dar si din cunostinte tehnice, noi variatii vegetale si procedee de obtinere a acestora, indiferent daca sunt sau nu protejate.

1.2. AVANTAJELE CONTRACTULUI DE LICENTA

Contractul de licenta are unele avantaje, in sensul ca asigura relatii de lunga ddurata intre parteneri, licentiatorul fiind direc interesat de realizarea obiectivelor precizate in contract si urmarite de licentiat. Acesta din urma obtine intr-un tipm scurt tehnologii moderne, fiind scutit de cheltuili proprii pentru cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica in care s-ar putea angaja fara a avea siguranta reusitei.

In multe cazuri, contractul de fabricare sub licenta apare ca o consecinta a restrictilor impuse de un stat la importul anumitor bunuri in cazul dezvoltarii si protejarii industriei autohtone, sau atunci cand nu sunt restrictii la exportul pe piata vizata, dar a scazut competivitatea exportului pe acea piata si ca atare, eficenta lui.

Contractul permite specializarea personalului, organizarea productiei in conditii optime, iar licentiatul poate continua activitatea de cercetare stiintifiica si dezvoltare tehnologica pornid de la nivelul asigurat prin licenta asigurata.

In concluzie, licentiatorul beneficieaza de:

- evitarea barierelor vamale si masurilor restrictive cu cararcter netarifar;

- repartizarea zonelor de desfacere si inlaturarea cocurentei pe piata;

- stimularea exportului de utilaje, masini si materii prime, valorificarea rezultatelor cercetarii precum si a potentialului de proiectare, facilitarea patrunderii pe pietele externe sau posibilitatea asocierii cu o fima care ii faciliteaza expasiunea comerciala externa, prin eliminarea concurentei si interdictilor legislative referitoare la patrunderea capitalului stain, obtinerea de participatii directe la beneficiile obiectivelor realizate, ca urmare a cedarii licentei prin cresterea redeventelor ce le incaseaza datorita extinderii exportului.

In comparatie cu licentiatorul, licentiatul este mai putin avantajat; ca privilegii amintim: realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de marfuri similare sau identice, introducerea unei tehnici avansate. Asimilarea unor produse tehnice complexe; promovarea exporturilor de marfuri produse sub licenta.

In opinia profesorului Dumitru Mazilu, avantajele celor doua parti se impart in felul urmator:

Licentiatorul - incheind contractul de licenta se bucura de:

satisfactia de a vedea produsul inteligentei sale, utilizat in sensul inmagazinarii inventiei sau inovatiei sale in perfectionarea unui produs, in imbunatatirea unui serviciu, etc;

contributia la progresul tehnic si uman, prin obtinera unor marfuri mai bune cu un efort uman mai mic;

aportul la sporirea exporturilor si reduceea importurilor la produsele care prin inovatiile si inventiile respective, au de venit mai competitive.

Licentiatul - incheind contractul de licenta beneficeaza de:

patrunderea cu mai multa usurinta pe pietele de desfacere, printr-o valorificare inteligenta a avantajelor pe care i le cofera inventia sau inovatia respectiva in ridicarea calitatii produselor si prezentarea pe piata externa a unor produse cautate si apreciate;

obtinerea de participatii la beneficiile obiectivelor realizate;

stimularea exporturilor de utilaje, masini si materii prime;

inlaturarea concurentei;

evitarea barierlor vamale si a masurilor restrictive cu caracter netarifar.[12]

In dreptul roman, contractul de licenta este prevazut in Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de inventie. In structura sa legea cuprinde un capitol special ( capitolul - Transmiterea drepturilor) cu privire la instrumentele juridice prin care se poate face transmiterea drepturilor nascute din brevetul de inventie, pe baza de licenta exclusiva sau neexclusiva, transmitere care produce efecte fata de terti incepand cu data inregistrarii la O.S.I.M.

CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE LICENTA

A. Contractul de licenta este un contract cu titlu oneros

De altfel, toate contractele de comert international fac parte din categoria contractelor de comert ce urmaresc ca finalitate obtinerea unui profit.Fiecare contractant se obliga in vederea obtinerii unui avantaj material prin executarea prestatiei asumata de partenerul sau contractual. El se incadreaza astfel perfect in sfera conceptului definit de art.945 Cod civil, care dispune: "contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si asuma un avantaj". Contractul de licenta gratuita a unui brevet de inventie ramane contrar aparentelor, in exterior sferei propriu-zise a titlului gratuit. Un asemenea contract urmareste ca finalitate principala crearea unor anumite avantaje in viitor pentru cel care cedeaza gratuit licenta.

