CONTRACTUL DE VANZARE - CUMPARARE

CONTRACTUL DE VANZARE- CUMPARARE

Sectiunea I

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare

Notiune. Conform art. 1294 Cod civil, vanzarea-cumpararea este un contract prin care una dintre parti - vanzatorul - stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti - cumparatorul - care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut.[1]

Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare- drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale, ce au un caracter strict personal (dreptul real de uz, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, dreptul la clientela in cazul liberilor profesionisti)

- sau drepturi care sunt prevazute de lege ori sunt contractate intuitu personae (de exemplu, dreptul de intretinere, dreptul de pensie, etc.).

Caractere juridice

Contractul de vanzare-cumparare este un contract .. - sinalagmatic (bilateral),

- cu titlu oneros,

- comutativ,

- consensual si

- translativ de proprietate.

Vanzarea-cumpararea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece presupune obligatii reciproce intre partile contractante; vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut si sa-l garanteze pe cumparator, iar cumparatorul are obligatia de a plati pretul.

Vanzarea-cumpararea este un contract cu titlu oneros ambele parti contractante urmarind interese patrimoniale, adica obtinerea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga; vanzatorul urmareste sa primeasca pretul ca un contra-echivalent al prestatiei sale, in timp ce cumparatorul urmareste sa primeasca bunul cumparat in schimbul pretului stabilit.

Vanzarea-cumpararea este un contract comutativ existenta si intinderea obligatiilor reciproce fiind cunoscute de catre parti de la incheierea contractului si nedepinzand, ca in cazul contractelor aleatorii, de un eveniment viitor si incert, ce ar face sa existe sanse de castig si pierdere pentru ambele parti contractante.

Vanzarea-cumpararea este un contract consensual (in principiu)[2], acesta putand fi incheiat prin simplu acord de vointa a partilor (solo consensu), fara indeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii contractului ("vinderea este perfecta indata ce partile s-au invoit", art. 1295 Cod civil). Putem spune ca vanzarea-cumpararea nu este un contract solemn si nici real.

Prin exceptie de la principiul consensualismului, in cazurile special prevazute de lege vanzarea-cumpararea devine un contract solemn. De exemplu, terenurile - indiferent ca sunt situate in intravilanul sau extravilanul localitatilor si indiferent de intinderea suprafetei - pot fi instrainate (dobandite) prin acte juridice intre vii (inter vivos), sub sanctiunea nulitatii absolute (virtuale), doar daca actul a fost incheiat in forma autentica.

Asa cum s-a precizat in literatura de specialitate, notiunea de "instrainare" (a terenurilor) vizeaza transmiterea proprietatii. Pentru constituirea ori transmiterea dezmembramintelor dreptului de proprietate nu este ceruta respectarea formei autentice.

Vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui; rezulta ca, prin efectul realizarii acordului de vointa (solo consensu), se produce nu doar incheierea contractului, ci si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator. La art. 1295 Cod civil, se prevede in acest sens ca "proprietatea este de drept stramutata" de la vanzator la cumparator "indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi inca lucrul nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat".

Principiul trasmiterii imediate (automate) a dreptului de proprietate din momentul incheierii contractului are loc numai daca sunt indeplinite anumite conditii si anume:

1 - vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut, iar contractul perfect valabil incheiat

- trebuie sa fie vorba despre lucruri determinate individual (certe). In cazul bunurilor determinate numai generic, transferul proprietatii nu se poate produce din momentul incheierii contractului, deoarece nu se cunosc bunurile care urmeaza a fi efectiv dobandite de catre cumparator;

3 - lucrul vandut trebuie sa existe; in cazul vanzarii lucrurilor viitoare (de exemplu, o recolta viitoare), desi pot forma obiectul contractului, transferul proprietatii se poate face numai din momentul in care au fost executate, terminate, in stare de a fi predate cumparatorului,

4 - este necesar ca partile sa nu fi amanat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment ulterior incheierii contractului.

. Conditia suspensiva prin ea insasi, amana transferul proprietatii pana la realizarea evenimentului, art. 1017-1018 Cod civil.

Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare

Pentru a fi valabil incheiat, contractul de vanzare-cumparare trebuie sa indeplineasca anumite elemente care, potrivit regulilor generale in materie de contracte sunt:    - consimtamantul,

- capacitatea

- obiectul (lucrul vandut si pretul)

o cauza licita

, - iar in contractele solemne, forma.[3]

A.             Consimtamantul partilor.

Promisiunea de vanzare (antecontractul).

Pactul de preferinta.

Consimtamantul. Ca orice alt contract, vanzarea -cumpararea se incheie prin consimtamantul partilor; acordul de vointa intre parti este intotdeauna necesar dar si suficient,

. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare. In cazul promisiunii de vanzare,( spre deosebire de oferta de a contracta), o persoana care prevede un eventual interes de a dobandi proprietatea unui bun, are promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervadu-si libertatea de a-si manifesta ulterior,( de obicei, inauntrul unui termen), consimtamantul sau de a-l cumpara. Dupa cum am observat, promisiunea de vanzare este un contract unilateral, deoarece creeaza obligatii doar pentru una dintre parti (promitent).

Obligatia promitentului provenita din promisiunea de vanzare se stinge la expirarea termenului prevazut ori, daca nu s-a prevazut un termen, la expirarea termenului general de prescriptie, care isi incepe desfasurarea, actiunea (de lege ferenda) - incepe sa curga - de la data incheierii promisiunii de vanzare.

Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare In acest caz ambele parti se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare-cumparare. Promisiunea bilaterala este un antecontract in care oricare dintre parti poate cere incheierea contractului.

Vanzarea incheiata cu alta persoana este valabila, sub rezerva fraudei (fraus omnia corumpit). Deci, beneficiarul-cumparator nu poate cere decat daune-interese.

Pactul de preferinta. Pactul de preferinta reprezinta o varianta a promisiunii de vanzare prin care proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul in care il va vinde, sa acorde preferinta unei anumite persoane, la pret egal. Apreciem ca proprietarul bunului nu se obliga sa-l vanda, ci numai sa acorde preferinta daca se va hotari in acest sens.,

B.     Capacitatea partilor

C.     Notiuni generale.

Potrivit art. 1306 Cod civil, pot cumpara toti carora nu le este prohibit de lege; astfel, capacitatea este regula, iar incapacitatea este exceptia. Precizam ca, partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa trebuie sa incheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu incuviintarea acestuia si in toate cauzele, cu autorizatia autoritatii tutelare.

Incapacitati speciale.

Aceste incapacitati reprezinta prohibitii (interziceri) de a vinde si cumpara ori de a cumpara.

a. Vanzarea intre soti este interzisa (art. 1307 Cod civil), deoarece se urmareste evitarea incheierii unor contracte de vanzare-cumparare simulate; de asemenea, scopul interdictiei este de a impiedica pe soti sa realizeze donatii irevocabile sub aparenta unor vanzari simulate (donatarul abuzand de influenta pe care o are asupra sotului donator).

