AJUTORUL PENTRU INSTRUIRE

AJUTORUL PENTRU INSTRUIRE

1. Introducere

Ajutorul pentru instruire se incadreaza la categoria ajutoarelor de stat considerate in mod traditional ca intrand in obligatiile Statelor membre fata de forta de munca si, de obicei, nu cade sub incidenta interdictiei generale de la Articolul 87 (1) CE. Instruirea are de obicei efecte externe pozitive asupra societatii in ansamblul sau deoarece mareste fondul de lucratori calificati de care pot beneficia si ceilalti agenti economici, imbunatateste competitivitatea si joaca un rol important in strategia de ocupare a fortei de munca. Avand in vedere faptul ca intreprinderile din cadrul Comunitatii nu investesc in general suficient in instruirea lucratorilor lor, ajutorul de stat poate ajuta la corectarea acestui esec de piata.

2. Legislatia aplicabila si scopul ajutorului pentru instruire

Regulamentul (CE) NR. 363/2004 al Comisiei din 25 februarie 2004 de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 994/ 98 din 7 mai 1998 de aplicare a Articolelor 92 si 93 ( in prezent 87 si 88) CE la anumite categorii de ajutor pe orizontala ( in special Articolul 1(1), pct.(a)(ev) a imputernicit Comisia sa declare ca in anumite conditii ajutorul pentru instruire este compatibil cu piata comuna si, prin urmare, este exclus de la cerinta de notificare de la Articolul 88(3) CE. In baza acestui articol, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr.68/2001 din 12 ianuarie 2001 de aplicare a Articolelor 87 si 88 ale Tratatului CE la ajutorul pentru instruire (Regulament), care a inlocuit Cadrul Comisiei cu privire la ajutorul pentru instruire.

Regulamentul se aplica la ajutoarele din toate sectoarele. Cuprinde atat ajutorul individual, cat si schemele de ajutor, care vor fi considerate compatibile cu piata comuna si vor fi exceptate de la cerinta de notificare, daca sunt indeplinite anumite conditii prealabile. Regulamentul face deosebirea intre ajutorul pentru instruire specifica ( care este doar in beneficiul unui grup de persoane sau agenti economici) si cel pentru instruire generala ( care ofera calificare transferabila), acesta din urma fiind tratat favorabil fata de primul.

Eligibilitatea ajutorului

Pentru ca ajutorul de instruire sa obtina autorizarea Comisiei, acesta nu trebuie sa afecteze negativ conditiile comerciale pana la a contraveni interesului comun. Pragurile valorice permise de catre Comisie pentru ajutorul de instruire sunt urmatoarele :

daca ajutorul este acordat pentru instruirea specifica, intensitatea sa nu trebuie sa depaseasca 25% in cazul intreprinderilor mari si 35% in cazul IMM-urilor ;

daca ajutorul este acordat pentru instruirea generala, intensitatea sa nu trebuie sa depaseasca 50% in cazul intreprinderilor mari si 70% in cazul IMM-urilor. Aceste intensitati pot fi marite cu cinci puncte procentuale la intreprinderile din zonele care se califica pentru ajutor regional in temeiul Articolului 87(3)CE. Pe langa aceasta, intensitatile maxime trebuie crescute cu 10% daca de instruire beneficiaza lucratori defavorizati (persoane tinere sub varsta de 25 ani, persoane cu handicap etc.).

volumul ajutorului acordat unei intreprinderi pentru un singur proiect de instruire nu trebuie sa depaseasca 1 milion de euro.

4. Aspecte procedurale

Statele membre trebuie sa notifice Comisiei orice ajutor ( sau schema de ajutor) care nu se afla in domeniul de aplicabilitate al Regulamentului. Statele membre sunt de asemenea solicitate sa prezinte Comisiei rapoarte anuale cu privire la aplicarea acestui Regulament.