B. Contractul de licenta este un contract sinalagmatic perfect - adica genereaza obligatii reciproce intre parti. El este bilateral sinalagmatic perfect. Reciprocitatea obligatiilor determina implicit interdependenta lor, iar de aici decurg consecintele specifice unor asemenea obligatii si anume posibilitatea invocarii exceptiei de neexecutare, ca si facultatea de a cere executarea contractului, ori rezolutiunea lui de catre partea interesata in cazul in care partenerul sau contractual nu-si indeplineste prestatia asumata prin contract.

C. Contractul de licenta este un contract comutativ - adica existenta si intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate/sau determinabile din chiar momentul perfectarii actului juridic. Ca si in cazul contractului de cesiune, contractul de licenta nu se poate incheia pe perioada nederminata, solutia care se impune datorita duratei limitate de valabilitate a brevetului de inventie, implicit a dreptului concedat. La expirarea duratei de valabilitatea a brevetului contractul de licenta inceteaza. [13]

D. Contractul de licenta este un contract consensual

In principiu, contractul de comert international se realizeaza in forma scrisa, dar aceasta nu inseamna ca o atare forma reprezinta o conditie de validitate a lor. Aici forma scrisa constituie doar o cerinta de ordin probator. Redactarea de catre parti a unui inscris constatator al contractului este necesar pentru a da a acestuia deplina certitudine cat priveste exitenta, intiderea si conditiile de executare a obligatilor ce revin fiecaruia dintre ele. Cu cat valoarea contractului este mai mare, cu atat si riscurile decurgand din eventualele incertitudini referitoare la anumite aspecte ala acestuia sunt si ele mai mari. De aceea redactarea contractului de comert international, si implicit a celui de licenta, se impune ca o cerinta ad probationem.

E.Caracteristic contractului de licenta este caracterul sau intuitu personae deoarece incheierea sa este bazata pe calitatile personale ale licentiatorului si ale licentiatului. Acest caracter are drept urmare inadmisibilitatea transferului drepturilor dobandite de beneficiar, fara consimtamantul titularului brevetului.

Unii autori subliniaza mutatiile intervenite in semnificatia conceptului de contract intuitu personae, si anume faptul ca cel ce concede licenta are in vedere nu atat calitatile personale ale beneficiarului, cat si caracteristiciile inteprinderii care utilizeaza obiectul contractului. Efectul caracterului intuitu personae a contractului de licenta este acela ca beneficiarul nu poate cesiona drepturile dobandite fara consimtamantul cedentului.

F. Contractul de licenta este un act sau fapt de comert. Are intotdeauna caracter speculativ, fiecare dintr parti incheind contractul in ideea obtinerii unui profit. Or, finalitatea ce vizeaza obtinerea profitului tine de specificul actelor sau faptelor de comert.[16]

3. ELEMENTELE CONTRACTULUI DE LICENTA

ENUMERARE: Contractul de licenta comporta urmatoarele elemente:

a. - capacitatea partilor;

b. - consimtamantul acestora;

c. - un obiect in care se cocretizeaza prestatiile asumate de catre parti;

d. - o cauza ce da expresie scopului in vederea caruia se exprima consimtamanul.

A. CAPACITATEA PARTILOR - Subiectii de drept intre care se leaga raportul juridic obligational din zona comertului international se caracterizaza printr-o mare diversitate; unii dintre ei (statele si organizatiile internationale de state) apartin ordinii juridice internationale,iar altii (societatiile comerciale, comerciantii persoane fizice) apartin ordinii juridice nationale din diferite tari. In functie de apartenenta lor la ordinea juridica nationala sau la ordinea juridica internationala, precum si de legea aplicabila statutului lui juridic, acestia au capacitate subiectivala si capacitate de exercitiu diferita ca intindere.

Astfel,capacitatea statului, ca si reprezentarea sa in contractele de comert international suporta impactul unor norme de drept national, dar si a unor norme de drept international. De aici consecinta ca statul ca partea contractanta dobandeste un statut juridic special.

Cat priveste organizatiile interguvernamentale si acestea au un statut juridic apecial in ceea ce priveste capacitatea de a contracta.Statutul lor este intrcatva similar cu cel a statelor, dar invedereaza si note de specificitatea care ii marcheaza profund continututul.

In fine, capacitatea de a contracta a persoanelor juridice subiecti de drept national este determinata de lex societatis, iar capacitatea comerciantilor persoane fizice participante la contract este reglementata de lex personalis.

