Contractele aleatorii

Contractele aleatorii

Capitolul I

Notiunea. Elementele si felurile contractelor aleatorii

§ 1. Notiunea

Contractele aleatorii sunt contractele cu titlu oneros în care întinderea, uneori chiar existenta obligatiei pentru una din parti ori pentru ambele parti contractante nu se cunosc în momentul încheierii contractului, deoarece depind de un eveniment viitor si incerta si în care exista sanse de câstig sau de pierdere pentru toate partile contractante.

În momentul încheierii contractului, întinderea si chiar existenta obligatiei pot fi incerte pentru una sau pentru toate partile contractului, în schimb sansele de câstig sau de pierdere (adica elementul aleatoriu) exista întotdeauna pentru toate partile contractante si nu au niciodata caracter unilateral.

De exemplu, în contractul de renta viagera obligatia credirentierului este certa în momentul încheierii contractului (transmiterea proprietatii bunului în schimbul unei rente viagere). Este incerta numai întinderea obligatiei debirentierului, care depinde de durata vietii credirentierului (termen incert).

Elementul aleatoriu (sansele de câstig sau de pierdere) exista pentru ambele parti, pentru ca în momentul încheierii contractului, durata vietii credirentierului (termen incert) face sa nu se poata stabili daca valoarea bunului transmis este mai mare decât valoarea totala a rentelor care urmeaza sa fie platite si deci, sansa de câstig va fi a debirentierului, sau daca credirentierul va mai trai suficient de mult pentru ca valoarea totala a rentelor pe care le va primi sa depaseasca valoarea bunului si, deci, el va fi în câstig.

§ 2. Elementul aleatoriu (sansa)

Caracterul aleatoriu, adica sansele de câstig sau de pierdere, sunt elementul esential si distinctiv al contractelor aleatorii fata de contractele oneroase comutative.

În contractele aleatorii, sansele de câstig sau de pierdere exista în momentul încheierii contractului. Ele exista în orice contract aleatoriu pentru toate partile, si nu numai pentru una sau unele dintre parti.

În al doilea rând, ele nu sunt cunoscute în concret în momentul încheierii contractului. Nu se cunoaste, cu alte cuvinte, care parte va câstiga si va trage foloase de pe urma contractului, si care parte va pierde.

În sfârsit, nu se cunoaste în momentul încheierii contractului care este întinderea câstigului sau a pierderii.

Câstigul, si respectiv pierderea pot fi cunoscute si estimate numai în momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii evenimentului, viitor si incert.

În sfârsit, sansele de câstig sau de pierdere, care exista pentru toate partile, trebuie sa fie corelative (câstigul unei parti este corespondentul pierderii celeilalte parti).

Elementul aleatoriu (sansa de câstig sau de pierdere) trebuie sa fie cunoscut si avut în vedere de parti la încheierea contractului; el tine de esenta contractului aleatoriu si face parte din cauza acestuia.

Disproportia vadita între prestatiile partilor este o consecinta posibila a caracterului aleatoriu al contractului.

Aceasta disproportie vadita între prestatiile partilor nu constituie leziune în contractele aleatorii si nu poate constitui temei al actiunii în resciziune pentru leziune, nici macar pentru minorii cu capacitate de exercitiu restrânsa.

Nu pot fi atacate pentru leziune contractile aleatorii, tranzactia, precum si alte contracte prevazute de lege (art. 1224 C.civ.).

Dimpotriva, în contractele comutative, drepturile si obligatiile partilor sunt cunoscute, certe, evaluate sau evaluabile.

§ 3. Feluri de contracte aleatorii

Codul civil reglementeaza urmatoarele tipuri de contracte aleatorii:

1) contractul de asigurare;

2) contractul de renta viagera.

3) contractul de întretinere; si

4) jocul si prinsoarea.

Numarul contractelor aleatorii nenumite este nelimitat. Unul dintre cele mai utilizate contracte aleatorii contractul de întretinere, a fost o creatie a practicii judiciare.

Elementul aleatoriu a fost contestat în contractele de asigurare pe motiv ca asiguratul, dupa plata primelor de asigurare, primeste contraprestatia, si anume asigurarea ca va primi o suma de bani, daca se va întâmpla cazul asigurat, si ca asiguratorul are o certitudine asupra câstigului sau, pentru ca a calculat primele astfel încât sa poata acoperi toate cazurile asigurate posibile (calculate prin metoda extrapolarii statistice).

