SISTEMUL DE PRETURI

SISTEMUL DE PRETURI

1. Elemente privind determinarea marimii preturilor; functiile pretului

Marimea preturilor este dependenta de valoarea etalonului (moneda) si de valoarea marfurilor. Intre moneda si pret exista o relatie inversa:

Ø     deprecierea monedei (scaderea cursului de schimb) duce la cresterea preturilor, scaderea nivelului de trai, dar stimuleaza exportul;

Ø     aprecierea monedei duce la scaderea preturilor si inflatiei, scaderea exportului, dar inlesneste importul.

O moneda instabila denatureaza preturile, influenteaza negativ realizarea contractelor comerciale si previziunilor, anihileaza fructificarea economiilor in cazul cresterii preturilor (scaderii puterii de cumparare a monedei).

Functiile pretului se refera la urmatoarele:

a) ca instrument sintetic de masurare a valorii marfurilor, pretul asigura:

à       schimbul de marfuri (mai mult sau mai putin echivalent);

à       evidenta cheltuielilor de productie, rezultatelor si productiei materiale;

à       analiza economico-financiara a agentilor economici.

Spre deosebire de alte unitati de masura, pretul actioneaza ca instrument de masura numai dupa adoptarea deciziei privind nivelul sau pentru fiecare produs in parte. Decizia de pret este un mijloc de evaluare a valorii marfurilor care tine de: elemente normative (legi, hotarari, ordonante, acte normative privind preturile, componentele lor, restrictii de productie, desfacere, import, export) si de conditiile obiective ale functionarii pietei (cererea si oferta).

b) ca parghie economica, pretul cuprinde in structura sa elemente care constituie parghii economice (salarii, impozite, taxe, dobanzi, adaos comercial, comisioane, profit). Aceste elemente au, in prima faza, caracter potential, pana ce cumparatorul achita pretul catre furnizor. Preturile produselor din ramurile finale au la baza preturi ale produselor din ramurile primare si intermediare, cu rol de parghii economice.

Pretul unui produs nu se stabileste izolat, ci se incadreaza intr-un sistem de preturi ale produselor existente, cu care se afla in raporturi de proportionalitate (preturi relative).

Preturile au implicatii complexe in gestiunea agentilor economici, actionand in faza aprovizionarii (pretul factorilor de productie - input) si in faza desfacerii (preturile produselor livrate - output).

Unii economisti considera preturile ca parghie economica atunci cand coincid cu valoarea marfurilor, altii, cand se abat de la valoarea marfurilor.

Sistemul de preturi si tarife - categorii de preturi, forme de preturi si tarife

Consta in categorii si forme, structura, nivel, relatii intre preturi si tarife, principii si criterii de stabilire a acestora.

Pana in 1989, sistemul de preturi si tarife s-a bazat pe principiile centralismului democratic, pe principiul stabilirii unitare si unicitatii pretului. Prin HG 1109/noiembrie 1990 s-au pus bazele liberalizarii preturilor. Principiul fundamental care sta la baza sistemului de preturi intr-o economie de piata este formarea libera a pretului pe piata, in functie de raportul cerere-oferta.

Categorii de preturi si structura lor

In functie de verigile pe care le parcurg marfurile de la producator la consumator, de variatia marimii cheltuielilor in aceste stadii, de sfera de actiune (productie, servicii), preturile se impart in:

a) preturi cu ridicata - sunt preturile negociate la care circula produsele intre agentii economici, cuprinzand costurile si profitul. Pentru unele produse precizate prin acte normative, mai cuprind si accize datorate bugetului de stat.

In circuitul marfurilor de la producator la consumator se pot interpune intermediari, caz in care preturile cu ridicata se negociaza intre acestia (obiectul negocierii este marimea adaosului comercial, respectiv comisionul). Nu cuprind TVA, dar constituie baza de calcul pentru aceasta.

Preturile cu ridicata pot fi:

²    preturi ce revin unitatilor producatoare (marcheaza sfarsitul procesului de productie) - trebuie sa asigure acoperirea costurilor de productie si obtinerea unei rate de profit. Ele intervin in raportul de vanzare-cumparare dintre unitatile producatoare si unitatile comerciale cu ridicata sau magazinele proprii.

²    preturi ce revin unitatilor comerciale cu ridicata (la livrarea produselor catre unitatile comerciale cu amanuntul, catre alte unitati cu ridicata sau unitati de administratie publica) - cuprind pretul cu ridicata ce revine producatorului si adaosul comercial (comisionul) aferent unitatii cu ridicata.

b) preturi cu amanuntul - sunt preturile la care se desfac sau se revand catre populatie marfurile de catre unitatile comerciale specializate sau magazinele proprii ale unitatilor producatoare. Se practica, in special, pentru produsele destinate consumului neproductiv, dar si la vanzarile prin reteaua comertului cu amanuntul catre unitatile de stat, cooperatiste si obstesti. Ele cuprind, pe langa costuri, profit, accize (dupa caz), adaos comercial cuvenit unitatilor comerciale cu ridicata, adaos comercial cuvenit unitatilor comerciale cu amanuntul, si TVA calculata si colectata din toate stadiile anterioare.