Prin aceasta interdictie se apara si interesele mostenitorilor (rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor).[4]

Prin aceasta interdictie se apara interesele creditorilor, ce ar putea fi fraudati prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare simulate, inclusiv fictive.

Nerespectarea interdictiei, atrage nulitatea relativa a contractului, anularea putand fi ceruta de catre oricare din soti, de catre mostenitorii ocrotiti, ori de catre creditori, fara ca acestia sa fie obligati a dovedi, fraudarea drepturilor.     .

Vanzarea intre concubini (de lege ferenda, parteneri familiali) este valabila, cu exceptia cazului in care, contractul s-a incheiat pentru a determina pe una din parti sa mentina starea de concubinaj (de lege ferenda, parteneriat familial), deci, are o cauza imorala.

b. Tutorii, potrivit art. 1308, pct.1 Cod civil, nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor, atata timp cat socotelile definitive ale tutelei n-au fost date si primite - art. 809 Cod civil -

c. Mandatarii atat cei conventionali cat si cei legali, imputerniciti a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere (art. 1308, pct,2 Cod civil), deoarece, de regula, nu se poate admite ca o persoana sa cumuleze rolul de vanzator si pe cel de cumparator.

d. Persoanele care administreaza bunuri care apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor, nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor (art. 1308, pct.3 Cod civil).

e. Functionarii publici, nu pot cumpara bunurile statului ori unitatilor administrativ-teritoriale ce se vand prin mijlocirea lor (art. 1308. pct.4 Cod civil).

f. Judecatorii, procurorii si avocatii, nu pot deveni cumparatori (cesionarii) de drepturi litigioase ce sunt de competenta Curtii de Apel in a carui circumscriptie isi exercita functia sau profesia, conform art. 1309 Cod civil. In cazul judecatorilor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si a procurorilor de la Parchetul General (de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie), interdictia se intinde pe tot teritoriul tarii.

Prin termenul de "drepturi litigioase" intelegem nu numai drepturile care formeaza obiectul unui proces inceput si neterminat, dar si cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare (dubius eventus litis) si indiferent de natura si de intentia cumparatorului de a revinde.

g. Persoanele insolvabile nu pot cumpara bunuri imobile ce se vand prin licitatie publica, potrivit art. 535 Cod proc. civila.

C. Obiectul contractului

Contractul de vanzare-cumparare avand caracterul juridic de a fi si sinalagmatic, da nastere la obligatii reciproce:

obligatia vanzatorului are ca obiect lucrul vandut, iar

obligatia cumparatorului are ca obiect pretul.

I. Lucrul vandut

Conditii

Lucrul vandut trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume

a - sa fie in comert (in circuitul civil),

b - sa existe in momentul incheieri contr, ori sa poata exista in viitor,

c - sa fie determinat sau determinabil,

d - sa fie licit si posibil,

e - sa fie proprietatea vanzatorului.

a. Lucrul sa fie in comert (in circuitul civil). Conform art. 1310 Cod civil, toate lucrurile care sunt in comert (in commercio), afara daca legea prohibeste aceasta, face aplicatia unor reguli generale prevazute in art. 963 Cod civil, potrivit cu care, doar lucrurile aflate in comert pot forma obiectul unui contract.

Notiunea de "lucruri care sunt in comert (art. 963 si art. 1310 Cod civil), respectiv scoase din comert (din circuitul civil) vizeaza

inalienabilitatea unor bunuri, dar care pot forma obiectul unor acte juridice netranslative de proprietate, de exemplu, comodat, locatiune, etc.,

regimul juridic special al circulatiei anumitor bunuri; concret, sunt scoase din circuitul civil numai bunurile care, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate si al actelor juridice (res communis, aerul, apa marii sau raul curgator, razele soarelui, etc.) care, fiind inopozabile, nu apartin nimanui si al caror uz este comun tuturor (art. 647 Cod civil),

De asemenea, legea declara inalienabile (imprescriptibile si insesizabile) bunurile ce fac parte din domeniul public al statului (de interes national) ori al unitatilor administrativ teritoriale (de interes local).

Derogare relativa la principiul liberei circulatii a bunurilor este prevazuta de catre lege in privinta bunurilor care por fi vandute, respectiv cumparate, in conditiile de catre lege, doar de catre persoane juridice sau fizice autorizate pe baza de licenta (de exemplu, tutun, arme, stupefiante, etc.). .

In principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin vointa omului (de exemplu, clauza contractuala sau testamentara prin care se interzice vanzarea lucrului cumparat, donat, lasat legat, etc.), deoarece o asemenea clauza (pactum de non aliendo) contravine principiului liberei circulatii a bunurilor.

b. Lucrul sa existe (existenta actuala sau viitoare). In cazul in care partile au avut in vedere un lucru existent, dar acel lucru era pierit total in momentul incheierii contractului, ori nici nu a existat in realitate, vanzarea este nula absolut, conform art. 1311 Cod civil, deoarece obligatia vanzatorului este lipsita de obiect, ceea ce antreneaza si lipsa cauzei obligatiei cumparatorului.

In situatia in care, lucrul exista in momentul incheierii contractului, dar era pierit in parte anterior, inclusiv ipoteza in care mai multe lucruri formeaza obiectul vanzarii si doar unele au pierit, cumparatorul poate alege:

fie sa ceara rezolutiunea contractului, adica sa renunte la acesta,

fie sa ceara executarea asupra partii ramase din lucru cu o reducere proportionala din pret (art. 1311 Cod civil).

Alegerea facuta de catre cumparator nu trebuie sa fie abuziva. Asa cum lesne rezulta din cele mentionate, isi gaseste aplicabilitatea principiul res perit domino, atunci cand ne referim la riscul pieriri lucrului (total sau partial), care este suportat de catre vanzator. De la acest principiu face exceptie ipoteza in care, operatiunea are caracter aleatoriu, la incheierea contractului cumparatorul este constient de riscul pieriri, totale sau partiale, dar totusi cumpara (emptio spei).

Daca vanzarea are ca obiect un lucru viitor (res futura), deci, care nu exista in momentul incheierii contractului, dar poate exista in viitor, (de exemplu, un lucru ce se va confectiona sau culegerea unei recolte viitoare; doar mostenirea nedeschisa nu poate forma obiectul vanzarii unui lucru viitor - art. 702 si art. 965 Cod civil ).

Nerealizarea lucrului viitor nu va afecta validitatea contractului, in aceasta situatie, vanzatorul nu va mai primi pretul (pierderea pretului) si va fi obligat la plata daunelor-interese pentru neexecutarea obligatiei asumate

c. O alta conditie este ca lucrul sa fie determinat sau determinabil, conform art. 948 si 964 Cod civil.

d. Lucrul trebuie sa fie licit si posibil ca la orice act juridic; licit, adica sa nu provina din contrabanda, iar in cazul in care cumparatorul a cunoscut aceasta provenienta, in caz de confiscare nu poate cere restituirea pretului platit, si posibil, adica sa nu contravina principiului: ad imposibilum, nula obligatio - nimeni nu se poate obliga la ceva imposibil.

e. Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut individual determinat; Deoarece contractul de vanzare-cumparare este translativ de proprietate, vanzatorul trebuie sa fie titularul dreptului ce instraineaza.