B.CONSIMTAMANTUL PARTILOR - Conceptul de consimtamant este susceptibil de o dubla acceptiune - in sens restrans, el repreinta manifestarea vointei juridice a unei prsoane in vederea formarii unui act juridic - in sens larg, consitamantul este un act intre doua sau mai multe persoane care incheie un contract sau un alt act juridic bilateral (sau multilateral).

In aceasta ultima acceptiune consimtamantul se exprima prin oferta facuta de una din parti si prin acceptarea acestei oefrte de catre cealalta parte.

Consimtamantul este considerat valabil exprimat numai daca a fost dat de catre parte in mod liber si in deplina cunostinta de cauza. Asadar consimtmantul nu trebuie sa fie viciat nici in continutul sau intelectual (prin eroare sau dol) si nici in libertatea exercitiului sau (prin violenta).

In raporturile de comert international este consacrata o categorie speciala a viciilor de consimtamant(anume: leziunea contractuala); totodata aici sunt instituite anumite limitari ale eorii substantiale, dublate de o extindere a cazurilor in care eroarea de drept dobandette relevanta practica.

a)Leziunea - este o paguba materiala pe care o sufera una dintre partile contractante, din cauza disproportiei vadite de valoare(existente in chiar momentul incheierii contractului) intre prestatia la care s-a obligat si prestasia pe care ar urma sa o primeasca in schimbul ei. Din aceasta definitie rezulta ca problema leziunii se poate pune numai in contractele sinalagmatice, oneroase si comutative, fiind exclusa in contractele gratuite, in cele unilaterale si cele aleatoii.

b)Eroarea - constituie o reprezentare falsa a realitatii cu ocazia incheierii contractului. In functie de elementul real asupra caruia poarta acesta reprezentare falsa, eroarea poate fi de fapt (cand partea care incheie actul juridic are o gresita reprezentare a situatiei de fapt) sau poate fi de drept (cand eroarea priveste existenta sau continutul unei norme de drept).

In dreptul comertului international se admite ca prezumtia de cunoastere a legii nu opereaza cu privire la normele de drept dintr-un stat strain, iar eventualitatea unei informari incomplete asupra cntinutului si existentei acelor norme devine plauzibila.

Asadar, consimtamantul participantilor la contractele de comert international este in principiu vulnerabil atunci cand sufera impactul unei erori de drept in care s-ar afla cel putin unul dintre acestia. De precizat insa ca vulnerabilitatea sa nu este verificabila prin orice eroare de drept care poate influenta vointa juridica a unuia dintre contractanti. Numai o eroare de drept grava prezinta relevanta ca viciu de consimtamant.

Dolul, ca viciu de consimtamant ce consta in inducerea in eroare a unei persoane prin intrebuintarea de mijloace viclene, in scopul de a determina astfel sa incheie un act juridic, nu poate fi retinut ca viciu de consimtamant in contractele de comert international.

In fine, nici violenta nu poate fi luata in considerare ca viciu de consimtamant in cazul contractelor de comert international, deoarece este greu de imaginat ca participantii la asemenea contracte s-ar putea preta la o astfel de conduita si daca s-ar admite o astfel de eventualitate, ar fi si mai greu de imaginat ca respectivele contrcate sa fie executate. Sunt rare cazurile cand contractele de acest gen se incheie spontan, fara negocieri prealabile. Regula este perfectarea contractelor dupa prealabile negocieri intre parteneri contractuali. Or intr-o asemenea situatie nu se poate concepe ca unul dintre partenerii de negocieri sa fie constrans prin violenta de celalalt partener pentrua accepta conditiile de contractare impuse de celelalt partener.

Si aceasta cu atat mai mult cu cat, in marea majoritate a cazurilor, contractele de comert international se ancheie prin corespondenta.

C. OBIECTUL CONTRACTULUI - Sintagma "obiect al contractului" desemneaza prestatia (actiunea sau inactiunea) la care partile sau una dintre ele se obliga prin contract.

Prestatia care constituie obiectul contractului de licenta este una pozitiva( o obligatie de a da sau una de a face).

Obiectul contractului trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii:

- sa fie determinat la data incheierii contractului sau determinabil in viitor, pe baza unor elemente de determinare prevazute in contract. Caracteristic pentru raporturile de comert international este obiectul determinabil in viitor.

- sa fie posibil atat din punct de vedere material, fizic, cat si din punct de vedere juridic; nimeni nu se poate obliga la imposibil. Imposibilitatea obiectului contractului se precizeaza in abstracto: ea trebuie sa fie absoluta si de neinvins pentru oricine.