Aceleasi argumente au fost aduse si cu privire la contractele de joc (loterie).

Greseala de argumentare consta în faptul ca rationamentul de mai sus priveste totalitatea contractelor de asigurare, respectiv de joc (loterie).

Asiguratorul sau organizatorul va face un calcul probabilistic si va stabili prima de asigurare, respectiv pretul biletului de loterie, în asa fel încât pe total, sa acopere toate cazurile asigurate, cheltuielile de administratie si sa obtina si un beneficiu.

Caracterul aleatoriu exista însa în fiecare contract individual în care, în momentul încheierii lui, nu se stie cine pierde, respectiv cine câstiga (asiguratul sau asiguratorul, cumparatorul biletului de loterie sau organizatorul loteriei).

Capitolul II

Contractul de renta viagera

Sectiunea I – Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de renta viagera1

§ 1. Notiunea contractului de renta viagera

Contractul de renta viagera este contractul prin care o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze în folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile (art. 2242 C.civ.) alin. (1) C.civ.).  

Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate.

Renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmând ca, în acest caz, în lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa înceteze la data la care decedeaza ultima dintre aceste persoane (art. 2244 C.civ.).

Renta viagera se deosebeste de contractul de întretinere prin natura obligatiei debitorului.

În contractul de întretinere, obligatia debitorului este o obligatie de a face esentialmente personala, si anume de a asigura creditorului întretinerea (care consta în hrana, locuinta, îmbracaminte, medicamente etc.) pe durata vietii acestuia.

În contractul de renta viagera, obligatia debirentierului este o obligatie de a da periodic o suma de bani.

Renta se poate transmite unei alte persoane, în timp ce creanta de întretinere nu este transmisibila.

§ 2. Caracterele juridice ale contractului de renta viagera

1) Renta viagera poate fi constituita cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si este supusa, sub rezerva dispozitiilor din Codul civil privind renta viagera, regulilor proprii ale actului juridic de constituire (art. 2243 alin. (1) C.civ.).

Atunci când renta viagera este stipulata în favoarea unui tert, chiar daca acesta o primeste cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.

Elementul aleatoriu al contractului oneros de renta viagera îl constituie durata de viata a credirentierului.   

Renta viagera se poate constitui însa si cu titlu gratuit, prin donatie între vii sau prin testament.

Ea este supusa reductiunii daca excede portiunii disponibile si este nula, daca este facuta unei persoane incapabile de a primi.

Renta viagera constituita cu titlu gratuit nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate.

Legea prezuma caracterul gratuit al contractului, în cazul în care înstrainarea cu titlu oneros a bunului, în schimbul rentei viagere, a fost facuta în favoarea unui descendent, ori unui ascendent privilegiat sau sotului supravietuitor (art. 1091 alin. (4) C.civ.).

Se permite, în consecinta, mostenitorilor rezervatari sa poata solicita reductiunea liberalitatii, cu exceptia celor care au consimtit la înstrainarea respectiva.

Renta viagera constituie o liberalitate si atunci când ea este stipulata nu în favoarea persoanei care a înstrainat bunul sau a platit o suma de bani (constitutor), ci în favoarea unui tert beneficiar (credirentierul). Renta astfel constituita este o donatie indirecta, rezultând dintr‑o stipulatie pentru altul.

2) Renta viagera este un contract consensual, care se formeaza prin acordul de vointa al credirentierului si al debirentierului.

Când obiectul contractului de renta viagera îl formeaza un drept tabular, actul trebuie sa fie întocmit, sub sanctiunea nulitatii, în forma autentica si înscris în cartea funciara.

3) Renta viagera oneroasa este un contract sinalagmatic, care naste obligatii atât pentru debirentier, cât si pentru credirentier.

Creditorul rentei înstraineaza debitorului un bun mobil sau imobil, ceea ce echivaleaza cu o vânzare, iar renta platita periodic reprezinta pretul vânzarii.

De aceea, contractului de renta viagera cu titlu oneros i se aplica, normele aplicabile contractului de vânzare‑cumparare.

Renta viagera se deosebeste însa de vânzare‑cumparare prin caracterul sau aleatoriu si prin executarea sa succesiva.