Daca vanzatorul instraineaza un bun individual determinat ce apartine altuia, rezulta doua situatii

1. In cazul in care partile, sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, crezand ca lucrul vandut apartine vanzatorului, se admite ca vanzarea este anulabila pentru eroare (viciu de consimtamant).

Aceasta nulitate relativa a contractului poate fi invocata

- pe cale de actiune - cand pretul s-a platit - ,

- ori pe cale de exceptie - cand pretul nu s-a platit

dar numai de catre cumparator si succesorii lui.

2.In cazul in care au incheiat contractul in cunostinta de cauza, stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane, si solutia este controversata, unii autori sustinand validitatea contractului, iar alti autori fiind de parere ca aceasta vanzare are o cauza ilicita si deci, este nula absolut (iar noi achiesam acesteia), in baza art. 984 Cod civil, si a principiului fraus omnia corrumpit - frauda corupe totul

II. Pretul

Conditii. Pretul reprezinta obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii lucrului vandut. Acesta trebuie sa fie fixat in bani, determinat sau determinabil, sincer si serios.[6] Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, contractul este nul absolut, deoarece ii lipseste un element esential asupra caruia trebuie sa se realizeze acordul de vointa - art. 1295 Cod civil - .

1 - Pretul sa fie stabilit in bani

Stabilirea pretului sub forma unei sume de bani este esenta vanzarii. In cazul in care, instrainarea unui lucru se face nu pentru bani, ci in schimbul unui alt lucru (de exemplu, pentru stingerea unei obligatii, ori in schimbul unei alte prestatii), contractul nu mai poate fi calificat ca fiind unul de vanzare-cumparare, ci un contract de schimb, o dare in plata sau alt contract, eventual contract nenumit.

2 - Pretul sa fie determinat sau determinabil. Conform art. 1303 Cod civil, pretul este determinat, in cazul in care cuantumul acestuia este hotarat de catre parti in momentul incheierii contractului;

Pretul este determinat si atunci cand stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert (art. 1304 Cod civil) ales de comun acord de catre parti, acesta nefiind un arbitru si nici expert, ci doar un mandatar comun al partilor. In cazurile in care exista preturi legale obligatorii, partile trebuie a se conforma.

Pretul trebuie sa fie sincer si serios. Pretul este sincer atunci cand este real si pe care partile sa-l fi stabilit nu in mod fictiv, ci in scopul d a fi cerut si platit in realitate. Pretul este fictiv cand, din intentia partilor, rezulta ca nu este datorat. Daca pretul este fictiv (simulat), contractul este nul ca vanzare-cumparare deoarece ii lipseste pretul - sine pretio nulla est venditio - .

Pretul trebuie sa fie serios, (art. 1303 Cod civil), adica sa nu fie derizoriu, infim, atat de disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut, incat sa nu existe pret (de exemplu, un teren cu o suprafata de 10 000 mp. a fost vandut pentru suma de 10 RON).

Daca pretul este sincer si serios, nu fictiv sau derizoriu, contractul de vanzare-cumparare este valabil, in principiu, chiar daca pretul este inferior sau superior valorii reale a lucrului vandut, deoarece partile sunt libere sa determine pretul sub ori peste valoarea lucrului vandut, dar si la subiectivismul partilor.

Sectiunea a - II - a

Efectele contractului de vanzare-cumparare

A. Obligatiile vanzatorului

Precizari prealabile. Legiuitorul a prevazut doua obligatii "principale" (art.1313 Cod civil) pentru vanzator:

- sa predea lucrul vandut cumparatorului, si

- sa-l garanteze pe cumparator contra evictiunii si contra viciilor.

A. Predarea lucrului vandut

+ Obligatia principala de predare

Intelegem prin predare, punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului (art. 1314-1334 Cod civil). Relativ la termenul si dovada predarii se aplica regulile generale referitoare la executarea obligatiilor.

Predarea se va face

la locul unde se afla lucrul vandut la momentul contractarii - ibi dari debet ubi est - (art. 1319 Cod civil); aceasta regula se aplica daca lucrul vandut poate fi localizat in momentul incheierii contractului (este individualizat,

predarea trebuie sa se faca la domiciliul debitorului (vanzatorului), conform regulilor generale, art. 1104 Cod civil.

Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare) sunt in sarcina vanzatorului

iar cele ale ridicarii de la locul predarii (incarcare, transport, descarcare, etc.) sunt in sarcina cumparatorului, daca nu exista stipulatie contrara (art. 1317 Cod civil).

Relativ la obiectul predarii, vanzatorul este obligat sa predea lucrul vandut (art. 1326 Cod c). Cumparatorul are dreptul la accesoriile lucrului vandut si tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu (art. 1325 Cod civil).

+ Obligatia accesorie vanzarii.

Daca lucrul vandut nu se preda in momentul incheierii contractului, vanzatorul este obligat sa-l conserve pana la momentul predarii (art. 1074 Cod civil), pentru ca lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului, cu toate ca, potrivit conventiei, proprietatea se transmite ulterior, dar lucrul exista in acel moment si este individualizat. ..+ Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul.

Conform regulilor generale, cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus) ori poate cere rezolutiunea vanzarii cu daune-interese, fie executarea in natura a contractului, adica punerea sa in posesie (art. 1320 Cod civil); in cazul in care executarea in natura nu este posibila, se pot cere daune-interese (art. 1075 Cod civil), nefiind exclusa nici posibilitatea procurarii bunurilor de gen de la terti pe seama vanzatorului (art. 1077 Cod civil).

B. Obligatia de garantie

Precizari prealabile

Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca el trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a asigura cumparatorului stapanirea - linistita si utila - a lucrului vandut

Rezulta ca obligatia de garantie are o dubla infatisare (art. 1336 C. civ.); - vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de linistita folosinta a lucrului, adica contra evictiunii (I) - - de utila folosinta a lucrului, adica contra viciilor (II).

Notiune. Evictiune - pierderea proprietatii lucrului (in total sau in parte) sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar. In acest sens, Codul civil prevede ca vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, precum si de sarcinile care nu au fost declarate la incheierea contractului (art. 1337) .

Obligatia de garantie a vanzatorului contra evictiunii exista nu numai fata de cumparator, dar si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular si cu titlu gratuit (de exemplu, donatar) si cu toate ca, cumparatorul initial (donatorul) nu raspunde de evictiune fata de dobanditorul cu titlu gratuit (art. 828 C. civ.). Solutia se justifica prin faptul ca, o data cu lucrul - ca accesoriul lui - se transmit asupra dobanditorului si toate drepturile legale asupra acelui lucru , aflate in stransa conexiune cu lucrul care formeaza obiectul contractului (cum omni causa).