- sa fie licit. Caracterul licit al obiectului in cazul contractelor de comert international se raporteaza atat la ordinea juridica internationala, cat si la ordinea juridica nationala existenta in tarile de provenienta a partenerilor contractuali. Bunaoara, comertul cu drogurimcontravine atat ordinii juridice internationale cat si ordinii juridice nationale din toate statele membre ale comunitatii de natiuni.

Obiectul contractului de licenta il formeaza autorizarea sau acordarea dreptului ca o licenta sa fie folosita de partener.

Contractul de licenta nu implica deci un act de dispozitie asupra dreptului din brevet. Licentiatorul transmite numai folosinta dreptului de exploatare care poate fi totala sau partiala.

Obiectul unui astfel de contract il constituie pe de o parte dreptul autorului de a aduce la cunostinta publicului opera prin reproducere, reprezentare, expunere si difuzare, "drept pe care autorul il valorifica prin cedarea in limitele legii, a executari lui" si pe de alta parte, " dreptul recunoscut autorilor de a trage foloase patrimoniale din folosirea operelor lor", drept exercitat in cadrul contractului, prin dobandirea unei creante impotriva contractantului care se obliga la plata remeneratiei convenite autorului pentru utilizarea operei.

In general, contractul pentru valorificarea drepturilor de autor are ca obiect o opera terminata in momentul incheierii contractului. Contractul de comanda a unei opere viitoare devine insa tot mai frecvent.

Autorul nu se obliga numai sa cedeze, in limitele prevazute de lege, drepturile pe care le va dobandi asupra acestei opere, dar sa si creeze opera.

Dupa predare, urmeaza receptia operei, beneficiarul avand drept de a accepta, de a o refuza sau de a cere anumite modificari.

D. CAUZA - este scopul in vedere caruia partenerii contractuali isi dau consimtamantul.

Potrivit art.966 Cod civil - ce stabileste o regula aplicabila si contractelor de comert international - cauza trebuie sa fie licita si morala. Liceitatea si moralitatea cauzei sunt cerinte de indeplinire carora este conditionata validitatea contractului. Aceste conditii se aprecieza in functie de lege aaplicabila contractului ( lex contractus), ceea ce inseamna cp ele nu au un continut mereu acelasi, ci pot fi diferite de la un contract la altul corespunzator semnificatiei ce este data de lege a concret aplicabila fiecarui contract. Exista in general o unitate de conceptie legislativa in toate legislatiile nationale privind criteriile de determinare a ceea ce este licit si ilicit, ca si a ceea ce este moral sau imoral.Dar nu intotdeauna ordinea juridica dintr-o anumita tara coincide sub aspectul continutului cu ordinea dintr-o alta tara. Si cum caracterul licit sau ilicit al unui act juridic (al unui contract) se determina prin raportarea acelui act la exigentele ordinii juridice din care face parte legea care-l guverneaza, iar aceste exigente difera uneori fata de ordinea juridica ce corespunde altui sistem de drept, pare firesc si normal ca insusi conceptul de liceitate sa invedereze nuante diferite la contractele ce intra sub incidenta de reglementare a unor legi nationale diferite.

Sitagma lege morala ca si aceea de bune moravuri evocate in diferite sisteme de drept nu are un continut standard valabil pentru orice societate civila, ci are un continut nuantat in care se reflecta gradul de evoluare al societatii civile existente in fiecare stat.Este motivul pentru care cele doua caractere - licit si moral - pe care trebuie sa le aiba cauza contractului sunt intr-un anumit fel interdependente si de aceea aprecierea lor de catre organul de jurisdictie in cazul contractelor de comert international trebuie sa se faca tinandu-se seama inainte de toate de legea aplicabila fiecarui asemenea contract si de orietarea de principiu a jurisprudentei create in statul in care s-a edictat acea lege.

O particularitate specifica operatiunilor de comert international este ca acestea se realizeaza nu numai prin acte juridice cauzale, ci si prin acte juridice abstracte, valabile independent de cauza lor, precum titlurile de credit, caracterizate printr-o natura pur formala, care incorporeaza in document dreptul de creanta ce exprima. Avem in vedere cambia, biletul la ordin, cecul, conosamentul, a caror valorificare pe plan juridic de catre posesorul lor legitim poate fi realizata independent de cauza raporturilor juridice exprimate prin inscrisul constatator al titlului, caci aici cauza nu conteaza.