4) Contractul de renta viagera este translativ de proprietate.

Transferul dreptului de proprietate, daca bunul este mobil, are loc în momentul realizarii acordului de vointa (solo consensus), fara ca predarea bunului în acelasi moment sa fie o conditie pentru nasterea contractului.

Obligatia de predare a bunului este o obligatie de a face, nascuta în sarcina credirentierului si trebuie sa fie executata de acesta.

În cazul în care dreptul transmis este un drept tabular, transmiterea lui are loc în momentul înscrierii contractului în cartea funciara.

Credirentierul are, de asemenea, obligatia de garantie a vânzatorului, dar se bucura, pe de alta parte, de privilegiul vânzatorului.

5) Renta viagera este un contract aleatoriu.

Evenimentul incert care face imposibila cunoasterea sanselor de câstig sau pierdere ale fiecarei parti si a întinderii acestora este durata vietii credirentierului, daca partile nu au stipulat constituirea ei pe durata vietii debitentierului.

De regula, renta viagera se constituie în favoarea credirentierului (pe timpul vietii acestuia), dar si în favoarea unui tert (pe timpul vietii acestuia) sau chiar în favoarea debirentierului (pentru cât timp va trai acesta).

Daca renta e constituita în favoarea unui tert, iar credirentierul a decedat înaintea acestuia, renta va continua în favoarea mostenitorilor credirentierului, pâna la moartea tertului.

Este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unei persoane care era decedata în ziua încheierii contractului (art. 2246 C.civ.).

Legiuitorul apreciaza ca, în acest caz, elementul aleatoriu privind durata incerta a vietii credirentierului nu exista si ca, prin urmare, nu a existat o egalitate a sanselor între credirentier si debirentier, în momentul încheierii contractului.

Nu produce de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit pe durata vietii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.

Din modul de redactare a textului si din sanctiunea nulitatii absolute (contractul este nul), tragem concluzia ca nu are relevanta anticiparea decesului iminent al credirentierului de catre debirentier (sau de catre ambii), în momentul încheierii contractului.

Nu este nul contractul de renta viagera cu titlu gratuit, în care credirentierul a murit în 30 de zile de la data încheierii lui, pentru motivul ca acesta nu este aleatoriu.

Codul civil permite înfiintarea rentei pe durata vietii mai multor persoane (art. 2244 C.civ.).

Daca unul dintre credirentieri a murit, renta nu se va stinge partial, ci va fi platita integral celorlalti credirentieri pâna la decesul ultimului dintre ei, în cazul în care partile nu au convenit altfel.

Obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila în privinta credirentierilor cu exceptia cazului unei conventii contrare a partilor (art. 2245 C.civ.).

6) Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva.

Renta este platita periodic, la termenele stipulate în contract, pâna la sfârsitul vietii credirentierului.

§ 3. Conditiile de validitate ale contractului de renta viagera

Contractul de renta viagera trebuie sa îndeplineasca conditiile generale de validitate ale contractelor prevazute de art. 1179 si urmatoarele C.civ.

Credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune, întrucât contractul este translativ de proprietate.

El trebuie sa fie proprietarul lucrului transmis sau a nudei proprietati a lucrului.

Daca renta este cu titlu gratuit, credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de dispozitie ceruta pentru încheierea contractului de donatie sau a testamentului.

În cazul rentei cu titlu gratuit, forma actului prin care aceasta este constituita va fi cea prevazuta de lege pentru valabilitatea actului, sub sanctiunea nulitatii acestuia (forma autentica, în cazul donatiilor, forma scrisa, în cazul testamentelor).

Consimtamântul trebuie sa existe, sa fie liber si neviciat.

Obiectul obligatiei credirentierului îl poate constitui dreptul de proprietate (sau numai nuda proprietate) asupra unui bun mobil sau imobil aflat în circuitul civil.

Daca bunul transmis este un drept real imobiliar tabular, transmiterea si dobândirea lui se face numai cu respectarea regulilor de carte funciara (art. 877 C.civ.).

Cauza contractului trebuie sa existe si sa fie licita si morala.

Sectiunea a II‑a – Efectele contractului de renta viagera

§ 1. Obligatiile debirentierului

1) Plata rentei este principala obligatie a debirentierului.