Daca, contractul s-a incheiat printr-un intermediar (de exemplu, un mandatar), acesta, evident, nu raspunde la evictiune.

Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale. Reglementand obligatia de garantie pentru evictiune, Codul civil vizeaza, in special, evictiunea provenind de la un tert. Este insa evident, ca obligatia de garantie opereaza - cu atat mai puternic cuvant - daca evictiunea provine dintr-un fapt sau act - anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator, ori ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract - savarsit dintr-un fapt personal al vanzatorului.

Se numeste "fapt personal"(art. 1339 C.civ.) orice fapt sau act - anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator, ori ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract - savarsit de catre vanzator sau succesorii sai universali ori cu titlu universal de natura a-l tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului, indiferent ca este vorba de o tulburare de fapt ( de exemplu, deposedarea cumparatorului de o parte din terenul vandut) sau de o tulburare de drept (de exemplu, vanzatorul invoca un drept de uzufruct sau de abitatie - nerezervat prin contract - asupra lucrului vandut).

In cazul tulburarilor din partea vanzatorului, cumparatorul se poate apara prin invocarea unei exceptii personale numita "exceptie de garantie"; cine trebuie sa garanteze pentru evictiune, nu poate sa evinga (quem de evictione tenet actio, eundem agentem repellit exceptio) . Vanzatorul nu poate evinge in urma dobandirii unei noi calitati, pe care nu o avea in momentul incheierii contractului. Astfel, daca a vandut lucrul altuia (sau in coproprietate cu altul) si apoi l-a mostenit pe adevaratul proprietar (coproprietar, coindivizar); nu-l poate evinge pe cumparator, acesta putandu-i opune exceptia de garantie. Deoarece obligatia de garantie a vanzatorului este o obligatie patrimoniala, dupa moartea lui ea se transmite asupra succesorului universal sau cu titlu universal. Astfel fiind, exceptia de garantie poate fi invocata si in ipoteza inversa, cand adevaratul proprietar il mosteneste pe vanzator, daca tulburarea provine din partea mostenitorului, caci " acela care are obligatia garantarii de evictiunii nu poate, tot el, sa evinga pe dobanditorul cu titlu oneros" (inclusiv proprietarul care il mosteneste pe vanzator).

In schimb, exceptia de garantie nu poate fi opusa succesorilor cu titlu particular al vanzatorului, ei nefiind tinuti de obligatiile autorului lor. Astfel, de exemplu, daca proprietarul (sau mostenitorul lui) a vandut imobilul la doua persoane diferite si primul cumparator il revendica de la cel de-al doilea, procesul nu poate fi solutionat prin invocarea exceptiei de garantie. Ea poate fi invocata (de al doilea cumparator) numai daca reclamantul (primul cumparator) cumuleaza si calitatea de vanzator (de succesor universal sau cu titlu universal al vanzatorului).

Obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii - indiferent ca au fost savarsite inainte sau dupa incheierea contractului de vanzare - cumparare - vizeaza nu numai tulburarea directa a cumparatorului, dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert (indirect). Astfel, de exemplu, daca proprietarul vinde lucrul de doua ori, el raspunde direct de evictiune fata de primul cumparator, daca cel de-al doilea si-a transcris titlul de dobandire al imobilului inaintea primului cumparator a intrat cu buna-credinta in posesia lucrului mobil. Tot astfel, daca, dupa vanzare, fostul proprietar constituie o ipoteca asupra imobilului vandut si creditorul ipotecar trece la realizarea garantiei. Vanzatorul raspunde in asemenea cazuri - desi cauza evictiunii este ulterioara vanzarii - deoarece evictiunea rezulta din faptul sau personal.

In sfarsit, precizam ca obligatia negativa a vanzatorului de a nu-l tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului este de esenta vanzarii; orice conventie contrara este nula (art. 1339 C. civ.)..

Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert

Daca tulburarea provine din partea unei terte persoane, vanzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator, iar daca nu reuseste sa-l apere pe cumparator va fi obligat sa suporte consecintele evictiunii.

Obligatia de garantie a vanzatorului exista, in acest caz, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii

sa fie vorba de o tulburare de drept;

cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii;

cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.

1Vanzatorul este garant numai daca tulburarea din partea tertului este o tulburare de drept[14].

Dreptul invocat de catre tertul evingator poate sa fie un drept real , cum ar fi dreptul de proprietate sau dreptul de uzufruct. Vanzatorul raspunde, de asemenea, pentru existenta unor servitutii nedeclarate si care sunt neaparente[15](art. 1337 si 1339 C. civ.), deoarece se presupune ca cele aparente (ca asa - numitele servituti naturale si legale, de exemplu, art. 616 C. civ.) sunt cunoscute si acceptate de cumparator.

Daca imobilul a fost vandut ca fond dominant, vanzatorul raspunde daca servitutea nu exista, intrucat micsoreaza valoarea imobilului..

In afara drepturilor reale asupra lucrului, evictiune poate exista si in cazul invocarii de catre tert a unui drept de creanta.

2- Vanzatorul este garant numai daca tulburarea din partea tertului are o cauza anterioara vanzarii[16].

Deoarece cauza evictiunii trebuie sa fie anterioara vanzarii, pentru uzucapiunea, chiar inceputa inainte, dar desavarsita ulterior, vanzatorul nu raspunde. In acest caz, cumparatorul, devenit proprietar, avea posibilitatea sa intrerupa prescriptia achizitiva.

3- A treia conditie este recunoasterea cauzei evictiunii de catre cumparator

Daca el a avut cunostinta de pericolul evictiunii, inseamna ca a acceptat riscul si problema raspunderii vanzatorului in caz de realizare a riscului nu se poate pune, contractul avand caracter aleatoriu..

Natura si modul de functionare a obligatiei de garantie

Cat timp evictiunea nu s-a produs, vanzatorul este tinut - dupa cum am vazut

sa se abtina de la orice fapt sau act ce ar putea avea drept consecinta tulburarea cumparatorului; obligatie de a nu face.

Daca evictiunea este pe cale sa se produca, vanzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului; obligatie de a face. In acest scop, daca, cumparatorul este actionat in justitie de catre tert, trebuie sa-l introduca in proces pe vanzator printr-o cerere de chemare in garantie pentru a-l apara contra eventualei evictiuni.

Daca cumparatorul nu-l introduce in proces pe vanzator, aparandu-se singur, si poate pierde procesul, se poate introduce impotriva lui pe cale principala, printr-o actiune in garantie pentru evictiune. In aceasta actiune insa, vanzatorul poate opune cumparatorului exceptia procesului rau condus (exceptio mali processus), cu consecinta pierderii garantiei de catre cumparator (art. 1352 C. civ), daca dovedeste ca - fiind introdus in proces cu tertul - ar fi avut mijloace potrivite pentru a respinge pretentiile tertului[17].