Preturile de alimentatie publica se practica, in special, pentru consumul realizat pe loc. Adaosul comercial difera in functie de categoria de local si gradul de preparare al produselor (unitatile de alimentatie de categorie superioara pot adauga si remiza sau taxa de serviciu).

c) tarife - sunt preturile practicate in domeniul serviciilor. In functie de categoria de beneficiar, ele au caracter de preturi cu ridicata (servicii prestate de agentii economici) sau de preturi cu amanuntul.

Forme de preturi si tarife

a) In functie de conditiile de productie si desfacere, se disting:

à       preturi fixe - au un nivel stabilit pentru o perioada, in general determinata, in special pentru produse si servicii de importanta deosebita pentru economia nationala; pot fi unice sau diferentiate dupa zona;

à       preturi limita (plafon) - au o limita maxima, fiind practicate, in special, in economiile planificate sau la o serie de produse importate, sub supravegherea Ministerului Finantelor;

à       preturi libere (flexibile) - oscileaza functie de raportul cerere-oferta.

b) In functie de locul realizarii produselor si conditiile de livrare, preturile pot fi:

o       franco-depozitul furnizorului - cheltuielile de transport sunt suportate de cumparator;

o       franco-statia de incarcare - cheltuielile de transport pana la cea mai apropiata statie de incarcare sunt suportate de furnizor (producator, vanzator);

o       franco-destinatie - cheltuielile de transport sunt suportate de catre furnizor.

c) In functie de momentul in care se folosesc, se disting:

preturi curente - practicate efectiv pe piata in activitatea cotidiana;

preturi la termen - afisate pentru o livrare la o data ulterioara;

preturi constante - din anul anterior, cu care se recalculeaza indicatorii valorici pentru o perioada, in scopul compararii;

preturi comparabile - folosesc la stabilirea dinamicii indicatorilor valorici dintr-o perioada in care s-au practicat mai multe preturi constante.

d) In functie de domeniile in care se folosesc, preturile pot fi:

à       de deviz - pentru lucrari de constructii-montaj si reparatii constructii;

à       de contractare si achizitie - pentru achizitii de produse agricole la fondul de stat;

à       de licitatie - de adjudecare a bunurilor supuse vanzarii sau inchirierii prin licitatie publica;

à       de vanzare - sub care nu se vand produse existente in stoc (vanzatorii asteapta o eventuala crestere a preturilor pietei);

à       de transfer sau de cesiune interna - practicate intre sectiile aceleiasi intreprinderi;

à       sociale - nivel mai scazut (bunuri pentru copii).

e) In functie de raporturile de comert, se delimiteaza preturi:

interne

o       intern complet de export (pret cu ridicata, cheltuieli de reclama, ambalaj, transport, comisioane);

o       intern de vanzare a produselor importate (valoare in vama, taxa vamala, accize si alte taxe, comisioane, adaos comercial, TVA);

externe (in valuta):

o       franco-frontiera romana - cheltuielile de transport pana la granita romana sunt suportate de exportatorul / importatorul din tara;

o       CIF - includ cheltuieli de transport, asigurari, navluri pana la portul de destinatie;

o       FOB (liber la bord) - includ cheltuielile ocazionate de incarcarea marfurilor in vapor, cheltuielile din momentul in care marfurile au trecut bordul vasului fiind suportate de beneficiar.

REZUMAT:

Deprecierea monedei, precum si aprecierea acesteia au o influenta considerabila asupra pretului. Functiile pretului se refera la faptul ca el este, pe de o parte, un instrument sintetic de masurare a valorii marfurilor, iar pe de alta parte, o importanta parghie economica.

Preturile se clasifica in functie de mai multe criterii, si anume: verigile pe care le parcurg marfurile de la producator la consumator, conditiile de productie si desfacere, momentul si domeniile in care se folosesc, locul realizarii produselor, raporturile de comert existente.

CONCLUZII:

O moneda instabila denatureaza preturile, influenteaza negativ realizarea contractelor comerciale si previziunilor, anihileaza fructificarea economiilor in cazul cresterii preturilor (scaderii puterii de cumparare a monedei).

Unii economisti considera preturile ca parghie economica atunci cand coincid cu valoarea marfurilor, altii, cand se abat de la valoarea marfurilor.

TEST DE AUTOEVALUARE:

Ce sunt preturile cu ridicata?

Ce categorii de preturi se intalnesc in functie de raporturile de comert?

TEST DE CONTROL:

Prezentati functiile pretului.

Clasificati preturile in functie de momentul si domeniile in care se folosesc.