Cuantumul rentei se stabileste prin acordul de vointa al partilor.

Ratele de renta trebuie sa fie platite de debirentier în cuantumul si la termenele prevazute în contract pâna la decesul credirentierului, sau pâna la decesul tertului beneficiar al rentei, atunci când a fost constituita în favoarea acestuia.

La moartea debirentierului obligatia de plata a rentei se transmite la mostenitorii sai, nefiind o obligatie strict personala, contractata intuitu persoane.

În lipsa de stipulatie contrara, ratele de renta se platesc trimestrial si în avans si indexate în functie de rata inflatiei.

Atunci când credirentierul decedeaza înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit în avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente perioadei în care creditorul nu a mai fost.

În caz de neîndeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul si vânzarea bunurilor debirentierului, pâna la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor (art. 2250 alin. (1) C.civ.).

Aceasta suma se stabileste, în conditiile legii, pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu metodologia de calcul aplicabila în cazul asigurarilor de viata, tinându-se seama, printre altele, de ratele deja încasate de credirentier, de vârsta si de starea acestuia. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier.

Dupa ce a fost obtinuta în urma vânzarii bunurilor debirentierului, suma se consemneaza la o institutie de credit si va fi platita credirentierului cu respectarea cuantumului si scadentelor convenite prin contractul de renta viagera.

Daca debirentierul intra în lichidare, credirentierul îsi poate realiza dreptul la renta înscriind în tabloul creditorilor o creanta al carei cuantum se determina prin expertiza.

Dreptul la actiunea prin care se solicita plata ratelor de renta restante se prescrie în termenul general de 3 ani, care se calculeaza separat pentru fiecare rata din momentul în care a devenit exigibila.

Mostenitorii credirentierului nu pot cere plata ratelor scadente, dar neîncasate de autorul lor decedat.1

Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.

În lipsa unei stipulatii contrare, rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine restituirea ratelor de renta deja platite.

Debirentirul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului si renunând la restituirea ratelor platite.

Debirentierul este tinut la plata rentei pâna la decesul persoanei pe durata vietii careia a fost constituita renta, oricât de împovaratoare ar putea deveni prestarea acesteia (art. 2252 C.civ.), contractul având pentru el un caracter irevocabil.

Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract. Chiar si în acest caz, stipulatia nu îsi produce efectele decât în limita valorii rentei care este necesara credirentierului pentru asigurarea întretinerii cum este definita de art. 2266 alin. (2) C.civ. (art. 2253 C.civ.).

2) Obligatia de a oferi credirentierului garantiile stipulate în contract pentru plata rentei si de a nu micsora garantiile oferite.

Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituie cu titlu oneros, credirentierul are dupa caz un privilegiu sau o ipoteca asupra bunului transmis

În acest caz, în vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesara declararea valorii creantei garantate (art. 2249 C.civ.).

Creditorul unei rente viagere constituie cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa în vederea executarii obligatiei sale ori o diminueaza.

Sanctiunea desfiintarii contractului de renta viagera nu se poate pronunta daca contractul este cu titlu gratuit.

§ 2. Obligatiile credirentierului

Obligatiile credirentierului în contractul de renta viagera cu titlu oneros sunt identice cu obligatiile vânzatorului, atunci când prestatia sa consta în transmiterea dreptului de proprietate (sau numai de nuda proprietate) asupra unui bun mobil sau imobil, în schimbul careia este stipulata obligatia debitorului de a plati renta.

1) Obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului (obligatie de a da) se executa în momentul realizarii acordului de vointa al partilor (solo consensus) cu privire la clauzele contractului de renta viagera.

Daca bunul este un drept tabular (drept imobiliar), acordul de vointa trebuie, sub sanctiunea nulitatii, sa fie manifestat în forma autentica si înscris în cartea funciara.

2) Obligatia de predare a bunului (obligatie de a face), în cazul transmiterii dreptului de proprietate, se poate executa la încheierea contractului, o data cu transmiterea dreptului de proprietate sau ulterior.

3) Obligatia de garantie pentru evictiune si viciile ascunse ale lucrului transmis.

4) Obligatia de conservare a bunului pâna în momentul predarii lui debirentierului.

În cazul contractului de renta viagera cu titlu gratuit, credirentierul nu are aceste obligatii.