Daca evictiunea s-a produs, se angajeaza in conditiile aratate raspunderea vanzatorului pentru pagubele suferite de cumparator[18] - obligatie de a da

Dintre aceste trei obligatii, primele doua sunt indivizibile (de exemplu, intre mostenitorii vanzatorului sau intre mai multi vanzatori coproprietari ). In schimb, obligatia de a da - plata sumelor de bani - datorate cu titlu de despagubire este devizibila[19]

Efectele obligatiei de garantie in caz de evictiune consumata

Daca cumparatorul (sau succesorul lui in drepturi, fie si cu titlu particular) a fost evins, drepturile lui impotriva vanzatorului sunt stabilite de lege dupa cum evictiunea a fost totala sau partiala.

Evictiunea totala

a) In primul rand, vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul primit (ca la rezolutiune pentru neexecutare sau nulitate pentru vanzarea lucrului altuia[20], chiar daca valoarea lucrului s-a micsorat din cauze fortuite ori din neglijenta cumparatorului , cu singura exceptie a foloaselor realizate de cumparator din stricaciunile aduse lucrului (art. 1341-1343 C. civ).

In conditii identice vanzatorul este obligat sa restituie pretul primit si in ipoteza exercitarii actiunii in garantie de catre un subdobanditor, indiferent daca a dobandit lucrul la un pret mai mic sau mai mare ori cu titlu gratuit[22]. Aceasta solutie se impune, o data ce se recunoaste ca drepturile cumparatorului legate de lucru se transmit asupra subdobanditorului.

b) Cumparatorul mai are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat sa le inapoieze tertului evingator (art. 1341 pct. 2 C. civ

c) De asemenea, cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea cheltuielilor de judecata,

d) In sfarsit, cumparatorul are dreptul la daune - interese (art. 1350 pct. 4 C. civ.) potrivit dreptului comun. (art. 1344 C. civ), insa cu observarea urmatoarelor reguli speciale:

Vanzatorul este obligat sa plateasca cumparatorului diferenta intre pret si sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii contractului si data producerii evictiunii[23],

vanzatorul este obligat sa restituie cumparatorului cheltuielile necesare (facute pentru conservarea lucrului) si utile (care sporesc valoarea lui),

iar daca vanzatorul a fost de rea credinta chiar si cheltuielile voluptuarii (facute in scop de lux sau de placere - art. l345 - 1346 C. civ.) .

Evictiunea partiala

Daca evictiunea este numai partiala - are obiect fie o fractiune din lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate (lit. a si b), - cumparatorul are alegerea intre a cere rezolutiunea[25] vanzarii sau mentinerea ei cu despagubiri.

Daca evictiunea unei parti a lucrului este atat de importanta, incat cumparatorul n-ar fi cumparat daca ar fi putut sa o prevada, el poate cere rezolutiunea vanzarii (art. 1347 C. civ.). In acest caz, cumparatorul restituie lucrul asa cum a ramas dupa evictiune, primind in schimb pretul si despagubiri la fel ca in cazul evictiunii totale.

Daca cumparatorul nu cere sau nu obtine rezolutiunea vanzarii, are dreptul la valoarea partii pierdute prin efectul evictiunii, valoare socotita in momentul evictiunii.

In cazul servitutiilor (active sau pasive) ori a altor drepturi, daca nu intervine rezolutiunea potrivit celor aratate (lit.a), cumparatorul are dreptul la daune interese in conditiile dreptului comun (art. 1349 -1350 C. civ)[26].

Prescriptia.

Actiunea in garantie pentru evictiune a cumparatorului impotriva vanzatorului se prescrie in termenul general de prescriptie.

Termenul prescriptiei incepe sa curga de la data producerii evictiunii. Modificari conventionale ale garantiei contra evictiunii

Regimul legal al garantiei - numita garantie de drept -, nefiind stabilit cu caracter imperativ, poate fi modificat prin conventia partilor(art.1338 C. civ). Garantia agravata, micsorata sau inlaturata complet prin conventia dintre parti se numeste garantie conventionala (de fapt).

In ceea ce priveste clauzele de exonerare de raspundere (inlaturare sau micsorare a garantiei), legea prevede doua limitari:

Obligatia negativa de garantie a vanzatorului pentru fapte personale nu poate fi nici inlaturata si nici micsorata prin conventia dintre parti, sanctiunea fiind nulitatea clauzei (art. 1339 C. civ.).

Exonerarea totala sau partiala pentru fapta unui tert este permisa, dar nu poate scuti pe vanzator de a restitui pretul (fara despagubiri) in caz de evictiune (art. 1140 C.civ.), el fiind detinut fara cauza, numai daca cumparatorul a cunoscut, la incheierea contractului, pericolul evictiunii sau daca a cumparat pe riscul sau (caracter aleatoriu).

Garantia contra viciilor lucrului vandut

Notiune. Asa cum am vazut vanzatorul trebuie sa asigure cumparatorului nu numai folosinta linistita, dar si utila a lucrului. Astfel fiind, vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus (art. 1352 C. civ.).

- si cumparatorul nu poate cere anularea contractului, ci are o actiune in garantie (redhibitorie sau estimatorie) contra vanzatorului[27].

De exemplu, daca se vinde o casa despre care vanzatorul afirmi ca este construita din caramida, iar in realitate este din material lemnos, se poate cere anularea. In schimb, daca, casa este construita din caramida, dar este afectata de vicii, va intra in functie obligatia de garantie pentru vicii[28].

Conditii.

x - Trebuie ca viciul sa fie ascuns (art.1352 C.civ.);

- vanzatorul nu raspunde 'de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga' (art 1353 C civ.) Prin urmare, viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu I-a cunoscut Viciul pe care vanzatorul dovedeste ca 1- a adus la cunostinta cumparatorului nu poate fi considerat ascuns, indiferent de natura sa.

xx- Trebuie ca viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului (chiar daca predarea lucrului se face ulterior ) . Pentru viciile ivite ulterior contractarii - deci

cand lucrul se strica, se defecteaza sau isi pierde calitatea din cauza viciilor ivite dupa vanzare - vanzatorul nu raspunde, deoarece prin efectul incheierii contractului riscurile trec asupra cumparatorului o data cu dreptul de proprietate. In cazurile in care proprietatea nu se transmite din momentul incheierii contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile ivite ulterior vanzarii, dar pana in momentul transferarii dreptului de proprietate.

xxx Trebuie ca viciul sa fie grav, adica din cauza lui lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat dupa natura sa ori potrivit conventiei sau sa se micsoreze intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.

B. Obligatiile cumparatorului

Enumerare.

Cumparatorul are doua obligatii principale; de a plati pretul (A) si de a lua in primire lucrul vandut(B). Daca nu s-a prevazut astfel in contract, el suporta si cheltuielile vanzarii[29]. Bineinteles, partile pot stipula si alte obligatii pentru cumparator (de exemplu, obligatia de a asigura pentru vanzator sau pentru alte persoane folosinta lucrului in conditiile prevazute in contract)[30], asa cum ele sunt in drept sa modifice si obligatiile reglementate de lege.

A. Plata pretului

Locul si data platii

Daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 1361 C. civ) , cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul in care isi fac predarea lucrului vandut (art. 1362 C.civ.).

Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte

1 - conform regulilor generale in materie de obligatii plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului (cumparatorului) (art. 1104 C.civ ), iar in materie de vanzare la locul unde se face predarea lucrului vandut (fie locul unde se afla in momentul vanzarii, fie domiciliul vanzatorului[31]). Deci obligatia de plata a pretului este portabila

2 - Daca insa partile au derogat de la regula executarii concomitente a celor doua obligatii (de exemplu, au prevazut ca plata pretului sa aiba loc ulterior predarii), art. 1162 "nu-si mai are ratiune si isi reia aplicatiunea art. 1104 codul civil, astfel ca plata trebuie sa fie facuta la domiciliul debitorului' (cumparatorului) "Ubi cesat ratio legis, ibi cessat lex".

- in dreptul comun, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar in materie de vanzare numai in momentul predarii lucrului vandut, astfel incat - in lipsa de stipulatie expresa contrara - termenul prevazut pentru predarea lucrului profita si cumparatorului.

Daca partile au stabilit un termen pentru plata pretului - vanzare pe credit - la scadenta cumparatorul trebuie sa plateasca datoria in intregime (principiul individualitatii platii art.1101 C.civ.), afara numai daca intelegerea dintre parti a fost ca pretul sa fie platit la diferite termene in mod fractionat, prin prestatii succesive (vanzare pe credit cu termene esalonate de plata a ratelor de pret).

In toate cazurile de vanzare pe credit, cumparatorul are dreptul sa plateasca cu anticipatie (se prezuma ca termenul a fost convenit in favoarea sa

Cand cumparatorul are motive de a se teme de vreo evictiune, el are dreptul, conform art. 1364 C.civ., sa suspende plata pretului pana ce vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, afara de cazul in care s-ar fi stipulat ca pretul se va plati si in astfel de imprejurari

Dobanda pretului

Potrivit art. 1363 C.civ., cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pana la efectiva achitare a pretului in urmatoarele 3 cazuri:

.- daca exista o conventie in acest sens;

--daca lucrul vandut si predat este producator de fructe (civile sau naturale); in toate celelalte cazuri numai daca si din momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o notificare

Sanctiunea neplatii pretului

In caz de neexecutare, totala sau partiala, a obligatiei de plata a pretului de catre cumparator, vanzatorul poate alege intre mai multe posibilitati.

- vanzatorul poate cere obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei ceea ce este totdeauna posibil (daca debitorul este solvabil) deoarece are ca obiect o suma de bani. Actiunea in plata pretului - avand un asemenea obiect - are caracter personal si se prescrie in termenul de general de 3 ani.

- Vanzatorul poate invoca exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie daca cumparatorul a devenit proprietar inainte de invocarea ei), refuzand sa predea lucru vandut, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu beneficiaza de un termen suspensiv (art. 1122 C.civ.). Daca vanzatorul a acordat un termen pentru plata pretului, se considera ca a renuntat la acest drept si nu va putea refuza predarea decat daca cumparatorul a decazut din beneficiul termenului (art. 1025 C. civ.), intrucat, intre timp, a cazut in faliment sau a devenit insolvabil, cazuri in care vanzatorul va fi obligat la predarea lucrului vandut numai daca cumparatorul va da cautiune ca va plati la termen (art. 1323 C.civ.).

Rezolutiunea contractului poate fi ceruta de vanzator[32] (art. 1365 C. civ.) potrivit regulilor generale[33] (art. 1020 - 1021 si 1101 C.civ.), cu urmatoarele trei precizari

- in materia vanzarii de imobile instanta nu poate acorda un termen gratie daca vanzatorul este in pericol de a pierde lucrul si pretul.

- Daca printr-un pact comisoriu expres s-a prevazut rezolutiunea de drept a contractului pentru neplata pretului (care opereaza numai in favoarea vanzatorului), ea se va produce fara interventia justitiei (care in caz de litigiu, consta doar in indeplinirea conditiilor), insa numai dupa punerea in intarziere a cumparatorului (art. 1367 C.civ) , afara numai daca, printr-o clauza expresa partile ar fi renuntat si la necesitatea punerii in intarziere (pact comisoriu de ultim grad) ;

3 - Actiunea in rezolutiunea vanzarii este reala (art. 1368 C. civ.), ceea ce inseamna ca urmareste nu persoana cumparatorului, ci chiar bunul in cauza. Rezolutiunea producandu-se cu efect retroactiv se rasfrange si asupra tertilor dobanditori de drepturi asupra lucrului vandut[36].

La acest principiu, legea aduce trei restrictii (art. 1368 1369 C. civ. )

a) rezolutiunea ramane fara efect in contra autoritatilor publice (cum ar fi in caz de expropriere sau rechizitie);

b) fata de tertul adjudecatar in vanzari silite si

c) dreptul de a cere rezolutiunea pentru neplata pretului nu este opozabil tertilor dobanditori de drepturi reale asupra lucrului vandut (care au indeplinit actele necesare pentru ca dreptul lor sa fie opozabil tertilor ), decat daca vanzatorul a indeplinit cerintele legii pentru conservarea privilegiului sau de vanzator si anume: daca lucrul vandut este un imobil, prin inscrierea privilegiului in cartea funciara inainte de a se fi inscris titlul tertului dobanditor (art. 1369 si art. 21 lit. C din Legea nr 7/1996); iar daca lucrul vandut este un bun mobil, prin intentarea actiunii in rezolutiune in termen de 8 zile de la predare (art 1730, pct.5 C. civ.), prevazut pentru exercitiul actiunii derivand din privilegiu.

B. Luarea in primire a lucrului vandut

Corelativ cu obligatia de predarea a vanzatorului, cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-1 predea, suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii. In caz de neexecutare, dupa punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere instantei obligarea cumparatorului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea de daune cominatorii, sau poate cere autorizarea instantei sa-l depuna in alt loc, daca are nevoie de locul unde se gaseste (art. 1121 C. civ.), cheltuielile (de transport, de depozitare etc.) fiind in sarcina cumparatorului.

Vanzatorul mai are posibilitatea sa opteze pentru rezolutiunea contractului cu daune-interese, potrivit regulilor generale (art. 1010-1021 C. civ). Daca partile nu au stipulat un pact comisoriu expres care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept a contractului, ea se produce pe cale judecatoreasca.

Prin derogare de la regula rezolutiunii judiciare, in cazul produselor (care se deterioreaza repede) si a altor lucruri mobile (in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), avand in vedere importanta deosebita a respectarii termenului de luare in primire, Codul civil prevede rezolutiunea de drept a contractului si chiar fara punerea in intarziere a cumparatorului, dar numai daca in contract s-a stabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (art. 1370), daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza faptei sale . Prin urmare, aceasta rezolutiune - cu efecte asemanatoare pactului comisoriu de ultim grad - opereaza numai daca in contract s-a stipulat termenul ridicarii (cu care se asimileaza conventia tacita rezultand din uzuri) si numai in favoarea vanzatorului (care poate renunta la beneficiul lui cerand executarea). Cumparatorul nu ar putea invoca aceasta rezolutiune pentru a se libera de obligatia de a plati pretul. In schimb, nici vanzatorul - daca a valorificat lucrul, vanzandu-1 unui tert nu ar putea retine pretul incasat de la primul cumparator; ca urmare a rezolutiunii restitutio in integrum. El are insa dreptul la daune-interese potrivit regulilor generale (de exemplu, diferenta dintre pretul obtinut si cel initial. In schimb, cumparatorul nu ar putea pretinde diferenta daca vanzatorul a valorificat lucrul dupa rezolutiunea de drept a contractului la un pret mai mare; rezolutiunea opereaza numai in folosul vanzatorului.

Varietati de vanzare

Precizari prealabile.. Pentru unele varietati de vanzare insa, Codul civil sau alte acte normative prevad anumite reguli speciale.

- vanzarile de bunuri care se fac dintr-un gen limitat (vanzarea dupa greutate, numar sau masura),

- vanzarile afectate de conditie sau termen (vanzarea pe incercate si vanzarea cu pact de rascumparare),

- vanzarile in care natura obiectului vandut determina unele reguli speciale (vanzarea unei mosteniri si de drepturi litigioase).

Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Notiune. Aceasta varietate de vanzare (pe unitate de masura) are ca obiect lucruri de gen, dar dintr-un lot determinat, deci dintr-un gen limitat (genus limitatum) si este necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare fie pentru individualizarea cantitatii vandute din lot (de exemplu, se vand 100kg cartofi cu 5OOlei/kg dintr-o cantitate mai mare, fie pentru determinarea pretului (se vinde tot lotul cu
5001ei/kg) .

Efecte. Pana la cantarire, numarare sau masurare proprietatea si riscurile nu se transmit[39] pentru ca nu este individualizat lucrul vandut sau nu este determinat pretul, iar in caz de pieire determinarea nici nu ar fi posibila. Daca pieirea este fortuita, vanzatorul nu va putea fi obligat sa plateasca daune-interese, dar nici nu va putea cere pretul (suporta riscul lucrului si riscul contractului).

Delimitarea fata de vanzarea cu gramada

Vanzarea dupa greutate, numar sau masura nu trebuie sa fie confundata cu vanzarea cu gramada (in bloc).

Aceasta vanzare are ca obiect o cantitate determinata prin masa ei (de exemplu, graul aflat intr-un hambar). In acest caz si pretul este determinat global, pentru intreaga cantitate (art. 1299 C. civ )[40]. Cu toate ca este vorba de lucruri de gen care nu sunt cantarite, numarate sau masurate in momentul incheierii contractului, totusi proprietatea si riscurile trec asupra cumparatorului din acel moment, deoarece obiectul vanzarii (lucrul vandut si pretul) este bine individualizat.

Vanzarea pe incercate

Notiune Vanzarea pe incercate este un contract incheiat din momentul realizarii acordului de vointa, in care se prevede conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator (art. 1102 C. civ). Dar el nu poate refuza obiectul pe simplul motiv ca nu-i place; vanzatorul in acest caz poate cere expertiza.

Efecte Fiind vorba de o conditie suspensiva, pana la indeplinirea
conditiei (raspuns pozitiv) desi contractul este incheiat din momentul realizarii acordului de vointa riscul pieirii fortuite a lucrului este in sarcina vanzatorului (proprietar sub conditie rezolutorie), deoarece vanzarea sub conditie suspensiva nu este translativa de proprietate. Dupa indeplinirea conditiei cumparatorul devine proprietar al lucrului in mod retroactiv, adica din ziua incheierii contractului.

Delimitarea fata de vanzarea pe gustate

Vanzarea pe incercate nu trebuie confundata cu "vanzarea pe gustate". Sunt marfuri (de exemplu, vinul), pe care cumparatorul le gusta inainte de a le cumpara. Aceste "vanzari', nu se socotesc incheiate[41] - decat dupa ce cumparatorul a gustat marfa si a declarat ca ii convine (art. 1301 C. civ ) . El poate insa si refuza pe simplul motiv ca nu-i place.

Vanzarea cu pact de rascumparare

Vanzarea cu pact de rascumparare este o vanzare supusa unei conditii rezolutorii exprese care consta in facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrul vandut, restituind pretul si cheltuielile facute de cumparator, intr-un anumit termen, reluarea operand cu efect retroactiv impotriva cumparatorului (succesorilor lui in drepturi), cat si impotriva tertilor dobanditori de drepturi asupra bunului vandut (cu rezerva art. 1909-1910 C. civ. si a uzucapiunii), numai fructele percepute pana la rascumparare nefiind supuse restituirii.

O asemenea vanzare (art. 1371-1387 C. civ.) este nula de drept (art.4 din Legea contra cametei din chiar daca pactul de rascumparare este incheiat printr-un alt inscris, dar care, potrivit vointei partilor, face parte integranta din contract. Bineinteles, interdictia privind vanzarea cu pact de rascumparare nu priveste actele de retrocesiune prin care cumparatorul unui bun, printr-un contract separat si ulterior vanzarii initiale, il revinde fostului vanzator.

Vanzarile cu pact de rascumparare sunt interzise intrucat de cele mai multe ori ascund imprumuturi cu dobanzi camataresti (garantate real cu bunul respectiv), imprumutatorul impunand stipularea in contractul de vanzare cumparare, drept pret, a unei sume disproportionat de mari fata de suma imprumutata, diferenta reprezentand dobanda. Precizam ca vanzarea afectata de o conditie rezolutorie este nula de drept numai daca reprezinta o vanzare cu pact de rascumparare. In lipsa pactului de rascumparare, conditia rezolutorie (ca si cea suspensiva) poate fi prevazuta in contract, potrivit regulilor generale. De exemplu, cumparatorul isi poate rezerva dreptul de a restitui lucrul cumparat - in termenul si conditiile prevazute in contract - in proprietatea vanzatorului, pana la restituire suportand riscul pieirii fortuite in calitate de proprietar sub conditie rezolutorie.

Vanzarea unei mosteniri

Notiune. Vanzarea (cesiunea) unei mosteniri (art.1399-1401C. civ.) este un contract prin care titularul unui drept succesoral instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane[43]. Ea poate avea loc numai dupa deschiderea mostenirii. Mostenirea nedeschisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, nu poate fi instrainata (nulla est viventis hereditas), nici chiar cu consimtamantul persoanei despre a carei mostenire este vorba (art. 965 alin. 2 C. civ.), intrucat poate trezi dorinta mortii (votum mortis) unei anumite persoane.

Efecte

Intrucat vanzarea are ca obicei o universalitate, ea cuprinde tot activul mostenirii (respectiv, cota-parte); in consecinta, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului fructele percepute, creantele incasate sau
pretul lucrurilor vandute din masa succesorala, daca nu exista o conventie contrara (art. 1400 C. civ.).Se renasc prin efectul vanzarii si datoriile
vanzatorului fata de succesiune stinse prin confuziune.

In schimb si cumparatorul - deoarece dobandeste in cadrul universalitatii si pasivul mostenirii - este dator sa restituie vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si sarcinile mostenirii, in lipsa de confuziune (art. 1401 C. civ.).

O precizare se impune insa in legatura cu datoriile mostenirii fata de alti creditori decat vanzatorul. Aceste datorii trec asupra cumparatorului in cadrul universalitatii dobandite. Dar aceasta transmitere nu produce efecte fata de creditorii mostenirii pentru ca cesiunea de datorie intre vii (spre deosebire de creante) nu este admisa de Codul civil, iar debitorul nu poate sa-si substituie o alta persoana fara consimtamantul creditorului. In consecinta, creditorii vor putea urmari pentru datoriile succesiunii pe vanzatorul care a putut instraina numai drepturile succesorale, dar nu si calitatea sa de mostenitor (semel heres, sempel heres). Daca a fost urmarit de creditorii mostenirii, vanzatorul se va putea intoarce impotriva cumparatorului pe calea actiunii in regres. Cumparatorul va putea fi urmarii si de creditorii succesiunii, dar numai pe calea actiunii subrogatorii oblice), deoarece el nu a devenit debitorul lor direct[44].

In ce priveste obligatia de garantie[45], vanzatorul raspunde numai de calitatea sa de mostenitor (al universalitatii sau al unei cote-parti din universalitate), nu si de continutul universalitatii transmise (garantie de drept), garantie care poate fi modificata prin conventia dintre parti (garantie conventionala), specificandu-se (in sensul agravarii ei) cu de- amanuntul obiectele cuprinse in mostenire (art. 1399 C.civ.)[46]. Iar exonerarea de garantie (de exemplu, pentru micsorarea drepturilor succesorale ale vanzatorului prin aparitia unui alt mostenitor) poate fi stipulata in limitele permise in materie de evictiune (art. 1339-1340 C.civ .), fiind aplicabile si dispozitiile care guverneaza drepturile cumparatorului evins(art. 134 l si urm.).

In sfarsit, precizam ca, daca mostenirea cuprinde si dreptul de proprietate asupra unui teren, contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica (art. 46 alin. I din legea nr. iar pentru opozabilitatea vanzarii fata de terti - in functie de natura drepturilor instrainate-dobandite(drepturi reale sau de creanta) - este necesara indeplinirea formelor de publicitate (drepturile cumparatorului provenind din contract, iar nu 'din succesiune', in sensul art. 28 din Legea nr. 7/1996).

Vanzarea de drepturi litigioase si retactul litigios

Notiune. dreptul litigios, supus unei contestatii judiciare, poate forma obiectul vanzarii (cesiunii) indiferent ca este un drept real sau de creanta, inclusiv drept de proprietate intelectuala sau drepturi succesorale (cind intre mostenitori exista neintelegeri cu privire la drepturile dobandite prin mostenire sau cu privire la masa de impartit). Intrucat aceasta vanzare are ca obiect sansele castigarii-pierderii procesului, contractul este aleatoriu (emptio-venditio spei), astfel incat - spre deosebire de cesiunea de drept comun comutativa (art. 1392 C. civ.) - vanzatorul nu garanteaza existenta dreptului cedat, caci aceasta ar fi echivalent cu pierderea procesului, ceea ce nu este posibil.

Daca s-a facut o asemenea instrainare, adversarul cedentului (parat sau reclamant in proces)[47] are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar[48], platindu-i suma cu care a cumparat dreptul litigios impreuna cu cheltuieli si dobanzi (art. 1402 C.civ.). Aceasta operatiune se numeste retract litigios[49] iar cel care il exercita retractant. Dreptul la retractul litigios a fost creat de legiuitor pentru a preveni specularea drepturilor litigioase.

Conditii

a. Sa existe un proces inceput, dar neterminat asupra fondului dreptului (art. 1403 C. civ. ). Procesul trebuie sa fie in curs de judecata atat in momentul cesiunii cat si in momentul exercitarii retractului. Un viitor (eventual) proces nu justifica exercitarea retractului litigios, asa cum el nu s-ar justifica nici dupa terminarea procesului printr-o hotarare definitiva (cu autoritate de lucru judecat), cand dreptul nu mai este litigios.

b. Cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret. In cazul donatiei, schimbului, contractului de intretinere etc. " numararea pretului' prevazut de art.1402 C. civ nu are cum sa se efectueze si deci retractul nu poate fi exercitat;

c. Manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu dobanzile aferente din ziua platii si al cheltuielilor facute de cesionar (art. 1402 C.civ.);

d. Retractul litigios sa fie exercitat inaintea instantei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara, printr-o notificare,

Retractul litigios nu se poate exercita

- cand cesiunea s-a facut catre un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat. In acest caz cesiunea are ca scop sa puna capat indiviziunii (proprietatii comune);

- cand cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei (dare in plata);

- cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios.

imobilului grevat cumpara creanta ipotecara de la creditorul reclamant chiar pe un pret mai mic - nu in scopuri speculative, ci pentru a pune imobilul la adapost de eventuala urmarire din partea creditorului reclamant (in ipoteza castigarii procesului).

- cand litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul (cumparatorul) dreptului litigios beneficiaza de dreptul de preemtiune (de exemplu, este proprietarul terenului invecinat), retractul litigios nu poate fi exercitat. In conflictul dintre dreptul la retractul litigios si dreptul de preemtiune, consideram ca prioritate arc acesta din urma.

Efecte

Prin efectul retractului litigios vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant cu efect retroactiv, ca si cum ar fi vorba de indeplinirea unei conditii rezolutorii. Prin urmare, daca cesionarul (cumparatorul) dreptului litigios ar fi constituit drepturi (de exemplu, ipoteca) in folosul altora (cand dreptul litigios este real) sau daca creditorii cesionarului ar fi infiintat poprire asupra creantei cumparate de debitorul lor, toate aceste acte raman fara efect fata de retractant (care nu poate fi obligat nici la despagubiri sau vreo alta plata,) fiindca cesiunea (vanzarea) dreptului litigios este desfiintata fata de el cu efect retroactiv.

Pe de alta parte, prin efectul exercitarii litigios, se stinge procesul, intrucat retractantul - dobandind dreptul litigios instrainat de adversarul din proces - se substituie in drepturile cumparatorului si cumuleaza calitatile incompatibile de reclamant si parat.

In schimb, intre cedent si cesionar retractul nu produce nici un efect Intre ei continua sa produca efecte cesiunea (vanzarea) cesionarul, daca n-a platit, ramane debitorul pretului.